Romanulu, octombrie 1867 (Anul 11)
1867-10-15
A.NULU ALU UN SPRE SPECIELE TOIESCE ȘI VEI PUTE ——«!?>*---—• Cap. Dist. Pe aur]............................lei 128 — 152 Pesefsiuni.................... 11 64— 76 de trei luni..................... * 32 — 38 P(uă lună...................... » 11 — — Una esemplară 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. ADMVISTITATIUNIBA, IASAIMULO ROMANI So H. - BLOACIIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. DUMINICA, LUNI șI MARȚI 15, 16, 17 OCTOBRE 1867. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — rredactorii respundetorii longeuiii Carada. LUKENîEZA TE ȘT VEZI Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Românu No. 1. — In districte la corespondenții Jianului și prin posta. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCIUBILU Linia de 30 litere........................ i leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 SERVITIU TELEGRAFICÜ AUBOHASULUi. PARIS, 25 Octobre. „Patria“ spune că telegrame de la fruntariele Romane asigura că Garibaldi este gata a trece în teritoriule pontificale. Sfâmimăturile bandelor. Nicotera și Menotti voru forma unu corpu destul de puterneu spre a permite lui Garibaldi a lua ofensiva- Spiritulu trupeloru Italiane s’a îmbunătățită pucina, mulțămită poporalității lui Cialdini,însă spirile gravelor evenimente ce se petrecu pe terămuru romană potu aduce orecare agitare în armată. Stindariulu anuncă suptă reservă că Cialdius ar fi renunciatu d’a forma ministerulu, sfătuindă pe regenda ministerială stengei, în care se facă parte Mordini și Crispi. TOULON, 26 Oct. Scadra cuirasată a plecată pentru Civita Vechhia. îmbarcarea oseililară urmeză PARIS. „Patria“ <Jice: Aceaași politică care trimite ostirile nóstre in Italia, face apelă la Europa spre a resolve cestiunea romană în Conferințe. BERLIN. Regele în cuventură pronunțiată la închiderea Reichstagului afisă că tratatul de navigare închiriatu cu Italia și aprobată de Reichstag, va contribui a întări relațiunile Prusiei cu acea țară cu care ne lega mari interese comune (Serviciul privată ală Monitoriului) doesce a primi portofoliul Ministerulu actuale funcționeză încă.— că comisiune Romană va veni aci ca se rege pe regele se interviă. PARIS, 24 Octobre. -- Imperatură Austriei întâlnesce pretutindeni că primire simpatică. El va prelungi șederea sea căteva zile. Ultimele zile le va petrece la Compiegne, unde ’șî va lua concediu.—Beust și Andrassy visitdză astăzi pe Moustier. Ducele da Nassau ca să se viă pentru optuile la Paris.— Patria crede a sei că principiulű statului-quo alue cuvențiunea din Septembre fiind menținută, cabinetulű Tuilleriloră nu e departe de a căuta într’uă conferință a puterilor, mijlorce spre a preveni reuvirea crisei. PPORENZA, 24 Octobre. — “Curiere Italiano”zice că a avută locă uă încercare de insurecțiune la Roma, oferă că nu a putut triumfa. — „Giornale di Roma“ de la 22 arată unu conflict, înverșunată între pontificali și insurginți lingă Borgheto. Insurgenții au avută patru morți și mai mulți răniți, pontificalii nici vă perdere. BERLIN, 24 Octobre. — Prusia a anunciată la Munich și Stutgard că nu va mai continua tratatulă vamale deca camerile Bavariei și Wurtembergului nu voră primi noulă tratată vamale și tractatele de alianță cu Prusia, moderato din Italia. Gătit despre consecințele posibile ale intervenirii, cr o dema de prisosii a le mai arîta guvernului francesc. De acumă înainte sugera s'a aruncatu, și ar fi că nebunia d'u voi se se opuiă la aspirărUe națiune. Guvernulu ce se separă de voința naționale se condamnă la neputință. Guvernul ce se separă de dînsa din causa amenințărilor unei puteri straine, fiă chiar amică și damna de orice respectă, n’ar mai pute ridica fruntea înaintea țerei.