Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)
1866-06-12
tru multă timpă, ar mai fi: cetatea viuă, murală de pepturi ale poporului armată, armată, armată!!! Asia este, și de o mie de ori așia este!!! G. M. ROMANOLU 14 JUNTO. Unde aștepta Ștefanű celu Mare pe neamuii năvălitorii! în țeră? La cetatea Sucevei, spre a veni ei, obosiți de una lângă marșă, a lă ataca fără nici ua speranțiă de resultată pentru dânșii. Unde-i aștepta Mihail? In strîmptarea pădurii Călugăriăniloră. Tóte resbelele fericite sau nefericite ale Romănilor. Moldovani, din timpul independinței soră, se purtau mai cu semă pe lîngă cetăți, și cu deosebire pe lîngă cetățile Ackermann și Kilia de acolo s’au începută tóte atacurile. Căndă Moldovanii perdură aceste cetăți, fără speranță de recăpetare, națiunea nu mai făcu nici uă opinielă de rădicare. Basarabia era robită de Tătarii Budgeakului. Deosebirea cea mare dintre epoca lui Ștefană celă Mare și Michaiă Vitezulă, este că celă ânieră posede acele posițiuni întărite, pe căndă acestă din urmă, din voia sorții, le perdu. De acolo a și urmată că, cu tóte necontenitele sale minuni, Michaiă a avută de a pururea pe dușmană în spinare și cuțitură în guta, în timpii fericiți ai independinței sale, România era încongiurată cu una landță de cetăți. Muntenia avea: Giurgiu, Brăila, orașial de Flocî, Târgoviștea, Bucuresci, Cetatea Negru-Vodă, Poenariî, Comasca, Telefla și Grădina. Moldova avea: Hotinulă, Storoca și Tighina, despre Poloni; — Nemțilă și Smeradova, despre Transilvania;—Renii, Cartală, Smilă și Kilia, pe Dunăre;— Cetatea Albă, pe Marea Negră. Suciava forma centrală și era forte întărită.1) De mulți acestoră cetăți stete legată și independința erei. Care fu sortea loră? La 1344, Turcii coprinseră Brăila, Turnu și Giurgiu pe care le ținură pînă la 1830. Acumă ârășî au^imă că ară voi se aibă trei puncturi pe malură romănănescă, spre a opera, dică ei, în unire cu românii, pînă va trece resbelulă ce se pregătesce. Se nu le ajute Dumnezică! Acesta ar fi a turna veniră în inima țerei. Ar fi a sfâșia capitulațiunile cu însuși mănele nóstre. Și scimă că aceste capitulațiuni, p oprescă pe Turci de a nu ave dincon nici uă moschee, necumă garnisoni și cetăți. Au garnisone în Serbia. Bine e? Acesta ar fi adeverata perdere a națiunii nóstre. La 1639, Georgie Ghica I, din porunca Sultanului, derămă tóte cetățile muntenesc. Acestă sacrilegiu nu se putu face cătă trăi bunulă Matheiă-Vodă, ci a d~ veni la patru ani după moartea sea, în Moldova, Alesandru Vodă Lăpușnianu, la 1364, derămă cetățile din întrulăterei. Ele se rezidiră pe urmă ca se fiă derămate de Dumitrașcu Cantacuzino în 1684, din porunca Sultanului.— La 1714, Turcii rezidescă Hotinulă și să poprescă pe sema soră. Ceea ce mai scăpase de Turci, și chiară cetatea Nemțilă, nu scăpă de Fanarioți. Ei le împlu cu lemne și se daă focă.2) j^încă vădată: de marii cetățiloră nóstre a stată țintuită libertatea României. Resumămă: căndă vedernă pe ună Ștefană, Michaiă sau Mateiă Basarabă Voevodă prefacendă din temeliă cetatea Târgoviștii, saă altă fortărețiă, se lă judecamă cu acestă cumpenă în mână, cu cumpena independinței, deră astăzi, altă făină se macină în lume și singura cetate posibile la Românii, pen. Beghel, t. I, pag. 154. — Letopsițl Moldovei, 1359—1599, f. 138. Urechiă.— Miron Costină. — Cantemir, part. 2. Cart. 4. — N. Bălcescu: puterea armată și arta militariă la Munteni, pag. 59; — la Moldoveni, (Mag.ist. t. II, pag. 59 și 64). ®) Vezî hrisovulu lui Michail I Racovitză Voevodă din Decembre 7225 (1717), publicată în almanahulă d. Georgie Assaky pe a. 1852 p. 70. „ Ți-am resipitit și e zidurile, Șiie Domnulă fanariotă, cu porunca stapaniloru, adică a Turcilor.