Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)

1866-04-14

186 ROMANULU­­ l ArNISTU. avu și prima republică, guarda naționale, părăsită, îmbătrânită, desconsiderată, suptu Louis Filip, reapăru acuma în­­terită, democratisată, ogelită în vechiulu­iei entusiasmu. Numai doue corpuri speciali, au solulu se se ție la aceea­șî înălțime, cu guarda naționale în Francia: Artileria, care în­toto­deuna fu recrutată printre ómenii aleși, avuți, educați, zeloși,— și superii pompieri. Instituțiune prețiosă care a înzestratu, și în Francia,— ca și ’n Ro­mânia,— oraș­ele și satele cu generoși protectori ai proprietății nemișcătore, care acolo, ca și alte, ar pute ave­aă istoriă aparte, ale cării pagini ar aminti cele mai frumóse trăsure de Zelo și devotament». Dealul­ Spirei, spre e­­xemplu (1848)....... Ast­felu fu instituțiunea guardei ne­­naționale în Francia. Venise una timpu căndu ea ajunsese a fi ca unu steagö înainte mergătorii alți libertăților», ca unu barometru bine vestitorii. Căndu guarda naționale era înarmată și com­pletată, era semnu că libertățile pu­­­blice existau de facto și că guvernul­ se respectă, mergăndu pe calea cea dreptă, pe calea constituționale. Căndu guarda naționale era disolvată, licențiată, desarmată, disprețuită, vai de acele li­bertăți! Vai de instituțiunile democratice. Asta s’a­probab­ și în 1815, și 'n 1850, și alte dățî.. . . In 1815, guvernulö Restaurațiunea, aretă de­uă camu dată, ca se sprijine pe acestă forț­ă popolară, daru s’a ve­­țiiutu apoi, forte curîndu, că supru unu regime în care drepturile politici nu suntu de cătu ale unui micu numeru de privilegiați, era forte greu, era cu neputințiă, ca guarda nationale, se n’a­­jungă a fi uă genă, nă pedică, pentru cei ce-și reservaseră într’unu modu esclusi­vu, administrațiunea trebilor m­­orii. In 1850, veni guvernule altei Res­­taurațiuni. Guarda naționale era și [fu dis­­solvată, — de­și nici exista de cătu cu numele. — Ea insă reapăru și se constitui de la sine, în totă întinderea Franciei. Trei milione de cetâțieni ce­ru­ră arme. Acestu avîndu fu înăbușită printr’unu șiră de trădări interiori, prin unu șiru de lașe capitulațiuni în afară.l) Anteiulü preleslű, ce se puse înainte, fu naputinția d’a se arma unu așia mare nnmaru de omeni; apoi, guver­­nulu se sili a face pe țară se cred­ă că aceste înarmări n’ar­ fi de nici unu folosit. Daru adeveratul­ temeiu era că­ nu se putea nestatornici guarda na­ționale, fără a da Franciei uă organi­­sațiune mai puțin și favorabile țintiriloru despotismului, fără a precumpăni da­­toriele prin drepturi, fără a se întorce la sistema guvernării férii prin repre­­sintațiunea iei legale, inlăturăndu gu­­vernuru personale, — sau numai alți cătoru-va. Asta­felu tergiversă Louis-Filip, totă domnia lui, pănă ce eși­ pe ușia de din dosii. — Nenorocita modein fu acesta pentru căzuta nostră sistemă.... Din cele ce­­­ li serămu pînă aici, e­­ste vederatu ca lumina sorelui, că guar­da naționale este folosîtore. Si nici póte fi alta-felu uă instituțiune, ce are misiunea d’a forma uă reserva mi­litară; d’a fi una din garanțiile con­stituționali. Si nici póte fi altű-fele unii corpu compusa din ómenii cei mai onești și cu căpeteni ai țerei. Căndu ^h­emQ apoi, cuvăntulu fo­­lositoriu proveseamü chiaru la tris­tele evenimente din Iași de la 3 A­­prilü căndu guvernul] [avĕndu nece­sitate a utilisa într’acolo, parte din trupele garnisonei Capitalei. Municipa­litatea, ca espresiune a Capitalii, a de­clarata că Guarda naționale va înlocui trupele srase din Bucuresci, că va măn­­ține ordinea, și folosit mai practică vroții. Cei ce