Romanulu, decembrie 1867 (Anul 11)
1867-12-21
NUHT ALU UNU SFRENE CELE VOTßSOR ȘI VEI PUTE Gap. Distre ani........................... lei 128 — 152 Ees6?‘lună....................... *' 64— 76 Pe trei luni......................... » 32— 38 Peuă lună............................ » 11— — Unui exemplaru 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria.....................fior. 10 v. a. senator! LA GOLEGIULUI. Buzec. N. Pădeanu. Brăila. Const. Cretzulescu. Bacău. Ion Strata. Băriad. Nu era făcută alegere. Bolgradă. Colonel« Savovici. Covurliî. Colonelă Nicolae Lupașcu. Dâmbovița. Scarlatu Ghica. Doljiu. Const. N. Brăiloiu. Corocoiu. Iorgu M. Holbanw. Gorjiu. Colonelă C. Crăsnaru. Ilfove. I. Manu. Iași. Nicolae Dros. Ialomița. Scarlată Cretzulescu. Ismailu. Colonelă Gernată. Mehedinți. Ion Ottetteleșianu. Oltu. Generală C. Năsturelă Herăscu. Prahova. Greceni. 15 vot. din 30 votanți pontra 14 ce a avutu d. PădeasU. A doua votare nu s’a făcută Pentru ca alegerea de Că validă trebuea sa se aibă 16 voturi scrse se fi făcutO a doua votare. Piatra. Grigorie Balșiu. R.Sărată. Plagino Romano. Gr. Vârnavo.. Sucéva. Aleea Vasile Milie. Teleormann. C. Contacuzino. Vlașca. Colonelă Gr. Locusteanu. Vâlcea. Petre Munteanu. înmur» m ;■ L~ i'l T —mWr'" ja—ns«» ■imn .........■ I - 11 r~ Tmnnn DEPEȘTE TELEGRAFICE. (Serviciului privatű ale „Monitoriului“). BERLIN, 80 Decembre. — Comandantele garnizonei din Berlin, Alvensleben, a murită FLORENZA, 30 Decembre. Deși regile sa întorșii din călătorie, însă crisa ministeriale totă continuă. Circulă mai multe zgomote că Menabrea ar avea intențiunea a oferi trei portofoliuri Piemontesiloră și mai ou semi pe cele de interne lui Ponza di St. Martino, care ar fi și plecații din Turin spre a consulți pe amicii sei. Se crede că soluțiunea gestiunei de la Lissa se va termina după anulă npă. Alte vitete adică că, Gualterio și Marino vor retrage din cabinetă și că se vor numi: Cordova, la justiție; Scialoja, la finance și Cambray-Digny, la interne. PARIS, 30 Decembre. — Corpulă legislativă a adoptată art. 1, 2 și 8 din legea reorganisațiunii armatei, dră art. 4 a fost trimisă din nou la comisiune. CORK, 30 Decembre. — Optă indivizi aăcătuită un magască de arme chiar prin fașiâlumdttuă mulțime de revolvere și cartușe, fără a putea fi prinșî. ADMINISTRAȚIUNEA. 1 AHAGIULU ROMARU N.j i- REDACȚIUNEA STRADA ACADEMUl 2» Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetord Bugeniu Carada, t JoUI, 21 DECEMBRE ib 17 LUCUNEZATE și VF.l .i ----——.... Abonamentele Ln Bucuresci Basagiul ü Românii No. 1. — In districa corespondinții pianului și prin p.~ia. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rce de l'ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANOI NOIUBILE Linia de 30 litere............................. i leü. Inserțiunî și reclame, linia....... 