“ — Miserabilul ăl destulă tradă făcu! Dezbaterile dietei unguresc! Din dilele acestea, sunt și de interesă mare, pentru a pute judeca daca politica barbatiloră ce stau astăzi în fruntea guvernului țerei unguresci, va fi capace a triumfa căndăva, daca ea va putu complana cessiunea de constituțiune, și prin acesta a îndeplini reconstituirea constituțională a monarhiei, a înființat basele durabili pentru viața constituționale a monarhiei în viitoriă. Cându acești bărbați în luna lui Iuliu an. tr. primiră a mâna frânele guvernărei, bagată bine de soma la esperințiele ?ce și le-au putută căștiga în epoca noue constituționale de la 20 Opt. 1860 íncóce, Din sgomotosulă ană 1861 aă învețață a cunosce purtările municipieloru din Ungaria, cari prin seraformările din 1848 se lipsiră de organismulă de mai nainte, fără ca legelațiunea se se fiă îngrijită totă vădată a li da altă orecare organismă. Astfel ele neavînd sfera de activitate bine precisă, se aruncaă căndă în drepta căndă în stînga, nici în capulă cugetului nu i-a venită eutărui municipiu a crede, că ar esistentare obiectă, ce nu s’ară țină de competința lui. Dacă consiliulu reg. de locotteninția trimitea vr’uă ordinațiune , congregațiunea comitatului o cetia, și daca nu î venin bine la socotălă, nu se mulțămia a o pune la o parte, fără a nu esprime neîncredere către bărbați ce compună consiliul de locotenință, — acesta e uă corporațiune — 4*cea rau_ nipiulă — ce nu esiste în puterea legei, căci legile din 1848 nu recunoscu consiliu de loc, ci ministeriu. Dară dovada cea mai eclatantă despre lipsa precisărei activităței municipieloru, se drede cu ocasiunea desființărei dietei din Pesta, căndă municipiele protestară în contra desființerei. Din aceste eveniminte bărbații de la guvernă concuiseră la doctrina că e greu a conduce Ungaria cătră unii scop oarecare pînă ce municipiele mergu în tote laturile, păreau totă atîte Diete, mai oposeționalî de cătă cea centrală deci a griji de tóte în starea de acu unde nu li e precisa competința,—pestrece putința omenesca. Din cele întîmplate de la desființarea dietei de Pesta în 1861 pînă în iultă anulă trecută, ei se convinseră ca imperiulă are mai multă încredere între efeptuirea instituțiuniloră prochlamate la 20 opt. și 26 saură, de cătă se se arunce cu repediune din brațele unui ministeriu în celea ale altuia, se se abată de la uă direcțiune politică la alta- Acesta îi face o stima politonuiă la care ajunseră după multe încercări, alți stima pre cătă se pare de multă, bună era cumă făcu contele Apponyi procăndă era judele curiei. — Acum s’aă dată ocasiunea, credeau ei, pentru a da reconstituire constituționali direpțiunea ce noi o credemă de bună, deci se folosimă acesta ocasiune, căci de va trece nefolosită, pare că nu va mai returna. Tóte câte se întâmplară de la Iultă anulă trecută până acuma ne dovedescă apriată că bărbații magiori de la guvernă nu perdă din vedere acesta două învățături nici pentru momentă. Folosiră nu numai legăturile ce le avuseră, ci cercara și altele noue, cari ară putea se-î ajute întru insuințele loră.— Visitele multe ce d. Majlath le face d-lui Deak, nu se putură întâmpla numai pentru flori de cucu Deci cine e capacitatoriulă și cine ceră capacitatu ? Ia acesta respundfi ședințiele ultime ale dietei unguresc!, unde vedemă pre Deak pledandu contra trimiterea adresei ce cerea de la Maiestate restituirea deplină a vieței constituționale. Nu voimă a înșira de nou tóte cele petrecute în Dietă, în astă privință cititorială bine-voască a petrece cu atențiune referatele nóstre de la Dietă, și apoi se judece. Observămă numai ca..