Romanulu, iunie 1868 (Anul 12)

1868-06-25

Constantin Bălcescu. Dumitru Bolintinenu, foste ministru, Niculae Niculescu. Gheorghe Bacaloglu, avocații, doctorii ffi dreptu. Maior Clincenu. Lasandu și noi, precumv a lăsată și Dreptatea, mai multe alte nume, cunoscute fórte bine in judeciele lor, și cari negreșitu că voră fi propuse și susținute in colegiele lor respective, ne oprimă pentru astăzi aci, și remăne acumă ca la 7, 9 și 11 iuliu alegotorii se respundă prin faptă de nuntă cu principiele represintate de Terra și Dreptatea séa cu acelea ce de la 1848 și pînacumă le a represintată și le represintă lîomăniciu, de suntă cu principiele represintate de Cameră sau cu acele represintate de fostua, majoritate a Senatului, de suntă cu d. Ion Manu, Costa-Foru, Nicolae Cretzulescu și Nicolae Ionescu sed cu acele susținute de 25 de ani de dd. Golescu, Brătianu și de întregă poporală romănă, ori de căte ori elă s’a putută esprime în deplină libertate. Constantinople, 28 iuniă. Principele Napoleone a sosită ieri la nouă ore. Sultanulă trimisese înaintea lui uă yacit cu vapore cu unulă din adiu tânjii sei. Principele a făcută visită Sultanului, care i-a dată placa cu diamante a Ordinei Medjidie și la recondusă până la scara cea mare a palatului. Dăcă după acesta, principele a făcută visită vice-regelui. A primită apoi visita lui Fuad-Pașia. Principele locuiesce pe batelulă Principe Ierome, elăma primită ospitalizalitatea pe care Sultanulă i-a oferitu-o în palatulă seă. (Journal des Débats 30 luniă) ROMANULU 26 IIUNIU 1868 rrrror 5-41 INVEȚAMENTULU PROFESIUNALU IN ROMANIA. De câțiva ani amă constatată că Românii suntă "setoși de progresă, în colțurile cele mai depărtate ale țeren delfr țermurii Dunării pînă la Carpațî se vede oă aspirațiune admirabilă pentru desvoltarea economică. Ori cu cine vorbesc, despre mijlocele de a desvolta agricultura, comercială și industria, te ascultă cu nesațiă. Cu atăta disposițiunea pentru progresă, fiecare se miră întru ce mergemă așa de încetă.upă noi causa stă în lipsa unei programe despre acele ce avemă de făcută ca se putemă pîși înainte, și din lipsa de instituțiuni care ar pute se ne procureze mijlocele pentru a merge pe acestă cale. Intre multele instituțiuni economice care ne lipsescă, noi considerămă pe aceia a Invetamentului profesionala ca una din acele principale. Încă de la a. 1859 amă atrasă atențiunea compatrioților noștri asupra acestei cestiuni importante; de pe atunci amă arătată ce ar fi de făcută pentru a organisa învățămentulă profesională și pe acelă specială în țera nostră De atunci și pînă astă Sî arătă ca profesor e cătă și ca membru în mai multe comisiuni, și în cele din urmă ca membru ală consiliului generală ală instrucțiunii publice, am căutată orice ocasiune pentru a trata despre învățământulă profesională și despre acelă specială. Din nenorocire cu tată stăruința ce am depusă n’am avutu parte ca se descoptămă în aceia de care atennă educațiunea și instrucțiunea națională simplimentală ale marei importanțe ce are pentru noi acestă învâțămentu, ba din contra amă ajunsă ca pe unii sei desgustămă cu atăta stăruință și se-i facemu se ne spuiă că scopulă nostru este de a preface pe romăni într’uă națiune de meșteșugari și plugari. E că camă cu ce neamă alesă pînă astăciî. Și cu tóte aceste de la 1859 pînă astă-n seamă asistată la înființări de mai multe Facultăți de scole de bele-arte și j musică și altele multe. Acumă datoria și intima nostră convicțiune după reala ce se ocasioneză națiunei prin amânarea organisațiunei învățământului profesională și specială, ne îmi datoreză ca se revenimii din nou asupra acestei cestiuni. Dea Domnulă ca de astă-dată se simți mai norociți, și se vede în țara înzestrată cu instituțiuni de care este privată cu atăta nedreptate. Legea nóstra asupra învățământului publică, cu tóte lacunele ce presintă în acesta parte, totuși ar permite ómenilor de bună-voință ca se facă multă în favorea învățământului despre care avemă a trata. Noi credemă că buna-voință nu lipsesce nimenui, și că vomă avea fericirea de a mulțămi în curență acelora cărora le este dată de a administra instrucțiunea nostru publică. Societatea are nevoie după timpul în care trăiesce ca se prinfască uă educațiune potrivită cu trebuințele și aspirațiunile sale. A voi ca se se dea societății din vécubű ală nouă spre decele educațiunea