Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)
1866-04-14
186 ROMANULU l ArNISTU. avu și prima republică, guarda naționale, părăsită, îmbătrânită, desconsiderată, suptu Louis Filip, reapăru acuma înterită, democratisată, ogelită în vechiuluiei entusiasmu. Numai doue corpuri speciali, au solulu se se ție la aceeașî înălțime, cu guarda naționale în Francia: Artileria, care întotodeuna fu recrutată printre ómenii aleși, avuți, educați, zeloși,— și superii pompieri. Instituțiune prețiosă care a înzestratu, și în Francia,— ca și ’n România,— orașele și satele cu generoși protectori ai proprietății nemișcătore, care acolo, ca și alte, ar pute aveaă istoriă aparte, ale cării pagini ar aminti cele mai frumóse trăsure de Zelo și devotament». Dealul Spirei, spre exemplu (1848)....... Astfelu fu instituțiunea guardei nenaționale în Francia. Venise una timpu căndu ea ajunsese a fi ca unu steagö înainte mergătorii alți libertăților», ca unu barometru bine vestitorii. Căndu guarda naționale era înarmată și completată, era semnu că libertățile publice existau de facto și că guvernul se respectă, mergăndu pe calea cea dreptă, pe calea constituționale. Căndu guarda naționale era disolvată, licențiată, desarmată, disprețuită, vai de acele libertăți! Vai de instituțiunile democratice. Asta s’aprobab și în 1815, și 'n 1850, și alte dățî.. . . In 1815, guvernulö Restaurațiunea, aretă deuă camu dată, ca se sprijine pe acestă forță popolară, daru s’a vețiiutu apoi, forte curîndu, că supru unu regime în care drepturile politici nu suntu de cătu ale unui micu numeru de privilegiați, era forte greu, era cu neputințiă, ca guarda nationale, se n’ajungă a fi uă genă, nă pedică, pentru cei ce-și reservaseră într’unu modu esclusivu, administrațiunea trebilor morii. In 1850, veni guvernule altei Restaurațiuni. Guarda naționale era și [fu dissolvată, — deși nici exista de cătu cu numele. — Ea insă reapăru și se constitui de la sine, în totă întinderea Franciei. Trei milione de cetâțieni cerură arme. Acestu avîndu fu înăbușită printr’unu șiră de trădări interiori, prin unu șiru de lașe capitulațiuni în afară.l) Anteiulü preleslű, ce se puse înainte, fu naputinția d’a se arma unu așia mare nnmaru de omeni; apoi, guvernulu se sili a face pe țară se credă că aceste înarmări n’ar fi de nici unu folosit. Daru adeveratul temeiu era că nu se putea nestatornici guarda naționale, fără a da Franciei uă organisațiune mai puțin și favorabile țintiriloru despotismului, fără a precumpăni datoriele prin drepturi, fără a se întorce la sistema guvernării férii prin represintațiunea iei legale, inlăturăndu guvernuru personale, — sau numai alți cătoru-va. Astafelu tergiversă Louis-Filip, totă domnia lui, pănă ce eși pe ușia de din dosii. — Nenorocita modein fu acesta pentru căzuta nostră sistemă.... Din cele ce li serămu pînă aici, este vederatu ca lumina sorelui, că guarda naționale este folosîtore. Si nici póte fi alta-felu uă instituțiune, ce are misiunea d’a forma uă reserva militară; d’a fi una din garanțiile constituționali. Si nici póte fi altű-fele unii corpu compusa din ómenii cei mai onești și cu căpeteni ai țerei. Căndu ^hemQ apoi, cuvăntulu folositoriu proveseamü chiaru la tristele evenimente din Iași de la 3 Aprilü căndu guvernul] [avĕndu necesitate a utilisa într’acolo, parte din trupele garnisonei Capitalei. Municipalitatea, ca espresiune a Capitalii, a declarata că Guarda naționale va înlocui trupele srase din Bucuresci, că va mănține ordinea, și folosit mai practică vroții. Cei ce pretind