Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)

1866-04-28

DEPEȘ1E TELEGRAFICE (Servițiulu, particulară alu Romanului.") Berlină 8 Maiu. Erî soră mnă june de 22 ani, a­trasă de patru ori cu unu revolveru în Bismarck, fără a­ lu răni. Autoriului astaî atentată, fiiă alu unui refugită politică Carolă Blindă, a fost­ prinsă de Bismarck însuși, țin noptea trecută eră a­cercată a se sin­ucide, și astă dimineță a murită din ranele ce și-a făcută. Bruxelle 8 Masă. Se asigură că Ministerial­ va propune camierei d’a rădică în curăndă efecti­­vulă armatei la 80,000 de ómeni. Paris 7 Masă. La Patrie. (<)iarna oficiosă ală guvernului Francesc) declară că scie, că Carolă de Hohenzollern a priimită corona României. București 2l §2* In fine scă-ne în ajunulu deschiderii Adunării, ziua în care represintațiunea naționale a României va înscrie în re­gistrele istoriei rolulu poporului, ale­gerea lui Carolă I, adică fundarea u­­nui Stată mare, puternică, va fi una din cele mai frumóse, din cele mult mă­rețe, pentru țară, și numele deputați­­lor ș­ ce voră fi dată măna la consoli­darea edificiului naționale vor aremăne neșterse în analele Patriei romăne. Adunarea ce se deschide măne are unu rolă mare de împlinită. Adunarea naționale, adică organi ală voinței ne­strămutată a poporului română faciă cu puterile străine și mai alesă cu cele re- dispuse in privințiă-ne. Ea are a declara că sătulă de strugăniri, țara voiesce stabilitatea și că pentru acesta a aleșit pe Carolă I, că va susțină a­­legerea iei prin tóte miijlocele, fără șipvâire, fără a cruță nici unui sacrifi­ciu. Ea va afirma înc’uă dată, prin uă ati­tudine energică, neînduplecată în facia ori­cării acțiuni, ori­cărora uneltiri, oricăroră ameninț­ări chiorii dacă amenințerî, amu pute fi, că Romănulă are cons­­ciință de drepturile lui, de puterea lui, și ca vechia credințiă „fio­­mănulu nu eru sd­e a justifica prin fapte de virtute, deplinite cu acea unanimitate, cu acelu avîntu generosu neînvinsă, de care istoria țerei nóstre ne dă esemple arătă de dese, arătă de frumóse. Adunarea Constituante. Ea are a face Constituțiunea interiore a­­ erei, a pune basi­e Libertății și ale Dreptului flă­cărui omu. Misiunea este mare. Avemă speran­­ția, încrederea chiar­, că așteptarea națiunii nu va fi înșelată, și că depu­tații, ce se vor­ aduna mine în sala din Delulu Mitropoliei, voră lucra astă­­feri In cătâ se merite recunoscința Țârei. Pe Ungă depeștele oficiali cari au anunțată primirea de cătră Carol I I, a coronei României, ne vine astă­zi vă depeșă n nastră particulariă, care ne spune că unul și din istomiele oficiose ale guvernului francesc. La Patrie, declară că scie că Principele Carol I a priimitu corona romănască. Ca nuvelă, declara­­țiunea pariului francesc nu ne spune nemica nofi. Ca manifestare însă ea are un mare însemnătate și pentru noi și pentru Europa. Venindă de la uă fata care se inspiră de la guvernului francesc, și în urma unei declarațiuni a Conferinței ca aceea ce s’a publi­cată în Monitoriulu de erî, ea ne spune importanția ce se dă la Paris acestui actă diplomatică și ne învăță a­ nu în­­­țelege, a­ lă apreția cumă se cuvine. Anunțăndu că Principele Carol­ I a priimitu domnia