ă căndă au^irămă că se va conchirma Dieta fără a restitui muncipieloră viația constituționale, ni se părea problema prea grea pentru bărbații de la guvernă, dară aceștia cu bună semană cerută ajutoriulă lui Deak, descriindu-i ocasiunea câtă e de bine venită, și câtă de repede ară putea trece de la oară folosi cu multă grije. Deak acu e cu ei în acestă cestiune dară desbaterile cele lungi dovedescă deplină că de astă dată nu fu însoțită în mesura întrâgă de noroculășeii. Elociația și argumintele lui nu putură curma delocă desbateriloră, lupta fu camă înfocată cu cei ce dorea a așterne adresa pentru a cere restituirea vieței constituționale în municipiu. In fine Deak învinse totuși, dară învingerea vă câștigă cu trudă. Esperiențele arătă ale lui, câtă și ale bărbațiloru de la guvernă, de scurt, se voră fi mai sporită cu una. Cândă vădurămă adresele ce la salutată pre Deak din mai multe părți ale țerei, ne spuse mă bărbată bine informată în afacerile Ungariei, cumă că Deak are lipsă de aceste adrese, partita lui se mijlocesce unde numai póte, ca se-i câștige autoritate cătă mai mare, se pară decide în Dieta, căci partita cealaltă ară putea lesne forma majoritate, ară cere delocă restituirea întrăgă a constituțiunii, și acésta n’ură și la plăcerea conducătoriloră căruției statului, și nici la Deak luta căndă s’ar vedea provisoriă noă. Combinațiunea de astă dată reeși, deși nu cu noroculă la care dura bărbații de la guvernăru contată după alianția făcută Deak în acesta causă. Bărbații guvernatori ai Ungariei, judecăndă acesta, voră căuta se eschiame cu poetură latină . Tóte ale omului deprindă de ună liră subțire 1 ("Albina). DEPEȘE TELEGRAFICE. Ploescî 23 Iunisi 1866. Redacțiunea Românului. Astă Ja 18 anî redactorulüteu era pe câmpul ă libertățeî, astă jî garda națională din Ploescî a cerutu ca aceasi memorabile se fiă serbată, Tedeamu s’a ținută la biserica catedrală din Orașă, grda în entusiasmulu celă mai mare. Au luată parte toți cetățeni au salutată cu entusiasmă și au măndriă ziua de 11 Iunie ca fiua renascerea României. Pentru Șefulă gardeî, în numele guardeî Șefii Batalionului I. Nicolae Homoricenu. PRIMĂRIA CAPITALEI. Strada Carol Ii I. (francesa) și calea Mogoșei s’aă contractată de en. Ministeru a se canalisa și pava cu petre cubice. Lucrarea canalului s’a efectuată pe distanța de la pod?dă de pe rîulă Dămbovița din strada Craiovei pănă în dreptul localului consulatului rusescă, unde lucrarea se vea încetată. Paragiulăcelă vechiu de pe strada Carolă s’a desfăcută pe oa întinsă distanță, spre a se pava cu petre cubice dar și acesta lucrare se vede încetată de mai multă timpă, iar calea Mogoșei, din respăntia stradei Lipscanii pînă la punctulu unde s’a construită canalulă, este depavată pe tota suprafația și arătă pe acesta parte cotă și pe aceea de pe strada Carolă, s’a formată nisce întinse batacuri, din care suferă nu numai circulațiunea, dar va aduce vătămare chiar sănătății locuitorilor. Aceste inconveniențe, autoritatea comunale le-a pusă în vederea d-lui ministru ală Lucrărilor publice, prin mai multe adrese și dă-a rugată de urgență a lua cuvenitele disposițiunii pentru remedierea zeului, pănă acumă ănsă nu se vede nici uă urmare. Adresele ce s’aă îndrept iu d—lui ministru, suntă cele urmatore: No. 5749 Mafii 31 Anulă 1866. Comunicațiunea pe strada Carolă I. 371 (Francesă) este mai multă două lună de căndă se află întreruptă cu desăvîrșire din causa neregulatei stări a pavagiului, care