care se da Greciloră și Romanilor, sau societățiloră din vécula de mijjlocă, este a nu ține sema nici de progresurile realisate, nici de trebuințele de astăzli, nici de aspirațiunile generațiunilor e vecului nostm. In timpii cei vechi trebuințele simplite fiindă resbelulă, elocința și frumósețe arte, educațiunea era dirigată mai cu semn pentru a satisface aceste trebuințî. In mediulă eră simplimentele predomnitore fiind acele religiose și acele cavaleresc, educațiunea era religiosá și cavalerescă, crucea și spada era scopulă societății, crucea și spada era ținta educațiunei. In timpii moderni pe lângă tebuințele societăților anteriore mai ivindu-se și altele, societatea prefacându-se, și pe lângă elementele care o constituiaă luendă dă importanță notabilă, agricultura , comercială și industria,educațiunea a trebuită se se prefacă și densa, se se organiseze astăferă ca se potă satisface acestoră noul trebuințî. Societățile europene care au avută fericirea ca se fiă pe două parti dirigate de ómeni care se pătrundeau de aceste idei, eră pe de alta ca se fia și favorisate de împrejurări, au urmată pe calea rațională, și au conformată educațiunea cu nevoile timpului, acelea din contra a cărora scirtă a fostă în mănî de ómeni nedemni de a le conduce pe cea bună, și care totă d’uădată aă fostă și asuprite de deosebite împrejurări, acelea saă aă stată pe locă, după cumă se vădă destule triste esemple, sau aă apucată pe calea cea nerațională care în locă se le aducă binele le-a ținută întrîiă confusiune vatemătore. Noi Romănii a trebuită ca și celealte națiuni se trecemă prin aceste stagiuni. Pînă la venirea nemuritorului Lazără, educațiunea nostră predată mai alesă de pedagogi greci, avea mai cu semn de scopă cunoscința literaturei vechi și cultura religiósá; astă-felă se asemena mă multă cu educațiunea societăților din mediulă eră. Lazăr vine, inaugureză cu tóte pedicile ce i sa pusă educațiunea în limba națională și ca omă de gemă, pătrunsă de nevoile romăniloră, introduce și învățămentală sciințifică teoretică și aplicată. Acestă prefacere, încuragiată de ună Domnă căruia Românii datorescă multă recunoscință întîmpină cele mai mari dificultăț Din tóte părțile străinii strigaă că Românii n’aă ca să se se facă inginerî, se învețe selințe, și Lazăr cu stăruința ce dă patriotismulă celă mai înflăcărată, dovedesce din contra. De aci înainte potrivită cu timpul și cu împrejurările în care ne aflămă, educațiunea nostră merge desvoltăndu-se treptată, însă fiindu-se pe calea învățământului clasică mai cu semn. Principele Știrbei, bărbată prevăzătoră, înțelese că pe lângă trebuințele care au esistată societatea romănă a începută se aibă și altele; că pe lângă copii acelora care învață pentru a deveni advocați, medici, literatori, suntă încă copii cari au nevoie de a deveni ingineri, agricultori și meseriași; de aci creațiunea școlei de agricultură de la Panteleimon, a scolei de arte și meserii și a scólei de conductori. Aceste instituțiuni care era b ună începută de învâțământă specială n’a luată față desvoltarea ce trebuia se ia, ba încă una dintr’casele, scala de arte s’a și desființată, eră acea de conductori desființată cătăva timpă s’a reînființată suptă numele de scală de poduri. Astăziî credemă că eră- și unii bărbați începă a simpli nevoia unoră asemene scóle; deja în anulă espirată s’a înființată două ferme-scóle, și sculele de comerciă au primită uă organisațiune mai completă. Aceste puține instituțiuni ne dovedescă că noi nu ne amă pătrunsă încă pe deplină de importanța ce are pentru desvoltarea nóstra învățământală profesională și acelă specială. Scalele ce ave să pară a nu avea de scopă de câtă se formeze ómeni de litere, învățați, profesori. Cu acesta tendință prea exclusivă, se priveză uă numără însemnată de copii de cunostințele de cari aă mai multă nevoie; pare că nu voimă se înțelegemă că țara nu are nevoie numai de advocați, de savanți, de profesori, ci și de neguțiători de agricultori și de meseriași și la noi am începută deja unii părinți se se tînguiască despre tendința cu totulă clasică ce se dă studiiloră, spună omenii pe față, fără vorbe multe, că copii loră n’aă se devie filosofi și învățați, nici ómeni de litere; ci vară se fiă curată și simplu agricultori seă comercianți ca și dînșii, și cu tóte tînguielele noi fată conmuămă pe calea vechiă, totă