Romanulu, decembrie 1867 (Anul 11)

1867-12-21

NUHT ALU UNU­ SFRE­N­E CELE VOTßSOR ȘI VEI PUTE Gap. Dist­­r­e ani........................... lei 128 — 152 E­es6?­‘lună....................... *' 64­— 76 Pe trei luni......................... » 32­— 38 Pe­uă lună............................ » 11— — Unui exemplaru 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria.....................fior. 10 v. a. senator! LA GOLEGIULU­I. Buzec. N. Păd­eanu. Brăila. Const. Cretzulescu. Bacău. Ion Strata. Băriad. Nu era făcută alegere. Bolgradă. Colonel« Savovici. Covurliî. Colonelă Nicolae Lupașcu. Dâmbovița. Scarlatu Ghica. Doljiu. Const. N. Brăiloiu. Corocoiu. Iorgu M. Holbanw. Gorjiu. Colonelă C. Crăsnaru. Ilfove. I. Manu. Iași. Nicolae Dros. Ialomița. Scarlată Cretzulescu. Ismailu. Colonelă Gernată. Mehedinți. Ion Ottetteleșianu. Oltu. Generală C. Năsturelă Herăscu. Prahova. Greceni. 15 vot. din 30 votanți pontra 14 ce a avutu d. Pă­­d­easU. A doua votare nu s’a făcută Pentru ca alegerea de Că validă tre­­buea s­a se aibă 16 voturi scr­se se fi făcutO a doua votare. Piatra. Grigorie Balșiu. R.­Sărată. Plagino Romano. Gr. Vârnavo.. Sucéva. Aleea Vasile Milie. Teleormann. C. Contacuzino. Vlașca. Colonelă Gr. Locusteanu. Vâlcea. Petre Munteanu. înm­ur» m ;■ L~­ i'l T —mWr'" ja—ns«» ■imn .........■ I - 11 r~ Tmn­nn DEPEȘTE TELEGRAFICE. (Serviciului privatű ale „Monitoriului“). BERLIN, 80 Decembre. — Comandantele gar­nizonei din Berlin, Alvensleben, a murită­ FLORENZ­A, 30 Decembre. De­și regile sa întorșii din călătorie, însă crisa ministeriale totă continuă. Circulă mai multe zgomote că Mena­­brea ar avea intențiunea a oferi trei portofoliuri Piemontesiloră și mai ou semi pe cele de inter­ne lui Ponza di St. Martino, care ar fi și plecații din Turin spre a consulți pe amicii sei. Se crede că soluțiunea gestiunei de la Lissa se va termi­na după anulă npă. Alte vitete adică că, Gualte­rio și Mari­no vor­ retrage din cabinetă și că se vor­ numi: Cordova, la justiție; Scialoja, la finance și Cam­bray-Digny, la interne. PARIS, 30 Decembre. — Corpulă legislativă a adoptată art. 1, 2 și 8 din legea reorganisațiunii armatei, dră art. 4 a fost­ trimisă din nou la com­isiune. CORK, 30 Decembre. — Optă indivizi aă­că­­tuită un magască de arme chiar prin fașiâlumdtt­uă mulțime de revolvere și cartușe, fără a putea fi prinșî. ADMINISTRAȚIUNEA.­ 1­ AHAGIULU ROMARU N.j­ i- RED­ACȚI­UNEA STRADA ACADEMU­l 2» Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetord Bugeniu Carada, t JoUI, 21 DECEMBRE ib­ 17 LUCUNEZA­TE și VF.l .i ----——.... Abonamentele Ln Bucuresci Basagi­ul ü Românii No. 1. — In distric­­­­a cores­­pondinții pianului și prin p.~ia. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rce de l'an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANOI NOIUBILE Linia de 30 litere............................. i leü. Inserțiunî și reclame, linia....... 