Romanulu, august 1868 (Anul 12)
1868-08-22
ROMANULU 22 AUGUSTU 1868 sprijinitorii devotați ai imperiului, învingerile armatei austriace în Italia în campania de la 1859. (Urmarea pe mâne) Emile de Laveley. NATIONALITATILE IN UNGARIA SI SLAVII DE SUD (IUGO-SLAVI.) (A vedé No. de 19, 20, și 21 Augustü.) La 1843, dieta unguresca, deschisă de Imperatulu Francisca ln personá, oțărî că numai limba maghiară cată se fiă Întrebuințată pe viitorü nu numai In dietă, în comun*tate, la curțile de justițiă, dară chiarü In afacerile comunali și eclesiastice, precum: Înregistrarea acteloru stării civile. Acesta otărire provocă indignarea și furia tutorii poporațiunilor slave ale regatului. Deja Kolar, poetul slovacă proclamase idealulu panslavismului. Maghiarii, nemulțumiți d’a apăra numai naționalitatea lorü contra Germanilor, pretindeau să o impună raseloru vecine. Ei, cari nu voiseră cu nici unu predă se se lase a se germanisa, pretindea acuma se maghiariseze pe toți ceîlalțî. In dieta din 1847 uă nouă lege fu propusă, mai rigurosă încă de câta cea precedinte; ea făcea limba maghiară obligătoriă in tóte scólele regatului, chiar în acelea din țerile slave. Croații se puteau servi cu latinesce încă șase ani; după acesta termenii, unguresca era singura limbă autoritată; câta despre idioma iliriană, era cu totul proscrisă din orice întrebuințare publică. Liberalii unguri se arătau asupra acestui puntü cel mai netoleranțî dintre toți. In ochii lor, patrioții Slavi erau nisce trădători cari voiau se desmăduleze patria, și credeau în sinceritate că singurul mijlocit de a dejuca culpabilile lor intrigi era de a impune tutororă limbă comună, destinată a adăugi puterea de conesiune a Statului. Ei nu înțelegeau că nimica nu e mai periculosü pentru că țară, de câta de a face se se nască întrinsa partite avându una interesă superioră menținerii unității naționale. Slavii erau legați de Ungaria prin suvenirile trecutului, dara erau multă mai legați de naționalitatea loru. Era uă ciudată orbire și un mare imprudință al sili se alegă între patria și rasa loru. Unii Unguri înțelegeau acesta forte bine, între alții Széchenyi. „Noi Maghiarii, ficea elu, nu aprețuimu în nebunia nóstra pe slavi și totu ce facu eî în favorea naționalității loru, fiindcă credemu că singurulu loru scopu este de a se despărți de coróna St. Stefan. Credu că potü afirma că strivimii entusiasmulu Slavilor a intrunit modii brutale, cu uă severitate cu totulu oriintale, cu uă nedreptate adevărată asiatică. Este őre acésta nobile, cavalerescu și póte are avea una buna sfîrșită?“ In 1848, căndă dieta voia se impună Croaților, în lipsa limbeî ungare, întrebuințarea celei latine, cornițele Ludovicü Batthyani, capulu oposițiunii, strigă în mijloculu murmurelor ostile ale galerielorü : „Nu este are contrariu oricării bune politice, simțului comună, oricăruî principiu de ecitare, a sili pei Iroațî se întrebuințeze uă limbă mortă In loculu limbii loru. Am fi uni actü de tirania de care n’avemu exemplu in istoria. Cuceritorii au pututu impune învinșiloră idioma loru, dar nici uă dată nici uă națiune n’a fostă silită a se servi c’uă limbă marta. Naționalitatea nóstra esistă, acesta este una faptă; ceaa ce trebue se desvoltămă este constituțiunea nostră, libertățile nóstre. Se scima a ne concilia afecțiunea frațiloru noștri din Croația, și vom uni silințele lorü cu ale nóstre ca se asigurămü regenerea patriei nóstre comune.