Romanulu, mai 1866 (Anul 10)

1866-05-15

282 ROMANULU 15 MAIU, un m pre mare num­eru de ómeni. Ast­­­fel­, credin ele a slăbi puterea Tur­­cilor­ și a se lupta în contra lor, cu puteri mai egali. Pentru acea tăbărî Mihaiu cu oștile la Călugăreni, Sinan, voindu­ a înainta spre Bucuresci, era nevoită a trece pe la Călugăreni, fiindu­ acesta drumul a cele mai scurte. Trecind­ Dunărea, Sinan Pașia, plecă, la UNU­SPREZECE Augustă, cu tota ar­mata sa spre Bucuresci. A doua z­i, la 12, sosiră în capulu vadului Călu­­gărieniloru, trecînd­ rîul­ Salcea pe trei poduri. Călărimea ușiară, care manopera la anteposturi, înaintă pînă la intrarea strîmptorei și sta acolo o­­dinindu-și și păscîndu-și caii; cânda una noura de pulbere se anunțță a­­proparea Romăniloră. In adeveri, că­lărimea aceea fu îndată isbită cu pu­tere și respinsă pînă în taberă. Spahii înaintară spre a sprijini năvălirea ca­­lărimii romăne. Cu mirare se uita Si­nan, la miculu numerü alu creștinilor, cari cuteza a aștepta și încă a isbi­tă armată arătă de numerósá. Beiler­­beiulu Rumeliei, primi ordine a înainta spre stânga cu oștile séle și cu șepte tunuri și a merge dreptu cătră ai noștri, pe căndă elu însuși, în capulu Spa­­hiiloru, urmăndu dupe artileriă, puse, în lipsă de podii, de aruncă scînduri pe mocirla de lîngă pădurea ce avea înaintea sa, spre a pute trece. De altă parte, Segban Bași cu 12 mii Ianiceri, se așeză în pădure cuprim­indu pos­turile cele mai importanți, și urcându 12 tunuri mari într’una deală înaltă, se îndreptă spre armia nóstra și începu a tuna asupră-i. Ai noștri vedlindă grósnica întocmire a Turcilor­, se tra­seră mai îndereptă, la strimptóre, însă cu multă rănduială și luptăndu-se ne­­’ncetată. Era pe la 4 ore dupe ameZá-zi și Turcii mulțămiți că aă­m­pinsă înapoi năvălirea Creștinilor­, nu îndrăsnia a înainta mai multă în acea strimptóre necunoscută, unde, ca și la Racova, îi putea aștepta vre­­ă cursă. Vizirul. Sinan Pașia își așed­­ă oștile pe înăl­țimea de la intrarea striraptorii, fiindă soldații armați și avindu tóta nóptei masalale aprinse la căte patru colțurile taberii. Michaiă, în depărtare de două mile, ocupă strimptórea despre Bucuresci. Acolo era scrisă se fiă Termopilele României! Tabera română, fu, peste nópte, plină de focuri mari, pe lîngă care petre­­cură soldații tóta nóptea acea, ver­­muindă și mișcăndu-se necurmată, căn­­tăndă, chiuindă și hăulindă, dupe ve­sela loră natură, și hârd­uindă neîn­cetată pe Turci, cu num­eróse ante­posturi. • Ambele armate, «Ilico N. Bălcescu, eminuntele nostru istorică, așteptară taina cu nerăbdare și cu ace neodină ce simplă oștile în ajunul­ unei mari bă­tălie.­ Turcii îngâmfați de mica isbindă ce dobîndiserâ, aveau de sigură că a doua zii se va vede triumfal­ islands­mului prin sdrobirea lui Mihail Vi­­tezulă și a armatei lui. Ai noștri se pregătiaă a apela cu bărbățiă acea strimptóre care era chiria jem­i loră și a Europei creștine. Ei scriu câtă suntă de pucini pe lîngă dușmani, dară cre­dincioși înfocați, anima­loră ardea de dorinția de a-și da vieția pentru patria și lege, și de a merita cununa mar­­tiriloră.