Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)
1866-04-30
238 ROMANULU 30 APRILIU. BW^WtgJ 1 mwmmmmmmHimBBC* cipii erau înscrisei ín articlulu 46 ale Convențiunei din 1858 ? Intr’une mormêntu. 11 Februarie, și măna acea de ómeni, de carne modernă, daru de inimă antică, ce și-au pusu, atunci capulu subű secure, pentru noi toți,— le-aă scăpații le-au desmormântatu.— Pentru ci, toți fără escepțiune, am fostu atâta de toleranți, pentru că amu desprețuită aceste adeveruri, măria cerului că gluse preste noi, și apoi chiară omenii cu intențiunile cele mai bune, ce au trecutu pe la guverne, n’au mai pututu înrădăcina în moravuri libertățile ce ne-ar fi scăpații și regenerativ . Și lucru disențiatii, natură ticălosă a omului! De vei întreba pre tóte treptele unei națiuni întregi,— afară de câteva instrumente,— ce căștigă ele din tolerenția unui guverne arbitrarii, abusivei, violente, personale? Toți îți vor respunde că nu câștigă nimicii buni. De vei întreba: pre agricultorii, îți vor respunde arbitrary, însovoiniciă, nesiguranță, jafű, sărăciă ludă; etă ce căștigă, pre comerciante, îți va respunde; descredita, stagnațiune în vânzări, în plăți, falimentu, nespecutarea contractelor și a obligațiunilor spre artiști: disprețiă, dezidere ; bătaiă de jocu, disperare, mórle (ca a lui Nastasianu și Balcescu pe terîmuri străine);— prederii: călcare în piciére a principiului efectivității de care s’a guvernat o biserică romănă din fundamentul iei, prefacerea preoțiloru în instrumente ale despotismului, a protopopiloru în zapcit, a episcopiloru în prefecți, a mitropolițiloru în miniștri fără portofoliu, însă toți slugi, pre soldată, îți va respunde: silă d’a lucra în contra libertăților și patriei și a consciinței, stagnațiune, încălcarea drepturilorű celui mai slabü de către cele mai tare; nedreptate în înăintări, descuragiare, denervare, morte într’una spitală. . . . pre funcționarii, nesiguranția, descuragiare, destituțiune și persecuțiune în totă momentulö de, te întrebi:re deseră mai fi volă cea ce suntă acuma?— stagnațiune, de nu și retrogradare,— înaintări nedrepte și săriri preste zece trepte ale celoră ce n’ar fi meritată a sări nici una,— preferinția lingăriei, a minciunii, a ignoranței, a necapacității, înaintea demnității, a sincerității a capacității, a talentului și chiaru a geniului. Aceste le vor respunde tóte clasile societății că căștigă sub unu guvernă arbitrară și personale. — Și cu tote acestea totulu suferit!... Insă, se ne mângâiămu ! Vine un ghi în care dreptatea lui Dumnezeu, dreptatea popóreloru, se manifestă în totă majestatea iei. — Și unu Unsprezece Februară, deși rară, însă nu lipseșce nici uă dată, precumă nu lipseșce nici Morțiu din poștă. Se sperămu dată, că măcaru de acuma înainte, patimile trecutului, voru servi de speraințță pentru presiune și secțiune pentru viitoriu. Insă, pentru totă întimplarea, națiunea romănă trebue se șt ie mesuje mai bune ; trebuie se fie mai vigilante, mai gelosă de drepturile iei, precumu n’au fostu înainte de 11 February. In adeverü , România este liberă. Eroica poporațiune a Bucuresciloră și brava ar nată romănă a abătută stindardulu morții sociale, rădicatu de uă putere asolută, pe ruinele libertățiloru cetețiănesci. Sărita causă a dreptății a triumfată din nou. Puterea usurpătorie a drepturiloru poporului, perturbătore a repaosului națiunii, amenințetorie a libertății și a ordinii, nu mai este. Teră a reintrată în normalei stăpînire a prerogativelorű iei suverane și maiestatice. Nu mai este nici uă tema pentru drepturile câștigate ; nu mai este niciuă barieră care se tăgăduiască poporului dobîndirea drepturilor, ce-î mai lipsescü. — Una guvernă aclamată de poporă s’a instituită. Ela ne a garantată esercițială libertățiloră cetățenescă, pe scara cea mai întinsă, și anume ne a adusă exemplulă Belgiei — Principiele de la 1789 facă legea dreptului publică și privată ală Belgiloră, jerră atătă de fericită, de căndă le-au adoptată. Atăta însă nu e destulă. Ci noi, fără deosebire de clase, trebuie se ne adoperămă din timpă a lămuri bine cari suntă principiile de la 1489 ? cari suntă libertatele de cari se bucură belgii ? Cari suntă libertățile ce ne lipsesc și pe cari se posedemű íntr’unu moda necompletu ? Și mai apoi cari suntă garanțiele