se începuse a se construi cu piatră cubică, de către întreprinzătorii angagjați prin contractă de acelă onor, ministers, dar din ce causă nu scimă a încetată din lucrare și a lăsată ca, comunicațiunea, pe una din cele mai principale strade de centru, se se facă ca pe preță și se sedausese cele mai neplăcute acidente circulațiunei arătă cu trăsurile cătă și pe roșu. Pentru acestă neplăcută stare în care se vede lăsată disa stradă, am întâmpinată mai multe reclamațiuni chiar din partea proprietarilor respectivi, care cu dreptă cuvântă se plăgă în contra deplorabilei stări a paverii pe dinaintea proprietăților d-loră și a cerută luarea cuvenitelor« disposițiuni pentru remedierea zeului de care suferă de atăta timpă, și Hindu că, că asemenea stare nu póte fi suferită mai multă timpă, fără se aducă nemulțumiri din partea orâșuriloră, sub scrisulă în considerațiunea espuseloră, am onorea de ruga, d-le ministru, se binevoiți a lua de urgență cuvenitele disposițiuni, pentru reparațiunea pavăgiului, fiă și cu pétra de rîu, pînă se va pava cu pétră cubică, ceia ce póte se mai întârzie daca va fi microcindă vervtă împregiurare neatărnată de voința acelui onor. ministeră. No. 6041 Iuniă 6. Anulă 1866. Pe strada Mogoșei în dreptul localului ministerului de Resbelă pe Ioculă lăsată neumplută cu pămăntă cu ocasiunea construcțiunei canalului, se află ună baracă de apă care a ajunsă de infectese aerulă din exalațiunea fetidă ce produce, sub-scrisulă în interesulu hygienii publice, am cnoreave ruga, d-le ministru, se bine-voiți ca, pănă la terminarea canalului, se puneți la caile d’a se repara reală de care este vorba, spre înlăturarea vătămării sănătății locuitorilor, circonvecini. No. 6255. Iunie 10 An. 1866. Prin adresele cu No. 5,749, de la 31 Masă și No. 6,041 din 6 ale curentei, am avută onore a ve ruga ca se luau de urgență cuvenitele disposițiuni pentru ameliorarea comunicațiunei pe strada Franceză și Mogoș și pe unde construcțiunea canalului s’a efectuată, atătă spre înlăturarea vătămării sănătății din apele ce staționase pe la acele puncte câtă și pentru înlesnirea circulațiunei publice, dar, fiindu-că, pănă acumă, nu se vede luată în acesta nici uă disposițiune, subscrisulă vă goga din nou, d-le ministru, se binevoiți a face urgentă punere la cale pentru remedierea zeului de care este vorba. Buc. Iuniű 5 2876 PETITIUNE CĂTRE MN. LEA DOMNITORULU. Alteță ! Luptă Guvernală trecută în anul 1863, ca ofițerii făcăndu’mi datoria impusă prin jurământă de a fi confidenții Guvernului și țerii mele, amă raportată delictele ce alții le-au comisă pe frontieră în paguba Statului; și în locă de recompensă amă fostă 69 zile ținută la închisore, pe ulițele Bucuresciloru am fostă purtată suptă baionetă ca pe hoți , și la cea din urmă m’au depărtată și din armată fără ca justiția se se mai uite la numeroale mele dovedi, fără se supună mărturii la jurămăntă, fără se mă îngădui nici măcară a mă apăra după legi. Ba într’ună cuvântă arătă amă fostă de persecutată încătă și servitorulă mi se suprimase a mai intra prin Camera mea de arestă, încătă devenisemu că singură îmi măturamă odaea și cu ipoletile pe umeri, cu santinela dupe mine îmi ducemu gunoiulă cu mătura afară! — In fine nu vorbescă mai multă case nu abuse<ră de răbdarea ALTEȚEI VOASTRE cedică numai atâta că,, cu mine nă voită se se dea esemplu în totă armata că niminea se nu mai cutele a a da abudurile pe față, pentru ca ele se nu fie zguduite din culmea loră! Totă acelă guvernă ca se-mi oprească vocea care în totă joculă striga dreptate, m’a fi numită apoi în funcțiă de secretariă la