perchemă timpulă celă prețiosă ală coniloră cu latinesce și grecesce de cari n’să se aibă nevoiă nici uă dată. Mulți proprietari cultivator fară dori ca copii foră se se apuce de plugărie, însă ce folosă, căci după ce termină colegială, lasă că suntă plini de fumuri, dară n’aă nici uă ideie despre cultura pământului, și scă însă versuri latine pe de rostă. Dară póte la acestea se ni se respundă că dacă suntă proprietari cari voră se facă din copii foră agricultori, cine’î pune sei aducă la colegiu. Dară unde ore se’î aducă? Se se mulțimescă cu patru clase primare? Nu, căci acei proprietari nu dorescă ca copii soră, și nu este de dorită, se scie numai aceia ce se predă în clasele primare. Astăfelă părinții nearendă unde se’și ducă copiii aducă la colegiu. Uă mare parte dintre dânșii trecă trei patru clase, învață mai nimică pentru viitorul, părinții îi chiamă acasă, și cu acele cunoscințe î facă arendatori sei comercianți. In clasele superiore alungă prea puciul, și apoi și aceia nu dobândescă născlința cu care se potă trăi. Ce resultă de aci? Resultă că uă mulțime de juni ’și perdă timpulă, învețândă aceia ce n’are se le servescă în viéța loră; că numârulă postulanțiloră de posturi sporesce, că cultura pământului și comercială în locă se stă în mâna unoră juni luminați română pe sema câtoră va omeni inteligințî, și auă mulțime de speculatori de ocasiune. Și apoi ne maî plângemă mereu că ni s’a acaparată comercială, industria și agricultura de către nu snimă cine? Dară cum pate fi altă felă cândă noî facemă tată pentru ca copii noștri se fugă de aceste ocupațiunî, și se alerge numai după posițiunî oficiale? Din cele ce amă clisă, credemă că fiecare înțelege, că țara nóstru are lipsă mare de ună învățământă alături cu acelă clasică care se predă astăzi în liceurile și gimnasiile nóstre; de colegiurî profesionali, în cari se se predea învețâmântul ă secundariă profesională; colegiurî care se pregătescă pe junii cari au terminată învățăturile primarii care trece în scólele speciale de agricultură, industriă și comerciă, după cumă liceurile și gimnastele ’i pregătesce pentru facultățile de dreptă și litere. Francesii pe cari ’I amă imitată atâtă de multă în unele, și mai delocă în altele, aă recunoscută de multă timpă, că și în învețământulă soră publică există acestă lacună, însă a trecută multă pînă ce s’a ’nființată învețământulă secundariă profesională. Astăzi toți copii negreșită primescă mai ântâiă înveemântulă primară, care are ună caracteră generală, este neapărată pentru toți, după acesta copii care se destină pentru agricultură, comerciă sau industriă trecă în colegiurile profesionale, iară acei cari se destină pentru dreptă, litere și alte specialități, trecă în liceurî. După elminarea colegiului profesională sau a liceului, junii trecă fiecare în scalele speciale pentru cari sunt destinați. Astăfelă dată organisaiunea este forte simplă și logică, pe două parte învățământală primară pentru toți, pe de alta învățământală secundariă, divisată în două părți, după cunoștințele de care are nevoiă elevulă, și în fine scalele speciale. Folosele înființărei unoră asemenea colegiuri sunt prea învederate centru ca se mai insistămă asupra oră; îndestulă că țerele cele mai culte, unde învățătura este mai lă:ită, posedată asemenea instituțiuni suptă diferite numiri. Noi cari simimă atâta trebuință de omeni cu cunostințe profesionale și cu studii speciale, trebue se numai amânămă înființarea colegiurilor profesionale, acru că este forte simplu; se potă »reface câte-va din gimnasiurile acuale, ale cărora folosă este forte contestabilă, în colegiurî, atunci oă mulțime de juni cari se lasă de a înveța carte din clasele de josă ale lceurilor, ară profita înzecită întrândă în colegiurile profesionale, pentru că ară fi mai pregătiți penru orice felă de întreprindere industrială, agricolă sau comercială. După ce amă stabilită utilitatea învețământului secundară profesionale, se ne ocupămă de organisațiunea sen. P. &. Aurelian. Către onor, colegiurile ală H-lea de senatori din România. Subsemnatulu, care prin operile séle ca petd s’a silite sc ridice națiunea sea la graduld de tărie și de mărire la care póte ajunge prin virtute și patriotisme, ord ca funcționarii aservitü țenî cu zelo și probitate aspirândd la onore de a face parte din viitoruld Senator, se adreseza din nod către onor. colegiulî 2-le din România cu urmatorea profesiune de credință: 1. Unirea Românilor, suptd Carol I. 2. Imbunătățirea administrațiunii. 