Romănulŭ, noiembrie 1861 (Anul 5, nr. 305-334)

1861-11-30 / nr. 334

in trecutulu deceniu se recomandase civmle Pisa, cându Nizza, cându Meran, Venezia și insulele Hyeres ca unu Eldorado pentru pătimașii de pieptu; cumu după acesta se atribuiră înrîurire salutaril orașielorii Palermo, Neapole, Madeira și chiarüitorakion în Elveția, și ’n sfîrșitu Cairo, St. Remo și Mentone. „Darii ce ne a îndemnații tocmai aeuma,“ esclamă autoriul, „a trece în revistă acele locuri d'uă înrîurire climatică asupra fusiei ? Vă întîmplare unü evenimente din cele mai straordinarii, care póte produce un mare revoluțiune șciințifică, care póte dezdpena tote speranțele de mulți ani asupra înrîuririi aerului și a climei ca erori și amăgiri imaginarie. Eco cum. Academia medicale de la Paris propuse în anul 1855 unu premiu pentru deslegarea cestiunii: „Ce înrîurire exercită asupra progresului fusiei pulmonarie emigrațiunea în tere căldurose și călătoriele pe mare?“ Și în zlele trecute Academia a coronată disertațiunea domnului Jules Rochard cu premiul. Píne se va publica totă disertațiunea forte interesante, ne mărginimă a estrage conclusiunile remarcabili, ce se putemă resuma astă feliu: I Călătoriele pe mare grăbescă formarea tuberculeloră plumoniloru. 2. Acestă morbă nu numai nu este mai rară între marinari, ci din contra mai desă docată între trupele de uscată ; este ună morbă obicinuită în spitalurile maritime, în scadrele nóstre și la tote porturile maritime. Oficialii maritimi, medicii, funcționarii, toți căii călătorescă pe mare sunt d espuși acestui morbă. 3. Țetele caldurose în genere exercită să înrîurire vezematoria asupra desvoltării tuberculoloră și grăbescă înaintarea loră. Vali și medicina are fosile sale, unde studiese cercările și speraințele sale semena cu munca lui Sisifu, cu operea Penelopei, edificiulă ce lu a construită în mulți ani, pentru care s’a cheltuită studie profunde, ostende și speraințe necalculabili, uă singură nópte, uă singură ședință a unei academie, dera penă totală!“ ROMANULU Noeabr.. 12 Decembre. " 111111 ....... 1 iLXJLJUlÜH-ÍDJL■ »I 1047 ARABESCURI. UA. Călătoria pe Dunăre in Ghimie. de I. Voinescu. # ■•w. „Deu alu Iageloniloru, Deu alu luiu Sobieski si alu lui Cosciuszko, albi „mila de patria nostra si de noi. Fa „ca se putemu ancora data a techia„una în rugele nóastre, cmnu te chia,mau străbunii, pe qampulu de bataia „cu armele în mana...... „ADAM MICKIEWICZ.“ întocmai ca eternulu jidovu din legendă, blăstemată, osîndită a pururea caletori, éco ne eroși in visunia nostră din ghimie, pedepsă nesuferită ce ne făcu se regretămă pușcăria chiară, cu totu sgomotuluiei de fere, de țipetele și vastele criminaliloră. Porniremü ăn două dată, darii totu fora vîntă, totu la edecă. Mo Anotonia, uniformitatea chinurilorű nóstre ținu mai multe zile d’a rândulu pîna ce plăcu temniciăriloră nostrii a se îndoi printr’uă scenă sfășiutoriă. Era pe la cinci ore de sera, ajunsese romii în dreptulu unui satű bulgărescă. Căpitanul porunci se neapropie de malű și aruncă ancora. Alărgă apoi numai de cătă în satu ca se ie ceva provisiuni de mâncare. Ne coboriseröma și noi pe malu ca se îmblămă puginelă, dăriromă mai încolo una sătiană ce venia spre noi fiindă de mana uă fetiță ca de vre cinci, șese ani. Dupö chipulu și îmbrăcămintea lui noi nu avuroma anevoință a cunosce numai de câta ce era Română. Largirömü pasu ca se ne apropiama de d ĭnsula și se-i cama ua „bună <Țua.