Românul, martie 1912 (Anul 2, nr. 49-72)

1912-03-13 / nr. 59

Nr. 59—1912. „ROMÂNU­L” Public a fost distins, dar nu mult. Cauza nu mi-o pot explica. Poate să fi fost lipsa obișnuitu­lui reclamat, care nu s’a făcut. * Trecerea la cele eterne a distinsului profesor și mânuitor al condeiului dr. Ion Borcea a lăsat adânci urme de tristețe în inima celor cari l’au cunoscut fie personal, fie din scrisul lui. Un în­semnat stâlp al școalei românești, care s’a dedicat cu atâta pasiune carierei de educator, nu mai este. Cântărețul atât de înfocat al desrobirilor visate, a amuțit. Moartea lui a lăsat și aici un adânc regret.... O justă și competentă apreciere a regretatului dr. Ion Borcea o face vechiul său prietin prof. d. dr. Alexandru Bogdan într’un articol publicat în zilele trecute în „Gazeta Transilvaniei“. In termini du­­ioși și expresivi ne-a prezentat aici Borcea ca om ca educator și artist. Ca om Borcea a fost de o seriozitate și caracter strămoșesc român; ca edu­cator a fost de o forță și energie extraordinară, iar ca artist-scriitor a fost de inimă și de ta­lent.... Iată deci rezumatul acestei duioase aprecieri din care poate vedea oricine, ce înseamnă pen­tru noi pierderea unui bărbat de valoarea aceluia care a fost dr. I. Borcea. * D-l Ion L. Caragiale, artistul atât de sărbă­torit azi de întreagă lumea românească împlinind 60 de ani ai etății, și a primit prinosul de dra­goste și admirațiune și din partea Românilor bra­șoveni. Comitetul despărțământului „Brașov“ al Aso­­ciațiunii, în frunte cu neobositu­l director, profe­sorul d. dr. Nicolae Bogdan, a aranjat duminecă în 17 martie o serată artistică­ literară în onoarea d-lui Caragiale. Serbarea s-a ținut în sala festivă a liceului român. In discursul de deschidere d. prof. Nicolae Bogdan ne schițează activitatea prodigioasă și re­­generătoare pentru români a valorosului artist in­sistând asupra nemuritoarelor lui comedii de mo­ravuri „O scrisoare pierdută“, „O noapte furtu­noasă“ și „Conul Leonida“. Apreciarea clară și sistematică a făcut o vie impresie în publicul adu­nat de astădată într-un număr complet, care a aplaudat frenetic pe priceputul apreciator și­ a ma­nifestat îndelung la adresa marelui apreciat. A plăcut traducerea succeasă a câtorva dintre poeziile lui Lenau făcută și citită de părintele preot de la biserica sf. Nicolae, d. Ion Prișcu. A plăcut îndeosebi drăgălașa traducere a „Călătoriei studenților“. D. învățător Oancea execută cu mult simț și pricepere două compoziții străine și minunatele doine „Cine m’aude cântând“ și „Trageți voi boi“. A fost acompaniat la pian de cătră venerabilul mă­iestru G. Dima. Intr’adevăr am fost foarte plăcut atinși de buna dispoziție a măiestrului Dima, când a primit să acompanieze... Ni­ s’a făcut o rară cinste... Câteva momente frumoase am petrecut as­cultând desfășurarea unei drame zguduitoare pe­trecută în sufletul părintelui Ieronim, care se sbu­­ciumă mustrat de conștiință, deoarece cu ocaziunea unor alegeri a luat bani de la străini, ca să cum­pere clopote pentru biserica nou zidită din satul său... La urmă își perde mințile sărmanul la gân­dul, că cu banii lui Iuda a pângărit întregul­ locaș al lui Dumnezeu, rezultatul muncii îndelungate a unor bieți țărani oropsiți. Ieronim e eroul unei schițe originală, pe care autorul ei cunoscutul pu­blicist și scriitor, d. dr. Horia Petra Petrescu ne-a făcut plăcerea de a citit-o, încep citirile din Caragiale. Mai întâi d. prof. Banciu, care își are aici bine stabilită reputația