Romanulu, august 1868 (Anul 12)

1868-08-22

ROMANULU 22 AUGUSTU 1868 sprijinitorii devotați ai imperiului, învingerile armatei austriace în Italia în campania de la 1859. (Urmarea pe mâne) Emile de Laveley. NATIONALITATILE IN UNGARIA SI SLAVII DE SUD (IUGO-SLAVI.) (A vedé No. de 19, 20, și 21 Augustü.) La 1­8­43, dieta unguresca, deschisă de Imperatulu Francisca ln personá, oțărî că numai limba maghiară cată se fiă Întrebuin­țată pe viitorü nu numai In dietă, în comun*­tate, la curțile de justițiă, dară chiarü In afacerile comunali și eclesiastice, precum: Înregistrarea acteloru stării civile. Acesta o­­tărire provocă indignarea și furia tutorii po­­porațiunilor­ slave ale regatului. Deja Kolar, poetul­ slovacă proclamase idealulu panslavis­mului. Maghiarii, nemulțumiți d’a apăra numai naționalitatea lorü contra Germanilor­, pretin­deau să o impună raseloru vecine. Ei, cari nu voiseră cu nici unu predă se se lase a se germanisa, pretindea acum­a se magh­iariseze pe toți ceî­l­alțî. In dieta din 1847 uă nouă lege fu pro­pusă, mai rigurosă încă de câta cea prece­­dinte; ea făcea limba maghiară obligătoriă in tóte scólele regatului, chiar­ în acelea din țerile slave. Croații se puteau servi cu lati­­nesce încă șase ani; după acesta termenii, unguresca era singura limbă autoritată; câta despre idioma iliriană, era cu totul­ pros­crisă din ori­ce întrebuințare publică. Libe­ralii unguri se arătau asupra acestui puntü cel mai netoleranțî dintre toți. In ochii lor, patrioții Slavi erau nisce trădători cari voiau se desmăduleze patria, și credeau în since­ritate că singurul­ mijlocit de a dejuca cul­­pabilile lor­ intrigi era de a impune tutoro­ră limbă comună, destinată a adăugi puterea de conesiune a Statului. Ei nu înțelegeau că ni­­m­ica nu e mai periculosü pentru că țară, de câta de a face se se nască întrinsa par­tite avându una interesă superioră menți­­nerii unității naționale. Slavii erau legați de Ungaria prin suvenirile trecutului, dara erau multă mai legați de naționalitatea loru. Era uă ciudată orbire și un mare imprudință al sili se alegă între patria și rasa loru. Unii Unguri înțelegeau acesta forte bine, între alții Széchenyi. „Noi Maghiarii, ficea elu, nu a­­prețuimu în nebunia nóstra pe slavi și totu ce facu eî în favorea naționalității loru, fiind­că credemu că singurulu loru scopu este de a se despărți de coróna St. Stefan. Credu că potü afirma că strivimii entusiasmulu Slavi­­lor a intrunit modii brutale, cu uă severitate cu totulu oriintale, cu uă nedreptate adevă­rată asiatică. Este őre acésta nobile, cavale­­rescu și póte are avea una buna sfîrșită?“ In 1848, căndă dieta voia se impună Croa­­ților­, în lipsa limbeî ungare, întrebuințarea celei latine, cornițele Ludovicü Batthyani, ca­­pulu oposițiunii, strigă în mijloculu murmu­­relor­ ostile ale galerielorü : „Nu este are contrariu ori­cării bune politice, simțului comună, ori­căruî principiu de ecitare, a sili pe­i Iroațî se întrebuințeze uă limbă mortă In loculu limbii loru. Am­ fi uni actü de tirania de care n’avemu exemplu in istoria. Cuceritorii au pututu impune învinșiloră idioma loru, dar nici uă dată nici uă na­țiune n’a fostă silită a se servi c’uă limbă marta. Naționalitatea nóstra esistă, acesta este una faptă; cea­a ce trebue se desvoltămă este constituțiunea nostră, libertățile nóstre. Se scima a ne concilia afecțiunea frațiloru noștri din Croația, și vom­ uni silințele lorü cu ale nóstre ca se asig­urămü regenerea pa­triei nóstre comune.