“ Aceste consilii înțelepte nu jură ascultate. Ultra-Maghiarii Infuriază pe Slavi printr’uă serie de mesurî superătare puse în lucrare de la 1842 pînă la 1848, ca se impună pretutindeni întrebuințarea idiomeî lor. 1). 1) Cornițele I. Muylath, în cartea sea Historia Austriei vorbesce în termenii următori de aceste proceduri nepolitice ți nedrepte : „Situațiunea eri era agravată de trista luptă a idiomelorii. Voiă de nădată ce transforme în Maghiari 6 milione de locuitori de alte rase. De era vorba de oă disecțiune de bani, tribunalele romaue se pronuncie, dacă cocotelele nu erau făcute în unguresce. Petițiunile scrise în nemțesce sau în slavonesce nu erau nici chiar primite, ci scrisorile oficiale ale comitatelor croate erau trimise înapoi, dacă adresele erau scrise în latinesce. Tóte inscripțiunile de căsătoria, de nascere, de morte, cätaü se fiă făcute în unguresce, chiar în comunele unde nimeni nu înțelegea acestă limbă. Cănd li se cereai estracte din registre de parohii ca se scrvască în străinătate, era oprita de a alătura oă traducere, chiarü de cereau părțile interesate. Păstorii erau obligați a predica în unguresce uă duminecă din trei, fiă séu nu înțeleși de turma loru. Pînă și în districtele curată slave, copii trebuiau se învețe pe din afară catehismulu în unguresce. Se impuneau comunelorü predicatori maghiari, și ceea ce reclama era bătută sub cuvântă că demnitatea naționale era compromisă. Aceste nedreptăți întărîtau forțe pe bieții Slovaci, și nici unii magnatii nu lua aperarea lor, afară de cornițele Stefan Széchenyi și mine. Se scie cumü se folosi Austria de ura violinte care se născu în anima Slovaciloru, Croațilorîi și Românilor, din causa acestora mesurî. Resbelulu Ungariei din 1849 fu în adevera unu resbelu de limbi. In momentulu din urmă uă deputațiune de Serbi veni se róge pe Kossuth a respecta naționalitatea loru. „Statulu, respinse elü, nu recunosce ín regatű de câte uă singură naționalitate, naționalitatea ungurésca; tóte celelalte agitațiuni pretinse naționali voru fi strivite cu armele.“ Dieta recunoscu în fine greșălasea căndă era prea tărită, și în ajunulü de a se disolva, la apropierea armateloru rusesc, ea proclamă principiulu egalității de drepturi a tutorii raseloru. Care era programa Slaviloru de sudü ? Cu ce speranță luaseră armele ca se respingă pe maghiari cu prețul ă celui mai curată sânge alți lora ? Este lesne a respunde la aceste cestiuni, căci dorințele acestora poporațiuni au fostă lămurită esprimate în acte oficiali. Ani de la finele lui Martie 1848, la momentulü căndă mișcarea revoluționară facia ocolulu Europiî, uă numerósa adunare de delegați aî celor trei regate Croația, Slavonia și Dalmația, au locu la Agram și formulă cererile sale cari fură supuse împăratului; apoi dieta, deschisă în luna lui iuniu espuse condițiunile iavolteî ce se putea tree cu Ungaria. Era rusumatulu acestora importante documente. 