5 - Bucuresci Judecăndă după resultatul a cea dată alegerile făcute în colegiulu I, ale Senatorilor, este de pretiniu că politica guvernului va avea majoritate și în Sennatul Colegiulu I, și mai cu semn acelua a Iu Senatului, aparținea mai în Intregulă seu, protivniciloră noștri!; și cu tóte aceste vedemu că mai pe jur meinte din Senatorii aleși, a un Ia cunoscuți cu represintanțî al ideieloru și principieior fi cărora servimu și noi. Dacă dar colegială ântâiă a dată aprópe de jumetate din sufletul seu pentru libertate, unitate și naționalitate, este logică sa credem« că colegiulă al 2-lea, va veni mai in întregulă sex, in jurată acestui altară la care servim fi și noi. Cu acestă ocasiune se facem« cunoscută că d. Colonelă Haralambie, care ne a scrută că corostatură electorale din Bucuresci, a fostă pusă candidatura »ea ca deputată le colegiulă I, ala acestui judeciu, procurau n’a sciută că i-a pus su-o ca Senatori la colegiule ale 2-lea din Bucuresci, de cătă după ce a veniŭ tu publicarea făcută, ne a trămisă erl au epistola. Domnia sea mulțămesce comercianțiloru și proprietariloră pentru acésta onore. Insă ar voi s’o decline. N’amu publicată epistola erî, și n’o publicămQ nici a<î. Fie care face ceva ca crede că este datoria sea a face» Alegetorii carii au susținut și susținu candidatura d-lui Colonelă Nicolae Haralambe, susținu uă principiu. Tot adeuna alegetorii din Bucuresci, au căutată ce alegerea soră se aibă o insemnetate politică, se esprime ideiele și principiele loră politice, și acestei manifestări, făcută de elitră cetățianiî din Bucuresci de la 1848 și pân’ acumă necontenită și cu stăruința, dartorima în bună parte triumfulu acestor principie. Nu putemu, negreșită, se nu dămă satisfacere modestiei și lealității ce caracterisă pe d. Colonelă Haralambe, și d’acaaa suntemu siliți a face cunoscută cea-a ce ne a scrisă erl. Tom asemene ânse și cetățianii Bucurescilorn își vom urma, sontemă »icuri, ca« lea loră, manifestarea lorii, și prin alegerea d - lui Colonelă Haralambe, voră arăta din nou națiunii și Europei, credințele loră politice și devotamentulă loră pentru libertate, pentru unire, pentru mărirea și tăria națională. «Marini» ferni, în no. seu de Morți, inbiică uă epistolă din Piteșci, în care spune că s’aă făcută „presiuni, ilegaitățî, arbitrarități, că s’a violată conșotința alegetorilorü“ șei., După obicei« însă, nu se dă nici uă dovadă și, spre culmea frumuseții ,cusătorii nici nu supscriu. Acusărî, fără a se precise ș’a se dovedi acuscreo, și d’astă dată acusatorilor, le a fostă rușine d’a supsciiă actulă de acusare. Celu puțină d. G. N. Alesandrescu din Tîrgovișce supscriă acusările ce ace și reproduceam în întregă epistola domniei-sale, publicată în siarulă férra, ea astafelu se-i dămă înșine o mai atinsă publicitate. yDloru Redactori ală jurnalului férra. „Târgoviște, 22 Decembre. „In urma insultatórei interpelări făcută de jurnalulu Romănulu, care trata(ză de nulă alegerea deputatului Lerescu, deputatulu orașului, alegere făcută cu atîta entastasiau și cu o așa de însemnată majoritate, poporalii din Tîrgovîște avîndu în capulă seă pe principali comercianți, consîderlndu acastă interpretare ca una dispreță aruncatu unui orașn care a arătată plata inteligență și independință, an arsă in piața publică acelă organă care și a permisă a defalma libera sa espresiune. „Bea Dumnezeu ca acestă exemplu se se propage în țara întregă, și se serve de lecțiune «colora care prin tóte roiiflecele voicecu »e predomine ideile loră eronate. — Sunt fi autorizata de toți orășenii a vă comunica acestă relațiune. “ <r . Alexandrescu,‘ Cei cari aă arsă Romănulă, aă urmată conformă credințe ioru, și nu numai nu ne plângeam