“ Aceste consilii înțelepte nu jură ascultate. Ultra-Maghiarii Infuriază pe Slavi printr’uă serie de mesurî superă­­tare puse în lucrare de la 18­42 pînă la 1848, ca se impună pretutindeni întrebuin­țarea idiomeî lor. 1). 1) Cornițele I. Muylath, în cartea sea Historia Austriei vorbesce în termenii următori de aceste proceduri nepolitice ți nedrepte : „Situațiunea­­ eri­ era agravată de trista luptă a idiomelorii. Voi­ă de nădată ce transforme în Maghiari 6 milione de locuitori de alte rase. De era vorba de oă disecțiune de bani, tribunalele rom­aue se pronun­­cie, dacă cocotelele nu erau făcute în unguresce. Petițiunile scrise în nemțesce sau în slavonesce nu erau nici chiar­ primite, ci scrisorile oficiale ale comitatelor­ croate erau trimise înapoi, dacă adresele erau scrise în latinesce. Tóte inscripțiu­­nile de căsătoria, de nascere, de morte, cätaü se fiă făcute în unguresce, chiar­ în comunele unde nimeni nu înțelegea acestă limbă. Cănd li se ce­reai estracte din registre de parohii ca se scr­­vască în străinătate, era oprita de a alătura oă traducere, chiarü de cereau părțile interesate. Păs­torii erau obligați a predica în unguresce uă du­minecă din trei, fiă séu nu înțeleși de turma loru. Pînă și în districtele curată slave, copii trebuiau se învețe pe din afară catehismulu în unguresce. Se impuneau comunelorü predicatori maghiari, și ceea ce reclama era bătută sub cuvântă că dem­nitatea naționale era compromisă. Aceste nedrep­tăți întărîtau forțe pe bieții Slovaci, și nici unii magnatii nu lua aperarea lor­, afară de cornițele Stefan Széchenyi și mine. Se scie cumü se folosi Austria de ura violinte care se născu în anima Slovaciloru, Croațilorîi și Românilor, din causa acestora mesurî. Resbelulu Ungariei din 18­49 fu în adevera unu resbelu de limbi. In momen­­tulu din urmă uă deputațiune de Serbi veni se róge pe Kossuth a respecta naționalitatea loru. „Statulu, respinse elü, nu recunosce ín regatű de câte uă singură naționalitate, naționalitatea ungurésca; tóte cele­l­alte agi­tațiuni pretinse naționali voru fi strivite cu armele.“ Dieta recunoscu în fine greșălasea căndă era prea tărită, și în ajunulü de a se disolva, la apropierea armateloru rusesc­, ea proclamă principiulu egalității de drepturi a tutorii raseloru. Care era programa Slaviloru de sudü ? Cu ce speranță luaseră armele ca se respingă pe maghiari cu prețul ă celui mai curată sânge alți lora ? Este lesne a respunde la aceste cestiuni, căci dorințele acestora po­­porațiuni au fostă lămurită esprimate în acte oficiali. An­i de la finele lui Martie 18­48, la momentulü căndă mișcarea revoluționară facia ocolulu Europiî, uă numerósa adunare de delegați aî celor­ trei regate Croația, Sla­vonia și Dalmația, a­u locu la Agram și formulă cererile sale cari fură supuse împă­ratului; apoi dieta, deschisă în luna lui iuniu espuse condițiunile iavolteî ce se putea tree cu Ungaria. Era rusumatulu acestora impor­tante documente. 