de glumeț de spirit, își cetește cu mult umor o schiță umoristică originală. Citește apoi d. dr. Alexandru Bogdan partea din urmă a nuvelei „Făclia de Paști“, după ce face un rezumat scurt și precis al părții întâi. Ci­titul d-cale m­-a făcut să înțelegem și mai adânc această capo­d’operă în domeniul analizelor psiho­logice. Vocea cam aspră a d-lui Alexandru Bogdan străbate îndrăzneț prin atmosfera sălii... Accentuă­rile cadențate, a căror bătaie de un ritm ciudat îți scotea în relief deslănțuirea nebună a furtu­nilor de patimi, ce bântuie sufletul sărmanului Leiba Zibal, te făcea să uiți că ai pe cetitor îna­­inte-ți ; vede­ai înainte-ți pe profesorul­ conferențiar ținând cursuri ascultătorilor și vorbindu-le pasionat de această apariție grandioasă pe terenul litera­turii românești. D. Bogdan a fost călduros a­­p­lau­dat. In fine în aplauzele tuturor începe d. Bănuț să citească sau mai bine zis, să predea schița „O afacere urgentă“. O predă cu cunoscuta artă de comedian a d-sale. Fiind cam târziu era vorba, ca d. Bănuț să citească numai o schiță. Așa ți-ai găsit-o! Pare că d. Bănuț putea scăpa așa de ieftin! Silit de aplau­zele publicului a trebuit să mai „joace“ ceva. O și „jucat“ apoi vesela schiță „Intre prie­teni“. Țin să amintesc, că solemnul acestei sărbă­toriri a fost potențat și prin participarea neînfri­catului luptător pentru drepturile românești, de­putatul d. dr. Alexandru Vaida-Voevod. Asupra faptului, că această sărbătorire a mă­iestrului Caragiale trebuia să se facă, nu­mai nazist. Mai ales în timpul din urmă s’a scris și s’a vorbit atât de mult despre d. Caragiale și opera sa, încât fiecare poate pricepe rostul adânc al unei astfel de serbători. In fine în mijlocul uralelor nesfârșite la a­­dresa serbătoritului, d. profesor dr. Alexandru Bog­dan, dă citire următoarei telegrame adresată d-lui Caragiale: „Românii brașovenii adunați în sala liceului serbează nu întru atâta ziua, în care d-v. ați îm­plinit 60 de ani, ci ei serbează la această zi tot mai marea răspândire și înțelegerea tot mai adân­cită a operelor marelui dramaturg și povestitor. Din acest prilej dorim celebrului nepot al unei brașovence să trăiască încă mulți ani fericiți și mulțumit de epoca la muncă, ce a săvârșit-o cu condeiul". Comp. Pag. 7: Din Aiud A sunat în sfârșit ceasul, ca românizmul din jurul Aiudului să se dezmetecească din toropeala, în care s-a aruncat vitregia vremii trecute. S’au scurs decenii de arândul, fără nici-o li­­căreală de viață românească în Aiud și jurul lui, — aproape în totalitatea lui românesc —­ în vreme ce străinul fără nici o rezistență a pus stăpânire pe întreagă viața economică a lui, iar în satele de lângă centru ravagiile culturale și sociale sunt pal­pabile. Era timpul suprem, ca să nu ne mai lăsăm duși de curentul străin, fără de nici o rezistență. Conducătorii mai tineri de la sate, dornici de luptă și muncă, agită de ani de zile pentru por­nirea operei de regenerare. Conducătorii de la centru însă erau prea puțini, pentru a putea regula acea­stă operă după un sistem care să se impună. In d-nii dr. Emil Pop și dr. Ioan Moldovan, doi tineri advocați, centrul a câștigat doi oameni de inimă, cu dragoste de neam în suflet și cu du­rere pentru soarta lui vitregă. Ei au simțit curând, că desrobirea conștiinței naționale a jurului prin organizarea lui economică și prin luminarea lui prin învățături cuminți și sfaturi bune nu mai sufere amânare. In înțelegere cu colegul lor mai vechi, d. adv. dr. George