“ — D. N. Bălcescu și D. I. Brătianu apucare, naintea nostră și stau de vorbă cu d ĭnsula, candu unu turcu sbieră uă dată și ne chiamă înapoi. Mulțămirea de a sta de vorbă !Brătianului ta Qe noi nu bișarbmQ in sémn sbieretulă turcului. Daru numai de catu unulți din matrozi se răpeai cu un tufă în mănă, amenință la D. Brătianu și se puse a lovi pe bie j tila sătiană cu uă turbare anevoiă de descrisă. StHianulă se încovoia de durere daru nu scose nici unu țipetul nici vă văi lătura. Fetița plângea că nu putea; noi tremuramu de frică le nu-i spargă capulă, caci turculu în lui nu mai vedea unde lovesce, furia Uimirea, spaima și durerea nóstre erauatăt de mari în căturemăseseromii încremeniți. Țipetele vnse ale fetiței ne deșteptări și alergatoriű se o smulgeam din măncle tatălui iei ca se nu ic vre uă lovitură. Turculu încetă din bătaiă la mișcarea nostră, sătianul ți se La 10/22 Octobre ajunseremű în Fetislam. Aci ne popriră vre dove <ile. Nu puteamü înțelege pentru ce, și nici pîno în <lina de acu nu amű putută alia care era pricina de ne popriama pe la Hă ce cetățuiă. Ar fi ilisă cineva ce turcii aveau porunca a ne purta din tocă în locă pentru ca se ne arete ca să probă de unu nou felin (espece) de omeni. D-na Rosetti venise ne visiteze și aci, era în haine țerănescă cu copilița în brage, însoțită și de I. I. Filipescu. Mai priimiremu visita a nișce locuitori Sîrbi, de la care aflarémü de figură ce ne ducămu la Semiin ci în Bosnia. Ei ne făgăduimo ce vom face totu ce le va sta în putință ca se ne smulgă din mănele turciloru. Noptea o petrecuróma ín nesomnu scriindu pe furiștă unu protestă ce o tăriremă se trimitemu la D. Golghoni Consululu Angliei și uă petițiune la înalta Porta, hărtii pe cari, cu îndestulă greutate le de deromi a doua <Ț d-nei Rosetti ce veni ero și se ne veită. Recunosc ingința me silesce a mărturisi ce Sîrbii în adeverü ne urmare, doua de candu porniremü, multă vreame pe margine priveghiandu asupra nostru. Cându se încredințăm ce ama apucată drumulu cotră Adacale, se respăndire. La Adacale, guvernatoriulu cetății, după ce ne ținu era vre doue țile, încredințăndu-ne ce elű nu scie nimica despre trimiterea nostră în Bosnia ne declară în sfirșită ce ghimiele cu cariama venită aveau poruncă a nu ne duce mai departe. O câtă bucuriă simptiromă cându aflarému ceamu scăpată de Trista închisoriă în care ne chinuirömu douedeci și afla de dile! lntrebarému apoi pe Pașă sau Beiulu cetății Adacale cumu avemă se ne ducemu pîna la Semiin, și ne respunse co de aci în colo noi trebue se ne sfirșimă călătoria cu cheltuiala nostră. C! așa dam noi suntem liberi ? intrebaremu numai de cătă. Dară vai! una loc semnificativă ne dete se înțelegemă ce martiriul nostru nu se sfîrșise. Psta ne duse la portă și ne aretă câteva vase țlicîndu-ne ce se închiriamă unulă cu plată de la noi, căci dupe poruncile ce are, elă nu ne póte lăsa se mergemă de cătă cu vasă turcescă și suptă escortă pîno la Semiin. Vasele ce ne arăta nu se deosebiră mai