României, «siar­ulă gu­vernului francesc ne anunță multe, ne spune multe. — N’avemu, credemu, nevoiă de mai multe explicări, fiă­ care înțelege. Putemu daru afirma că voiaii sei a respunde la manifestările de a­­semenea natură, cu inteliginția și tăria, ce se cere ce se aștupă de la noi. Scirile din străinătate ne arătă pre­­tutindine pregătiri de resbelu. Nu nu­­maî Italia, Germania, Prusia, Austria, cari suntu în ajunul â d’a începe osti­litățile, daru și alte puteri cari nu păru nici cumu implicate în conflictu, se credu datoria a se pregăti spre a putea ține peplu ori­cărora eventu­alități. Belgia va ridica, se <s­cer efectivul­ armatei sele la 80000 de oa­­meni. Micuța regată de la Nordulu Fran­ciei nu voesce a fi surprinsă de împre­­giurările la cari pote da nascereresbe­­iulă, care din ce în ce pare mai pro­babile, mai amenințătoriă. Scriile ce pu­­blicară că erî după diarele străine, a­­titudinea națiuniloră și guvernelor­, nu mai lasă mulți sorți păcii. „Resbelulă pare, i­ice Independinția Belgică, inevitabile, imininte și mai pro­babile decătu pacea. Se­­ zice că s’aă primită la Paris respunsuri satisfăcă­­torie de la Florenza și de la Viena la oservările presintate de Francia și la garantele oferite, dară ceea ce urmdză a întuneca orisontele, este mai întîiă entusiasmulu pentru resbelă ce a eclo­­tată în Italia îndată ce s’a sei atu în a­­cestă țarră despre urmările Austriei și, pe d’altă parte,­otărîrea luată de Pru­sia d’a retrage tóte concesiunile sele... Astă­ feltă dată incendiulu este gata a eolata. Uă mesură forte semnificativă în acastă privinț­ă este decretarea cursu­lui forțată ală biletelor­ de bancă în Italia. Acastă mesură, care in ori­ce altă timpu ară fi produsă m­ă­reă e­­fectă, a fostă astăzi fórte bine pri­mită, aprobată de toți, și Bursele în locă d’a scădea s’aă cruntu. Pretutin­­dine, în Italia, en rusiasmulă estu în culme. Toți suntă gata de bâtaiă ; ba­­talióne de voluntari se formază în tóte părțile țerei, gardele naționale se gâ­­tescă spre a se putea mișca la tre­buință. „Ordinea de a fi a amiralului Nelson la Trafalgar, <jice Topinione, va fi e­­secutată. Totă lumea în Italia își va face datoria /“ Atragemă atențiunea tutoră Rom­ă­­nilor, în aceste momente solemni, a­­supra acestor­ cuvinte, și suntemă și cumi că flă­care va găsi inele resunetulă i­­nimei sale. Ori cari ară fi împregiură­­rile, ori cari uneltirile inemice, a­­vemă deplină convingere, că, și în Romănia, tata lumea își va face datoria. „Desbaterile“ au publicații alal­­tă ori unu articlu în contra „Roma­nului.“ Acuzările ce ni se aducu, e­­sactitatea faptelorü afirmate de <­i­­sulu ^iariä, modulă d’a procede și d’a discuta alți aperătoriloru nu­­melor­ istorice, voru face obiectulu unui articlu speciale. Amănămu însă pentru doue trei <pre publicarea lui, căci deschiderea Adunării și alte cestiuni importanți ce suntu astăzii la ordinea f­ilei, ne impună acesta ca uă datoriă. Dacă însă n’avemu calitatea de nepoți, nici felulu de crescere ce pare că se atașază de densa, putemu asigura c’avemu de­prinderea d’a ne ține de angaja­mentele ce luămă, promitemu daru „Desbaterilor­“ că vomă respunde în curîndă. Gitimu în le Temps din 4 Masă. Astăzi