pretind că garda naționale este periculosa, încalecă pe acest cal de­­ bătaiă: Dacă guarda naționale are a ține 1) A. Biliard, buna ordine, dacă are a protege con­­stituțiunea, trebue ca ea se se potă întruni pentru a desbate cestiunea de a sei dacă ordinea publică și pactulu politicii e violata? Cum a póte însăr­cina cineva guarda naționale a protege ordinea și constituțiunea, decătu dăndu fiăl cărui membru alu acestui corp e dreptulu d’a bate apelulu, cându crede că ordinea și pactulu politicii e ame­nințate? și mai cu semaj cumu póte delibera unu corpe armate? Apoi, uă constituțiune, nu póte fi aperată cu armele, fără a ne pune imediatu în stare de insurecțiune. Ce triumfă in­­surecțiunea, pactulu politice toto va fi violatű, căci învingâtorulu nu se po­­presce nici uădată la calea jumătate. Dacă insurecțiunea e înăbușită, atunci, guvernul e care pare că nu făcuse de­­catü risce uși6re violări pactului fun­damentale, se va crede în dreptu d’a merge mai departe, spre a mântui or­dinea, i^i ce­ va elű; — spre a protege societatea în contra proprielor t iei es­­cese. Și apoi, ca la 2 Maiö , îți va spune, că chiar­ în contra voinței sale, se vede nevoiții a arunca m­u­velă pe statua libertății. De aceea, patronii scólei, ce pro­­feseză teoria de mai sus­, susținu ca cetățianu se întrebuințeze în contra puterii ce va abusa de autoritatea iei, ilie mijloce tota atâte de puternice cătu și pușcele sau tunurile ghintuite. Iiteițile mijloce, daru, este­ bule­­tinulu votului. Dacă uă națiune este reă guvernată, causa este că ea nu scie se voteze; și dacă nu voiesce a fi libera, se sufere urmările. Votulă dată cu judecată pătrunjetore. — Votnlă bună este uă baricadă, pe care n'o voră putea sparge nici glontele pusceloră, nici bombele tunurilor­. Al­ doilea mijlocu, constă în de­prinderea cetâțianului d’a și exercita drepturile séle cu liniște, fără măm­ă fără strigăte, ne cerânde de câtă drep­turile séle, tóte drepturile séle, însă nimici de câtu drepturile séle. Când­ aceste drepturi vor­ fi vătămate, na­țiunea trebuie se le apere ori se le re­­vindice, prin tóte mitjlocele legali, însă numai prin mijloce legali. Prin acestu chipö vorö ajunge la tote ce e legiu­­itu și dreptu de ajunsu,— dacă ma­joritatea națiunii este îndestul­ de luminată, pentru a înțelege solidarita­tea care uneșce pre cetățianî. Nimeni nu va pute tăgădui serio­­sitatea argumentațiuniloru de mai suse. Insă dacă learu lua cineva după literă și nu după spiritu, ar trebui se n­u­m­a­i s­c­­riene malaiu de frică vrăbie­­l or Ö. Nu se ínarmaéZá unu poporu numai pentru a face fația nemiciloru ordinii și ai libertății din întru, ci și a celora din afară. Aretarămu marile folose ce aduseră guardele naționali ale Franciei, în supremele lupte cu străinii la 1789 și 1815 .... Daru chiaru și de n’amu fi vorba de câtu, despre libertățile interiore și despre unu gu­­vernu ca acelu căjuitu, care șapte ani în șiru, și-a bătutu joeu de totu ce are mai săntu­rtă națiune, călcăndu în picióre și voturile date de cetățeni și camere, și constituțiunea politică a Statului, și legi, și justiția, și morale, și pudure, in fine totulu,— chiaru] de n’arü fi vorba de câte a ne garanta de aceste bântuiri, întrebămu și ceremu a ni se respunde la acésta întrebare: Diceți că unu cetățenii armata nu’re dreptulu d’a raționa, că nu trebue de câtu­n’asculte, forte bine! Insă unei puteri, unei autorități arbitrarii și sper­­jure, ca aceea trecută trebuie se i se spună, de cineva, că a uitată prea re­pede legea și jurămentulă ce­a făcută ? Acelă cineva nu este poporulă ? guar­dele naționali nu sunt­ fiice ale popo­rului ? și înainte de tote, gardistul­ nu este cetățianu ? Nu ! Cestiunea guardelor­ naționali, pretutindinea a fost­ și este strînsu legată de organisațiunea politică a Sta­tului. Este peste totă putinția d’a re­­solva aceste cestiuni, una fără alta dacă la mi­jloce este sinceritate. Se nu uitămu, în cele de pe urmă și bu­­nuru simțiți alű poporului românu, care a probatu, ori condu­ce rațională întrebuințare sc se face de armele séle, fiă ca soldatu, fiă ca cetățiană.