că garda naționale este periculosa, încalecă pe acest cal de bătaiă: Dacă guarda naționale are a ține 1) A. Biliard, buna ordine, dacă are a protege constituțiunea, trebue ca ea se se potă întruni pentru a desbate cestiunea de a sei dacă ordinea publică și pactulu politicii e violata? Cum a póte însărcina cineva guarda naționale a protege ordinea și constituțiunea, decătu dăndu fiăl cărui membru alu acestui corp e dreptulu d’a bate apelulu, cându crede că ordinea și pactulu politicii e amenințate? și mai cu semaj cumu póte delibera unu corpe armate? Apoi, uă constituțiune, nu póte fi aperată cu armele, fără a ne pune imediatu în stare de insurecțiune. Ce triumfă insurecțiunea, pactulu politice toto va fi violatű, căci învingâtorulu nu se popresce nici uădată la calea jumătate. Dacă insurecțiunea e înăbușită, atunci, guvernul e care pare că nu făcuse decatü risce uși6re violări pactului fundamentale, se va crede în dreptu d’a merge mai departe, spre a mântui ordinea, i^i ce va elű; — spre a protege societatea în contra proprielor t iei escese. Și apoi, ca la 2 Maiö , îți va spune, că chiar în contra voinței sale, se vede nevoiții a arunca muvelă pe statua libertății. De aceea, patronii scólei, ce profeseză teoria de mai sus, susținu ca cetățianu se întrebuințeze în contra puterii ce va abusa de autoritatea iei, ilie mijloce tota atâte de puternice cătu și pușcele sau tunurile ghintuite. Iiteițile mijloce, daru, este buletinulu votului. Dacă uă națiune este reă guvernată, causa este că ea nu scie se voteze; și dacă nu voiesce a fi libera, se sufere urmările. Votulă dată cu judecată pătrunjetore. — Votnlă bună este uă baricadă, pe care n'o voră putea sparge nici glontele pusceloră, nici bombele tunurilor. Al doilea mijlocu, constă în deprinderea cetâțianului d’a și exercita drepturile séle cu liniște, fără mămă fără strigăte, ne cerânde de câtă drepturile séle, tóte drepturile séle, însă nimici de câtu drepturile séle. Când aceste drepturi vor fi vătămate, națiunea trebuie se le apere ori se le revindice, prin tóte mitjlocele legali, însă numai prin mijloce legali. Prin acestu chipö vorö ajunge la tote ce e legiuitu și dreptu de ajunsu,— dacă majoritatea națiunii este îndestul de luminată, pentru a înțelege solidaritatea care uneșce pre cetățianî. Nimeni nu va pute tăgădui seriositatea argumentațiuniloru de mai suse. Insă dacă learu lua cineva după literă și nu după spiritu, ar trebui se numai scriene malaiu de frică vrăbiel or Ö. Nu se ínarmaéZá unu poporu numai pentru a face fația nemiciloru ordinii și ai libertății din întru, ci și a celora din afară. Aretarămu marile folose ce aduseră guardele naționali ale Franciei, în supremele lupte cu străinii la 1789 și 1815 .... Daru chiaru și de n’amu fi vorba de câtu, despre libertățile interiore și despre unu guvernu ca acelu căjuitu, care șapte ani în șiru, și-a bătutu joeu de totu ce are mai sănturtă națiune, călcăndu în picióre și voturile date de cetățeni și camere, și constituțiunea politică a Statului, și legi, și justiția, și morale, și pudure, in fine totulu,— chiaru] de n’arü fi vorba de câte a ne garanta de aceste bântuiri, întrebămu și ceremu a ni se respunde la acésta întrebare: Diceți că unu cetățenii armata nu’re dreptulu d’a raționa, că nu trebue de câtun’asculte, forte bine! Insă unei puteri, unei autorități arbitrarii și sperjure, ca aceea trecută trebuie se i se spună, de cineva, că a uitată prea repede legea și jurămentulă cea făcută ? Acelă cineva nu este poporulă ? guardele naționali nu sunt fiice ale poporului ? și înainte de tote, gardistul nu este cetățianu ? Nu ! Cestiunea guardelor naționali, pretutindinea a fost și este strînsu legată de organisațiunea politică a Statului. Este peste totă putinția d’a resolva aceste cestiuni, una fără alta dacă la mijloce este sinceritate. Se nu uitămu, în cele de pe urmă și bunuru simțiți alű poporului românu, care a probatu, ori conduce rațională întrebuințare sc se face de armele séle, fiă ca soldatu, fiă ca cetățiană.