1) Pentru a forma rega­­turi triunitare, cată se se unescu Dalmația cu Croația și Slavonia, că­­ regatulu Dalma­ției, încă din cele d’antere timpuri ale se­colului mediană, complecta unitatea terito­riale a celorl­alte două regate. Mai mulți din vechii regi ai Ungariei au fost­ încoro­nați in Dalmația; banulü făcea donațiuni în a­­cesta țară; numai în virtutea acestora drep­turi a dobânditu Austria acesta provincia, deja cucerită în 181­4 de regimentele croate. In fine diploma din 1830 a încoronării îm­­peratului recunosce unitatea regatului triu­­nitarű. Insula Mur, locuită numai de Slavi, teritoriulu grăniceriloru Croați și Slavoni, districtulü litorale (țermurări) Finie și Buc­­eaci vor­ fi încorporate definitivă cu regatula întreită și unică din care au făcută parte la începută. Acesta regată va putea se se unesca printr’uă legătură federale cu voivo­­dia Serbiei, și se întrețină relațiuni oficiale cu districtele slave din Carintia, Carniolia și Istria. Dacă părțile vechii Croații cari suntu acuma supuse Turciei, se vor­ întorce la coróna Sf. Stefano, ele vor­ fi asemenea a­­nexate regatului întreită și unică. Natura legăturii care unesc acesta regată cu Ungaria este una subiectü forte delicată, asupra caria Croații și Maghiarii sleiescu tóte cercetările erudițiunii și tóte stabilitățile in­terpretării juridice. Ungurii pretindă că Croa­ția face parte integrante din regatului Sf. Stefan. Croații susțină că țăra lor­ este unü teritoriu independinte, unită cu Ungaria prin­­truă legătură federale. Istoricul­ Horvath, jicéndu că Croația era oă provincie câști­gată prin drepturi de concistă, acesta vorbă fu de ajunsă ca se întărise pe toți Slavii de sud, și se provoce uă mulțime de respunsuri indignate. Eră cea­a ce mi se pare că resultă din aceste desbaterî. Croația n’a fostă cu­cerită prin puterea armelor­. La 1102 Co­­lom­an, regele Ungariei, voind a se întindă o­­tarele sale pînă la Adriatica, intră în Croa­ția cu oă armată numerósă. Croații, în locu se se apere, trimiseră regelui uă deputa­­țiune de 12 capi aleși din cele 12 seminții ale lora, și se înclină una tractată care, de­și recunoscea suzeranitatea lui Coloman, asi­­gura însă țerit­ită neatârnare complectă pen­tru administrarea intereselor­ sale. Legătura între cele două țări era la începută forte slabă, dară în urma progreselor, centrali­sán! care se întinse și aci ca pretutindeni în Europa, ea se restrînse neîncetată. Mai mulți regi ai Ungariei se încoronară la Agram. Croația avea că monedă a­iei, marturinas și legi speciali înscrise deosebită la corpus ju­ris, banulü iei era învestită cu u­ autori­tate indipendinte și mai de tota suverană, sancțiunea pragmatică (uă Constituțiune aus­t) Amü găsit și pe cele d’anteiu în blue-block (cartea albastră) relativă la afacerile Ungariei de­puse la parlamentului anglu în 15 August­ 1850, pe alți douilea într’uă carte germană conținândă principalele acte oficiale ale desbatenî ungaro­­croate: Aktenstike zur Geschichte des kr­oatisch­- Slavonisch Landtages, herausgegeben von Stephan Pejakovic, triacă­ fu așteptată de dieta croată cu trei ani înaintea dietei Ungariei. De la secolul­ XV deputații Croați mergű, este adevărată, în dieta maghiară, dară legile votate la Pres­­burg ca să se fie ratificate de dieta de la A­­gram. Numai de la 1790 și 1791 legile începu a declara că recrutarea și contribu­­țiunile pentru Croația se vor­ decide în sî­­nulü dietei unguresce, formându încă una capitola specială. Aceste