Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)

1863-08-26

bomanum: '-7 Angrit?i. jí­ ?•' ' q treptemure. 755 % -r sunt« nulă, în ghiarele cărui­« se sbate de mérte Besarabia, care este simbo­­lulu dispotismului, ală ignioranței, ali­ răpireî, alui intrigei, alți slăștăriî, care este unu scan­dalu între nemuri? Dară atunce unde remăne causa celui drepțui ? Unde remăne solidaritatea cea morală care trebuie se predomine între popo­­rele apăsate, depending, desmădurite? Unde remăne bunulu simțiți care ne spune că și astăzî, că și în 1848, că și’n 1853, dreptulu n’a fostă in partea Rusiei? Ce? noi Romanii o se eșimu din lume? Noi se mergem cu Anglia, cu Francia, cu Italia, cu Suedia, cu Norvegia, cu Germania și cu tata cea­laltă lume care se oferește acuma de atât și sănge nevinovată ce se varsă din ani­ma ram­tiritatei Polonii? Și cu cine vremu se mergem, cu d. Bismarck care a ajunsă însuși a fi uiduită? Nu cumva vremii și noi păcătoșii se speculăm« cu sânge omenescă cu diplomații cu anime de graniță, noi acei ce tocmai prin uă asemine politică, ne-amă ve­­dută țara împărțită în trei ponturi car­dinale a­le globului? Ce felă, astă­zi căndă tóte poporele mari și mici, li­bere și nelibere, își facă uă onore de a tinde o mănă de ajutoră cavalerescu­lui poporă ală Poloniei, d’a le arăta simpatiă, d’a da­uă lacrimă pentru a­­cestî nefericiți disperați, numai noi cu d. Bismarck și Knezula Gorceacoi se le cămă în capă? Ră durá voima ca în e­diția în care se va serba banchetulu reînviărei Poloniei, numai noi și copii noștri se stămă la o parte, roșindune de lașitatea nóstru căndă popórele cele­lalte ne voră stigm­atisa cu fierulu tră­dării pe frunte ? Nefericită tactică ! Disperată retăcire! Și se nu se spartă nimine de cele ce ch­emă. Nu’i cerimu nici se se a­lieze cu Polonii, îi cerimu la urma ur­meloră cea­a ce caută singură tóta dina: se fici d­u pucinu neutru în tată puterea cuvîntului, dară neutru astă­felu în câtă se nu ffie pentru ruși mumă și pentru Leși ciumă. Ii ceremă se nu înpușce și se lege pe unii, și se trecu armele altoră. Cerimă se nu dea noptea podulu de la Sculeni, pe mana musca­leloră. Gerimă se nu se facă polițaiură, gendarmulă rușilor« luîndă înscrisă și garante de pe la propietarii țermureni ai Prutului, că nu voră trece deși din­­­ ■ » colo. Ceremă se nu persecute și se nu isgondscă din țară, cumv­a isgonită, pe nefericiții Poloni, ce petrecă între noi pacinicii de 10—15 ani. Cerimă se facă a se descredita de péte cea­a ce s’a acreditată prin presa Europenă, că Colonelul Milcowski a picată într’uă cursă tinsă de guvernă, pe căndă gu­­vernulă știa de multă de venirea loră, și de vrea se lucreze ca ună adevă­rată neutru, putea se f i poprască a pune piciorulă pe pămăntură rom­ănescă, sta­­bilindă o știre pe Dunăre din momentulă ce jurnalele și alte știri... au dată alarme. Ceremă se fi remasă perfectă neutri, se fi remasa cu braciură desle­­gată, cu acțiunea liberă, ca se ne pa­ter­ă arunca în partea acea­a din care amu fi vedutu ca vine mai multă bine pentru tara néstra. — (Nota bene*, a­­­cestu bine, nu ne pote veni nici vădată de la ruși.) — Nu trebuie se uitămă cestiunea ce ne decla ună martiră ală causei nóstre. — N. Bălcescu, — căndă dise, că unu Stătu chiarű de a doua mana, pote ajunge arbitru cumpănii poli­tice, căndă va sei­a arunca La timpă nd greutate într'acea cumpănă. Mai pre­susă de téte, se nu ui­­tămă că avemă a face cu niste puteri, de la care depinde sórta nostra, cu ni­ste puteri care au