Romanulu, iunie 1864 (Anul 8)
1864-06-02
ROMANIA) 2/14 IUNIU. 488 supusi une guverna luminații, morale, părintescu, și care nu se gîndesce de câtă la binele supușiloru soi. — Doctore ai intrații în teoria.i Nu, domnule, acesta este o servațiune. In acelși guvernă nu suntu de câtă miniștri inteliginți. — Ințelegu, di e nesuferitulu ri(Jetoru, miniștrii luminați, morali, părintescî, și negîndindu-se de câtă la binele administraților). Daru, d'omnule, și miniștrii au suptă ordinle loră mii de agințî. .... — Toți luminați, morali, părinți buni etc., într’ună cuvântă uâ legiune de îngeri în felurite uniforme. — Taci, pentru Dumnedeă, Humbug, strigă Truth. Lasă-să se și sfîr*sésca basmulu seu cu binele cele frumóse; îmi pare c’audă p’unu francase care-și închipuiesce că raționeză fiindu că afiră paradose și case cuvintele unele de altele. — Domnule Truth, response cu demnitate, rațiunea și speraința vorbescă prin gura mea, ascultă-ne. In minele acestui guvernă înțelepții, care scie, totă, vede totă, aude totă, care n’are nici prejudecăți nici patime, în manele sele dică, încredințezi] depositură adeverului, și nu pentru că voiescu so-i daă lui monopolul», sunt flamiculă libertății daru ală libertății regulate, cercuite, moralisaiei Voiă reduce dară numerulu tipografiloru, astăfel încâtă se facă din tipografiă uă censură înțeleptă și discretă, unu sacerdouă conservatoriîi, apoi voiă cercui numeriulu țliauneloru, spre a constitui unu numeră micii de tribune, adeverale amvóne de unde nu se va permite a se vorbi de câtu decinia și moderarea. Voră fi (JiflașU cumu suntă și preoți, adică miniștri ai adevĕrului cari voră primi de la guvernă caracterulă și simbolulă loră. Dacă cu tóte direcțiunea Statului, vr’ună gazetară 'nsolvite, uitândă gravitatea datorielor sale, ar lipsi respectului ce datoresce autorității, care este întruparea dreptății și adeverului, atunci nu voi alerga la jurați, căci ei dă mâna grea și lasă se se alunece printre degiteuă mulțime de nevinovați tndouioși; voiă lăsa dară totădauna administrațiunii, totă, dăuna înțeleptă, luminată, neinteresată și care scie mai bine decâtă oricine ce-i convine saă ce o strînge, îngrijirea d’a lovi cutezara și nesolința ; ea va sugruma oposițiunea născânde procumă îneca Ercules pe șerpi în curbulă loră. Mulțumită acestei igiene ingeniose, diarnele vor a fi un hrană nevinovată, una lâcă în loc de otravă. Pressa va fi uă faclă în mâna puterii; nu se va mai teme cineva de incendiu. Se vor cruța prejudițiele folositorie, retăcirile mântuitorii, se va mesura • ii adeverulu dupe trebuința Statului, dupe puterile poporațiunii; 1) Și dacă vr’uă nouă doctrină apare pe undeva în străinătate. Se va ascepta ca ea se facă fericirea acelei țere maijinainte d’a turbura sufletele linișcite și cari n’aspiră de câtă dupe odină. Eă teoria mea, ce did acumu, domnulfa Humbug? — Se trăiescî! îmi strigă elâ, lovindume pe umeri afluielă încălă ară fi abătută unu boă. Ce fericire se aibă cineva spirită, căci are totă de una vroo norodă de chisă! Cu aerul lui solemnă, amă vedută momentulu în care acesta șiretă își batea supă de mă Yankee ca mine. — Domnule Humbug, îi disci, frecându-mi umorul, nu-mi placă aceste argumente grosolane. A Iovi nu este a respunde ! — Dară și mai puțină încă a sugruma! Strigă diaristulü jiiijéndo. Ur~ moda, doctore, esti mai plăcută decâtă îți poți închipui I Verba placent et vox. — (îmi place și cuvintele și vocea dumitale.) Insă adio, căci cca ora d’a face diabulă, timpulă este banală, mo rumezi ! Cândă amu remas și numai cu Tiuth, l’amă întrebată de nu era încântații