— S’a imputatu, în tine, guardei naționale că este oă instituțiune aristocratică. Nimicu mai democratico, în principiulű seu de câtu instituțiunea acésta, și cându venimu la faptu, și chiaru la noi, atunci nimicu mai puține întemeiat de câtu alegațiunea acésta. Sicatu pentru ce: Legea înființării guardelorü noste civice, Zi ce espresii în articolulü 72: „legea de faclă nu atinge întru nimica legea privitóre la miliții, care este și romăne în vigóre. In adeveru, căndu dreptulu d’a purta arme, s’are fi datu, prin lege, numai locuitoriloru de prin orașe, și n’are fi esistatu și uă alta care se dea acestu dreptu și locuitoriloru de prin sate, atunci în adeveru că instituțiu—nea ar fi fostu aristocratică. Totu ce e de doritu este se se aplice ambele legi, în litera și spiritulu loru cătu de în grabă: se se pară armele în măna poporului românu, din orașe și de la țară ca se le parte elű, precumü le purta odiniaru străbunii sei, spre apârarea patriei comune și apoi ziceți cumu veți voi;Ziceți guardistui; Zi ceți milițianu; Z'cetu glotariu; puținO ne pasă. Patria unită se scape și se ftă asigurată. — Insuși raposatulu Nicolae Bâlcescu, căruia nimene nu’i póte face nedreptatea, d’ai Zce ea nu era democrații, a fostu pentru gardele naționali. (Vezi puterea armată și artea militariă la români). In catü pentru noi, marturimü că vedemu înarmarea gardeloru naționali, unii pașii mai multu catrü triumfulu, acelei ideiă pe cari întotdeuna au urmărit’oamenii noștri de bine, martirii causei romăne, ce au bine meritată de la patria loru, rearmarea poporului românu. Pentru dînșii, ca și pentru toți, este faptă probată că romănii de căndii au perdutu usula armeloru, au picatu. Usula armeloru ne va rădica oreșî. Și nu vedem noi, că tóte popórele ce ne înconjură sunt armate din creștete în tălpi, și că numai noi nu putemu sta cu mănile gole, cu deosebire în acéstâ crisă care are se otoréscu de sorta și de viitoriul nostru? Suntemü geloși de libertatea și independinția grecilor, de bravura poporului serbu, vecinulu nostru bunu și leale. Ei bine, care cetățianO nu este soldată acolo, fiă ca gardistă, fiă cuma va fi? In care casă din Serbia și Grecia nu suntü arme ? — Așa trebue se fiă și la noi, poporu multü mai mare, mai mare în pericolu și de ni se dă voiă a adăogi; poporulu ce ocupă un posițiune geografică multu mai importantă. Și cei'c erau noi? Românii mergu pănă a fi geloși chiarü de străbunii lor, cari au fostu soldații creștinătății și ai civilisațiunii, cari au făcută minuni suptu unu Mircea celu betränü suptü unu Alecsandru celu bunu, suptu unu Stefanu celu Mare, suptu unu Michaiu Vitezulu și alți atâția mari Capitani ce au ilustrată neamulu Homănescu. Ei bine, unu Mircea, unu Alecsandru, unu Stefanu și Michaiu, aflați, la apelulu loru, căte unu soldatu ín totu bărbatulu română, ba une ori chiarü și în femei ? Suferi voma noi, pogoritorii unora așia mari omeni, se remănemă mai prejosu ? Așteptaromü noi totu pre strainulu cu invasiuunea se viiă a ne ține liniscea ta întru și siguranția otareloru? Nu nu este de crezutu