imposite trebuiau se fie strînse de aginți croați. Croația tri­­mitea în dieta Ungariei la Camera de josu numai douî represintani; dacă capitolile (cor­­pulu canoniciloru), cele trei comitate Slavone, orașele regali și districtulü Tiropola avea și dînsele representanții lorü în dietă. In Ca­mera de sus a lua parte banuli, care, între înalții funcționari ai coronei Ungariei, ocupa al­ treilea rang, episcopii, guvernatorii și magnații croați. Vedem­u dară că natura le­găturii care unuea cele două țeri este prea greu de determinată. Aicea cestiunea ară fi presintată pucină importanță; aci avea mare însemnătate, pentru că Ungurii, punându-se pe tărâmură istorică ca se lupte contra Vie­­nii, tocmai pe același tărâmui se așezaă Croa­ții ca se respingă ușurpațiunile Maghiariloră. Cându s’a datü votulu nenorocitelor­ legi ce prescriaă întrebuințarea limbeî Slave, depu­­tatulü croată Ossegovitchi contestă cu energia dietei dreptulü de a legifera asupra unei a­­semeni materii, și avea dreptate în tóte pri­virile. La 1848 programa dietiî de la Agram ceru ca tóte afacerile se fiă decise de dîusa, afară de cea ce privea armata, financele generali și afacerile esterne, materii reservate unui parlamente centrale. Banili se fie alesă de dietă și instalată de împăratură; ele se ad­ministreze ca un­ vice­rege prin mijlocirea unui consiliu respunzătoră. Limba Croată se devină idioma oficiale și ori­ce funcțio­nară se fiă obligată a o cunosce. Trupele croate se resideze singure în țără, și se nu potă fi chiămate peste etare decâtă în casă de resbely. Episcopul i se devină arhiepis­­copii, curtea de apelă, curte supremă, pen­tru ca afacerile eclesiastice și judecătoresc! se fiă tote plărite în ultima instanță în în­­trula regatului. Drepturi constituționale, cri­minale trebue se fie totu ale Ungariei. Se vor­ trimite deputați la cele două Camere ale dietei ungare, dară legile ce se vor­ vota acolo nu vor­ fi executoriî decâtu după ce se vor­ ratifica de dieta de la Agram. Ma­rea adunare neoficiale din 13 Martie 1848 reclamase încă consecrarea tutorii libertăți­­lor, la cari aspiră poporele moderne, liber­tatea presii, libertatea întrunirii și asociării, libertățile comunale, juriulă, răspunderea ju­­decătorilor­, egalitatea tutera înaintea legii și uă guardă naționale. In resumatii, cee­a ce Croații voiau se dobândescu de la Unguri, era tocmai situațiunea ce Ungaria câștigă de puțină timpă în facia Austriei. Dară pentru dânși, acesta era numai primula pasă, ună mijlocii d’a ajunge se realise speranțe multă mai mari. Ei cugetau se unescu ma­i târ­­ziu tote poporațiunile slave de la sud, su­puse acuma Austriei și Turciei, adică se re­­învieze imperiulu serbit alü lui Dușan cel­ Mare. De acea­a încetară toți a mai da miș­cării naționali numele de iliriană, care, prin suvenirile romane ce deștepta puterea se o­­fense pe Bulgari și pe Sârbi, și se adoptă numirea de Iugo-Slavi, adică Slavi meridio­nali, căci cuvântulü lug însemneză suda. Pucina după acesta, Selach­î da semnalul­ resbelului civile, și arunca asupra Maghiari­­lor, pe Slavii grăniceri, a căroră ură orba și supunere pasivă fu esploatată cu folosit. Croații fură prea rău resplătiți de devota­­mentul­­lor­ către Austria. Este adevărată că se uni cu Croația litoralulu Fiume și chiar­ insula Mur­­dară