1) Pentru a forma regaturi triunitare, cată se se unescu Dalmația cu Croația și Slavonia, că regatulu Dalmației, încă din cele d’antere timpuri ale secolului mediană, complecta unitatea teritoriale a celorlalte două regate. Mai mulți din vechii regi ai Ungariei au fost încoronați in Dalmația; banulü făcea donațiuni în acesta țară; numai în virtutea acestora drepturi a dobânditu Austria acesta provincia, deja cucerită în 1814 de regimentele croate. In fine diploma din 1830 a încoronării împeratului recunosce unitatea regatului triunitarű. Insula Mur, locuită numai de Slavi, teritoriulu grăniceriloru Croați și Slavoni, districtulü litorale (țermurări) Finie și Buceaci vor fi încorporate definitivă cu regatula întreită și unică din care au făcută parte la începută. Acesta regată va putea se se unesca printr’uă legătură federale cu voivodia Serbiei, și se întrețină relațiuni oficiale cu districtele slave din Carintia, Carniolia și Istria. Dacă părțile vechii Croații cari suntu acuma supuse Turciei, se vor întorce la coróna Sf. Stefano, ele vor fi asemenea anexate regatului întreită și unică. Natura legăturii care unesc acesta regată cu Ungaria este una subiectü forte delicată, asupra caria Croații și Maghiarii sleiescu tóte cercetările erudițiunii și tóte stabilitățile interpretării juridice. Ungurii pretindă că Croația face parte integrante din regatului Sf. Stefan. Croații susțină că țăra lor este unü teritoriu independinte, unită cu Ungaria printruă legătură federale. Istoricul Horvath, jicéndu că Croația era oă provincie câștigată prin drepturi de concistă, acesta vorbă fu de ajunsă ca se întărise pe toți Slavii de sud, și se provoce uă mulțime de respunsuri indignate. Eră ceaa ce mi se pare că resultă din aceste desbaterî. Croația n’a fostă cucerită prin puterea armelor. La 1102 Coloman, regele Ungariei, voind a se întindă otarele sale pînă la Adriatica, intră în Croația cu oă armată numerósă. Croații, în locu se se apere, trimiseră regelui uă deputațiune de 12 capi aleși din cele 12 seminții ale lora, și se înclină una tractată care, deși recunoscea suzeranitatea lui Coloman, asigura însă țeritită neatârnare complectă pentru administrarea intereselor sale. Legătura între cele două țări era la începută forte slabă, dară în urma progreselor, centralisán! care se întinse și aci ca pretutindeni în Europa, ea se restrînse neîncetată. Mai mulți regi ai Ungariei se încoronară la Agram. Croația avea că monedă aiei, marturinas și legi speciali înscrise deosebită la corpus juris, banulü iei era învestită cu u autoritate indipendinte și mai de tota suverană, sancțiunea pragmatică (uă Constituțiune aust) Amü găsit și pe cele d’anteiu în blue-block (cartea albastră) relativă la afacerile Ungariei depuse la parlamentului anglu în 15 August 1850, pe alți douilea într’uă carte germană conținândă principalele acte oficiale ale desbatenî ungarocroate: Aktenstike zur Geschichte des kroatisch- Slavonisch Landtages, herausgegeben von Stephan Pejakovic, triacă fu așteptată de dieta croată cu trei ani înaintea dietei Ungariei. De la secolul XV deputații Croați mergű, este adevărată, în dieta maghiară, dară legile votate la Presburg ca să se fie ratificate de dieta de la Agram. Numai de la 1790 și 1791 legile începu a declara că recrutarea și contribuțiunile pentru Croația se vor decide în sînulü dietei unguresce, formându încă una capitola specială. Aceste imposite trebuiau se fie strînse de aginți croați. Croația trimitea în dieta Ungariei la Camera de josu numai douî represintani; dacă capitolile (corpulu canoniciloru), cele trei comitate Slavone, orașele regali și districtulü Tiropola avea și dînsele representanții lorü în dietă. In Camera de sus a lua parte banuli, care, între înalții funcționari ai coronei Ungariei, ocupa al treilea rang, episcopii, guvernatorii și magnații croați. Vedemu dară că natura legăturii care unuea cele două țeri este prea