ca și mine de adânca înțelepciune ce conținea sistema ce îi spuseră, de putea se pue în comparare scomosulu și desordinea presei americane cu acelă mecanismă strînsă care trebuia în scurtă timp, sa încă pestreze poporulu celă mai ardinte din lume, și scîdea obiceiul cumpătării și gustul unei libertăți inocinte. — Doctore, discelu cu blândeți», suntu de părerea lui Humbug, rîdi de simplitatea noastră. Acésta doctrină pe care ne o presințî că uă invențiune nouă este multă limpă de cândă o cunoscu. Este dogma incițiunii, adeverulu făcută lucru oficiale, instrumentum regni, și monopolisulu de Biserică și de Stată. Suntă trei secule de câudă Luther a suflată asupra acestora periculose chimere și’a făcută pe fiecare creștină demnă pe consecința sea și pe dreptul ă seă. In cele d’aulâră ddo ale lumii, adeverul ă a eșuu din cutia Pandorei, împreună cu atâtea alte bunuri, cari suntă tote rele în mâni nedibacio; a căuta adeverulu este opera tutorii; nimeni n’are dreptul ă a se face stepânulă seă. Nu te’nștela pe cuvinte. Guvernă, miniștrii, funcționari, ce suntu toți de câtă omeni cari nu suntu nici mai infailibili , nici mai învețiați de câtă noi? A-i face distribuitorii adeverulu, este unu visă; adeverulu este alătutorii, ca și aerul și lumina; singurul lucru cu putință este a’lă năbuși, a împedeca pe omeni nu de a cugeta, ci d’a vorbi Cine se va folosi d’uă așa de ariciosă invențiune? Autoritatea ? Ea va fi cea anteia victimă. Va necontenită înșiolată, uă mână de intriganți voră fi d’ajunsă spre a costumpa pe magistratură celă mai onestă ș’a lă împinge în cele mai nebune aventure. Ș’apoi nu veșli că dai guvernul ă taia puterea d’a face reu, destulă numai se raționeze reu? câștiga voru ei în acesta ? Celățiănii. Din Jim cândă lucrurâ publică nu mai este lucrur ă soră, ci lipsescî do totă ce este mai nobile, mai frumosu, mai mare în viață: urnerea patriei, pasiunea libertății. Desființază agitațiunea tribunei ș’a diameloru, societatea nu mai remâne de câtă uă apă slä tulöriä, din care ese corumperea și mórlea. Ashura-vei, celă pucinii, prosperitatea materiale, singurul lucru care farmecă mulțimea? din contră; avuția este fructulu libertății. Nu este securitate, finali cie, comerciu și industria de câtă în țerele unde sunt numeróse acele diaro a cărora voce le supără. Tăcerea este TRIUMFULU NEGHIOBILORU, NOPTEA NU ESTE DOMNIA SINENILORU ONEȘTI, lasă-ne lumina, scomptură și vieța. Aduțî aminte că și la Roma se striga contra bavardagiului tribuneloru; că într’uă di Sulla le-a făcută se tacă în aplaudură spiriteloră frumóse, și că d’atunci începu nă decadimă din care crilianismulu însușî nu putu rădica universulu. — Me órlS, respinsei iu mirare de forma ce lua desbaterea, nu pretindă c’atitu găsită petru filosofio în politică. Ori ce sistemă are abuzurile sale, este uă cestiune de proporțiune. Mărturesce că liiihigiulă diărneloră vostre este spăimântătoriu și că nu este rea mai grozavă decâtu licința loră desfrânată. — Doctore, sciî ce dice Evangelia: Dupe rodii vei cum see. Găsesce mică țară în care se fie mai multe lumine, mai multă caritate, mai multă prosperitate materiale decât în Amfrica. — Nu redă pretutindeni de câtă scandală, respinsei. Fundamentele chiar ale societății se surpă în acestă risipă reișcătorie pe care lu numiți democrații. Ce respectați? Religiunea ? Ei bine dacă unii preoții nu’și împlinesc o datoria, dacă purtarea sa nu este cuviincioșii, îndată dovedeci do diaristî voră începe a ride, ca nedeminuită fiu ală lui Noe, In locă d’a ascunde la toți ochii că slăbiciune a carea-a rușine se a resfrânge asupra