făcută una resbelă mare pentru a sterpi influinția rusască de la Dunărea, cu nișce puteri cari ’Í­ară striga prin organele lor, că gu­vernulă nostru este ună organă orbă ală Czarului. Se nu uitămă că Austria voiesce se ne discrediteze, și caută a arunca neîncetată asupră-ne, petra de rusolatri. Se nu uitemă, în fine, că este vorba de m­ă schimbă la Dunăre pen­tru Roma și Veneția; că noi suntemă preciumu acestui schimbă, și câ astă­zi nu ne-au imp remasă de cată simpatiile RUSIEI spre a pune mană pentru noi... vai de noi! . . . . Scrină bine, că la tote aceste o se ni se respunda cu’o teancă de jurnale... guvernamentale în mănă, că cea­ a ce s’a făcută și se face, este lucru frumosă, că jartele din Europa apro­­beza, etc. Noi ca amă bătrînu și im­­parciale, cunoscăndu că nu lingușitorii suntu cei mai buni amici ai celoru pu­­terici, vomă respumde c’uă anecdotă bătrinască, la care amă fostă faclă. in anulu 1734, se aprinse,să o cazernă în capitala Iași, trivaga se bate, alerga tótu lumea, vine și Vodă. Căndă întră pe polită, ună are cine care era de­­jurnă, alergă înaintea Domnului și, în­cepe ai raportui, cu acei termeni, de tipică cu care-î raporta în tóte chieie, dicăndă: Prea Înălțate Domne! Cazarma se află în bună stare. — Minciuni, spui mișeluie, respinse Vodă, îndreptăndulă spre focă, minți! casarma arde. Asta puțescă guvernele și cu or­ganele... . deprinși a­linguși dupe ti­pică. Casa arde, și ele’î spună că se află în bună stare. Tenent risum amice. . . X. X... Corespondințiă particulariă a ROMANULUI. Viena, 31 Augustă. Ministerin­l de interne alu Sae­­soniei a trimisu camerei de Comer de la Lipsea unu estrasű dintr’unu n partu consularii de la Iași care vor­besc­­ despre trista stare a lucrurilorai în România și invită pe comercianții și fabricanții Sadsoniei a oserva cea mai mare prudință și prevedere în relațiuni­­le lor­ comerciale cu acea­­ eră. Ce va țlice dom­nu Crețulescu și Gomps­­ună la acesta nuvelă ? Va înțelege în fi­ne, că România este aprope a perde, in urma relei sale adm­inistrațiuni in­terne, nu numai renumele seu politicii, darii și reputațiunea sa comerciale în țările străine și c’o compromite nu numai în ochii omenitorii de Stătu, ci și chiar­ în ochii comercianțiloru stăini? Domnul­ Crețulescu pare a fi unu­lii din acei bărbați,­­ cari iubirea portfo­­liului este balandiată numai prin iubi­­rea de sine, și cărora se pot și aplica cuvintele poetului romanu: „et si fractus illabatur orbis im­­pavidum ferient ruinae. „Dacă frînții ar cade el o buiă pre­­ste noi, ne înspăimîntați ne-am­ afla ruinile lui. Dar persevering ajunge câte vă dată încăpățânare și d. Crețulescu n’ar face reă a asculta mai mulții opiniunea publică, uă concesiune făcută opiniu­­nii publice ar face multe bine patriei sale, căci credemu că D. Crețulescu recunosce ăncă România de patria sa. Min­strul­ de comerciu d’aici, Co­rnițele Wickenburg, a dată dimisiunea sa ș’acesta numai din causa, fiindu ca la unü Meeting asigurase lucruri, cari pe urmă n’au fostu acceptate de con­­siliulu ministriloru. Unu adeveraHi om de Statu trebue se fie forte simțitorii pentru opiniunea publică și nu trebue se-î­mpue să piere de bivolii. D’acei­a populațiunea d’aici aprobă forte multul decisiunea Comitelui Wickenburg d’a’și da demisiunea, cu tóte că administra­rea lui și principiile sale politice lăsa multe de doriții. La 5 sau la 6 Septembre s’a­­șteptă întorcerea împăratului de la Francfort, și Municipalitatea d’aici face cele mai mari pregătiri spre a’la