acele solide ce ne vor putea incheze și ai sincera și pacinica nóstră bucurare de libertățile publice și private ce ne vomă da . Căci nu e destulă ca una poporă se aibă libertăți cătă de întinse, ci se mai cere ca elu se scră încungiura acele libertăți, de muri, de stavilare nevulnerabilă, de garanție, în fine, cari se le apere de atacurile neamicilorü libertății. Altămintrerea scurtă va fi timpul ă în care se va bucura națiunea romănă de fericirea sa. Și cetățiăniloră, le va lipsi tocmai ceea ce înființieză prima condițiune a vieței sociale : securanția. „Nu e nici industriă, nici comerciu, „nici arte, nici litere, nici seiiițe,“ $de D. Edouard Laboulaye, — „într’uă terră „unde persóna și bunurile cetățiăniloră „suntă la grația unui stăpînă și a creaturelor“ sale. In acestă privire, e de„stulă a arunca uă căutătură preste „sángerea și putrediunea Orientelui.“ Ne vomă încerca astăzii a afla, ori mai bine țlicîndă, a împrospăta în mintea acelora ce făcîndă parte din prima Constituante a României, voră fi chiămați a lui parte la operea care va statornici pentru totădeuna sortite, bune sacrele, ale comunei și scumpei nóstre Patrii. De uă camă dată, vomă defini bine principiele de la 1789, cari suntă în mare parte baseași a Convențiunei din 7/19 Augustă 1858; și prin urmare, nu ne îndoimă, voră trebui se servescă de temelii și viitoriei nóstre constituțiuni. Și se nu se formaliseze nimine. Principiele de la 1789 nu sunt nisce principie locali, ci ele suntă proprietatea omenirii întregi. In adeveră, căndă fiii Franciei, de-a pururea generosa și cu deosebire generosă în 1789, deferă acelă strigătă devenită astăzi clasică : la arme, copii ai patriei, ei n’aveau în vedere mântuirea numai a pămîntului francesă de tirani, nedreptăți și sclaviă, ci erau conduși de binele întregei omeniri pe care-și propuseră a o apera cu predulă sângelui soră. Iată principiile din 1789. Ignoranția, uitarea și despre ținlă drepturilor omului, suntă căușele nenorocirilor publice, și ale corupțiunii guvernămentelor. Drepturile naturale, nealienabili și sacre ale omului, trebue se fiă totădeuna în vederea și memoria cetățienilor, pentru ca fără încetare, se se aducă aminte drepturile și datoriile ce aă, pentru ca actele puterii legislative și executive, putîndă fi comparate, în totă momentulă cu scopul oricarii instituțiuni politice, se fiă și mai respectate ; pentru ca, reclamațiunile cetăținiloră, întemeiate fiind pe principii simple și necontestabili, se contribuiescă de apururea la menținerea constituțiunii, și a generalii fericiri. Omenii nască și remănă liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale, nu pot fi întemeiate decâtă pe folosinția comune. Scopul veri cării asociațiuni politice, este păstrarea drepturilor naturali și neprescriptibili ale omului. Aceste drepturi sunt: libertatea, proprietatea, siguranța și resistența în contra apăsării. Principală a tată suveranitatea, reșede în națiune și numai în națiune. Nici ună corpă, nici ună individă nu pate esercita uă autoritate ce nu decurge anume de la națiune. Libertatea constă in a pute face tată ce nu retemă pe altulă, astfelă, esercițială drepturilor naturale ale flecărui omă, n’are alte margini de cătă acele ce asigură altoră membri ai societății posederea chiară a acelorași drepturi. Aceste margini nu potă fiotărîte de cătă prin lege. cătă Legea n’are dreptul ă a popri de faptele vete matoria societății. Totă ce nu est poprită prin lege, nu poate fi împiedicată, și nimine nu pot fi constrînsă a face ceea ce nu prescrie legea. Legea este espresiunea voinței generale. Toți cetățenii au dreptă a participa, personale, sau prin trimișii loră, la facerea legiloră. Legea trebue se fiă aceeași pentru toți, și căndă protege, și căndă pedepsesce. In ochii iei, toți cetățienii fiindă egali trebue se fiă primiți și’n tóte funcțiunile statului, după capacitatea loră, și fără altă deosebire de cătă acea a virtuților și a talentelor. Nimine nu póte fi acuzată, arestată nici deținută de căte în cazurile otărîte prin lege, și după formele prescrise de dînsa. Acei ce ceră, speduiescă, pună în lucrare saă facă a se pune în lucrare ordini arbitrarie, trebuie a fi pedepsiți, însă totă cetățianulă chiamată sau apucată în virtutea legii, trebuie se asculte pe