că, în aceste momante solemne, se va găsi una singură româna care, se priméscă a se supune la uă așia de mare defaimă, care se se scutéscu, sub veri ce pretestu, care se se odinéscu pe saltea, pe cându alți frați ai lui vom înfrunta ostenela și pericolulu, spre ținerea liniscii interiore și afirmarea independinții naționale. Un asia omu n’ar merita de câtu scârba națiunii. Mai bine mortu și cu onóre, decătu vă spre povara altora, decătumă și defăimată. Acésta trebue se fiă de visa verî căruia cetățian românu fiă facutu de tinere, catu de betränü, catu de avutu, catu de 8aracü. Si ori ce dea nevoiă legiuitorulu, se-i spunemu că a cercată prea multe scutințe, prin articolul 10. De binele țerei aceștia, toți se îndulcescă, așia dară toți trebue se o apere. Folosesc ce vor a trage romănii, supun tóte privirile din uă generale și sinceră înarmare, a tutulorű adeverațiloră și oneștiloră cetățianî, vor fi nemărginite. Lăsămă pe d. Bălcescu, se întimere acele folose: „ 1in Viața, averea și liniștea cetățenilor și a Statului ară fi ocrotite de bântuirile uneltitorilori de reű și a năvălirilor, de care amu puté fi amenințiați, 2-a Numerulü oștirii arű pute a se micșiora, multă și amu aveauă iconomiă mare de bani, și s’arü íntórce agricultureuă mulțime de brace ce-i suntu răpite. 3. Poporulă de tóte clasele ar câștiga multă moralicesce, căci introducândă plăcerea armeloru, mai cu semn între tinerii oraș celoru, și obicinuindu-i la uă viețiă militară și activă, vomă goni luciură și desfrînările, sari degenerează caracterurile, inimose curagiurile și pregătescu robirea poporeloră. Agricultura nostră ar câștiga încă, căci speranța de tote Zdele Ș' istoria ne aretă pe națiunile militare, ca cele mai muncitore. In fine se nu uitama și vedéndu-sű politica ca uă națiune resboinică și unita ori câtü de mica va fi, n’a fostu nici uă dată biruită și nici că va fi, și mai cu semă se luămă aminte acea mașină a politicei resbelului, că unu Statu chiaru de a doua mănă, póte ajunge arbitru cumpănii politice, cândü va sei arunca la vreme uă greutate într’acea cumpănă.“ La nisce consilii fraterne ca aceste ce putemu noi adăugi alte de câtă rugându pre romăni se asculte și se urmeze. Starea Oriuntelui este critică. Unii vulcanii ferbce sub piciorele nóstre. Tóte popórele vecine se armeza și organiseră. Se apropie uă Z' mare în Ziua aceia de înviere, poporului ce va ave mai mult curagiu, demnitate putere i se va mai da, ora celui care nu va ava, adecă, care nu se va întemeia în spada sa, și nu-și va pecetlui, totă în vinderea teritoriului ce ’ a datu Dumnezeu sub sare, cu sângele seu, — aceluia i se va lua și ce va mai avea. Iată filosofia lucrului. Iată înălțițimea ideielor, din care trebue se privescu unii românii nedominanți de patimi veri ce măsură de înarmare în patria sa. Deci pușca la umerii, libertatea în inimă, încă câteva cuvinte, și amű fermenata. In interesulu propășirei, alü presvntelui și ale viitoriului bine-făcător cî și respectabilei instituțiunî a Gardelor naționale. Conjurâmd pe acei însărcinați cu organisarea iei, a se feri din tóte puterile lora, d’a nu cadé în pecentula și ispitele în care au căzută organisătorii guardelor naționale din alte țări, adică se nu abată guarda de la scopulüi ei primitivă, se nu îngădue a se face inimici arbitrarii, cari vorü denatura acésta armiă de cetățiani însărcinată cu privigherea și menținerea ordinei, cu apelarea la trebuinția, a căminului lorü, a nu adopta acea disciplină vesatoriă, evrearü transforma pe cetâțiăni în instrumente