greu de determinată. Aicea cestiunea ară fi presintată pucină importanță; aci avea mare însemnătate, pentru că Ungurii, punându-se pe tărâmură istorică ca se lupte contra Vienii, tocmai pe același tărâmui se așezaă Croații ca se respingă ușurpațiunile Maghiariloră. Cându s’a datü votulu nenorocitelor legi ce prescriaă întrebuințarea limbeî Slave, deputatulü croată Ossegovitchi contestă cu energia dietei dreptulü de a legifera asupra unei asemeni materii, și avea dreptate în tóte privirile. La 1848 programa dietiî de la Agram ceru ca tóte afacerile se fiă decise de dîusa, afară de cea ce privea armata, financele generali și afacerile esterne, materii reservate unui parlamente centrale. Banili se fie alesă de dietă și instalată de împăratură; ele se administreze ca un vicerege prin mijlocirea unui consiliu respunzătoră. Limba Croată se devină idioma oficiale și orice funcționară se fiă obligată a o cunosce. Trupele croate se resideze singure în țără, și se nu potă fi chiămate peste etare decâtă în casă de resbely. Episcopul i se devină arhiepiscopii, curtea de apelă, curte supremă, pentru ca afacerile eclesiastice și judecătoresc! se fiă tote plărite în ultima instanță în întrula regatului. Drepturi constituționale, criminale trebue se fie totu ale Ungariei. Se vor trimite deputați la cele două Camere ale dietei ungare, dară legile ce se vor vota acolo nu vor fi executoriî decâtu după ce se vor ratifica de dieta de la Agram. Marea adunare neoficiale din 13 Martie 1848 reclamase încă consecrarea tutorii libertăților, la cari aspiră poporele moderne, libertatea presii, libertatea întrunirii și asociării, libertățile comunale, juriulă, răspunderea judecătorilor, egalitatea tutera înaintea legii și uă guardă naționale. In resumatii, ceea ce Croații voiau se dobândescu de la Unguri, era tocmai situațiunea ce Ungaria câștigă de puțină timpă în facia Austriei. Dară pentru dânși, acesta era numai primula pasă, ună mijlocii d’a ajunge se realise speranțe multă mai mari. Ei cugetau se unescu mai târziu tote poporațiunile slave de la sud, supuse acuma Austriei și Turciei, adică se reînvieze imperiulu serbit alü lui Dușan cel Mare. De aceaa încetară toți a mai da mișcării naționali numele de iliriană, care, prin suvenirile romane ce deștepta puterea se ofense pe Bulgari și pe Sârbi, și se adoptă numirea de Iugo-Slavi, adică Slavi meridionali, căci cuvântulü lug însemneză suda. Pucina după acesta, Selachî da semnalul resbelului civile, și arunca asupra Maghiarilor, pe Slavii grăniceri, a căroră ură orba și supunere pasivă fu esploatată cu folosit. Croații fură prea rău resplătiți de devotamentullor către Austria. Este adevărată că se uni cu Croația litoralulu Fiume și chiar insula Murdară nu i se acordă nici una din libertățile ce reclamase, și ministerul detestată ale lui Bach îl luă chiar autonomia, pe care vechile instituțiuni locali și unirea sea cu Ungaria îî garantase totodeauna. După cum Croații desilusionați o repetau cu amăriciune, li se da drepta resplătire a devotamentului lor, același regime ce se impunea Ungariei pentru pedepsu] revolți sele. Ereau feriți de încălcările ultra-maghiarilorü, darü aveau încă mai multă a se plânge de încercările de germanisare ale birocrațieî germane. Opresiunea ie era așa de nesuferită în câtă salutară cu fericire, cî Domnule Redactare. In No. 761 alujiariului leforma, între alte rătecirî, se zice că pe căndă eramă