prii­­mi cu demn­tate. Tote corporațiuni­­le au luat-o decisiunea a aștepta pe Imperatuli la îmbarcaderă și lucrăto­rii de fabrice au declarații, la unu Meeting ce au ținuții ieri, că vor­ ve­ni și ei la îmbarcaderă. împăratulă Informata d’acésta, a telegrafiatű de la Frank­fort, că va face mare bucu­­rie inimei sale a vedea la sosirea lui în capitală poporațiunea imprejurulu lui, dară că se rogă multü a nu face mari celtuieli ș’ad­ vină cuvinte nobile și semnificative, în privința marii miserii, de care pătimesce că parte a Unga­riei meridionale in urma secetei celei mari. Serbarea națională care s’a­rată la Prater in erere, aniversăre a Impe­­ratului, a fostă visitata de 300,000 omeni și jumătate din productul­ net, 40,000 fiorini, a fost­ destinată pen­tru­ nenorociții locuitori din Ungaria. H. H. în gazeta oficială de la Viena „Wiener Zeitung"! cilimu­ltă corespon­­dință din Bucuresci, cu dată de 20 August: „Pe ciudă guvernului principelui Cuza a acordată cunoscutele concesiuni „prealabile ne,­­ru căile ferate (cu re­­­serva încuviințării ulteriore a came­­­rei) și pe căndă companiele respecti­­­ve francase și englese trimită ingi­­i loră aici spre a face măsurăto­r ele și lucrările pregatitorie, s’a for „ .iată în Englitera uă altă asociațiune „suptă denumire: „Marea companiă ro­­„înănă de căi ferate pentru transituli „austro-orientale“, cari a supscris una „capitală de 50 milione franci și care „este gată a construi căile ferate în „Valachia și Moldavia c’m­ă preț­ă „multă mai eftinu și c’mă garanța de dobîndă multă m­u mică de cală opta „la sută. Luptă nișce asemenea im­­­pregiurări este mai cu neputință, ca „guvernului Principelui se póte con­firma definitivă concesiunea prealabi­lă ce­a acordată provisoriu, chiaru „atunci căndă i sară acorda la Con­­„stantinopolu dictatura. Mai pucina „ăncu se se pote admite ideiea, că „camera se va arăta dispusă a un cu­­viințe și a lua asupra-și pentru țară „greutatea unei garanțe de dobîndă de „optu la sută, mai cu semă după ce „concurența a dovedită d’ajunsă, că uă „garanță de dobindă atătu de mare nu „e­ste de­loc” justificată, „că amicii și bărbații din țară fiindu prejurată ,, guvernului n’aă pentru Compa­­­nia cea nouă formată în Englit era „acela­și interesă care, i-a făcută a „protege concesiunile acordate la „Lorn­­­­don and County Bank“, putemű ad­­mite, că proiectele de cai ferate trăin­­„bițate cu atăta scompte, au­­ remasă „josă pentru mai multă timpă.“ cu secretarul" Consulatului Rusesc" de aicea, și scrți pentru ce? Pentru că guvernulu rusescu ar fi fostă înșciin­­țată că pe la trecaterea de la Sculeni din apropierea Iașiloru s’ar fi strecu­rată în Rusia una inamică cumplită, nu vise ca ceiă despre care v’a vor­bită colegulă meu S. în epistola sa, cu data de la Leopol, adică cu carne și cu coții, ci cu malacotă și cu scarpi, voie se țlicîi de d-sora (a cărei­ a­nume veți bine-voi alui suplini, fiindu că l’am uitată), ce­a servită ca adiotante lui Langhiewici căndă a fost a prinsă de Austriacă, însă din tote cercetările ur­mate, rușii au remasă nu­mai cu spaimă, căci de și pote una asemenea inamică va fi trecută, însă fără se-i fi remasă urmele prin zioomostiile Zastarii, ta­­moriei etc. 2-le, lotri în z­clele trecute au mai trasă uă altă spaimă la moșia Răpile, din districtulă Fălcii, a d- lui Co .