« A In fine, resămi și acea nemuritóre ții, care avea se încunune de uă eternă . A giob­ă armiele romăne. — In d­iom­ de Ziuă, Mihaiu trămise­ră semă de pe­­destrime cu pusei se se așed­e la in­trarea pădurii, și-și puse tunurile pe uă înălțime favorabile. In același timp­, Turcii își lua posițiune, în vecinetatea podului, de cea­ altă parte. Sfirșindu-și pregătirile, Michaiă adresă, împreună cu ostașii sei, dă rugăciune cătră D-țleă. Apoi întorcîndu­se cătră soldați, le a­­duse aminte vechia loră vitejiă, căci ocasiunea de acumă e frumosă și de o voiă perde, anevoiă o voră mai căpeta. Lungă și frumosă este discursulă ce viu Marele Coronă ajunci. Elă fu de acelă felă, că fu peste totu putinția de a nu aprinde entusiasmulă armiei, în »radulă celă mai înaltă. Valorea stră­­moșescă, nedreptățile Turcilor­, cruzi­mile lor, după biruinția, — ocasiunea d’a consolida unitatea pentru totă­deuna, gloria [viitóre a României. E că tema Marelui Căpitană. Și inima ne­î nspăi­­mîntatului Voivodă, trecu în vitejia lui soldați. Ei respundă învîrtindă în mănele loră paloșile și lăncile loră, și prin mari strigăte de uă vesbelică veseliă, ceră de la Domnulă loră, ca se-i ducă îndată cătră dușmană.­Mih­ai plină de încredere în ener­gia armatei, trece podulă în capulă a 8000 ostași și se repede cu furiă a­­supra osmanliilor, pe cândă foculă iu­te și bine ținută ală sinețiarilor, de sub pădure și ală tunurilor, pusti esce armata turcescă, doborindă mul­tă lume. Căte-va cete de turci, se în­cercă a stînjini năvălirea romăniloră­ dară în deșertă, căci aceștia aprind­in­­du-se, nu mai recunoscă nici să pe­­decă, iubescă cu furiă și respingă pe neamb­ă pînă la corturile sale. Atunci patru Pași, cu oă armată însemnată de Siriani, și ianiciări, alergă în ajutorulă ceteloră luptatore, sprijină năvălirea romănilor, trecă podulă și cea mai crâncenă luptă se încinge pe tota li­nia. Bătaia ținu mai multe ore. Sinan Pașia, desperată de puținulă sporă do­bândită pînă atunci, își adună oștirile pe lîngă sine, se anime^a se pune în capulă unei colóne îngrozitore, face nă năvală generale și isbutesce a în­­pinge pe ai noștri ună pătrară de mi­lă înapoi, luându-le și totă artileria. Michaiă, fără a-și perde curagiulă reculege pre ai sei și dă­uă nouă năva­lă, prin care ia înapoi două tunuri.— Vrășmașiulă încă se bate cu inima și își înprospăteră neîncetată oștirile, pe când­ ai noștri nu se împrospeta de nicăire. De trei ori românii împinse­seră și sprăvăliserâ pe turci, și de trei ori fuseseră respinși înapoi. Lupta ur­ma cu norocă schimbăciosă, din re­­sărită pină cătră două ore după a­­meză­ zi. In fine, mica și obosita oș­tire romănă, copleșită de ună neamică de 12 ori mai mare, det mată de un numerosa artileriă, fu silită a da în­dereptă, dară totuși în cea mai fru­­m­asa regulă, și luptăndu-se neîncetată. „Acésta retragere, Zlie Bălcescu, e un minune de vitejiă, de sânge rece și eroismă.“ Surele plecase cătră sănu­tă. Romă­nii se luptaseră cu leii; totuși bătaiea era privită ca perdută. Și cumă pate fi altă—felă, cândă­ună română se lup­ta cu 16 turci? Numai românilă am putută face acestă încercare despera­tă. — Ei bine, Mih­ai B­ănea nu perde speranța. Elă trimisese de dimineța se chiărne­uă cetă de pedestrime ce se afla departe de tabără. De la sosirea iei depindea resultatul­ luptei. In apusul­ sarelui sosi și ajutorul­ așteptată. Elă abia se compunea din 300 ardelieni. Insă pe atunci 300 ro­mâni, se arunca orbesce în 30,000 tunci. Grecii de la Termopile nu erau mai mulți. Românii se reînbărbăteză. Lupta se încleștă din noă. Michaiă se așeză cu cota de curîndă sosită în capul­ po­dului, spre a face fagi:» celoră 160,000 tunci ce se gătescă ală înveliți din tóte părțile. Trimite pe căpitană Cocea ca se ia pe dușmană pe la spate. Pune cele doue tunuri ce le desrobise de la turci într’uă bună posițiune, și stă gata a detuna pe neamică la celă ân­teiă pasă. Nu este acesta uă încerca­re din cele mai desperate? Ei bine, pentru că a fostă făcută cu încrede­re, și otărîre ea a isbutită ! Ca și Ște­fană celă Mare, la