nu i se acordă nici una din libertățile ce reclamase, și ministe­­rul­ detestată ale lui Bach îl luă chiar­ au­tonomia, pe care vechile instituțiuni locali și unirea sea cu Ungaria îî garantase toto­deauna. După cum­ Croații desilusionați o repetau cu amăriciune, li se da drepta resplătire a de­votamentului lor, același regime ce se im­punea Ungariei pentru pedepsu] revolți­ sele. Ereau feriți de încălcările ultra-maghiari­­lorü, darü aveau încă mai multă a se plânge de încercările de germanisare ale bi­­­rocrațieî germane. Opresiunea ie era aș­a de nesuferită în câtă salutară cu fericire, cî Domnule Redactare. In No. 761 alu­jiariului l­eforma, între alte rătecirî, se zice că pe căndă eramă ca îngrijitoră la monastirea Cotroceni, după se­­cularisarea monastiriloru grecesc! se alocase 4000 lei pentru hramă, și că la fiua hra­mului se vedea în biserică licurindu vouă doue-trei candele și căte-va lumânări de cără. Unu jiariu se ucide căndu spune neadeve­­ruri. Nu vomu vorbi de laudele cari se facă călugărilor­ greci despre buna întreținere a monastirilorü; acesta póte fi uă cestiune de simpatie pentru călugării greci din partea redacțiunei Reformei ce lasă a se exprima a sca nemulțămire că nu mai suntu călu­gări greci, că nu mai este a treia parte din pămăntulu țerii proprietatea călugărilor­ greci, omeni totu­deuna generoși cu unii din zia­­riștii cari’î apărat; cee­a ce voia se­dică este că suma de 4000 lei pentru dramă, căndă am luată îngrijirea acel monastirî, nu mai esista. Ministeriulu de atunci redusese lu bugeta tóte acele sume mari pentru hramu la tóte monastirile precum­ și la Cotroceni, ia­ră sumă forte mică precumu bugetulu din acelți anu dovedesce. Redactarele Reformei ar fi făcută mai bine a cerceta bugetulu, a afla adeverulu și a nu se espune in publică cu opiniunea d-sele mai nainte de a s­i unu lucru. Mare reu se face presei căndă cel cari seria întrinsa nu spună adeverulu. Câza pentru cele ce zice că am fostă funcționară suptă Vodă-Cuza, acesta nu este uă crimă, ași avea multe de jisă, dară mă mărginescă a spune, că mulțime, cu cârdură au fostă, precum­ și redactorele ce atacă. Căndă patria română a fostă prada tira­niei străinilor­ și uneltelorü lorü, căndă țăra Româniloră era proprietatea căroră-va familii de boerî, căndă nu mai era garanții nici pen­tru naționalitate, nici pentru dreptate, nici pentru viăță, nici pentru onore, nici pentru avere, am fostă din cel d’ântără cari m’am espusu spre a scutura jugulă țerii cu feri­ciții bărbați, Filipescu, Bălcescu, Telegescu, Murgu, Vatican, Gerană, Rădășanu și alții, am­ fostă mai mulți ani închiși în temnițe și condamnați și la ocnă, cumü pate măr­­turi chiarü d. C. A. Rosetti, care căndă ti­rania ne pornea la ocnă, a venită la temnița pușcăriei și cu ochii plini de lacrămî mî-a jisă: „ți-am fostă, suntă, și-țî voiă fi prie­tenă pe pămăntă și în ceră, în paiață și la ocnă, mergi sănătoșu și peste pucină ne vomă revedea. Cea­a ce s’a­semănată acea­ a­resare.