“ Ce se va întîmpla în asemenea stare a spiritelor« dacă armatele italiană și francosa se voră afla faclă în faclă în Roma? — Noi sperămă, ancă și acumă, că spedițiunea pornită se va opri în cale, sea că, ajungând« la Roma, ce ar fi ocupată de mai nainte de Italian!, Francia se va înclina în facu faptului deplinitii și nu va voi a sfărîma ea însăși operea sa, nu va voi a provoca una vesbelă ale cărui conscințe nimene nu le póte calcula. „Uă scânteia aruncată în Italia PLORENZA, 24 Octobre. — Durando se îndice siariulu ce cităm« mai suse,’póte aprinde resbelulă și pe marginea Rinului și pe marginea Dunării.“ Comunitatea de interese între Prusia și Italia, identitatea causei loru este în adeveră un lucru pe care și celu mai orbit îl póte vedea Apoi manifestările prin cari cele done puteri arată că se înțelegă și că lucreză în deplină conformitate de ideie nu lipsescă. în momentulu chiară căndă telegrafului anunță pornirea scadrei da la Toulon , regele Prussiei spunea, în discursulă seă către Reichstag, că „tratatele cu Italia aprobate de Camere, voru întări relațiunile Prusiei cu acea țară cu care o lega mari interese comuni Acele mari interese comuni nu voru provoca elenă acțiune comune, acea acțiune ce Jinmele o prevedă spre Rină? Și acea acțiune vădată începută nu va avea ea, precumă țlice V A venir mă resultată în Oriinte, unde Prusia este asemene otărîtă a și esercita partea sea, și uă parte mare de influință? E că întrebările ce trebue se ne facemu. In faca nuvelelor« ce ne aduce serviciulă nostru telegrafică. Așteptăndă seiri mai positive, sperăndu că ele voru fi și mai favorabili causei libertății și a păcii, terminămă pentru astăzi adresând» națiunii și guvernului strigarea veghietoru românesc!: „Ascultați, veghiațî!“ Bucuresci l Brumarelu. „Nu mai este de îndouită. Destinuțüa pronunțată. Guvernul« a luată resoluțiunea fatale. Da, ne înșelamă, eram optimist! căndă afirmama că uă nouă spedițiune la Roma era uă imposibilitate morale: suntu încă astăzi neputințe materiali, suntă mai multe decâtă oricăndă; dară, de cinci-sprezece ani, cuvântulu de imposibilitate morale nu mai are nici una sensă; ș’ar fi trebuită s’o înțelegem«. Universulű (clinină ală reacțiunii clericale) se triumfe! Elu este stăpînă ală situațiunii în Francia. Evenimentele ne voră arotat în cu ăudis consecințele acestei victorie. Deja ori, la nuvela intervenin'i francese imininte, bursa a suferită nă scădere forte mare, pentru că totu lumea simple că intrămă intr’unu spăimîntătoru necunoscută.11 Acestea suntu cuvintele cu cari VA* venir National Începe revista sea de 18 Octobre, și cărora depeștele ce publicarăm fi mai susți le daă uă actualizate și uă importanță din cele mai durerose. Ca și Vevenir National, noi amu fostă de părere că uă nouă spedițiune la Roma ar fi imposibilitate morale, ș’amu adaosa că consecințele unei asemene masare, de s’ar pute lua, ară fi fórte grave pentru pacea întregei Europe. Facă cerule ca se ne înșelămu, dară atitudinea Italianilor, limba gială presei chiar a celei mai moderate din peninsulă ne facă se ne temem despre viitorii ,, Vomă fi la Roma înainte de Francest, dice VOpinione, organu ală partitei EPISTOLE POLITICE. EL PRINCIPELUI ALESANDRU CUZA. La Viena. A ȘEPTEA EPISTOLĂ. (A vedéro, de la 26, 28 Septem. 