Racova, Mirhalu gă­­sesce că împregiurarea cea critică ce­re neapărată un faptă eroică, spre a descuragia pe tunci și a îmbărbăta pe ai noștri. Elă­otărasce a se jertfi, ca altă dată, și a cumpăra biruinția cu periclul­ vieței sale. Atunci smulge să secure ostășescă de la ună soldată, se aruncă în cea mai apropiată colóna vrăjmașia, doborâ pre toți cei ce se încercă a i se împrotivi, ajunge pe Caraimană Pașta, îi sberá capulă, is­­besce se dobóre cete de vrășmași, și făcîndă minuni de vitejiă, se întorce la ai sei încărcată de trofee, fără a fi rănită. Acesta faptă aroică, împle pe turci de spaimă, împle pe români de curagiă. Turcii ieu ofensiva, trecu po­dulă. Dară de uădată se vede opriți în fagiă de Mihhală, ca de ună zidă de marmure. In dosă neamiculă este isbită de cei 400. In­cósta este trăs­nită de tunurile așeziate pe délai cari găurescă rândurile lanid­ăriloră și pus­­tiescă tótá aripa drepta a neamicului. Totă economia, tótu rănduiala turci­loră, este sdrobita de sângele rece și perserveranția Romăniloră. Turcii mi­nunați de Indrasnele unoră omeni pe cari-i privea ca biruiți, începă a fugi reslățiți. In curândă retragerea se pre­face în fugă tota armia musulmană este intai să în risipă spre baltă. Cas­­tele și spatele iei, sunt d­espuse lovi­­tureloră nóstre. In deșertă se mai cer­­că Ianiciarii a se sumeți în protiva a­loră noștri, căci cele-l­alte cete fuga­re, îi tîrescă cu dînsele. In deșertă mai mustră Sinan pe fugari, în de­șertă îi bate elă cu serata se­ măciu­că. Ei nu se mai pună în rânduială nici se mai întorcă la bătaiă. Valuri­le de păgâni se prăvaliaă spre podă, cătândă a lă trece. Artileria, cavaleria, pedestrime bagagie, tóte staă îmbulzite la capul­ podului, certăndu se a trece care de care mai înainte, însă rez&idă că toți nu potă trece de­uă dată, tr­uiți din turci se aruncară în baltă, unde ’și aflară martea. Trei Pași suntă în­tre aceștia, însuși belrănură Sinan Pa­șia, tîrîtă de ai sei, fu călcată în pi­­ciorele cailoră și apoi, împunsă de su­lița unui ostașiă română, cădită în baltă călare cum era, unde-și perdu chiulafură, feregelea și cei doui dinți cei mai rămăseseră în gură. Vestea morții vi­zirului se împrâscia între turci, și cei ce se mai improtivesi, dederă și ei do­­sulă. Românii, conduși de obicinuita loră furiă, și electrisați încă prin is­­băndă, îi gonescăi înainte, ca pe nișce turme de vite pînă ’i vîrâ în tabera loră. .Intr’ună minută Michaiă, Z'ce istoriculă Bălcescu, precumă vă­dinio­­ră semizeii căutați de nemuritoriulă, Omer, alargă în aă parte și în alta prin tabera turcéscâ căntândă pe Sinan, cândă vezîndă de departe pe Hasan Pașia, se luă după dînsulă strigându i de e viteza se sté la luptă cu dânsulă peptă la peptă; deră Hasan fugea înspăimîn­­tată și nu se putea ține pe piciore de groZa. Elă fugi de­ și ascunse rușinea într’una crengă spinosă de unde d’a­­bia a doua Zi cutemă a eși la ăi­sei.“ Noptea opri întrega măcelărie a ar­matei musulmane și o păzi d’a fi cu totulă sdrobită și risipită. Românii se’ntorsera triumfător, la tabăra soră, încărcați cu bogate prăzi. — Tunu­rile naționale fură desrobite cu mai multe altere de ale dușmanilor­. Mai mulți se făcură pleavă, și multe stea­guri, — între cari și steagulă celă ver­de și săntă ală proorocului, figură în­tre trofeele acestei strălucite Zile. Multe mii de Turci zăceau pe cămpulă bă­tăliei. Romănii încă suferiseră perderi mari, căci păgărilă se aperase cu bâr­­bățiă. Spaima rămase pentru totă­deuna înfiptă în c^e­e Turciloră de la me­­morabilea bătu­­ă de la Călugăreni. „Spună că în urma luptei, în Asia bogată „Daca Moametiniî vedeau căte vă dată „Une armăsaruce’n prejma­ i căta elă sforăindă. „Coprinsă d’adincă spaimă «ficea cu’nfiorare „Ca elă a veisintă umbra acea îngrozitóre „A lui Michail Vitezule, asupră-le viindă....