întru nimică de ghimiele nóstre, cu tóte aceste nu găsiremă nici unulă care se fi priimită a ne duce pîna la Semiim cu preță mai puțină de cincispre dece mii lei turcesci. Noi aretaromă neputința întru care ne aflamă de a face uă cheltuială așa de mare, și stăruiremă se ne devoia de a sfirși călotoria nostrá sau cu vaporea Austriacă sau cel pucină cu uă feluca d’ale Vaporii. Totă într’ua vreme, prin d-na Rosetti, d. Rosenthal, d. Filippescu și d. Caracași, noi ? rugaromă pe Agintele vaporii Austriace de la Orșova ca sene de mnulă din caicele lui. Acesta veni însuși a doua di la Beiulă de la Adacale și, ’ dupĕ ai conferenți mai lungă, în particulariă cu Beiulă, îi arată co elă priimesce se ne trămiră, sora plată pine la Semiin. Beiulă se înduplecă, priimi se ne lase a merge cu uă felucă de ale Vaporii, cu condițiune iisa de a pune uă escortă de doue deci soldați cu noi. Luptă protestule ce feluca nu putea ține atăta lume noi abia dobîndirema voia de a nu lua mai multă de șese soldați suptă comanda unui otidăriu. Trecuremă la Orșova ca se visămă pasporturile nóstre, autoritățile de aci, mai alesă cea milităreasca, suptă nu mai soră care protestă, nici într’ună după nu voire se ni le visede. Porniröma înainte acu mergeam totă pe linga marginea Austriacească, măcarű ce Turcii stăruiau mereu ce se ne trecă pe marginea cealaltă. Vislașii și Cărmaciulă felucei eraă Rumănî, erau preveniți ca Turcii vom se ne ducă în Bosnia și de acea protestare ce pe marginea din protivă nu era putință se ne tragă la edecă malură fuindă pre ’naltă și numai de stânci. Inoptase, trebui, cu tote ce nu făcusemă de cătă pre pugină drumă, se ne oprimă. Oidăriulă Turcă trămise mă soldată pe josă la Orșova. Noi bănuiremă multă, dară ne avindă ce face asteptaremă pîno a doua din fricele cele mai mari. A doua di, in dată ce se lumină de dină porniremu; dupe cătăva timpă ceruramă se ne coborîmu pe masă ca se mai umblămă pugintelu. Aci ne sfătuiamă ce avemă a face pentru ca se scăpămă; nu trecu multă și veduremu ce vine mă soldată turcescă. Ne spuse ce e trămesă de Beiulă se ne de descrie ce a venită porunca Comisariului Fuateffendi, pentru liberarea nóstră, și Pașa saă Beiulă ne poftia se ne intorcemti înapoi. Ințeleseremă ce nu mai e nimică de făcută, ce nu ne mai remăne de cătă resistința. Ne improtviromă dară; noi respunseromă ofigiărului Turcă ce suntemu pe pămînt strainu, ce noi nu ne mai supunemu la d ĭnsula ce avemu pasporturile nóstre, și de vom se mai puiă mana pe noi se ne ceră, la Semiin, de la Autoritățile Austriace, ce de ne pră da Austriacă ne vom duce, altă felă insa nu mai vremă se scimă de poruncile strălucitului Comisariă. Turculu vru se întrebuințe de silă, dar noi eramă mai mulți la numeră și vîslașii felucei disere ce noi fiindă dați în mana loră nu vom suferi se ni se facă vreuă silă. Intîlniromă vre doue, trei căruțe, unii din noi ne aruncaromă întrînsele și porniroma ’nainte, ceilalți urmaă pe fosă alărgăndă cătă puteaă. Echipajul felucei se puse a trage la edecă cu mare silință. Sera ajunseremii la Svinița, aci făcuromă prin tóte miciulacele, ca autoritatea locale se ne vise de pasporturile, și se declare Turcilor, ce ei nu potă suferi pe pămîntul Imperatului