Bisericei. — Rușinea, dise Truth, este pentru Biserica care aperă causa celui curposu, era nu pentru Biserica care respinge departe de dénsa lină membră cangrenată. — Cruțați projustiția? Bri, ancă, diaiiulă dumitale ataca c’uă asprime cinică pună judecătoriă care, într’ună momentă de superare, respinsese nu scă pe ce desmetică. Cumă voiesci se fie respectată judecătorial, dacă nu este infailibile? — Justiția este făcută pentru acusalii, oru nu acusalulă pentru justție. — Daca mă subalternă, urma iese din atribuțiunile sale, dacă uită legea din întâmplare, dacă areslóza din nebăgare de stimă pl ună nevinovată: îndată de ce ^iarb urlă contra tiraniei , ca cănii cari latră la lună, voră pune țâra în focă pentru causa celui din urmă miserabile, și ce mai soră? pentru ună cerșitoră, seciuni fură aruncată în închisoria fără ca form l se fiu fostă oservato. — Și voră are dreptate, dise Tiuti, libertatea celui dupe urmă miserabile este afacerea tutoră: îndată ce ună cetățiană este pe nedreptă lovită, suntă toți amenințați. Cine nu simte acesta nu scie ce este libertatea. — Nu este evocă totădata necesariă d’a acoperi STATUA LEGII SI DA SCAPA TERA LA SANDA LA UA PARTE FALSA LEGALITATE. 1) — Doctore, nîuă slăbiciune pentru Dilată. Și dînsulă nu se opri la uă FALSA LEGALITATE, prefori se condamne ună nevinovată de cătușe și-i risce funcțiunea. Era una cină dibaciă, nu sciu de ce lumea este arătă deaspra pentru dînsulă. — La ce ați ajuns a ? urmai, din ce în ce mai iritată de săngele rece ală lui Truth. Doue-spre-dece sau cinci-spre-dece diarie, éca domnii opiniunii ș’ai republice!. — Cinci-spre dece diarie! Ilise Truth cu mirare, ce înțelegi prin acesta? Avemu TREI SUTE, și este pucină pentru unu milion ii șase sute mii suflete. Boston are un sută pentru mai puțină de done sute mii locuitori; este adevarată că la Boston, orașială puritană, înțelegă libertatea și civilisațiunea nu ca la Parisă. — Trei sute de fiarol strigai, surprinsă de d’acestă cifră ingrositorii. Cine dară atunci dirige și guvernă opiniunea? Celă d’ănteiu venită póre, fără misiune, a se face prefeță și legislatore, celu d’ănteiă visătoriă póte spune ce voiesce și impune opiniunie sale mulțimii. Acésta este ună despotisma grozavă. — Bunură meă amică, dise Truth, vorbindă mai încetă pentru a mo aduce la mă diapafonă mai pucinii scomotosă, nu începe oui iu glumele dumitale: ele amusă pe Humbug, mie ’mi facă zeu. Acolo unde iată lumea poto vorbi, nu este nici misiune, nici profeta nici ănteia venită; este ună dreptă ală fiecărui cetățiănii, și pe care fiecare cetățiană îl întrebuințeză în interesulă seă particularii], sau în interesulă genitale. La ună popora liberă, cine și-a închipuită vreuă dată de a dirige și guverna opiniunea? Este aro vreună Yankee care se nu - și facă elu însuși la regula sa de corduilă și care se n’alega în cunoscință de causă partita sea și drapelul ă seă? Presa este unu resuríe tu care repetă ideiele tuturoră, nimică mai multă. Aceste nenumerate diame n’.aă de cată ună obiectă: a aduna faptele, spirile, ideiele, a însulți ,a i respăndi lumina! Cu călți suntă mai multe, cu 0 tatu fiecare cetățiană puta mai cu înlesnire citi, cugeta și judeca prin sine însuși. A face adeverulu cunoscută de toți, c ca ambițiunea noistră; acestă pretinșii despotism« ală diameloră nu esiste de călă în imaginațiunea dumitale. Celă multă acesta ară fi cu putință acolo unde unu guvernă nesocotită, făcendu din diarismu unui monopolă contra lui însuși, n’ară suferi de cătu dece sdă cinci spre-dece lóie, ș’ară obliga astu țelu a se coalisa contra lui