dară vedemu cu plăcere că libertatea, luptă care trăimă de la I Fevruariu 1866, a ’nceputö a da redele sée, a ne ’nvăția se lucrueau ca ómeni liberi, Amfi `isa neconteaită, protivnîcilor noștrii — căndă combăteaă libertatea,jicondu că pentru a oară trebue mai ăntâi se simți educați pentru dânsa, — că Huma! prin libertate ne putem îi educa. Amă jfisă, protivniciloră noștri, în Cameră și ’n colónele aL’stoi foie, cá dumneloru voră se facă la célu care ficea că „nu va mai intra în gârlă pănă ce nu va ’nvății se ’nnete.urmă disă că licinția se va învinge prin libertate și că nu guvernuUici publîculă trebue se pedepsésca licința, prin respingerea țfiaridoru desfrînate, prin manifestarea opiniunii publice în contra pecătoșiloru, în ori ce modă va găsi ea de cuviință, uă chiară și ’n modulă în care, „toți o„rașianii din Tîrnovișce, poporulu, a„vându în capulă seă pe principalii „comercianți“ au manifestată opiniunea loru, ar^fondu țliariul î Românulu. Acumu însă că deterămu Cesarului ce este alu Cesarului, acumă că publicarămă ânșine sentința și esecutarea, și să nu punem la nidouială afirmarea d-lui G. N. Alesandrescu că este „autoritate de toți orășianii a face „acea comunicare,“ și că majoritatea loru, fiă și chiară ne ’nsemnată minoritatea pronunțiată sentința ș’o esacutotu o, ne va permite d. Alesandrescu se apelàmü contra esplicarii ce dă cuvíntelorö nóstre. Dre a trice, a susține chiară ca uă alegere este nulă, este a face alegătoriloru său alesului unu atacă, vă insultă? Noi credetui! că numai cu sămă cănd fi temerilă pe care se susține nulitatea unei alegeri, nu este unu temeiu insultătorii!. Se pare ca opiniunea nóstra se fie greșită, dară ea nu conține cei mai mică «tacă. Urna s’a deschis în clipa d’ântâie a votării. D»loru crede c’acea procedare este bună și legale; noi o credeam greșită. Aoi este nă diferință de opiniune și nimica mai multă. Unde dorfi este insulta? Unde este chiară celu mai mică atacă pentru celă alesă sau pentru alegători? Cumu ? dupe d. G. N. Alesandrescu cine înțelege să lege în altă modă dupe cumă o’nțelege dumneiui, comite uă insultă, vă crimă? Legea 4*ce c’» votarea urmează doue $ile, dacă trebuința o va cere. Trebuința o cere ori de câte ori lipsesce unu numără ore^cste de alegători. Pentru ce dară graba d’a se deschide urna în ^iua d’âutoru și se n’așcepte ^lua a doua, spre a nu remănea nimenul dreptul« d’a reclama? Și cătă acestö grabă este mai neî nțelasă cândö la col. III din Tîrgoviște din 308 alegători au votată în ântâia ți numai 183, din cari d. Lerescu a avută 145 voturi? Pentru ce se nu se lase se tracă și abia a doua ca asta folo se fiu satisfăpuți și alegătorii și legea? Acesta numai amuzisă, acesta o cemfi, ș’acesta vomă jiji pe totădeuna. Flacările în cari ne ardă „toți orășianii din Tîrgoviște“, ru potă face ca legea se nu fiă astă-felă precumă este. Flăcările călugărilor n’au putută face ca pămentulu se nu se ’nvârtias^â în jurul sarelui, éreau sarele în jutuiă pământului, cumu cjieau cel cu flăcările, cu torturele și cu esiliurile. In Călărași murindă uă copilă ca de 10 ani, a căria mumă era servitóre la ună Evreii, arătă părinții copilei căză și din orâșani crestândă «ă copila a fostă omorîtă de Evreu ca se-i schță sângele, și neavând o încredere în medicii locali aă cerută ca autopsia corpului se se facă de medici trimiși din capitală.