soldați străini cu arme. Despre altă parte cu uă mică jertfă înduplecare mă pe Turcă a se intorce la Adacale și cu chipul, acesta abia ne puturamă scăpa din mâinile temniciărilorăgădisoră nostră. Acea ce mai suferirămă de la Svinița pînă la Inspruh e anevoiă de descrisă. De mai multă două lună de de noi nu sciam nimic de ce se întîmplă în țera nostră, nimică din ce se făcea în lume. Din Svinița și pîna la Panciova ne tîrîre din taberă, pretutindeni ne cercetaă cu cea mai scrupulosă atențiuțiune, neîncetată amenințați de a ne vede împușcați cooi de cădeamă în mâinile Sîrbilor și Croațiloră ne sună de spioni sau celă pugină de partizani ai Maghiariloră, de ajungeamă, de ne apropiamă pe căte undeva, pe unde Maghiară însemnasem trecerea loră prin devastare, prin sabiă și focă noi ne temeamă semneie de Sîrbi sau Croați. Abia în Semiin ne socotiremă, deși nu de totă afară din primejdie, insĕ óre ce mai puțină espuși. A! de pste ori nu amu blestemată trădarea, , mișelesca trădare a lui Funteflendi, de căte ori nu amu blestematu orba nóstră încredere! și cu tóte aceste nu e nici unulă din noi Care și dupö chinuirile nóstre ne am cercată a lumina pe înalta Portă: nu e nici unulu din noi care se nu fiertatu din totu sufletulă seu barbarele suferințe ce Fuateffendi, prin sbiră sei, făcu se cercămu. Dar noi uitaseromă de multă și ertaseromă în anima și consciința nostră barbaria ce Fuat-Effendi esercită asupra nostră numai. Déri vai! nu vedurema nici uă prefacere pentru sartea bietei țereî nóstre; nu văduromă de cătă Convențiunea de la Balta-Liman care ne răpi drepturile cele mai sacre; nu vedemă astăzi de cătă ticăloșia întru care Porta protectoria țereî lasă pe bieții locuitorii iei dăndu-i legați în manile apesătoriloră loră, strîngîndu și mai tare lanțulă loră de robiă printr’uă cârmuire mai antinaționale, mai coruptă, mai arbitrariă, printr’uă cârmuire de sbiri ai barbarului Moscoviță! A ănima nostră săngerănte te iertă, o calăă, ce făcușise suferință chinurile cele mai neauzite, se plăngemă departe de finală familie soră și de sacrulă pămîntă alu patriei, dară pentru suferințele țereî noi vomă repeți pîno la ora morții împreună cu Poetulă. »Rev alu României, ț)eă alu lui »Vladă și Ștefană ca se putemă, ănco • vă dată, a te chiăma in rugele nóstre, cumă te chiămaă betrănii nostrii! Fă ca țera nostru se mai fiă fericită, dră pe apesătorii nostrii iărtă-i • intru marinimia ta! Iertă-i, pre cumă •îi iertămă și noi, dară fă ca se mai • sărutămă să dată țerîna părințiloră • nostrii! « I .V TABIjOV D. Ti ene, bine kenoskslBIS Ileisayisl, al kxrsia nenel a reprodis iot ie e demn de lot.zsI un de admirat în distriktele Anjieuiel ini Bihea , formind an Albam ad-hoc din toate alele tablosrl, a nas la lolirie an tabloă ka «tei», micimea de piatra valmu domnemtl langal tui trei lalal; labloal renresind o parte din Karnauii Daliei esterore; în ners neklai se vede NEGOIUL, akanerit ka nead, Birfaliei mai înalt din manjul Transilvaniei; în autoniere, dealuri imbrikate ka iridari; iar în alanal d’intita, an bauilean arankat neste an abis; tui ne aieasli franeli, nante trekol, un lobani, kil frî mi ne jos; tarma se nerde în deniirare. Un iseoricade în abis, kargind ne