5 - Bucuresci Judecăndă după resultatul a ce­a dată alegerile făcute în colegiulu I, ale Se­­natorilor­, este de pretiniu că politica guvernului va avea majoritate și în Sen­natul Colegiulu I, și mai cu semn a­­celu­a a Iu Senatului, aparținea mai în Intregulă seu, protivniciloră noștri!; și cu tóte aceste vedemu că mai pe ju­r meinte din Senatorii aleși, a un Ia cu­noscuți cu represintanțî al ideieloru și principieior fi cărora servimu și noi. Da­că dar colegială ântâiă a dată aprópe de jumetate din sufletul seu pentru libertate, unitate și naționalitate, este logică sa credem« că colegiulă al­ 2-lea, va ve­­ni mai in întregulă sex, in jurată a­­cestui altară la care servim fi și noi. Cu acestă ocasiune se facem« cunos­cută că d. Colonelă Haralambie, care ne a scrută că corostatură electorale din Bucuresci, a fostă pusă candidatura »ea ca deputată le colegiulă I, ala acestui judeciu, procurau n’a sciută că i-a pus su-o ca Senatori la colegiule ale 2-lea din Bucuresci, de cătă după ce a ve­­niŭ tu publicarea făcută, ne a trămisă erl au epistola. Domnia­ sea mulțămesce co­­mercianțiloru și proprietariloră pentru acésta onore. Insă ar voi s’o decline. N’amu publicată epistola erî, și n’o pu­­blicămQ nici a<­î. Fie­ care face cev­a ca crede că este datoria sea a face» Alegetorii carii au susținut­ și susținu candidatura d-lui Colonelă Nicolae Ha­­ralambe, susținu u­ă principiu. Tot a­deuna alegetorii din Bucuresci, au căutată ce alegerea soră se aibă o in­­semnetate politică, se esprime ideiele și principiele loră politice, și acestei manifestări, făcută de elitră cetățianiî din Bucuresci de la 1848 și pân’ a­­cumă necontenită și cu stăruința, dar­torima în bună parte triumfulu acestor principie. Nu putemu, negreșită, se nu dămă satisfacere modestiei și lealității ce caracterisă pe d. Colonelă Haralam­­be, și d’acaa­a suntemu siliți a face cu­noscută cea-a ce ne a scrisă erl. Tom­ asemene ânse și cetățianii Bucuresci­­lorn își vom­ urma, sontemă »icuri, ca« lea loră, manifestarea lorii, și prin a­­legerea d - lui Colonelă Haralambe, voră arăta din nou națiunii și Europei, cre­dințele loră politice și devotamentulă loră pentru libertate, pentru unire, pen­tru mărirea și tăria națională. «Marini» ferni, în no. seu de Morți, inbiică uă epistolă din Piteșci, în care spune că s’aă făcută „presiuni, ilega­­itățî, arbitrarități, că s’a violată conș­­otința alegetorilorü“ șei., După obi­cei« însă, nu se dă nici uă dovadă și, spre culmea frumuseții ,cusătorii nici nu supscriu. Acusărî, fără a se preci­se ș’a se dovedi acuscreo, și d’astă dată acusatorilor, le a fostă rușine d’a sup­­sciiă actulă de acusare. Celu puțină d. G. N. Alesandrescu din Tîrgovișce supscriă acusările ce ace și reproduceam în întregă epistola domniei-sale, publicată în­­ siar­ulă férra, ea asta­felu se-i dămă înși­ne o mai atinsă publicitate. yD­loru Redactori ală jurnalului férra. „Târgoviște, 22 Decembre. „In urma insultatórei interpelări fă­cută de jurnalulu Romănulu, care tra­­ta(ză de nulă alegerea deputatului Le­­rescu, deputatulu orașului, alegere fă­cută cu atîta entastasiau și cu o așa de însemnată majoritate, poporalii din Tîrgovîște avîndu în capulă seă pe principali comercianți, consîderlndu a­­castă interpretare ca una dispreță a­­runcatu unui orașn care a arătată p­­lata inteligență și independință, an arsă in piața publică acelă organă care și a permisă a defalma libera sa espre­­siune. „Bea Dumnezeu­ ca acestă exemplu se se propage în țara întregă, și se serve de lecțiune «colora care prin tóte roiiflecele voicecu »e predomine ideile loră eronate. — Sunt fi autorizata de toți orășenii a vă comunica acestă relațiune. “ <r . Alexandrescu,‘­ Cei cari aă arsă Romănulă, aă ur­mată conformă credințe­ ioru, și nu numai nu