“ 1) Astăzi ună m­onumentă, ce de abiă l) Versuri ale D. Gr. Alexandrescu, dâtesce 100 lei, mai arîtă poporului romănă, loculă pe care s’a plinită celă mai mare faptă de arme ală străbu­­nilor ă sei!... Pe ce n’am lăpodată noi janii? Insă Racova și Călugărienii nu s’aă învrednicită pînă acumă măoară de ună gârbuceană care se ocolescu oculă pe care s’a­rată lupta săntă pentru cruce și libertate!.. Și cu tóte aceste, suntă printre noi ómeni cari se’ntreba: prin ce ama pute comme­­mora noi era regenerării și a redescep­­tării nostre? Apoi în facia Călugăre­­niloră, pe lăngă care trecemă în tote Zilele, și ’n facia Racovei, pe care n’o cercetamă măcară uă dată în vidra nó­­stră, pe căndă strâinetatea o vedemă în tóte Zilele, mai încape să asemine întrebare? Și cu tóte aceste: „Călugăreni! ăncă păstrdză pomenirea „Viteziloră ce’n vale-i aflară nemurirea, „Ară fapteloră de cinste preț­ă vecînică meritată: „Eră prafului ce acolo de vînturi viscolóse „In aeră se rădică, e pulbere de ose „Ce tabere dușmane în trecătă­ră lăsată.“ 2) Muntilui, Moldovani, Ardeliăni, toți frați și fii ai uneia și acelei­așî ma­me, s’aă luptată c’ună eroismă neega­lată pînă astăzi în analile lumii, arătă la Racova, călă și la Gulugăriăni, pen­tru sănta causă a Unirii și a neatâr­nării naționale. Strănepoții soră de a­­stăzi, lăsa-se-voră mai prejosă? Nu e de crezută. Leciorii indulging ai acestui­a*ara politică, nu voră scula, îi rugăm­ă, pentru că ne­ amă întinsă arătă de multă cu istoriculă Călugăriăniloră. La inima nostră nă stată nu alta, ci a aminti romăniloră câteva fapte d’ale străbuniloră soră, probăndu-le cumă acei eroi, am triumfată în totă­deuna, nu­mai pentru că am avută încredere în sine. Noi n’amă exagerată nimică. N’amă adaosă nimică. Amă raportată numai glasulă fidele și necoruptibile ale isto­riei. Amă mai reamintită Romăniloră unele din gloriasele fapte ale străbu­niloră soră. Amă pusă înaintea loră doua pagini ale istoriei naționale. Ni­­m­ică mai multă. Nimică mai pucină. Prin încrederea în sine triumfă și făcu minuni romănulă la Racova. Prin încrederea în sine triumfă și făcu eră minuni la Călugărieni. — Se nu ni se «Zică dară, dreptă totă responsulă, că Romănii din 1866, nu mai suntă Romănii din 1475 și 1595. Nu, căci acesta este peste totă putinția, peste tota creșiarea. Dovadă avemă pe 13 Septembre căndă, ca și la Racova, ca și la Călugărieni, unulă se lupta în contra a 20. In adeverű, cine nu cu­­nosce ad­ulă acelă spartană din dea­­lul­ Spirei, unde în 1848, două com­panii de soldați români, țină în re­spectă, înfrângă și facă uă grozavă măcelărie în­că întrega armată de 6000 turci? — Se fiă dară bine con­statată că încrederea în sine, dă pu­terea. In 11 luniă se făcu revolu­­țiunea din­. 1848. In 11 Februarie triumfă revoluțiunea din 1866. — In 11 Ianuarie 1475, se câștigă vestita bătălie de la Racova. In 13 Augustă 1595 căștigară mă bătălia de la Călu­gărieni. In 13 Septembre s’dă ilustrată pompierii în dealul­ Spirei. — Üomno! mă înnecă, — strigă m­ă mișelă ce se cufunda.­­ „Dă din mâni și scapă,“ — respunsu-i-saă. — Ni se pare, cu multă temeiă, că ve­chii români, cunosceaă bine acea mac­­simă. Ajută-te și te voi­ ajuta. Ei se ajutau singuri, fără a mai aștepta aju­torul­ altora, și sucesul­ era de a­j­u­­rare între dănșii. Ajutorul­ acela ce și-lă daă ei soră înșile, era morale, înainte de tate, și se resuma în­să mare dosă de încredere în sine și ’n dreptatea causei sale. Și apoi căndă este perr­isă m­ă poporă de uă ase­mine credinț­ă, ce nu póte face elă ? Elă face minuni ca la Racova, Călu­gărieni și Spirea. 