partitele, cari, din natura loră, Undă a se osebi. Dară în America, unde suntu opiu sau noă sute de diare, unde nască altele nouî în léte ijilele, NUMERULU TIRANILORU A UCISU TIRANIA. — Bine, este unu regime pe care nu lua preversulă Aristotenă democrația de hărtia. In acesta țară fericită totulă este guvernă, afară de guvernă. Voi diarișii, (și tóta lumea este aci diaristu), sunteți mai multă de cătu Biserica, mai multă de cată justiția, mai multă de cată Statuii)! Cine sunteți dlară? — Respunsulu este fórte lesne, dise Truth, suntemă societatea. Dară dacă societatea, dacă poporulă guvernă, cine dară va fi guvernată ? — Doctore, respunse diaristulu suridenda, căndă te conduci pe stradă, cine este condusă? Pentru avnerea unui cuventă, îți trebuescă ére pripone? Căndă guverni pasiunele dumitale (ceea ce nu faci totu-de-una), cine este guvernată? Este uă vărstă matură pentru popore ca pentru individe. Se îmbătrănescâ China într’uă eternă copilăria, o plăngă; dară noi creștini, noi cetățiăni ai unei mari țrî, nu suntemă uă poporu de idioți seci de interdicți; de multă amă eșită de luptă episcopiă și ne facemu noî singuri afacerile nóstre. Ce este acea suveranitate a poporului pe care o afișămă de șasezeci de ani în capulu constituțiuniloru nóstre, de cătu uă declarare de majoritate, de verstniciă? — Comparațiunile nu dovedesc nimică, respins du o’unu zonă rece; cea’a ce este adevărată pentru unu individă nu este adevarată pentru uă națiune — Tolă cuvinte, doctare. Uă națiune este un colecțiune de individe. Ceaa ce este adeverata pentru zece, pentru doue-deci, pentru uă miă de persone, este asemene adevarată și pentru ană milionă. La ce cifră începe dară incapacitatea? •— Nu, diseru, nu este adeveratu ca uă națiune este uă colecțiune de individe; este cu totula altă ceva. — Adică totaiul a unei adițiuni este altă ceva de câtă suma tutoră unitățiloru ? — Reia,i c! strigai, ostenită d’a discuta c’ună spirită mărginită. Este acisă deosebire care sare în ochi. Pentru a se scăpa de interesele particularie, care este cuvântura magică invocată de toți omenii de Stază ? Interesule generale. Căndă voașce cineva a desființa drepturi și pretențiunî cari superă guvernată, ce se pune nainte ? Ună Interesă superiore, interesulă societății. Ut Iitalei publică este negrea drepturilor individuali: astă-femcelă pucină se judecă și se lucreza în orice țeză eivili sală. Dacă ar fi de ajunsă a asculta dorința majorității ș’a aduna interese și voințe, spune-mi me rogu ce ar fi politica, uă meseria de băcană, unu rolă pentru oricare omă onestă, îți închipuesci unu Coșare, unii Ludovic XIV ascultând» vocea țeranului, sed luăndu votulu câtorăva milióne de burgesî? Ce ar deveni combinările, alianțele, resbelele, concistele, tóte acele învîrtituri lumifare, tóte acele jocuri de norocă în cari triumfă eroii? A duce uă națiune la victoria și la gloriă, a IMPUNE mulțimii poporane ideie cari nu suntu ale sale, a o face se servescă uă ambițiune și proiecte cari n'o privescu în nimică; cică opera geniului! Eea ce place popóreloru; ele adora pe cei cari le calcă în picioire. Lasă pe acesti ómeni germani în voia loră, și-i vei vedea că se pună a planta verzalelord; analile loră s’ar compune de două linie, ca moalea din basme. Trăirâ timpu multă, mă fericiți ș'avurâ mulți copii. Cu acésta frumósa sistemă ce ar fi istoria? Și ce ar învețe în retorică copii noștril? Eramă elocinte, o simțiamu. Truth, învinsă, me privia c’um aeră ciudată. — Doctore, îmi zise elu, nu’mi placă sofismele; daru din tóte aceste jocuri de spirită urască și mai multă paradosele de altă