ca îngrijitoră la monastirea Cotroceni, după secularisarea monastiriloru grecesc! se alocase 4000 lei pentru hramă, și că la fiua hramului se vedea în biserică licurindu vouă doue-trei candele și căte-va lumânări de cără. Unu jiariu se ucide căndu spune neadeveruri. Nu vomu vorbi de laudele cari se facă călugărilor greci despre buna întreținere a monastirilorü; acesta póte fi uă cestiune de simpatie pentru călugării greci din partea redacțiunei Reformei ce lasă a se exprima a sca nemulțămire că nu mai suntu călugări greci, că nu mai este a treia parte din pămăntulu țerii proprietatea călugărilor greci, omeni totudeuna generoși cu unii din ziariștii cari’î apărat; ceea ce voia sedică este că suma de 4000 lei pentru dramă, căndă am luată îngrijirea acel monastirî, nu mai esista. Ministeriulu de atunci redusese lu bugeta tóte acele sume mari pentru hramu la tóte monastirile precum și la Cotroceni, iară sumă forte mică precumu bugetulu din acelți anu dovedesce. Redactarele Reformei ar fi făcută mai bine a cerceta bugetulu, a afla adeverulu și a nu se espune in publică cu opiniunea d-sele mai nainte de a si unu lucru. Mare reu se face presei căndă cel cari seria întrinsa nu spună adeverulu. Câza pentru cele ce zice că am fostă funcționară suptă Vodă-Cuza, acesta nu este uă crimă, ași avea multe de jisă, dară mă mărginescă a spune, că mulțime, cu cârdură au fostă, precum și redactorele ce atacă. Căndă patria română a fostă prada tiraniei străinilor și uneltelorü lorü, căndă țăra Româniloră era proprietatea căroră-va familii de boerî, căndă nu mai era garanții nici pentru naționalitate, nici pentru dreptate, nici pentru viăță, nici pentru onore, nici pentru avere, am fostă din cel d’ântără cari m’am espusu spre a scutura jugulă țerii cu fericiții bărbați, Filipescu, Bălcescu, Telegescu, Murgu, Vatican, Gerană, Rădășanu și alții, am fostă mai mulți ani închiși în temnițe și condamnați și la ocnă, cumü pate mărturi chiarü d. C. A. Rosetti, care căndă tirania ne pornea la ocnă, a venită la temnița pușcăriei și cu ochii plini de lacrămî mî-a jisă: „ți-am fostă, suntă, și-țî voiă fi prietenă pe pămăntă și în ceră, în paiață și la ocnă, mergi sănătoșu și peste pucină ne vomă revedea. Ceaa ce s’asemănată acea aresare.“ Am suferită mai tăriiă e filiulă de 9 ani, străbătăndă pămănturî străine și lucrăndă, după puterea mea, totu pentru libertatea și fericirea patriei mele. Prin lungile nóstre suferințî, pe calea ce noiamă deschisă, suflete generose au venită mai in urmă și au resturnatu regimele tiraniei, născăndă în locul libertățile de cari se bucură Românii cumü pucine popóre libere din Europa, și fără care libertăți, voi tineri din poporă ați fi âncă suptă biciulă lui căpitană Costache Chehaia. Marin Serghiescu. Bucuresci 18 Augustu 1868. D-lm Redactare edit diariulin ROMANULU. Domnule Redactare, Neverendu âncă în siariulu Reforma respunsulu aici alăturată, la atacurile ce mî-a făcută, vă rogă, se bine-voiți a publica în stimabilulu d-vóstre jiariu acesta respunsu și se primiți încredințarea prea osebitei mele stime și considerațiuni. Marin Serghiescu. SOCIETATEA ROMÂNĂ DE GIMNASTICA, ARME ȘI DARE LA SEMNU. In ședința Comitetului de la 17 Augustă curentă, admițăndu-se de membrii ai Societății 37 persone, însemnate mai josu. Comitetul pe d’uă parte publică acesta spre cunoscința d-loră, ără pe d’alta 1 rogă ca în termeni maximum de 15 zile se se presinte la