frontiera de Mihăileni, iară guvernului fostei Locotenenți dupe ună raportă neadeverată a comandirului de acolo mau destituită și din acestă poștă , lăsîndu mă lipsită delnica viețuire cu uă familiă destulă de grea, încurjurată de mici copii, fără se fiă judecată mai întîiă dacă amă comisă vreuă nelegiuire, și apoi se suferă asprimea legii de cari nu mă ferescă. Solua ve spune Alteță că, la cercetarea rânduită amă dovedită cu acte palpabelică, raportările comandirului au fostă și suntă neadeverate, dară ce folosăm că, cercetătoriulă va vîndu inocența mea și ca nu acelă comandiru se intre în judecată, nuă mai dată pe față dovezile mele ci, aă raportată numai că, că suntu vinovată, pentru ca mie se nu-mi temăe cuvîntă a reclama de arestulă ce să suferisemă în 32 Z‘Ie în cazarmă suptă santinelă de la Z'sul6 comandită, și după asemenea raporta suntă astăzi nu numai destituita fără vină, ci și mai multă persecutată de cei ce ínconjura pe Domnului Ministru de resbelă, căci petiționându Domnului Ministru cu cari n’amă cerută resbunări asupra acestoră nedraptățiri declară udă ca ceriulă se le resbuni celoră ce merită! Ci, m’amă rugata a face numai se fiu primită drășî în armată în postură gradului meă de Locotenentă, și totu vădată i-amű dată și dovezi de demnitatea și bunile mele purtări la serviciu, adică: trei atestaturî ce posedă de la trei Coloneii luptă cariamă servită, o atestația a 35 prășiani din Mihăileni, și doue ordine a Ministeriului de resbelă din anul 1865 prin cari mi se arată mulțumiri pentru bunele mele serviciuri de cancelarii, și D. Ministru a resumată acesta petiție că, se se aibă în priviri la vacanță, dară ce folosăm că cei ce mă înconjură mă împedică că, nu este vacanță, căndă bine cunoscă că, destule vacanțe sunt mai în tote corpurile, și că pe baza acești! rezoluții stau aicea pe cheltueli încă să nu scă cu ce mă voiă întorce la o distanță de 30 posti de sâ’mi mai văză odată nenorociții mei copii ! Alteță 1 amenisti și mai Zică nu ceră resbunări nedreptăților mele, ce întru totă plecată me rogă Alteței Vóstre, se binevoiți a ve milostivi asupră’mi se mă chiamă iarăși în rîndulă fraților mei de armie, pe care cu jale îi privescu că mergu în aperarea țerii loră, și că nu’i însoțescă ! — dară dacă Alteță póte veți socoti saă vi s’ar șopti ca plângerile mele sunt mincinase, atunci cu brațe întinse așteptă ală Alteței Vóstre decisiuni ca, calomniele mele, se fii pusă pe parchetulă justiții, și atunci vinovatulă se fie vinovată, și pedepsită dupe legi, și inocentului sei triumfe a lui inocență. Suntu alu Alteței Vóstie, cu cela mai profund și respectă pre plecată și supusă servitorii Ea5. Locotenentă Ștefan Vasiliu, PRIMARUL COMUNEI BUCURESCI. Pavarea și canalisarea stradelor a Capitalei. Municipalitatea Capitalei Bucuresci, fiindă decisă a da cu întreprindere la una sed la mai multe companii, canalisarea și pavarea cu petre cubice a stradelor Capitalei, și acesta întreprindere vrîndă a o da aceloră companii numai, cari vor întrebuința în fisele lucrări, capitalurile loră, iară costulă se se plătăscă de Municipalitate prin anuități cu amortisment«, supt scrisură Primară, publică acesta spre soiința tuturoră că, companiele ce arăta d’aici din țară cătă și din străinătate, voră fi doritóre a se angaja cu aretata întreprindere, se trimită aici, delegați din partele, spre a intra în tratațiune cu Municipalitatea, pentru asemenea lucrări și a se inchiria contractele cuvenite cu aceie companii cari vor propune condițiuni mai favorabile pentru comună, vor fi primite pănă la dece Septembre. No. 6233, Anulu 1866, Iuniu 10.