dată. Improtivindu-se, se face vinovată. Legea nu trebuie se statornicescă de cătă pedepsele ce suntă neapărată și violerată necesare. Nimine nu pate fi pedepsită de cătă în virtutea unei legi statornicite și promulgate înainte de faptă, și legalminte aplicate. Totă omulă fiindă privită ca nevinovată, înainte de a fi fostă declarată culpabile, de se găsește legitimă a fi arestată, ori ce a prime netrebuitóre, pentru asigurarea personei séle, trebuie a fi poprită cu strășniciă de cătră lege. Nimine nu trebue se fiă prigonită pentru opiniunile séle, fie ele și religiose. Libera comunicațiune a cugetărilor și a opiniunilor, este unulă din drepturile cele mai prețiose ale omului; deci, totă cetățianulă póte vorbi, scrie, tipări liberă, cu îndatorire d’a respunde despre delictele ce va comite, în cozurile otărîte de cătră lege. Garanția drepturilor omului și a cetățianului, face simplucă trebuința unei forțe publice; deci, acesta forță este instituită în folosulă tutulară, eră nu în avantagiară particulară ală aceloră cărora e încredințată comanda iei. Pentru întreținerea puterii publice, și pentru cheltuielile administrațiunii, este neapărată a se aședa uă contribuțiune comune: ea trebue a fi împărțită egale între toți cetățienii după putinția și facultatea loră. Toți cetățiănii au dreptul d’a constata prin ei inșii sau prin representanții loră, trebuința contribuțiunilor publice, de a le primi și pune libere, de a urmări întrebuințarea loră, și d’a otărî măsura dăriloră, modulă strîngerii și durata loră. Societatea are dreptul ă d’a cere oricărui aginte publică, socoteli despre administrațiunea lui. Verice societate, în care garanțiele drepturilor nu suntă asigurate, nici despărțirea puterilor hotărîtă, nu pute fiice că are constituțiune. Proprietatea fiindă ună dreptă neviolabile și sfântă, nimine nu pate fi privată de proprietatea sa, decătă pentru folosă publică, legiuită constatată și violerată, și încă subă condițiunea unei drepte și prealabile despăgubiri. Aceste sunt principiele de la 1789, ori, mai bine țlicîndă, declarațiunea sănteloră și neprescriptibililoră drepuri ale omului, care face din egalitatea politică ună dreptă naturale și nealienabile. Cunoscuta circulară a Comitetului Walewschi, ne a spusă de a 1858, că marinimosa intențiune a Imperatorulor Napoleone III, a fostă d’a introduce aceste principie în pactură ce se încercă, la 7 la Augustă, a ficma viitorea organisare a României. Și articlul 46 din Convențiune este pentru noiuă probă facistă, că asta a fost ă. — Cumă aplică aceste mântuitorie principie, cățîuta sistemă? Cumă se desconsideră, cumă se compromise, cumă se despopularisă, împreună cu regimele representativă ? Toți o scimă.— Culpabilii și—au luată și-și voră lua plata, după lucrură ce aă făcută. Noi, însă, ca un lucru în funcții de a ne dauă organisațiune politică ce are a modifica din temelii basile pe cari repausesă edificiulă Statului Romănă, se remănemă, astăzi, asupra principie- soră din 1788. Se cugetămă, câteva ore, măcară, cu maturitate asupra loră. S’aă găsită și ómeni de acei bănuitori, neîmpăcați, cari pretindă că’n principiele de la 1789, ară fi precari teorie filosofice, părăsite în timpulă nostru. Chiară d’amă fi, pentru uă momenți], de socotința acesta, nu este de tăgăduită, că alăturea cu acele teorie, ușoară de deosebită și alesă, suntă cea mai mare parte din principiele primite astăzi de tote poparele libere, spre a forma esențiala condițiune a libertății civile și politice. Aceste principii, pe cari Constituantea din 1789 le a împrumutată de la Locke și din legile englesi, nu sunt nisce concepturi sece, nisce frasi sonore, ci de cătră tota lumea intelectuale și morale, li s’a recunoscută meritulă de masime superiore ce trebue a servi de regulă legislatorului ordinară. Suntu legile legiloru, țlice D. E. Laboulaye, legum leges. Încă vă dată repetită, se cugetămă cu maturitate și convingere la aceste principie și se le întroducemă cu sinceritate în instituțiunile nóstre. Atunci, și numai atunci, vomă pute flice că avemă uă constituțiune, că avemă libertăți. G. M. cată de gendarmerie care ar fi voitü să împrăștie poporulu cu brutalitate. Cătă de neîntemeiată este acesta mod de apărare resulta din aceea că totărescula s’a făcută mai multă de proletari