— S’a imputatu, în­­ tine, guardei națio­nale că este oă instituțiune aristocra­tică. Nimicu mai democratico, în prin­­cipiulű seu de câtu instituțiunea acé­­sta, și cându venimu la faptu, și chiaru la noi, atunci nimicu mai puține în­temeiat de câtu alegațiunea acésta. Sicatu pentru ce: Legea înființării guardelorü noste civice, Zi ce espresii în artico­­lulü 72: „legea de faclă nu atinge întru nimica legea privitóre la miliții, care este și romăne în vigóre. In adeveru, căndu dreptulu d’a pur­ta arme, s’are fi datu, prin lege, nu­mai locuitoriloru de prin orașe, și n’are fi esistatu și uă alta care se dea a­­cestu dreptu și locuitoriloru de prin sate, atunci în adeveru că instituțiu—­nea ar fi fostu aristocratică. Totu ce e de doritu este se se aplice ambele legi, în litera și spiritulu loru cătu de în grabă: se se pară armele în măna poporului românu, din orașe și de la țară ca se le parte elű, precumü le purta o­diniaru străbunii sei, spre a­­pârarea patriei comune și apoi ziceți cumu veți voi;Ziceți guardistui; Zi ceți­ milițianu; Z'cetu glotariu; puținO ne pasă. Patria unită se scape și se ftă asigurată. — Insuși raposatulu Nicolae Bâlcescu, căruia nimene nu’i póte fa­ce nedreptatea, d’ai Z­ce ea nu era democrații, a fostu pentru g­ardele na­ționali. (Vezi puterea armată și artea militariă la români). In catü pentru noi, marturimü că vedemu în­armarea gardeloru națio­nali, unii pașii mai multu catrü tri­­umfulu, acelei ideiă pe cari în­tot­­­deuna au­ urmărit’o­amenii noștri de bine, martirii causei romăne, ce au bine meritată de la patria loru, rear­­marea poporului românu. Pentru dîn­­șii, ca și pentru toți, este faptă pro­bată că romănii de căndii au perdutu usula armeloru, au picatu. Usula ar­­meloru ne va rădica oreșî. Și nu ve­dem­ noi, că tóte popórele ce ne în­conjură sunt­ armate din creștete în tălpi, și că numai noi nu putemu sta cu mănile gole, cu deosebire în acés­­tâ crisă care are se otoréscu de sor­ta și de viitoriul­ nostru? Suntemü geloși de libertatea și in­­dependinția grecilor­, de bravura po­porului serbu, vecinulu nostru bunu și leale. Ei bine, care cetățianO nu este soldată acolo, fiă ca gardistă, fiă cuma va fi? In care casă din Serbia și Gre­cia nu suntü arme ? — Așa trebue se fiă și la noi, poporu multü mai mare, mai mare în pericolu și de ni se dă voiă a adăogi; poporulu ce ocupă un posițiune geografică multu mai importantă. Și ce­i'c erau noi? Românii mergu pănă a fi geloși chiarü de străbunii lor, cari au fostu soldații creștinătății și ai civilisațiunii, cari au făcută mi­nuni suptu unu Mircea celu betränü suptü unu Alecsandru celu bunu, suptu unu Stefanu celu Mare, suptu unu Michaiu Vitezulu și alți atâția mari Capitani ce au ilustrată neamulu Ho­­mănescu. Ei bine, unu Mircea, unu Alecsandru, unu Stefanu și Michaiu, aflați, la apelulu loru, căte unu sol­datu ín totu bărbatulu română, ba u­­ne ori chiarü și în femei ? Suferi­ voma noi, pogoritorii unora așia mari omeni, se remănemă mai pre­josu ? Aștepta­­romü noi totu pre strainulu cu inva­­siuunea se viiă a ne ține liniscea ta întru și siguranția otareloru? Nu­ nu este de