ne plângeam dară vedemu cu plăcere că libertatea, luptă care trăimă de la I­ Fevruariu 1866, a ’nceputö a da redele sé­e, a ne ’nvăția se lucrueau ca ómeni liberi, Amfi `isa neconteaită, protivnîcilor noștrii — căndă combăteaă libertatea,­­jicondu că pentru a o­ară trebue mai ăntâi se simți educați pen­tru dânsa, — că Huma! prin libertate ne putem îi educa. Amă­­ jfisă, protivniciloră noștri, în Cameră și ’n colónele aL’­­stoi foie, cá dumneloru voră se facă la célu care­­ ficea că „nu va mai in­tra în gârlă pănă ce nu va ’nvății se ’nnete.u­rmă disă că licinția se va învinge prin libertate și că nu guver­­nuUi­ci publîculă trebue se pedepsésca licința, prin respingerea țfiaridoru de­­sfrînate, prin manifestarea opiniunii pu­blice în contra pecătoșiloru, în ori ce modă va găsi ea de cuviință, u­ă chiară și ’n modulă în care, „toți o­­„rașianii din Tîrnovișce, poporulu, a­­„vându­ în capulă seă pe principalii „comercianți“ au manifestată opiniu­­nea loru, ar^fondu țliariul î Românulu. Acumu însă că deterămu Cesarului ce este alu Cesarului, acumă că pu­­blicarămă ânși­ne sentința și esecuta­­­rea, și să nu punem­ la nidouială afir­marea d-lui G. N. Alesandrescu că este „autoritate de toți orășianii a face „acea comunicare,“ și că majoritatea loru, fiă și chiară ne ’nsemnată minori­tate­a pronunțiată sentința ș’o esacu­­totu o, ne va permite d. Alesandrescu se apelàmü contra esplicarii ce dă cu­­víntelorö nóstre. Dre a trice, a susține chiară ca uă alegere este nulă, este a face alegă­­toriloru său alesului unu atacă, vă in­sultă? Noi credetui! că nu­­mai cu sămă cănd fi temerilă pe care se susține nu­litatea unei alegeri, nu este unu te­­meiu insultătorii!. Se pare ca opiniunea nóstra se fie greșită, dară ea­ nu con­ține cei­ mai mică «tacă. Urna s’a deschis în clipa d’ântâie a votării. D»loru crede c’acea proce­dare este bună și legale; noi o cre­deam greșită. Aoi este nă diferință de opiniune și nimica mai multă. Unde dorfi este insulta? Unde este chiară celu mai mică atacă pentru celă alesă sau pen­tru alegători? Cumu ? dupe d. G. N. Alesandrescu cine înțelege să lege în altă modă dupe cumă o’nțelege dum­nei­ui, comite uă insultă, vă crimă? Legea 4*ce c’» votarea urmează doue $ile, dacă trebuinț­a o va cere. Tre­buința o cere ori de câte ori lipsesce unu numără ore^cste de alegători. Pentru ce dară graba d’a se deschide urna în ^iua d’âutoru și se n’așcepte ^lua a doua, spre a nu remănea nimenul drep­tul« d’a reclama? Și cătă acestö gra­bă este mai ne­î nțelasă cândö la col. III din Tîrgoviște din 308 alegă­tori au votată în ântâia ț­i numai 183, din cari d. Lerescu a avută 145 vo­turi? Pentru ce se nu se lase se tracă și abia a doua ca asta­ folo se fiu sa­­tisfăpuți și alegătorii și legea? Acesta numai amu­­zisă, acesta o cemfi, ș’acesta vomă jiji pe totă­deuna. Flacările în cari ne ardă „toți oră­șianii din Tîrgoviște“, r­u potă face ca legea se nu fiă astă-felă precumă este. Flăcările călugărilor­­ n’au putută face ca pămentulu se nu se ’nvârtias^â în jurul­ sarelui, ére­au sarele în jutuiă pământului, cumu cji­eau cel cu flăcă­rile, cu torturele și cu esiliurile. In Călărași murindă uă copilă ca de 10 ani, a căria mumă era servitóre la ună Evreii, arătă părinții copilei căză și din orâșani crestândă «ă copila a fostă omorîtă de Evreu ca se-i schță sângele, și neavând o încredere în me­dicii locali aă cerută ca autopsia cor­pului se se facă de medici trimiși din capitală.