și lucrători cu diva care nici odată în Iași nu au făcută vreo demonstrațiune nici pentru separatism, nici pentru unire, care mai multă încă nici potü sei ce voră să dică asemenea cuvinte. Pe câtă scimă din prima Procuroră ală Tribunalului este însărcinată de d-nii locotenenți princiari a face ună raportă asupra celora ce rezultă din instrucțiune. Nu credemă însă că va putea face raportulfi înaintea sfârșitului instrucțiunei care se va cuprinde într’una dosară de dimensiuni colosale. — In privința întămplărei de la 3 Aprilie suntemă datoria mai relata că între ofițerii activi din acea di trebuesce numită cu laudă specială d-nu căpitanu Macri, care s’a distinsă nu numai prin curagiulu scă, ci și prin o esemplară moderațiune către plebe. Este și o altă împrejurare prin care aflămă că d. Macri a contribuită în modulă celă mai esențială la scăparea jilei de 3 Aprilie, însă pe acesta nu suntemă încă autorismî a o revela. (Vocea Naționale). ASUPRA RĂSCOALEI DIN 3 APRILIE. După cătti am putut afla, instrucțiunea procesului din 3 Aprilie nu este departe de sfărșit. Pănă asumă procurorii și judecătorii de instrucțiune lucredá cu cea mai mare discrețiune. Instrucțiunea în totală este dată d-lui G. Mincu, judecătorul rânduilii de Curtea de Casațiune, pe care îl asistă mai mulți din judecătorii Tribunalului de Iași și mai cu stimă d. Eulinescu care se ocupă esclusivă de acestă precesü cu domnu Mincu. Procurorulü delegată de d-nu Procurorul, generalii alű Curței de Casațiune este d. A. Botezu, procurorii de secțiune lângă Curtea de Iași, care iarăși se ocupă esclusivă de instrucțiunea acestui procesă cu asistența d-lui L. Negruzzi primă-Procuroră la Tribunal. Personele cele mai compromise, afară de Metropolitulu, ar fi Roznovanu, Moruzi, Iacovachi Stoianovici, Barajini, P. Cristea și T. Lățescu. Mai puțină compromiși, suntu frații Aslan și ceilalți. S’a dovedită ca faptă că s’a trasă focuri din casa Roznovanului și ca agenți de clasa a doua umblau Sâmbătă în 2 Aprilie prin suburbie provocându poporul de josă să vie a doua 411 ° Metropolie unde se va face pomană. Prevențții se íncerca a arăta că rescoala ar fi fostă spontaneă și provo cași 24 Aprilie 1866. Domnule Redactare. Sub scrisură, amu trimisă suplica ce va o alăture să în copie, încă din 18 a trecutei luni Martie, adresăndu-o din greșală la d. Ministru de Interne. Dacă socotiți că va face vre-o emulațiune între compatrioți, bine-voiți a o imprima în onor, jurnală ce deligeți. Priimiți, ve rogă, d-le Redactare asigurarea profundului meu respectă ce ve conservă. Domnule Ministru. loan Vraja tru Vedîndu apelulu domnieĭ-vóstre penîmprumutulu Națională, redîndu totă odată nevoca în care se află patria, sub scrisulă institutore superioră ală scólei de băeți din Păcurari, viă prin acesta a sacrifica pe altarul patriei, mica sumă de 380 lei, fără a pretinde la vre o despăgubire, pre lăngă acesta mai vreaă a lua și una obligațiune de 300 lei, pentru împrumuturu națională. Domnule Ministru, mică este suma oferită de sub scrisură: dar bine voiți a o priimi precumă aă fostă primită banulu văduvei din Evangelie, căci trebuințele numerósei mele familii, alcătuită din o mamă, o soție și cinci copii, nu moartu a mă întinde mai multă; bine-voițî domnulu mea, a ordona, prin loculă competentă, d-nulul casieră generală a districtului Iași, a opri sumele de mai susü din mandatulu lunea Ianuarie, eară restulă ală da în priimirea sub-scrisului Dumne^că se bine-cuvintesc Principatele-Unite, trăiscă Locotenența Domnesca, trădscă Ministerulă. Priimiți, verogu, domnule Ministru, asigurarea profundului meu respectă ce conservă. loan Vraja. FELURIMI. (De prin județele de josă.) Tóte soliile ce ne vină de prin județele de josă, ne dovedescă pănă la credință cu mișcările separatiste din Iași, nu am găsită pe acolo nici una singură aprobatorui, că partida separatistă stă concentrată numai în fosta capitală a Moldovei și că prin urmare ea este cu totulă isolată. Scrmnă din isvere sigure că emisari separatiști au cutrieratu aceste județe și că s’aă aflată fórte amăgiți în așcepturile loră. Unu homo norus în privința averei și familiei, forte cunoscută în Iași din causa calităților sale pecuniare și care, precumă șcimă, posede moșii în județul Bârladului, s’a încercată a face