la începutul­ ședinței corpului legislative, D. Roucher s’a sculată și a­d ji să aprope urmatorele: „Câți­va membri ai acestei Camere, pară a crede că discusiunea ce se va deschide asupra legii contingentelui, ar pute se fiă ocasiunea unei desbateri a­supra afacerilor­ din Germania. Guver­­nul­ este convinsă că nu va putea pri­mi acesta desbatere fără incoveniență grave și numerase. „Dară în presența scomptelor­ de resbelă ce s’aă răspăndită în Europa, guvernulă consideră că uă datoriă de a face cunoscută aici politica sa. „In facia ducatelor”, politica guver­nului a fostă pacifică, în tota și chiară de­ja începută. La Copenhaga, în tim­­pul­ conferinței din London, la Viena și la Berlin, elă n’a încetată de a da consilie de înțelepciune și de modera­­țiune. Astăz­i elă urmă să nu cu mai pucina energia încercările sale, elă care acită cu atăta stăruință desvoltarea prospe­rității interiore, și care o încuragiase prin solemnități internaționale, pute-va ore se ftă indeferințe la ciocnirea mas­­sei formidabile ? „încercările guvernului nu voră avè de cătă uă margine, și astă margine, e­­lă-o­­ guvernulă nu voiesce se iea nici ună angajamentă ; elă * voiesce se păstrese tata libertatea sa de acțiune. Elă este o­­­ărătă, în­să cestiune ce nu atinge di­rectă nici interesela nici onarea Fran­ciei ; de a păși uă sinceră și leate neu­tralitate. Afară de asta, el­ nu va în­trebuința astă libertate de acțiune de cătii numai pentru a protegui puterea, securitatea și mărimea Franciei. „In facia Italiei, Francia are datorii particularie, Italia pate gândi că este în interesul ă sele de a intra cu activi­tate în conflitnlă ce s’a angajată între Prusia și Austria. Ori­ce națiune este ju­­decătorul­ interesului seă. Nu pretinde să se esercitămă nici uă tutelă asupra I­­taliei; ea este liberă, pentru că este singură responsabile. „De asemene precumă amă desa proba unu atacă ală Austriei contra Italiei, su­btema formală deci și a lăsa în sar­cina ei riscurile și periclele unei agre­siuni contra Austriei. (Imense aplau­dare). „Așa­dară, politică pacifică, neutra­litate reale, intregă libertate de acțiune, erá linia nóstru de conduită, o credemu conformă adeverului și dreptății, dem­nă de încrederea jerrei și corpului le­gislativă.“ (Aplaudări.) ANCĂ UNU VOTU DE UNIRE ȘI SUNTEMU SCĂPAȚI! „Priviți, mărețe umbre: Mihaiu, Ște­fană, Corvine, „La nația română, l’aî voștri strănepoți! „Cu brad­ele ’narmate, cu foculă vos­tru ’n vine, „ Viața ’n libertate, ori marte, strigă toți! „ Pe voi vă nimiciră a pismei răutate „ Și orba neunire la Milcovă și Carpațî, „Pătrunși pînă la sufletă des­ta libertate, „Jurămu că vomă da mâna [se simă pururea frați.“ (Andrei v, Murețianu). Așia dară era pro neamb­ulă străină ajunsă, încâ uădată în pund­ură de a aștepta se vedsă pe romănî ucizându-se cu însăși mănele loru. Daru și acuma se ’nșelă. E­ ă nu scie că națiunea romănă are ună tre­cută onorabile, are uă tradițiune, are uă istoriă pe care ea nici le va uita, nici le va renega. Unii poeta, martiră ală caușii naționale, ne-a cântată cu dalbe versuri, în anulă mântuirii 1848 acestă apelă la viațâ, care este testa­mentulă trecutului, pentru generațiunile viitorie: „Romănii oră de sânge! Romănî de bărbățiă, „Stindardulă libertății priviți-să fluturăndă! „ Acumă, ori nici nădată se dămă dovezi la lume „Că ’n aste mani mai curge m­ă sănge de romănă. „Și că ’n a nóstre pepturi, păstrămă cu fală m­ă nume „Triumfătorii de populi, m­ă nume de Trajană...