3. Regularea financelor. 4. Aplicarea sinceră a legilor. 5. Desvoltarea comerciului și agriculturei 6. Răspândirea instrucțiunei publice. 7. Stabilirea drumuriloru de ford în tota România. 8. Apĕrarea ordinului publică in contra tendințelor de anarhie. 9. Susținerea intereselor geneialî ale țării și acelora rurali a districtului care m’ard onora cu voturile sale. 10. îndreptarea spiriteloru pe calea practică a adeveratului progresă cale ce singură duce la mărire la avuție și la independința. Gr. Mihhail Alexandrescu, fostă ministru și membru ai comisiunii centrale. Astă-4Î 23 curentu, la 3 ore după ame$, Măria Sea a ajunsű ín Buzeu. — pe drum. Inaltimea Sea a fostă rntempinatü pretutindeni cu flori, cu urârî și entusiasm. Prin nume, casele erau acoperite de verdeéi, locuitorii în haine de serbatóre și purtănd și unii mănuchi de flori pe cari le aruncau în trecerea Măriei Sale. La Coșereni, la marginea podului de feri de pe Ialomița, primarele comunei cu mulțime de săteni și școlarii din scóla normale, cu profesoriilorii in cape, intampinată pe înălțimea rea, cu acele strigări de bucurie re inspiră veri cărții Române, presintă Augustului nostru Suveranii. La Urdiceni, supui unu frumosui cort si impodobitii cu de acele renumite volinte, ce se facu in Ialomița, se aflau adunați oă mulțime de cetățeni proprietari mari și mici ,rendași și săteni, cari venise se salute’pe înălțimea Sea. — B’aci intrandu in districtul Buzeö, Măria Sea fu incongiurata de numeroși cetățeni călări cari da escortară pînă in orașiu, unde, cu tóta plaia ce cădea și torente, Augustulu nostru Suveran fu întâmpinată de cetățeni de tóte clasele ce se iimbulziau impregiurulu trăsurii Măriei Sale. La 5 ore, Măria Sea intră în târgula Drăgaica, unde era acceptatü cu nerăbdare dat miele de locuitori, venit acolo din mai multe districte. - înălțimea rea bine-voi se insălesc cu deamanunturi magascale și obiecte de spuse spre venire, și observă, ’ cu părere de rod, că printr’Insele nu figura procimrile industriei naționale. Cu acesta ocasiune costumele de stofe străine cu cari erau îmbrăcate țeranele române, atraseră băgarea de somn a Domnitoriului și le consilia a nu părăsi pânzeturile și țesăturile naționale și a ține la costumulu stomănesci, care este a totu de frumosö. Măria Sea cumpăra diferite stofe și imagini pentru mai multe schituri din districte, împărți mici obiecte pe la țerani și teraape și apoi se retrase ln palatul Ilsec, unde se dede und splendidă prăn^d la care fus parte tóte notabilitățile dictrictului. După aceea, înălțimea rea se reintersft 0ră și la târgn, spre a vede foculd de artă, flete ce se fǎcuse m oneca Măriei Sale, și, pe la 10 ore din nopte, se reintorse in palatü. Circulară către toți șefii brumurioră vamali din țară. Domnule, Legea pentru adtmisiunea timpurariă și pentru aranșitulu cerealelor străine, votată de corpurile legiuitore în sesiunea Sră din urmă și sancționată de Măria Sea Domnitorilo prin Inaltulu decretă No. 852, s-a promulgat de lunia curentă publicăndu-se textulü el la No. 123 aici Monitoriulă Oficiale. Disposițiunile acestei legi, după care vétrămitd copia aci alăturată, urmezi, precum a puteți vedea, a intra In vigore In termenii de 30 zile de la data inserțirii în Monitorudo Oficiale a decretului Domnescu prevézutü la art. 9 și destinată a precisa măsurile de aplicațiune. Acestd decretu, semnată de Măria Sea Domnitoriului la 20 ale lunci de fadă și care purta No. 1024, a apărută In numerulu de astăzi aid Monitoriului. Legea pentru admisiunea timpurariă și pentru transituld cerealelor străine va deveni dejă aplicabile din ziua de 22 iuli, viitord. Puneți acesta in cunoscința publicului. Cu viitorea expedițiune poștale, direcțiunea contribuțiunilor din directe ve va trimite textului decretului Domnescu No. 1024, prin care se reglementasa aplicațiunea legei ce vi se comunică cu ordinul de fadă, și va va da instrucțiunile necesarii asupra execuțiuni acestui decret din partea lui care ve privesc ®. Primiți, domnule, Încredințarea considerațiunei mele. Ministru de finance, I. C. Brătianu. No. 24,209, lunid 22. iMonitoruld). Aeșită de luptă tipară și se află la fote librăriele în broșuri. TOLERANTA RELIGIOASA IN ROMANIA de B. P. HAJDEU.