— Guvernul« a trimisă îndată una medică română de aici împreună ca d. procurare generale. Orecare agitare care era între orăși ani s’a potolită îndată după somarea prefecturii fără se fi fostă nevoe de nici oă altă intervențre.— Se așteptă resultatului cercetării d—sui procurore generale Monitorul, (Coramícale), Brăila, 13 Decembrie 1867. D lvî Redactare ală filmului RomâNULü. Domnule, Aflămu din svonu cumă că D. N. Blarembergu care se află astăzi in orașulu nostru ară fi depeșată Mărie! Sele Domnitorului, cumă e fi, Gavernulă, adică, administrațiunea ari fi scosă armata garnisori! Brăila pe stradă, cu scopu d’a intimida pe alegători in pretjiva alegerii. Domnule Redatoru, o datorie de consciință ne impune a veni și a declara In Publică că, depeșia menționată daca va ecsista, nu pute fi de cătă uă pură Invențiune a unoru omeni cari suspină cupe ană trecută, ce pentru noi, clasa de mijjlocă, era fórte apăsătorii safi mai bine ^icând fi durerosu. Dela 11 Februarie Țărianășiră s’a dotată cu nă constituțiune din cele mai liberale, județul si nostru cu tóte astea a fostă chiSmată sub guvernulă d-lui loan Ghica a’și alege representanții sei.— Scut d-le Redactorii cele ses’in FOITA ROMANULUI: CRITICA LITERARIA. RESVAN VODĂ Drama istorica în verburî de d. B. P. Haldich. Partea I. In timpii moderni și în terite, unde civilisațiunea este vechiă, nu apare nici un operă adevărat remarcabile, fiă în științe, fiă în litere, fără a descepta din capul locului, pe două parte sîmpatiele cele mai intusiaste, áru pe de alta antipatiele cele mai înverșunate, manifestate, unele și altele, prin critice, prin recensiuni, prin comentarii, în broșuri, mn <torie și de pe tribune. La noi în România d. B. P. Hăsdeu, a fostu anuia din cei fericiți, cari n’a putută scote uă carte, n’a putut scrie oă pagină fără a găsi în publică mai mulți admiratori și mai mulți detractori, fără a provoca uă polemică. Intrucâtă oormă, primulă articolă elfi d—lui Hăjdeu, după ce trecuse la Moldova d’impreună cu partea anecsată a Besarabiei, unde d-sea era mai singura care mai cugeta atunci romănesce, în mijlocul unei poporațîuni pe jumătate bulgare și pe jumătate ruscălile, primul articlu intitulată :,Perit’au Dacilî (în care era desfășurată o adâncă erudițîune, redică oă furtună de critice, publicate in Steaua Dunărei «de cătră d. Scriban și Crisosholeu. Acesta i se întâmplă și cu mai multe article publicate în urmă în Lumina. Nu mai vorbim« nisnicu despre marea operă istorică a d-lui Hăjdeu, Ion Vodă celu cumplit a cere, pe deuă parte a fostă aplaudată de câtă mai tóté jia*riale din România, și de aici și de peste Carpați, eru pe de alta denigrată prinsă critică fórte pasionată, scrisă de cătră d. P. P. Carpu, în colinele revistei Dunărei. După propria nosträ opiniune, acastă scriere, despre care noi spuserămu atunci câteva vorbe în calendarulü Varba, pe 1866, este admirabile ca stilu; este cea mai erudită din tóte monografiile istorice câte aveau pină acumu în literatura română, afară de Istoria lui Mihaiu Vitezuk, scrisă de nemuritorulu Bălcescu; daru prestată totă de uâdală defectat« de a mesteca, mai la totu pasniu, actualitatea politică, vexată dintr’unu