1, 5, 8 și 1 Oct.) Principe. Cându erai pe Tronu raiat tlisu c’adeverulu ți-a datu friguri; tótu astăfelu cei cari nu sciu glicü că sulfatul de chinină le îmflă splina. Sclința însă demonstră că frigurile înflă splina și sulfatulű de chinină o desîmflă. Speră că acuma, aprețuindu mai bine lucrurile și’nțelegândă că nu sfaturile nóstre ci ale altora îți dau frigurile și-ți îmflaă splina, apistolele mele voru produce asupră-ț efectului ce totudeaoa trebue se producă adeverulu și d’acea-a urme cu astă—ții studiulu începută în precedintea epistolă. Refusându ministeriului Barbu Catargiu, dreptulu d’a guverna, simplin du că isolarea începuse deja a se face în giuru ț și că națiunea nu era ăncă pe deplinii amâgiă despre calea pe care voiai s’o conduci, ohrătna și pe d-nii Ștefan Golescu, Arghiropulo, Marinescu, Bolintinianu și Bălcescu, cari, considerăndu gingișia silitațiunii și temerea ce aveau cei mai mulți d’a nu compromite uniret, compuseră cabine^ tulu. îndată ce resuflașî, uitași frigurile și’ncepuși vechia-ți tactică, statorica-ți conspirare în contra regimelui constituționale și a omenilor de bine. Acumă îți frecai deja mănele sperându că vei pute da prin acești bărbați voue loviri regimelui constituționale ca astafelű națiunea, ne mai credândă in nici uă virtute, în nici unui principiu se te pótá urma cu ochii închiși. Adunarea votase legea pentru scă(elemêntulu arendarilor și n’ai fostu voiții a o sancționa. Nouii miniștrii nevoindă a primi de cătu după ce te-ai îngagiatii că vei sancționa legea votată de Adunare, ai dalii ,ai peste ții, ai plecată în Iași, și după mai multe cereri stăruitore ai trimisîi din Iași sancțiunea; însă nu ce moda ? Ai sancționată închiriarea consiliului de miniștrii era in legea Camerei. Principiele acestora bărbați fiindű tari, n’au cădutu în cursă ș’au fostu silitu în sfîrșitu a sancționa legea. Drepta Adunării, ne’nțelegându atunci adeveratulu interesă alu țerei, dă acelu renumitu votu de blama ministeriului Ștefan Golescu: „In șoseniile se presinte bugetele și se dé în desbaterea Adunăriloru legea rurale.“ Momentulu era proprice și te crestuși sicurü de isbenda. Lupta între drepta și stânga fiindu mare, Măria-Ta, care ’nțelegeai numai pasiunile și nici de cuma virtutea și principiile, erai sicurii că măria, ura și resburarea voru face p’acești bărbați se junghiă cu măna lorű regimele constituționale. Miniștrii deși primiseră de la națiune cele mai mari dovezi de susținere, îți oferiră demisiunea, spre a se conforma votului Adunării. Ii măgulesc în totu felulü și le refusi demisiunea. Iți propună atunci se refaci ministerulu, ca se te conformi legiloru constituționali și se proclami unirea, sau celu pucinu se’ntrunesci Camerele și se le dai în desbatere legea rurale. Promiți că vei face îndată și cu dinșii unirea, dară le ceri, cu cea mai mare stăruință, se nu cede Camerei ci se mergă se î dechiare că „Măria-sea ne~ primidu-le demisiunea remănu la posturile loru.l Credeai că celu puoinü profumulu Unirii cu care î cădelnițai și dorința d'a se face printr’inșii a se-1 îmbete. Principiulű re’nvinse și Ștefan Golescu dedicară Adunării în ședința de la 6 Iuliu că „ministeriulă a demisionată și Mănia-sca se ocupă cu compunerea noului cabinetu.