­sniceanu, și ecă cumu: d. Cogăl­­nicianu se vede că readucîndu-și a­minte de înghețatele ce­a mâncată cu d. Principe Grigorie M Sturza, l’a invi­tată la un vînătore de animale; și așa pentru ca vinatórea se fiă că nu se va pute mai fructuosă, au pusă în miș­care oă mulțime de omeni, cari apro­­piindu-se de fruntariă, au făcută pe Rusi a se crede surprinși de Poloni, și s’au pusă în stare de aperare, fără însă se uite pe Gospodi pe Miloi; și e că cumu d-nu Cogălnicianu deveni în sfîrșitu spaima Rușiloră fără se viseze măcară. — Mai fică dupe tóte aces­tea cine va voi cu Rușii nu suntu în stare a cuceri lumea. Alaltă­ eri și eri a urmată aicea a­­rendarea mai multorü moșii de a cle­rului, vise și astă dată nerușinata com­paniă de precupeți ș’a jucată rolul ă iei, care constă in acea­ a d’a spolia arăta casele și institutele de bine-facere, cătu și pe nenorociții arendări din care mulți nu au altă esistință de cătu a­­cea­a de a munci tata vieța loră ca aren­dări pentru a-și scote pănea de tóte țiclele, și e că cumu se urmeză acesta: mai mulți din acești precupeți se ințelegă între dînșii, formează societăți, și apoi dea dreptulu sau prin «ginții lorii, in­­timided­ă pe adeverații concurințî, se spună curată de nu le va da atăta și atăta pentru cutare moșie de care se înteresed­ă ei, ae se știe că tu nu face moșia; ș’așa dacă ți se dă cea-a ce se cerii, uneltescă a se adujudeca fon­­dură cu nimic», sucitănd­ feluri de feluri de cazuri cari pună în îndoia­lă pe cei­lalți concurenți; era de nu li se dă, atuncea în adevară și ste peste îndoită și întreită de câtă face arenda ș’apoi­ manoperează d’a o lăsa in spatele celui interesată care chiarű de la celă întăiă saă de l a ală doi­lea ană ne mai putăndu plăti căștio­­rile ruinatorie, guvernulu este silită a o revinde pe conta arendașiului, ca­re neavîndă depusă garanță de cătu pe velerea unui căsu­n, trebui a ră­mâne păgubașii­ pentru celu­altă ne­ajunsă; sau de nu iasă a se vinde pe conta sa, atuncea pentru a se despă­gubi, născoceste feluri de feluri de preteste pentru a putea intenta pro­cese de despăgubiri sau împilează pe locuitori în modulă cele mai barbarii. —­­Minister!»!» joc sau este da­tor­iu a sei despre aceste speculațiuni,­ care vatămă și Statală și pe oă mulțime de nenorociți ar­., ml ari, daru atunci pentru ce nu se nici uă m­ăsură în­tru acesta, pentru ce nu voiește a sta­­tornici ofertele sigilate, deschise nu în secretă ci in ședința publică.? — La­­acestă licitațiune s’a prestat ai fi și lo­cuitori a doue sate, și anume de Bo­­roca și de Pi Ic­ești și­ azi făcută a se adjudeca asupra loru arenda acetora moșie. — Mulți au simțită vă vine mulțăm­ire veți ind­­i că și locuitorii au începută a-și înțelege interesele loră și că incepu a se îndulci la muncă liberă în folosulu loră, dar nici a­acești sermani locuitori n’au putută scăpa ne jumuliți, și încă pină la po­le, de ore­cari iîlo-săteni, cari i-aă făcută a plăti scumpă protecțiunea ce le-aă acordată, Rică d Joiu, numai pen­­tru marele interesă ce purta acestei interesante clase de ómeni. — B­ă me­șteșugii, eră dibăcia de a se areta ci­neva și în­focata patriotă și de a se alege și cu punga plină. —• Speculan­ții și patrioții despre cari ne vorbimu fiindu destulă de cunoscuți în tata România de dincoce de Milcovă, so­cotesc­­ despensată de o voiă mai numi. Moitorulă No.. .care ne-au adusă scirea că este de ajunsă a scri unu singură article în Monutoriulu Ostii pentru a putea dobundi ori ce postă, a ’ncepută a face ne mulți a’și u­s­­cut' condeiele­ da', acea­a ve p­revin ca se vă gătiți de luptă, — cu campionii improvi­biți. — Mai d­ică cine va voi că nu se stimuleză talentulu, și că