dată, minciuni morte de multă. Ele îmi facă efectul unei bebrâne curtisane care a uitată a se îngropa, și care preumblă între tinerii desgustați fardulă scă, peruliscă mincinosu și crețturile sale. Washington a ardată lumii ce este una omă onestă guvernândă ună poporă liberă; încercarea s’a făcută, secululu egoismului politică a trecută, nu mai este locă decâtă pentru devotament». Cine nu ’nțelege acesta, cine n’aude vocea generațuniloru noue, cine nu simte că industria, pacea și libertatea simtă reginele lumii moderne, acela nu este de câtă una visătoriă și ună nesocotită. El nu merge la gloriă, ci la ridiculă. — Se sfârși mă aci, domnule ! stri— gaiă sculându-me. Și fără voia mea pusei mâna la sabia mea apsinte. Dacă ași fi avută uniforma de chirurgă ală gazdei naționali, ași fi SILITU pe aceste insolrite sa sé ferulă în mână, numai făcându-lă se se tăvălască în pulbere i-ași a fi dovedită, fără sa mai p0tă respunde, că Englitera nu înțelege delocă civilisațiunea, și că ună francesă are totă deuna dreptate. (Va urma.) 1) Care este Romănulfi ce n’a auzitu aceste cuvinte nepețindut-se la noîuă dată de către bătrânii boiari din Cameră, ș’acumfi de către uriașii noștri liberali cari mai inghină ancă chiar și pe Vilara, când fi Șirea cu 2 <ile naintea isbucnirii Revoluțiunii de la 1848, d-lui Costache Bălcescu șefi d-lui Al. Gr. Golescu: — „astă dî așia pot fi ș’așia facii.“ 1) Se stamfi cu frică, se luăm fi aminte. (Nota Red.) BULETINULU COMERCIALE. Solri comerciale din țeră. CARACALU. — 25 Maifi. (Corespondința particulariă a „Romanului“). Porumbulfi 30 pînă la 38y4 lei suta de oca; oi Sulfi 27—31 lei suta de oca. Făina 40/2—49 ya lei suta de oca. malaiulfi 36 — 40 '/a. Lemnele de foe fit.3 [UNK]—18 lei carulfi. Rachiulfi 10 — 13 */a leî vadra. Vinulfi 8—10 leî vadra. Luminările de seu 3 leî 24 parale. Carnea de vacă 1 lefi 5 parale oca. carnea de mielfi 1 lefi 5 parale pînă la 1 lefi 30 parale oca. Jimbla 24 parale oca și pănea 20 parale oca. Sarea 12 —14 parale oca. PITEȘCA. — 25 Mai fi. (Corespondința particulară a „Romanului“). Grăului 36 — 38 lei suta de oca calitatea I și a II 30—33 leî; orisulfi 24—25 leî suta de oca; ovesulfi 22 leî suta de oca. Vinulfi 8 —10 leî vadra. Rachiulfi 10 pînă la IS i1 leî vadra. Lemne de focii 50—58 lei stânjenulfi. Jimbla 20 și pănea 13 par oca. Carnea de vacă 1 lefi oca; carnea unui melfi întregii 4 ’/a—9 lei. Luminările de șefi 4 leî 6 parale oca. BOTOȘANI.— 13 Marfi. (Corespondința particulară a „Romănului“). Grăulfi 25 — 28 leî merța; porumbulfi 12—13 lei merța; secara 14 lei merța; orȘulfi 9 leî merța; oresulfi 10—11 leî merța; hrișcă 25 — 28 leî merța; semența de cănepă 45—50 leî merța. Faina de grafi 40 — 90 leî merța și de porumbii 16 —18 leî merța. Jimbla 1 leu oca și pănea 16—20 parale oca. Carnea de vaca 60 parale oca și cea de mielfi 40 par. oca. Vinulfi 9 —12 leî vadra. Rachiulfi spirtfi 20—21 lei vadra. Boulfi 296 — 525 lei; vaca 222 — 444 leî; oaia 40—45 leî una; mielulfi 12—16 leî; calulfi 370—1110 leî. Administrațiunea acestui bant. Se face cunoscută că libotăria frumosului tablou LIDI - IDFSI opera , a junelui pictoru Română Mateescu ce se află studiind o ancă în Italia deli artă a picturei, aă remase de dată numai 20 de bilete și peste pucine dile se varage astă lofărie. Se fice dar din mou apelă la generósele simțimănte ale Romăniloru spre a veni să ia de la acésta administrațiune și micuță vestă de bilete ale acestei loiărie, făcută în ajutorul acestui june pictură Română care studia în străinătate numai cu propriile sale forte puține mijloce. G. P. Serurie.