crezutu că, în a­­ceste momante solemne, se va găsi una singură româna care, se primés­­că a se supune la uă așia de mare defaimă, care se se scutéscu, sub­ veri ce pretestu, care se se odinéscu pe saltea, pe cându alți frați ai lui vom­ înfrunta ostenela și pericolulu, spre ți­nerea liniscii interiore și afirmarea in­­dependinții naționale. Un asia omu n’ar merita de câtu scârba națiunii. Mai bine mortu și cu onóre, decătu v­ă spre povara altora, decătu­mă și defăimată. Acésta trebue se fiă de visa verî­ căruia cetățian românu fiă facutu de tinere, catu de betränü, catu de avutu, catu de 8aracü. Si ori ce dea­ ne­voiă legiuitorulu, se-i spunemu că a cercată prea multe scutințe, prin articolul­ 10. De bi­nele țerei aceștia, toți se îndulcescă, așia dară toți trebue se o apere. Folosesc ce vor a trage romănii, supun tóte privirile din uă generale și sinceră înarmare, a tutulorű adevera­­­țiloră și oneștiloră cetățianî, vor f­i ne­mărginite. Lăsămă pe d. Bălcescu, se întimere acele folose: „ 1­­in Viața, a­­verea și liniștea cetățenilor­ și a Sta­tului ară fi ocrotite de bântuirile u­­neltitorilori de reű și a năvălirilor, de care amu puté fi amenințiați, 2-a Numerulü oștirii arű pute a se mic­­șiora, multă și amu avea­uă iconomiă mare de bani, și s’arü íntórce agri­culture­­uă mulțime de brace ce-i suntu răpite. 3. Poporulă de tóte clasele ar câștiga multă moralicesce, căci introdu­­cândă plăcerea armeloru, mai cu semn între tinerii oraș celoru, și obicinuindu-i la uă viețiă militară și activă, vomă goni luciură și desfrînările, sari dege­nerează caracterurile, inimose curagiurile și pregătescu robirea poporeloră. Agri­cultura nostră ar câștiga încă, căci spera­nța de tote Zdele Ș' istoria ne aretă pe națiunile militare, ca cele mai muncitore. In fine se nu uitama și vedéndu-sű politica ca uă națiune res­­boinică și unita ori câtü de mica va fi, n’a fostu nici uă dată biruită și nici că va fi, și mai cu semă se lu­­ămă aminte acea mașină a politicei resbelului, că unu Statu chiaru de a doua mănă, póte ajunge arbitru cum­pănii politice, cândü va sei arunca la vreme uă greutate într’acea cumpănă.“ La nisce consilii fraterne ca aceste ce putemu noi adăugi alte de câtă rugându pre romăni se asculte și se urmeze. Starea Oriuntelui este critică. Unii vulcanii ferbce sub piciorele nós­­tre. Tóte popórele vecine se armeza și organiseră. Se apropie uă Z' mare în Ziua aceia de înviere, poporului ce va ave mai mult curagiu, demnitate putere i se va mai da, ora celui care nu va ava, adecă, care nu se va întemeia în spada sa, și nu-și va pecetlui, totă în vinderea teritoriului ce ’­ a datu Dumnezeu sub sare, cu sângele seu, — aceluia i se va lua și ce va mai avea. Iată filosofia lucrului. Iată înălți­­țimea ideielor, din care trebue se pri­­vescu unii românii nedominanți de pa­timi veri ce măsură de înarmare în patria sa. Deci pușca la umerii, li­bertatea în inimă, încă câte­va cuvinte, și amű fer­­menata. In interesulu propășirei, alü presvn­­telui și ale viitoriului bine-făcător cî și respectabilei instituțiunî a Gardelor naționale. Conjurâmd pe acei însărci­nați cu organisarea iei, a se feri din tóte puterile lora, d’a nu cadé în pe­­centula și ispitele în care au căzută organisătorii guardelor­ naționale din alte țări, adică se nu abată guarda de la scopulü­i ei primitivă, se nu îngă­­due a se face inimici arbitrarii, cari vorü denatura acésta armiă de cetă­­țiani însărcinată cu privigherea și men­­ținerea ordinei, cu apelarea la trebu­­inția, a căminului lorü, a nu adopta a­­cea disciplină vesatoriă, evrearü tran­sforma pe cetâțiăni în