“ Invinsu, ș’amețitu de resiîtința ce întâmpinase și începuși a șiovăi, Camera se’nchise de sine șî, ne mai fiindu prelungită și numiși unu ministerid interi— marü suptu președința d-lui Constantin Bălcescu, „spri a dirige afacerile corinți pînă la proclamarea definitivă a Unirii care negrașitu nu mai póte întârzia.441) In actle ^ile ai promisă și lui Panu și lainisteriului d’aci că vei face unirea; în acele țile Consulele francese din Iași d-a și lucrată actele pentru unire și ... la 19 iulie, sfîrșiși ci chrămarea la ministeră a d-lui Dimitru Ghica, care renase pînă ce se făcu în sfîrșitu unirea in afară șî numai personale. Aci este loculă s’aducemă aminte 1 „Românului“ la Iuliu 1861, publicului una faptă și se-i facemu uă destăinuire fórte instructivă. Faptul este că d. Tell a declaratü în Cameră în ședința de la 21 Aprile 1860, că Ministerial a fost s trimisu la Centralea ună Mesagră, prin care împingea Comisiunea „la călcarea Convențiunil44 și că se vorbia „că guvernule voiesee se facă unu 18 Brumară.“ „— Mai multe voci. Ce este 18 Brumară? • D. Costa-Foru. Violarea Constituțiunii ș’aruncarea deputațiloră pe ferestre de cătră guvernă.44 Acumă cca și destăinuirea. Când ai aflată că d. Lascar Catargiu se pregătesce a propune Camerii din Iași principele străină, ra’ai chiămară și ’mi-ai ’fi8ă: — „Boiării voră se me restórne, numai cei d’aici se temu de d-vóstra. Spre a-i demasca, spre a face ca țera și Europa se-i cunoscu, astă voi se se dea acelă votă, unesce-te dară cu dânșii ca asta feră se nu se mai temă și se dea votul.“ — Dară, Măria Ta, ’ți-am respunsă, oricare ți-ar fi planulă și chiară de l’aștă găsi bună ;asta n’o potă face căci ar fi uă amăgire. — „Ce felă? ai tfișu, sculându-te de pe scaună, dumaiata nu minți? Ciudată! EU MINȚII !4‘M’am sculată și că, m’am înclinată,și, felicităndu-te astafelu d’acea mărturire, ți-am respunsă că „nu voi scăpa deci chiar țara mea cu predulă unei minciune,“ și ne-am despărțită, vezilonda și mai bine fiecare din noldoui,abisulu ce ne despărția și calea ce avemu a urma. Iu sfirșită spăimântată de lovirea ce-ți pregătia Camera din Iași, temându-te de partita liberale cu atătă mai cu 80ma cu cătă opiniunea publică se putea lesne manifesta în contra-ț renendă c’ai făcută unirea în afară și numai personale, ne ceri, prin doi. Bolintinianu și Librecht, se te susținemă și se provocă fă uă manifestare a națiunii în favorea unirii cu care se te întîmpine poporulă d’aci. Unirea fiind făcută în străinătate, aveama interesă se-i dămă în întrugă nouă sancțiune; fiindu numai personale era în interesulă țerei a arăta din nou puterilor străine că națiunea o voieșce și o proclamă definitivă. Pe de altă parte veniau în Bucureșci represintanții României de peste Mil— oovă. Amu crezută că era bine și pentru Europa și pentru dânșii, se fiă salutați aici de națiunea intrigă și cu celă mai mare entusiasmă, ș’amă primită cererea ce ne făceai. Ama făcută dară în Romăniță apelă la poporă spre a eși întru întimpinarea Alesului scă ș’a frațiloru noștriî de peste Milcovă, am telegrafiatu amiciloră nostrii la Focșiani, la Buseti și la Ploiesoi a propaga acésta ideiă și la sătiani ș’amă respănditu-o în doue sau trei din satele din jiurulă Bucuresciloră. N’amă bănuită, și-mi recunoscu greșela, c’o se voiescl se profiți d’uă manifestare atătu de reale, sinceră, curată și naționale, spre a ucide