— Guvernul« a trimisă îndată una medică română de aici împreună ca d. procurare gener­ale. Ore­care a­­gitare care era între orăși ani s’a po­tolită îndată după somarea prefectu­rii fără se fi fostă nevoe de nici oă altă intervențre.— Se așteptă resulta­­tului cercetării d—sui procurore generale Monitorul, (Coram­ícale), Brăila, 13 Decembrie 1867. D lvî Redactare ală filmului RomâNULü. Domnule, Aflămu din svonu cumă că D. N. Blarembergu care se află astăzi in o­­rașulu nostru ară fi depeșată Mărie! Sele Domnitorului, cumă e fi, Gavernulă, adică, administrațiunea ari fi scosă ar­mata garnisori! Brăila pe stradă, cu scopu d’a intimida pe alegători in pre­­tjiva alegerii. Domnule Redatoru, o datorie de con­­sciință ne impune a veni și a declara In Publică că, depeșia menționată daca va ecsista, nu pute fi de cătă uă pură In­­vențiune a unoru omeni cari suspină cupe ană trecută, ce pentru noi, clasa de mijjlocă, era fórte apăsătorii safi mai bine ^icând fi durerosu. De­la 11 Februarie Țăria­nășiră s’a dotată cu nă constituțiune din cele mai liberale, județul si nostru cu tóte astea a fostă chiSmată sub­ guvernulă d-lui loan Ghica a’și alege representanții sei.— Scu­t d-le Redactorii cele se­s’in FOITA ROMANULUI: CRITICA LITERARIA. RESVAN VODĂ Drama istorica în verburî de d. B. P. Haldich. Partea I. In timpii moderni și în terite, unde civilisațiunea este vechiă, nu apare nici un operă adevărat remarcabile, fiă în științe, fiă în litere, fără a descepta din capul­ locului, pe do­uă parte sîmpa­­tiele cele mai intusiaste, áru pe de alta antipatiele cele mai înverșunate, mani­festate, unele și altele, prin critice, prin recensiuni, prin comentarii, în broșuri, mn <­torie și de pe tribune. La noi în România d. B. P. Hăsdeu, a fostu anuia din cei fericiți, cari n’a putută scote uă carte, n’a putut scrie oă pagină fără a găsi în publică mai mulți admiratori și mai mulți detrac­tori, fără a provoca uă polemică. Intru­câtă oormă, primulă articolă elfi d—lui Hăjdeu, după ce trecuse la Mol­dova d’impreună cu partea anecsată a Besarabiei, unde d-sea era mai singura care mai cugeta atunci romănesce, în m­­­ijlocul­ unei poporațîuni pe jumătate bulgare și pe jumătate r­uscălile, pri­mul­ articlu intitulată :,Perit’au Dacilî (în care era desfășurată o­ adâncă eru­­dițîune, redică oă furtună de critice, publicate in Steaua Dunărei «de cătră d. Scriban și Crisosholeu. Acesta i se întâmplă și cu mai multe article publicate în urmă în Lumina. Nu mai vorbim« nisnicu despre ma­rea operă istorică a d-lui Hăjdeu, Ion Vodă celu cumplit a cere, pe de­uă parte a fostă aplaudată de cât­­ă mai tóté­­ jia*­riale din România, și de aici și de peste Carpați, eru pe de alta denigrată prin­să critică fórte pasionată, scrisă de cătră d. P. P. Carpu, în colinele revistei Dunărei. După propria nosträ opiniune, acastă scriere, despre care noi spuserămu atunci câte­va vorbe în calendarulü Varb­a, pe 1866, este ad­mirabile ca stilu; este cea mai erudită din tóte monografiile istorice câte a­­veau pină acumu în literatura română, afară de Istoria lui Mihaiu Vitezuk, scrisă de nemuritorulu Bălcescu; daru pre­stată totă de uâdală defectat« de a mesteca, mai la totu pasniu, actualita­tea politică, vexată