2) Ibidem. . G. Missail. ADUNAREA ELECTIVA A ROMANII. PROCESU-VERBALA Ședința publică din 13 Mai­ 1866. Președința D-lui Manolache Costache. Ședința se deschide la amen­t. Presenți 123 deputați. Nu respundă la apelulă nominală 15 si anume: « D. Ghica Gr. Constantină, bolnavă. In concediu: D.D. Gridov Nicolae, Rosetti Ștefan, Știrbe­i B. Alexandru, Ghica Vladimiră. Nemotivați: D.D. Balș Alecu, Balacénu Ion, Bo­­erescu Vasile, Costaforu Gheorghe, I­cliad Rădulescu Ion, Mârzescu Gheor­ghe, Pilat V. Nicolae, Știrbei B. Gheor­ghe, Sturza M. Grigoriu, Sturza Ioan, Zisu Alexandru. Procesulă-verbală și sumarulă șe­dinței precedente se aprobă. Unul­ din secretarii biuroului dă ci­tire următorei depeșe telegrafice: D-lui președinte alt­ Adunărei M Costche. Düsseldorf 24 Masă. Suntă forte măgulită de votulă prin care Adunarea naționale’mi acordă na­­turalisațiunea română cea mare in mo­­mentul­ venirei fiului meu. Bine­voiți a fi interpretulu sentimen­­telor­ mele către Adunare și ai spune că amu trebuință, — înainte de a primi onorea ce’mi face— se ceră învoirea Regelui. Primiți, domnule președinte, espre­­siunea gratitudinei mele. Principele de Ilohenzzollern. Se comunică adunării masagrale pen­tru formarea Ministerului. D. Lascar Catargiu. Domnitorii Deputați. Fără să fi urmată vre­ o diferință de opiniune între personele cari în numeră do­arece compuned guvernul­ proviso­­rră și Ministerială de la 11 Februarie. In urma suirei pe Tron a Măriei Sale Principelui Dom­nitoră, după o împre­ună consfătuire și Înțelegere urmată intre acele persone, Măria Sea a bine­voită a ne chema la Ministeră. Guvernulă remăindă deja mai totă acela, elă va lucra pentru a asigura drepturile nóstre și pentru a susține pe alesulă nostru CAROLU­L. Avemă deplină convingere că, pentru a ajunge la acestă țeră, națiunea întregii strinie unită nu va cruța nici unu sacrificiu. In privirea trebilor n­estem­are cu­­noscemű posițiunea intereselor­ nóstre; nu suntemă ostili nimănui, și de acea ne vomă sili a întreține relațiunile cele mai bune pe terîmulă drepturilor­ nó­­stre. Pe acestă tertmă vomă căuta a căpăta tota solicitudinea Inntei Porți și a puterilor a garante. Desvoltarea și întărirea libertăților­ publice și a guvernului constituțională va fi obiectulă silințelor­ nóstre celoră mai sincere, și sperămă că vomă avea totă concursul. D-nil Vostre Intru în­deplinirea misiunei nóstre. (aplaude). D. Ion Brătianu, ministru de finanțe. Domniloră, nu potu se mă stăpânescă a nu esprima adânca mea părere de rău că pentru prima oră mă infățișân­ă In acésta Cameră fără a fi învestmân­tată cu mandatură de deputată; și îmi pare cu atâtă mai multă reă că m’amă desveșmântată de acestă mandată cândă făcumă parte dintr’o cameră, care, prin sorgintea mea și prin misiune ce are a îndeplini, e unică până astă­zi în a­­nalele istoriei nóstre. Insă amă cre­­dută de datoria mea să facă acestă sa­crificiu, în împrejurările de faclă, pa­triei mele și Domnitorului. Sctă că sar­cina mea este mai multă de­câtă grea, pare că la mulți se pare cu neputință de a vă îndeplini. Dară nu ve ascundă, domniloră, că, deca amă primit-o cau­sa a fostă că sclă că Românii, ori de câte ori a fostă In­cestiune întă­rirea Statului română, nă­sclută să în­vingă greutățile, care pentru lume se păreaă ne­putinciose, și suntă încredin­țată că, și în împrejurările de faciă eu

Next