“ Măna care a scrisă aceste versuri, *­ nu mai este între v­ă. Sufletulă ce a­­nimă corpulă din care făcea ea parte, s’a dusă se spuiâ pînă și lui D-’eu, ce Românii vroră . Unirea, libertatea, séu martea ceru cu toții!__ Cu cătă mai vertese nu o vomă spune noi acésta ómenilor­? Se nu credă dară străinulă ce nu ne iubesce, că vr’uă voce moldovană seu muntiană ar pronunția sentința de marte a gintei nóstre. Desbinarea. Se viiă elă, și se o pronunciă ELU, aici în mi­l­loculă Europei civilisate, în mu­li­­loculă seclului ală XIX-le, suptă pre­siunea miiloră sale de baionete, in mijloculă șirâeloră de sânge, pe rui­nele și derămăturile oaselor­ nóstre; dară noi? noi n’o vomă pronunția, nici vă dată, dară nici uă dată! Căci știmă că în dosulă votului de separa­­tismă pe care­ lă așteptă, îl­ solicită élű astăzli de la noi, staă sbirii lui cu cautură cu falangele și lanțiurile sclaviei ! Stă Spizberga, Siberia, stă în­­chisorea din cele șapte turnuri.... solută și popolară este la noi partea Polo­niei, a Veneției și a Bulgariei. Amă cetită istoria și amă veținută ce s’a alesă de Crimea, de Finlanda, de terra cosăcescă, de Ungariea, Croația și Slavonia, de Tessalia, Epiră și Ma­cedonia. Știmă că, dacă ni se pro­pune separatismul­, ni se destină m­ă locă în linia acelorö popóre morte, șterse din cartea națiunelor­ vine. Tocmi­i pentru aceia afirmămă încă vădată că nici una românö moldo­vană, nici ună romană muntiană nu se va găsi care se ceră lanțurile cu însăși gura sa, care se desaprobe pre străbunii sei; se renege istoria și fap­tele părinților ă sei. Căci numai din fericita -i în care amă făcută Uni­rea, Romăniea e scutită de inva­­siuni, de Iam­c­ărî, Cosaci și Husari. Sântă tradițiune a generațiunilor­ trecute, istoria este aci. Ea ne spune că: Românii, de­și împărțiți de furte sub trei juguri ale celor trei împerății vechie ale Europei, totuși ei n’au uitată că vină din uă singură tulpină, din Roma. Ne ștersă a rem­asu în­ănimele loru, fiice Dălcescu, tradițiunea unui traiu comu­ne și dorința de ală înființa din n­ou. „Nimică mai firescă, ca veri­ care din voivozii acestora trei țere, — Moldo­va, Valachia și Transilvania, — se sim­­ția în putere se caute a se uni în­­tr’ună singură Stată, și astă­felă a re­­întocmi vechiulă regată ală Daciei. Daca vedemă acestă ideiă intrăndă a­­dese în capulă Domnilor­ unguresc­ din Ardeală, cu atătă mai multă ea tre­buia se intre în scopul ă aceloră mari voevozi romănî carii se inspirară de simptim­ântură naționale ală Romăniioră. Naționalitatea, de­și nu avea atunci a­­celă caracteră reflective și ideale ce a dobînditu în zilele nóstre, dară era mult mai întinsă și mai puternică ca simp­­limentă. Toți istoricii vocului de m­iij­­locă se miră de puteea cu care Ro­mânii își păstrară obiceiurile romăne și simplimentele foră naționali, trăindă în mică­ loculă barbarilor, fără a se amesteca cu dânșii.