func­ționarii noștrii nu se potu asemăna cu aeronauții sau plutitorii în aeră, pe cari acumă îi vei fi la pămîntu și acumu îi vețli în înaltulu cerului, și vice versa , dupe cumu bate și vîntulu. Aicimiți etc. etc. F. Francfort, 1 Septembrie. Confe­­rințele Principiiloru germani s’a în­chisă astă­zi. Principii s’a despărțită cu mulță­­mire. Artictii amendați care au fostă supuși la uă desbatere speciale, s’au priimită definitivă, și articlii care n’au fost­ supuși unei asemene desbateri, s’au priimită en bloc. Necesitatea de Conferințe ministeriale, s’a rădicată dupe ce s’a săvîrșită acestă mare faptă. Nu s’a unită cu acesta : Baden, Mecklen­­burg-Schwerin, Weimar și Waldeck, toți cei­lalți au luptă semnată proto­­colulă de închisiare? Resultatulu îm­preună cu o scrisore colectivă a prin­­cipilor, se va anuncia regelui Prusiei. — Cracovia, 2 Septembrie. După din­­iială ,,Czast­a de astă­­zi, Rudzki n’a căzută și este numai vulnerată. — Leopold, 31 Augustă, 8 ore 15 minute sera. Bu­letinurile diabtului „Dziennik Powszechnyu asupra bătă­liei lîngă Dorogucza sunt­ neadeverate. Nu comandantele Kruk cu trei despăr­țiri, ci numai singură Ruski a suferitii acolo uă învingere la 24 Augustă. Per dorite rusescî, dupe propria la loră ra­portă au fostă de 175 morți și 255 vulnerați. Kruk, cu șapte despărțiri, a câștigată la 29 uă strein­cită biruință asupra optu companii russiei și apoi s’a unită cu Lelewel.­La Bender în Ba­sarabia au foștii arestați și trași înain­­tea unui tribunalu de resbelă 42 ofi­­­cieri rusesci, implicați într’uă conspi­­rațiune ce s’a descoperitu. — Leopold 31 Augustă. Gazeta de la Leopold dice, că Lolewel s’află cu 600 ómeni infanterie și 20 că­lăreți lîngă lanaw, unde s’aștepta în scurtă timpă uă bătălia. Navele parti­culare spun« că la 24 Augustă a fostă învinsă aprope de Chelin Rucki cu re­­mășița despărțirea lui; că corp­ul­ de căpetenia a insurgențiloră în distric­tul« Lublin, luptă comanda din Kruk a câștigată la 29 Augustă oă biruință în­semnată în contra Rușilor, aprope de ianow; șapte corpuri »și fostă îngagia­­­te în bătălia, care fu una din cele mai sâng­erose. —Berlin, 1 Septembre. Scrisori par­ticulari« de la Peterburg, cu dată de 30 Augustă, anund­ă că țnă o casă­ im­perială ordină în­ccorporarea a 48 re­­gimente de reserv.­i­nrr arhia­­ activă. Marele duce Constantin a asistată la un­ consiliu ministerial« șapte 'preșe­­dința împeratului la Țarskoie-Selo, în care s’a discutată responsură la r­ ola celoru trei puteri. Marele duce a fostă priimită forte amicalmente de către îm­­perratulii. — Berlin, 31 Augustus. Gazeta Cruce î­nfimd­ă, că regele Prusiei s’a dusă la Rosenau«spre a face să visu­l­ reginei Engliterei, măne diminăță se va întorce la Berlin. — Paris, 31 Augustă, 6 ore sara. Astăzi s’a ținută unui consiliu de mi­niștrii, împăratul­ a priimită ieri în au­diență pe cornițele von der Golz. Im­­­părătusa a plecată la Biarritz. Corespondin­ță particulară a ROMANULUI. Iași 22 Augustă 1863. Domnuile directore. Frica— despre car. olice prover­­­bală ca nu este descărnică — se ve­de c’a pătrunsă adîncit în animele va­­loroșilor­ noștrii megieși Ruși, căci la cea mai mică mișcare, la cela mai mică scomotă, tresară întocmai ca co­piii cei mici prin somnu, precum­ă se vedere d­ă și din urm­atoriele fapte: 1­iu în zilele trecute tote trupele care for­­m­ează cordonulă Prutului, toți obeșnicii, totu ciuovnicimea mare și mică a fostă pusă in mișcare ș’a procedată la fe­lurite cercetări și altele, din preună

Next