klina dealarilor. En arbore askată ne klina dealalaî; total plin de aric>, de natarel, de noesie. Tabloul e Insadrat într’anS laksos nerBaz, kare el singar kosti daoi dakaul, iar tot tabloul o metisît de amatori 30 dakaul. namai AiestS tabloS s’a nas la lolirie, kite daoî slangî namlusl. Daci liste ad-hoc sânt denase, »na la adminîstrațiî anea aiesteî foi, »nde se afli tabloul denss sare ședere, alta la kasînal nagional. Kredem ki Rominii rekanoskitori kitre I). Trenk nentri sersitiiile aduse ijirîî prin Albaraal si8 si Bor gribî a ajata ne celebral neisanist ks aiest mod onorabil. Banii se vor simție de saos krisalmi de D. Andrei Dertman; înkazd’an» se strings iei nagin samanaloareî tabloalsî, banii se vor întoarce în anele lor sanskrîmi. Q. D. Ariiesk», Sant-skrisal se eede silit a faie kanoskat nablikala! kassa nentr» kere Renresentaaisnea magnetiki, fiksati nentra D; rainika trekati, n’a natst aBea lok. Dani formele obinnuite ierBsem la timp de la onorabila mefektsmi a noii ijiel Boie a da nsbliie uiedinjje magnetico-spiritualiste, mi aneasti poie mi se mi akordare. Doar zile înaintea ieleî d’intîî medime inimita de la onor. Komisiane medikali o adresi nigantiki, înBimda mi a mi înfigime înaintea iei mi a mi legitima ka doktor, ki m mi afiș sfint-scris în programa mea. RespinseiS aieasti metengmne, antînd ki rsist în lume mi alijî doktori de kit doktori în medium mi ki eS, ka doktor de filosofie, ni not avea nimik a faie k’o autoritate medikali. Tot în acea zi am aflat, ki autoritatea medikali a reclamat la Iloligie mi Ministeriul de interne în kontra autorisajjiB- nel medinjjelor mele, fiind ki ele, dani nirerea ieî ar fi Bitimitoare sinitijjiî sinritBale mi kornorale a nsbliksisi mi moi ks seami în kontra religisnei, oninisne nisdati mi ;’ne denlin nedoBediti. însi din partea onorabilei neligie n’am fost informat de nomire, ka se finstst informa ne nBblik, mi min urmare am mi continuat negitirile mele. Tokmal dsminiki înainte de amiazi a aflat mromrietorul Salleî, d. Bosse], la Komisisnea koloareî de romă, ki nermisîsnea akordati mie a fost retrași mi ki mîn srmore medinija este onriti nentri acea zi. Las ka fiekare se jsdene toati aleasii kondsiti în kontra mea. ț aka domnii medii kred ki not fi în stare, a ontra în nsblik mi ki armele lonniel mi a snerie mel onininea lor, ne kare o alak aiul ka desi permit eronați (gremite), ii mopok prin aneasta în kornore mi Boiă mit tot d’asna a le resninde. BoiS faie oksm nassrile neresarisme a dobîndi drentsl meS mins boiS linsi a înksnomtiinjja ne nsblik de straare. Bskstemtl, 27 Noem. 1861. Dr. Joh Gruhlmann. ws W. M Sh r.r JWl de SUB SKRIEREA D-Löl BAILANT (Bezî Rominsl No. 326). Ssma totoli. 5122 2 D-n» Mixail Stoiano Biil. 31 -1 Alek» Ridslesk». 4 20 D-n» IXrin redakijisnea Reformei: Dim. Teoxaridi. . 62 — Doktorsl SeBerin. . 12 10 — Atan8»ie SiBesk». 15 30 5247 22 BIBLIOGRAFIE. Â eșțtu de suptű tiparü: CESTIUNEA SFIIT. Momi de D. PELIMON. Se află depuse la administrația aceste foi. Prețul unui esemplară este duci sfanți și. A EȘIT SUB în francesește INDEPENDINȚA CONSTITUȚIONALEI XÂRîÎ SILVANÎSEI de Papiu Ilarianu. Și se află de vînzare la toate librăriile cu prețut de st sfanți, fuse închinate.