punt fi de vedere pasionată, cu istoria propriu z isă, ună defectă pe care, nu ne îndouîmu că autorulă, îlu vede astă-ți, și ’lu va corage cu stăruință în a doua edițiune. Iu fine, fecunda și variata până a domnului Hăjdeu, care trece cu uă egală ușiurință de ln istoriă la dreptu, de la dreptu la iconomia politică, de aci Ia satiră, la romandă, la polemică, ne mai înzestră cu uă nouă scriere, menită de la început a face uă epocă în literatura română. Acesta este poemu in dramatică întitulată ,,Răsvan Vodă.Et încă mal ’natale de a fi publicată, a* părându ântâifi pe scenă ca un simplă piesă în proză și secundată de cătră artisticul« jocu alu domnului și domnei Pascaly și alu domnului Geatman etc., drama domnului Hăjdeu fu primită cu intusiasma de cătră publicul bucuresceanu; se represează de petru ori în șiră, cu unu succesă egală, deși sezonull teatrului era deja pe ls sfîrșitu, și mai tote 4>Or‘«le «tonei, crezură de cuviință a constate, cu cuvintele d-rei Constanța Dunca, că Răsvan Vodă este ună pasă uriașă făcuții în literatura română» Sezonul ă teatrală din anulă trecută a foștii fericită de a mai fi dat« nas» cereancă la unu capu d’operă dramatică, anume „Vorniculu Buciocă“ ală domnului V. Alesandrescu Urechiă, care însă, nefiindu încă publicată, n'a putută fi aprețuită de cărți de publiculă bucuresciană, care a asistată la patru represintațiuni succesive ale acestei piese. Prin Buciocu și prin Răsvan, unule în presă și celu-lalte în versuri, domnulu Urechiă și d. Hăjdeui au creată drama română istorică în locală unora imitațîunî necopte și alu unor încercări indigeste din trecută. Publicarea lui Răsvan« Vodă nu desmîntî nici de cumu, ci din contra justifică și mări din tóte panîurile de vedere reputațiunea acestei piese, pînâ ce, în fine, mai de unări, s’a ridicată de uă dată și pe neașteptate uă voce de protestațîune, scrisă cu adeverata vîruiință a unui pamfletu, de către același d. Cârpă, căruia nu-î plăcuse mai anii trecuți nici Ion Vodă celu cumplită. Articlul al domnului Cârpă, publicată ântâi în Convorbirile Literarie de la Iași, s’a reprodusă apoi în 4tafia la forma din Bucuresci, mai multă ca uă resburare politică contra domnului Hăjdeu, ca colaboratore la Romănuțu și ca scormonitorulu istoriei unde stau teance faptele cele patriotice și desinteresate ale boeriloru, de cătu ca unu simplu articlu literariu, și, în fine, îlă maî ve 4urămă reproduse și în foiietonulă foieî transilvane, Telegrafulu Romăm. Nimtaî Insă pînă acumu auî a respunsu și n’a combătută acastă parodiă de critică, căci nimini n’a putut« s’o bage în sâmă, și n’amu fi luată nici noi péna in mână, dacă n’amu fi avutu gata cu multă mai dinainte unu studiu analitică despre piesa domnului Hăjdeu, asupra căria ne-am pronunciată deja pe scurtă la prima sea aparițiune pe scenă, intr’unu mică articlu literarii!, publicata în foiietonulă Ghimpelui Nr. 25, de la I0 Februarit!, anulă corentu. Astafelu nu este pretinsa critică a domnului Garpe causa, ci numai ocasiunea de a da publicități! propria nóstra încercare despre drama domnului Hâjdeu, uă încercare în care ne vom fi sili a desvolta mai pe largă primitiva nóstra opiniune asupra unei opere, în facia căria tote atacurile invîdioșilor, se sdrobesc ca undele ce atacă uă strică.