“ Țină ei, $ice To­­­ Man­ina, mași, autore contimpurană ală lui Mi­­hai­-Vodă, de ocară numirea de Va­­lachi, ne vrândă a fi chiamațî ală­­feliă de câtă Români, glorificăndu-se că se­ tragă din Romani. 1) Mircea­­­celă bătrână fu­celă d’ân­­tâiă Domnă română care se luptă pen­tru unitatea naționale. Viu se coprin­­d­ă Transilvania, și ațîță una resbelă cu Sigismundă, regele Hungariei, ca­re le dede pasă Turciloră a se ames­­teca și a sili pe Mircea, la 1393, d.a. 86­ declara vasale ale lui Baiazid. Apoi Mircea își întorce armele asupa ace­stuia, și după ce cuprinse Moldova și o­ răpi de la Iuga-Vodă, reclamă mo­­ștenirea împărăției Româno-Bulgară de la Turci și-și întinse stăpânirea pănă la Balcană 2). Ștefan cel­ mare ale Moldovei călca pe pasulă lui, cuprin­se Țara­ Românescă, pe care n’o putu ținea, și trase prin acesta asupră-i fu­ria Turciloră. Apoi elă dobăndesce în proprietate de la învinsul fi­scă de la Baia, vestitului rege română al­ Hun­­gariei, Matheiö Corvin, Cetatea de Baltă și Ch­eiulă din Transilvania. Acestă dară, mai fără să silesce pe urmașii din o­­sulă lui, pe Petru Rareșiă, a se ame­­stica în trebile Transilvaniei și a voi se cuprindă acésta țară, dară cade și elă jertfa crudă ambițiunii naționale. Cu cătă însă acesta ideiă dobândea martiri mai mari cu câtă ia costa mai mult pe români cu atăt, după caracterul lor stă­­ruitorii, țineau ei mai mult la dînsa. In filele lui Despotă-Vodă, (1572) din Mol­dova ale acestui svânturatică de geată, se ijicea în poporu că trei îngeri se ares­tase Domnului în vilă, în diminația crficiunelui, cu corane de aură, proo­­rocindă că el­ va stăpâni curândă preste Moldova, Țara­ Românască și Transilvania, 3). Marea ideiă a unității naționale era clară, pe acele timpuri, ună sentimentă populariă. In ochii po­porului, ea era aceea ce este și astăzi, adică ună dreptă și uă datorie, sin­gurul ă mitjă­locă d’a se mântui de stăpânirea străinilor­, de a intra în în­tregimea drepturilor­ sale, și a le pă­stra nevătămate de bântuirea dușma­­nilor­. Spre a o realisa, ce trebuia óre? Vi sabiă românescă puternică. In timpul­ lui Mihai­ Vitezul­, Românii găsiseră acesta. In capulă Țerei­ Ro­­mânesci stă u­ă Domnă română, tâ­nără, îndrăsneță, ambițiosă, cu minte înaltă, cu inima aprinsă spre fapte vi­tejescă, vestită și meșteră în resbóie; el­ se inspiră de simplimentulă națiu­nii, se aprinse de acastă ideiă a re­gener­ării naționale, și, cu puternica lui voințță, oțărî a nu pregeta pănă la marte întru îndeplinirea iei. Impregiu­­rările politice îi fură favorizare și des­chise ună câmpă întinsă ambițiunii lui celei mari. 4) Dacă Mircea, Ștefan cel­ Mare, Pe­tru Rareșiă, Despota etc. fură mai pu­­țină fericiți în întreprinderea unirii. 1) Tomasi, pag. 74. 2) Ca dovadă, vom fi cita titlulu ce purta Mircea Vodă in documentele remase de la densula, și în care elfi se sflie: „Domnii arfi amendurorii laturilor si Dunării, pănă la Marea Negră, Voe­­vodfi al fi Hungro-Vlah­ieî, duce al fi Almașiu­­lui și Făgărașiului și alfi cetății Drestorului (Silistra) stăpănitori fi.“ 3) Hammer, tom. II, pag. 14. 4) Nicolae Bălcescu, în Românii sub Mihail Vi­­tesul fi. Ml—92.Vezi Revista români, tom. 1H, pag. ---------- ■ ■l.^.»n..«wBMIgUigzai3agg^ —-------­

Next