prin trânsa și libertățile pubtice, și regimele constituționale, și națiunea? Și cu tóte aceste scră toți acumă c’ai făcută acea crime. Ministrulă, Dumitru Ghica, re, servită de unulă sau două din suprefecți, crede că se pregătesc e uă revoltă, îți face cunoscută ceea ce credeauă mișcare, cure intențiuni și nu numai că nu-i spui ce era acea mișcare ci dacă îl împingi a o sugruma. La deputați voimă se facemură întrunire electorale în Bucuresci spre a da sema alegétoriloru despre noua situațiune. Ministerulă o opresce, reclamămă, și susții fapta ministeriului. Atunci începeraQ a bănui și scriemu ambiloră nostri, a opri orice manifestare. Oprită însă in parte, nu mai fu timpu a se opri de totu. Ministeriulă se schimbă, cela noă fu și mai spâriată, și sătianii cari veni să se strnge: Traiescu Unirea! Trăiescu Românii de peste Milcovă! Trăiescă Alesandru loan! fură întimpinați cu loviri, cu ínchisore, cu moartea chiară! La 25 Ianuarie, am venită la Măria-ta împreună cu Ion Brătianu, — și acea întrevedere la cea din urmă — ți-amă spusă amăgirea, ți-amu arîtatú tate infamia acestui faptă și . . . . . . . ne-ai promisă că te vei esplica cu Miniștrii și vei merge îndată la Plumbuita se liberezi pe toți sătianii ce erau arestați acolo. — Nu tu-ai dusă. N’ai spusă nimică miniștrilor, sătianii fură întemnițați, ș’astâfelă unirea se făcu puindu-i-se drept temeliă spaima deputaților. Moldovan! de demagogia, comunismu, rescule și ucideri. „Sciți, trbea în Cameră Barbu Catargiu, primă ministru, că ori ce omă, care își iubesce nu numai familia dară și țara, nu scia și nu soseancă pînă azi ce se pregătia. S’au făcută lucruri ce ’n adeveră nu se fâceau decâtă în timpii barbariloră.( Astafelu unirea se făcu puindu-i-se de temeliă blăstemele sătianilor, chiar și mortea unoraa din ei, și uă spaimă generale care provoca lupta cea mai înverșiunată între partite, ș’acreditarea în afară a țsfiseloru că poporulu română nu voiesee unirea și d’aceea a primită pe deputații de peste Milcovă printr -ă rescolă ce putea se distrugă societatea dacă energia Principelui Guza ș’a Knezului Muruzzi, n’o înfrâna la timpă. Scop ală ce urmăriai, este aci pe faclă. Puindă spaima în deputații Moldovani, carii nu cunosceau nici țara, nici ómenii, îl aruncai, prin amețela fricei și prin instinctulu de conservare, în bradele reacțiunii. Prin întemnițări și felurite suferințe, spăliai pe poporu, îl făceai a nu mai avea încredere în stindariulu libertății ș’al dreptății și totu d’uădată, acițai pînă la flacără ura lui contra boierilor, cari, fiindu la putere luau totă respunderea, paralisai orice lucrare de organisare, făceai asta-fele se secrețU in afară că regimele constituționale este peste putință în acesta țară, și ’i întru făceai pe cei mai mulți orbiți de suferințe și de măniă, se voiască sdrobirea regimelui Parlamentariü și stabilirea guvernământală „despoticeliberale.44 Se urmămă însă acastă scurtă revistă a faptelor domniei-tale, din acei doui ani cari ne despartă de 2 Masă, și lumina va străbate în ochii tuturoră. Profiți de frica ce cuprinsese pe deputații moldovani șî chiară pe cei munteni, cari nu cunosceau lucrurile, profiți de orbia ce dă frica și de ura ce agitase între partite acele arestări și persecutări, și avândă la putere ună Ministeriă compusă din ultra draptă, dar în desbaterea Camerei legea rurale, ș’acesta încă atunci căndă stânga nu numai că era în minoritate, dară A