dintr’unu punt fi de vedere pasionată, cu istoria propriu z isă, ună defectă pe care, nu ne în­­douîmu că autorulă, îlu vede astă-ț­i, și ’lu va corage cu stăruință în a doua edițiune. Iu fine, fecunda și variata până a domnului Hăjdeu, care trece cu uă ega­lă ușiurință de ln istoriă la dreptu, de la dreptu la iconomia politică, de aci Ia satiră, la romandă, la polemică, ne mai înzestră cu uă nouă scriere, menită de la început a face uă epocă în lite­ratura română. Acesta este p­o­emu in dramatică întitulată ,,Răsvan Vodă.Et încă mal ’natale de a fi publicată, a* părându ântâifi pe scenă ca un simplă piesă în proză și secundată de cătră artisticul« jocu alu domnului și domnei Pascaly și alu domnului Geatman etc., drama domnului Hăjdeu fu primită cu intusiasma de cătră publicul­ bucures­­ceanu; se represează de petru ori în șiră, cu unu succesă egală, de­și se­­zonul­l teatrului era deja pe ls sfîrșitu, și mai tote 4>Or‘«le «tonei, crezură de cuviință a constate, cu cuvintele d-rei Constanța Dunca, că Răsvan Vodă este ună pasă uriașă făcuții în literatura română» Sezonul ă teatrală din anulă trecută a foștii fericită de a mai fi dat« nas» cere­ancă la unu capu­ d’operă drama­tică, anume „Vorniculu Buciocă“ ală domnului V. Alesandrescu Urechiă, care însă, ne­fiindu încă publicată, n'a pu­tută fi aprețuită de cărți de publiculă bucuresciană, care a asistată la patru represintațiuni succesive ale acestei pie­se. Prin Buciocu și prin Răsvan, unule în presă și celu-l­alte în versuri, dom­­nulu Urechiă și d. Hăjdeui au creată drama română istorică în locală unora imitațîunî necopte și alu unor­ încer­cări indigeste din trecută. Publicarea lui Răsvan« Vodă nu des­­mîntî nici de cumu, ci din contra jus­tifică și mări din tóte panîurile de ve­dere reputațiunea acestei piese, pînâ ce, în fine, mai de unări, s’a ridicată de uă dată și pe neașteptate uă voce de protestațîune, scrisă cu adeverata vîru­­iință a unui pamfletu, de către același­ d. Cârpă, căruia nu-î plăcuse mai anii trecuți nici Ion Vodă celu cumplită. Articlul al domnului Cârpă, publicată ântâi­ în Convorbirile Literarie de la Iași, s’a reprodusă apoi în 4tafia la forma din­­ Bucuresci, mai multă ca uă resburare politică contra domnului Hăjdeu, ca co­­laboratore la Romănuțu și ca scormo­­nitorulu istoriei unde stau teance fap­tele cele patriotice și desinteresate ale boeriloru, de cătu ca unu simplu arti­clu literariu, și, în fine, îlă maî ve­ 4urămă reproduse și în foiietonulă foieî transilvane, Telegrafulu Romăm. Nimtaî Insă pînă acumu au­î a respunsu și n’a combătută acastă parodiă de critică, căci nimini n’a putut« s’o bage în sâmă, și n’amu fi luată nici noi péna in mână, dacă n’amu fi avutu gata cu multă mai dinainte unu studiu analitică despre pie­sa domnului Hăjdeu, asupra căria ne-am pronunciată deja pe scurtă la prima sea aparițiune pe scenă, intr’unu mică ar­ticlu literarii!, publicata în foiietonulă Ghimpelui Nr. 25, de la I0 Februarit!, anulă corentu. Asta­felu nu este pretinsa critică a domnului Garpe causa, ci numai oca­­siunea de a da publicități! propria nós­­tra încercare despre drama domnului Hâjdeu, uă încercare în care ne vom fi sili a desvolta mai pe largă primitiva nóstra opiniune asupra unei opere, în facia căria tote atacurile invîdioșilor, se sdrobesc ca undele ce atacă uă strică.

Next