Simon, — om pătruns de aceeași cu­rată dragoste de neam, sincer sprijinitor al porni­rilor bune —, în deplină armonie cu toți fruntașii și conducătorii dela sate, au hotărât înființarea­­ unui institut financiar în Aiud, care deocamdată va închega intr’un mănunchiu toate interesele și forțele economice ale jurului. Va propovedui și cu timpul va înfăptui organizarea vieții economice la sate, potrivit cu împrejurările prin cari trecem, în tot felul de reuniuni și însoțiri economice. Prospectele de sondare, cari nu de mult s’au pus în circulațiune, au fost întâmpinate de întreagă opiniunea românească, cu cea mai caldă simpatie. Avem neclătită nădejde, că simpatia și îndemnurile de încurajare se vor traduce și în fapte și nimeni din cei­ ce doresc binele și înflorirea acestui jur, nu se va lipsi de sprijinul său — fie acela oricât de modest ! Pentru deșteptarea și luminarea țăranilor no­­ștrii , despărțământul „Aiud-Teiuș" al asociațiunei, încă în vara anului trecut, pe lângă o impozantă adunare generală în Aiudul de sus, a ținut prele­geri poporale în trei comune din despărțământ. Pentru anul 1912 sunt deja fixate asemenea prelegeri pentru vre-o 14 comune, la cari probabil se vor mai adăuga încă. Executarea programului s’a început duminecă în 17 martie, ținându-se prelegeri în Măgina, la cari pe lângă inteligenții, neserieșii și întreagă ță­rănimea locului, au participat meseriași și mulți țărani din Cacova, în frunte cu preotul și învăță­torii de acolo. Sala destul de încăpătoare a școalei gr. or. n’a putut cuprinde întreagă asistența. Mulți au ascultat prelegerile de afară pe ferestrele deschise. Adunarea a deschis’o pe la ora 3 p. m. de­legatul comitetului d. dr. Ioan Moldovan. Cuvântul lui luminează pe ascultători asupra asociațiunei și a scopurilor ei. D. dr. Emil Pop tâlcuește în grai domol și poporal „Legea de câmp“ cu care țăranii noștri zilnic se întâlnesc, învățăturile dlui advocat le vor aduce mult folos. Părintele Niculae Marcu din Aiudul de sus vorbește „Despre cumpăt și cruțare“ în pilde și îndemnuri bune. Vorbitorii au fost ascultați cu încordare de­săvârșită. In ochii și pe fețele ascultătorilor se putea ceti ușor setea de învățătură și bucuria că văd în mijlocul lor a domnia români, cari îi iubesc și le vreau binele. De încheiere părintele local, Candin Suciu în numele credincioșilor săi, mulțumește disertanților pentru sfaturile și învățăturile folositoare ce le-au dat. Pe la orele 5 p. m. străinii părăsesc sala între aclamări sincere. Am auzit din gura multor țărani cuvintele­­ rugătoare : „Domnilor nu vă uitați de noi! Mai veniți la noi, că vă așteptăm cu drag și vă urmăm povețele !“ Corespondent Răsboiul italo-turc Italia se pregătește pentru o acțiune decisivă deoarece numai în sperează că o va putea sili pe felul acesta Turcia să se încheie pacea. Poarta visează niște con­­dițiuni, pe cari numai un învingător le poate impune contrarului său sdrobit. Astfel stând lucrurile, deocamdată în­cheierea păcii e departe încă și să aștep­tăm cu răbdare desfășurarea evenimente­lor, dacă nu cumva întrevederea dintre împăratul Wilhelm și regele Victor Ema­nuel va aduce vre-o întorsătură mai îmbu­curătoare. Apărarea Dardanelelor. Constantinopol. — In Dardanele au fost așe­zate până acuma, în două șiruri, câte patruzeci de mine submarine. B ■ ■ ■ ■h n I ■ ■ ■ IBBIBSSSHH ■ B ■ E­UGEN JUNDAN văpsește, curăță chemic și spală haine cu aburi. — Prețuri ieftine! Lucrări excelente! ARAD, JÓZSEF FŐHERCEG ÚT Nr. 9.a ■ b ■ aü

Next