casă spre a-șî achita drepturile de admisiune. Numele admișiloru. N. G. Tetorian, N. Catopulo, loan Roșu, An. Buznea, sub-locot. C. Georgescu, N. Gabriel, Ap. Chițescu, Toma Nicolaide, Al. Rusescu, G. Rola, Corn. Buhoherfin, G. Ionescu, N. C. Popescu, Gr. Ștefănescu, I.Seferolu, G. Andreescu avocată, A. Dendrino, Gr. Geani, sub-locot. M. Iatropolu, sub-locot. loan Luchidi, G. A. Bageru, Em. Protopopescu, G. Ionid libraru, C. Capeleanu, C. I. Triandafil, loan Buzne, Dr. Keresteny, Sc. Otutescu, Gr. Cireșeanu, căpitană I. Ciornei, sub locot. Sc. Geanoglu, N. I. Breseanu, Al. Zeiceanu, loan Eustațiu, D. Gherman, Argintoianu, I. Caracaș. ALBIM MICI LITERE SCIINȚE ARTE, Redactori: GRIG. H. GRANDEA Ese de doue ori pe lună, în fascicule de 24—32 pagine mari cu două colóne. — Abonamentele nu se primesc, de câtă pe anăană, 20 lei noi pentru capitală, 22 lei noi pentru județe. — Adresa pentru abonare și redacție în Bucuresci, strada Pompieri No. 5, (in fadia comisiei de Verde). Numeralu 4 de la 1 Augusta conține: Definiția formosului: Săntulu Augustin, Wolf, Crontas, Burke, Hutcheson, Reid, etc., de Gr. H. Grandea. Un féto pe patulu unui ței, poesie de D. lolintinianu, tradusă în limba francesa, italiană și anglă. Despre Români de la Emu, studiu istorică de Gr. H. Grandea. La Români, poesie de D. Bolintinénu. Poesia română în trecută: Văcăresci, Beldiman, Conachi, Heliade, Alexandrescu, Cârlova, C. A. Rosetti, Negrini, etc., studii de B. Bolintiamu. Unde ești?------poesie de Th. Șerbănescu. NJimbiri și lacrimi, poesie de Titi Șerbănescu. Odórele viergiei mele, poesie de M.Pompiliu. Eroi Prodului: Atanasiu Diacon, de Gr. N. Grandea. Ce jiie Horazță despre Gezî. Poesia Germană: Goete, Uhland, Koernes, Heine, Ruckert, Chamisso, Grün, Lcnau, Carol, Besk, Frciligrath, Dingestaea, Creuzenach, Saphir, Zedlitz, Regele Ludovic al Bavarieî, studiă de Gerard de Nerval. Regele din Tulea, poesie de Goethe. Orele de inspirație, poesie de Klopstock. La mortea soției sale, poesie de Burger. Juna Creolă, poesie de V. Alesandri. Epitaf, pe mormântul unei june măritate de Gr. H. Grandea. Meritulă femeiloră, poemă de Legouvé Latină buchietă, poesie de Gr. H. Grandea. Bibliografie. Fasicula pentru 15 Auguste, este luptă tipară. ESTERNAT SI INTERNATU PRIMARIU ȘI SECUNDARI1 DE FETE. Luptă semnata amânare a în cunosciința pe toți domnii părinți, că de la 1 Septembre este decisă a înființa ună institutu pentru învățăturele primărie și secundarie după programa Ministerium Instrucțiunii publice, pe lăngă care se voru preda și lecțiuni de musica vocală si instrumentală. Tele limbcle usitate mai multă, precum ă: francesa, italiana, germana, etc. împreună șî cu lucrulu femeiesc și de mână vor fi obiectulö principală în îngrijirea supra-semnator. Predusă pe ană a unei eleve interne pentru tóte obiectele vag de GO galbenî, érő pentru cele esterne 20 galbeni. In acesta institutii elevele potu se urmezi sau ca interne sau ca esterne. Mâncarea, îngrijirea și uă disciplină nobilă, conformă sistilul feminină voră constitui ără șî ună altă obiectă principală ală ingrijireî mele. Toți domnii părinți cari voră bine-voi a-mi Încredința educațiunea fiiceloră d-nicîloruse voră adresa la luptă-semnata în strada Scaunele No. 31, precum și la d. loan Alessiu, calea Mogoșoioî, era In strada Lipscani la d-niî frați Alessiu. PARASCHIVA CRAINICU, fostă Directore a scólei centrale de fete din Capitale, etc.