instrumente pa­sive, a nu adopta regulamentele acele minuțiose, propune a obosi zelulu a tulbura, fără folosu practica, exercițiulu industriei cetățenesc!, a compromite demnitatea unei datorie publice, și a aduce lucruri la acea ca se se pri­vescu ca să favóre facultatea remin­­țării la unu drepta, încă vă dată aceste le Z>cemü în interesulu bine înțelesă ale tinerelorü nóstre gazde naționali, G. M. phocky A.hka.x'Iijive. Săteni! Sciți că jefurile și relele de totu fe­lul ce căduse pe nenorocita nóstre țară au fostu pricina cădere­ fostului Domnitoriu. Sciți ca ómeni cu durere de inimă do­ndră s’au dată mâna, s’au pusu in primejdie și au isbutilit a scote din scau­­nulu Domniei pe fostulu Domnitoriu Cuza Acuma unii din cei ce se folosea de jafurile Guvernului trecută desnădăjduițî că nu le mai potu urma s’aruncă ca lupii între voi, ve șoptescu totu felulu de mincinn ca se ve deslepéscu de la inimaa Guvernului de astă­zt, ca se ve înșele și ca se alungă prin midilo­­cirea vóstru la scopurile loru. Ve spună, că legea proprietății se v’a desființa, că pământurile date voite se vorü íntorce proprietariloru. Minciuni. Oamenii care suntu asta­^i la putere au fostu cei d’ănteiu care au scosu glasa pentru a vi se da c’o mică despăgubire pamentulu ce au­ udată cu sudarea frunții vóstre. Proprietarii au priimitu acésta cu bucurie, cu mul­țumire, și v’arü fi dată de multă acestă pământu­ daca fostulu Domnu n’arü fi Interziatü legea ce­a regulată pro­prietatea. Ve spune că birurile se voru mări. Minciuni­ nu potu mări biruri cei ce au dată sosu pe unu Domnu pentru că pune biruri mari. Ve spune că vine unu Domnu Streină în țară ca se ve schimbe legea. Min­ciuni. Unu­omu nu póte schimba legea la 5 mi­lióne de ómeni; și cei ce v’au îndemnată, cei ce v’au sfătuită se votați pentru Domnulă Streină, țină la legea și la bi­serica părințilorü lor, totü arătă ca și voi și s’aru da sângele, pentru apera­rea acelei legi. Domnulă streină l’a cerută și-lu cere țâra, ca se p0tă înceta învrăjbirea din­tre noi fiindu-ca totu omulu dorea se fiă Dom­nu, și fiindu-că toți ne suplamu pe Domnie. L’au cerută și-lu cere. Țâra fiindă­ că ruda d’aprópe cu alți mari stă­­stăpânitorî streini, v’a pute se tragă a­­supre de dragostea acelora și astă­ felă se ne apere în viîtoră de oscili streini și de alte multe asemenea rele. Acesta este adeverulu: și acestu a­­devĕru ne-au poruncit» Guvernule a vi—lu spune voue seteni Romăni prin acastă h­ărtie. Rădicați dară către ceru mâ­nele vós­­­te, rugați pe D-den se îndeplinască dorințele stăpânirii de astă—dl și atunci veți bine­cuvânta pe noi ce ve vor­­i, inui în Mințile Guvernului, căci veĭ dice adeverulu ne au spusu. Birurile s’au micșioratu, munca nóstra averea nós­­tră, e a nóstra, căci nimeni nu ne-o mai răpește. Țara nóttra e a nostră, căci nimeni nu ne o mai cotropește. Comisarii estruordinaru Radu Rosseti, Prefec. județului Căță Nicolescu. ÎMPRUMUTUL NAȚIONAL. Domnule Redactare! Guvernule a făcută forte bine de a prelungi subscripțiunea la imprumutuli națională, daru, atâtă nu este destulă- Chiarü D-v. ați disa, și ați avutü drep­tate, că sperați că guvernulö, de astă dată, va lua măsuri mai eficace pen­tru realizarea împrumutului; daru din nenorocire vedemü că nu se întrebuin­­țâ dă nici una midiloeü ci se ascuptă ca para să pice din porau spre a o mânca. Daca este adeverata că acoperirea acestui împrumută are se influențe de multü în Europa causei nóstre apoi credă că Guvernul­ este datoră să sa­crifice alte interese, mai mici, care se pot­ amîna, și se se ocupe serios­ de împrumută. Suntü d-le Redactare, mulțime de

Next