pasive, a nu adopta regulamentele acele minuțiose, propune a obosi zelulu a tulbura, fără folosu practica, exercițiulu industriei cetățenesc!, a compromite demnitatea unei datorie publice, și a aduce lucruri la acea ca se se privescu ca să favóre facultatea remințării la unu drepta, încă vă dată aceste le Z>cemü în interesulu bine înțelesă ale tinerelorü nóstre gazde naționali, G. M. phocky A.hka.x'Iijive. Săteni! Sciți că jefurile și relele de totu felul ce căduse pe nenorocita nóstre țară au fostu pricina cădere fostului Domnitoriu. Sciți ca ómeni cu durere de inimă dondră s’au dată mâna, s’au pusu in primejdie și au isbutilit a scote din scaunulu Domniei pe fostulu Domnitoriu Cuza Acuma unii din cei ce se folosea de jafurile Guvernului trecută desnădăjduițî că nu le mai potu urma s’aruncă ca lupii între voi, ve șoptescu totu felulu de mincinn ca se ve deslepéscu de la inimaa Guvernului de astăzt, ca se ve înșele și ca se alungă prin midilocirea vóstru la scopurile loru. Ve spună, că legea proprietății se v’a desființa, că pământurile date voite se vorü íntorce proprietariloru. Minciuni. Oamenii care suntu asta^i la putere au fostu cei d’ănteiu care au scosu glasa pentru a vi se da c’o mică despăgubire pamentulu ce au udată cu sudarea frunții vóstre. Proprietarii au priimitu acésta cu bucurie, cu mulțumire, și v’arü fi dată de multă acestă pământu daca fostulu Domnu n’arü fi Interziatü legea cea regulată proprietatea. Ve spune că birurile se voru mări. Minciuni nu potu mări biruri cei ce au dată sosu pe unu Domnu pentru că pune biruri mari. Ve spune că vine unu Domnu Streină în țară ca se ve schimbe legea. Minciuni. Unuomu nu póte schimba legea la 5 milióne de ómeni; și cei ce v’au îndemnată, cei ce v’au sfătuită se votați pentru Domnulă Streină, țină la legea și la biserica părințilorü lor, totü arătă ca și voi și s’aru da sângele, pentru aperarea acelei legi. Domnulă streină l’a cerută și-lu cere țâra, ca se p0tă înceta învrăjbirea dintre noi fiindu-ca totu omulu dorea se fiă Domnu, și fiindu-că toți ne suplamu pe Domnie. L’au cerută și-lu cere. Țâra fiindă că ruda d’aprópe cu alți mari stăstăpânitorî streini, v’a pute se tragă asupre de dragostea acelora și astă felă se ne apere în viîtoră de oscili streini și de alte multe asemenea rele. Acesta este adeverulu: și acestu adevĕru ne-au poruncit» Guvernule a vi—lu spune voue seteni Romăni prin acastă hărtie. Rădicați dară către ceru mânele vóste, rugați pe D-den se îndeplinască dorințele stăpânirii de astă—dl și atunci veți binecuvânta pe noi ce ve vori, inui în Mințile Guvernului, căci veĭ dice adeverulu ne au spusu. Birurile s’au micșioratu, munca nóstra averea nóstră, e a nóstra, căci nimeni nu ne-o mai răpește. Țara nóttra e a nostră, căci nimeni nu ne o mai cotropește. Comisarii estruordinaru Radu Rosseti, Prefec. județului Căță Nicolescu. ÎMPRUMUTUL NAȚIONAL. Domnule Redactare! Guvernule a făcută forte bine de a prelungi subscripțiunea la imprumutuli națională, daru, atâtă nu este destulă- Chiarü D-v. ați disa, și ați avutü dreptate, că sperați că guvernulö, de astă dată, va lua măsuri mai eficace pentru realizarea împrumutului; daru din nenorocire vedemü că nu se întrebuințâ dă nici una midiloeü ci se ascuptă ca para să pice din porau spre a o mânca. Daca este adeverata că acoperirea acestui împrumută are se influențe de multü în Europa causei nóstre apoi credă că Guvernul este datoră să sacrifice alte interese, mai mici, care se pot amîna, și se se ocupe serios de împrumută. Suntü d-le Redactare, mulțime de