“ Am suferită mai tăriiă e filiulă de 9 ani, stră­­bătăndă pămănturî străine și lucrăndă, după puterea mea, totu pentru libertatea și feri­cirea patriei mele. Prin lungile nóstre sufe­­rințî, pe calea ce noi­amă deschisă, suflete generose au venită mai in urmă și au res­­turnatu regimele tiraniei, născăndă în locul libertățile de cari se bucură Românii cumü pucine popóre libere din Europa, și fără care libertăți, voi tineri din poporă ați fi âncă suptă biciulă lui căpitană Costache Chehaia. Marin Serghiescu. Bucuresci 18 Augustu 1868. D-lm Redactare edit diariulin ROMANULU. Domnule Redactare, Ne­verendu âncă în siariulu Reforma respunsulu aici alăturată, la atacurile ce mî-a făcută, vă rogă, se bine-voiți a publica în stimabilulu d-vóstre jiariu acesta respunsu și se primiți încredințarea prea osebitei mele stime și considerațiuni. Marin Serghiescu. SOCIETATEA ROMÂNĂ DE GIMNASTICA, ARME ȘI DARE LA SEMNU. In ședința Comitetului de la 17 Augustă curentă, admițăndu-se de membrii ai Socie­tății 37 persone, însemnate mai josu. Comi­­tetul­ pe d’uă parte publică acesta spre cu­­noscința d-loră, ără pe d’alta 1 rogă ca în termeni maximum de 15 zile se se pre­sinte la casă spre a-șî achita drepturile de adm­is­iune. Numele admișiloru. N. G. Tetorian, N. Catopulo, loan Roșu, An. Buznea, sub-locot. C. Georgescu, N. Ga­briel, Ap. Chițescu, Toma Nicolaide, Al. Ru­­sescu, G. Rola, Corn. Buhoh­er­fin, G. Io­­nescu, N. C. Popescu, Gr. Ștefănescu, I.Se­­ferolu, G. Andreescu avocată, A. Dendrino, Gr. Geani, sub-locot. M. Iatropolu, sub-locot. loan Luchidi, G. A. Bageru, Em. Protopo­­pescu, G. Ionid libraru, C. Capeleanu, C. I. Triandafil, loan Buzne, Dr. Keresteny, Sc. Otutescu, Gr. Cireșeanu, căpitană I. Ciornei, sub­ locot. Sc. Geanoglu, N. I. Breseanu, Al. Zeiceanu, loan Eustațiu, D. Gherman, Ar­­gintoianu, I. Caracaș. ALBIM MICI LITERE SCIINȚE ARTE, Redactori: GRIG. H. GRANDEA Ese de doue ori pe lună, în fascicule de 24—32 pagine mari cu două colóne. — A­­bonamentele nu se primesc, de câtă pe ană­ană, 20 lei noi pentru capitală, 22 lei noi pentru județe. — Adresa pentru abonare și redacție în Bucuresci, strada Pompieri No. 5, (in fadia comisiei de Verde). Numeralu 4 de la 1 Augusta conține: Definiția formosului: Săntulu Augustin, Wolf, Crontas, Burke, Hutcheson, Reid, etc., de Gr. H. Grandea. Un féto pe patulu unui ței, poesie de D. l­olintinianu, tradusă în limba francesa, i­­taliană și anglă. Despre Români de la Emu, studiu istorică de Gr. H. Grandea. La Români, poesie de D. Bolintinénu. Poesia română în trecută: Văcăresci, Beldiman, Conachi, Heliade, Alexan­­drescu, Cârlova, C. A. Rosetti, Negrini, etc., studii de B. Bolintiamu. Unde ești?------poesie de Th. Șerbă­nescu. NJimbiri și lacrimi, poesie de Titi Șer­­bănescu. Odórele viergiei mele, poesie de M.Pom­­piliu­. Eroi Prodului: Atanasiu Diacon,­­ de Gr. N­. Grandea. Ce jiie Horazță despre Gezî. Poesia Germană: Goete, Uhland, Koernes, Heine, Ruckert, Chamisso, Grün, Lcnau, Ca­rol, Besk, Frciligrath, Dingestaea, Creuze­­nach, Saphir, Zedlitz, Regele Ludovic al Ba­­varieî, studiă de Gerard de Nerval. Regele din Tulea, poesie de Goethe. Orele de inspirație, poesie de Klopstock. La mortea soției sale, poesie de Burger. Juna Creolă, poesie de V. Alesandri. Epitaf, pe mormântul­ unei june măritate de Gr. H. Grandea. Meritulă femeiloră, poemă de Legouvé La­tină buchietă, poesie de Gr. H. Grandea. Bibliografie. Fasicula pentru 15 Auguste, este luptă tipară. ESTERNAT SI INTERNATU PRIMARIU ȘI SECUNDARI­1 DE FETE. Luptă­ semnata am­ânare a în cunosciința pe toți domnii părinți, că de la 1 Septem­­bre este decisă a înființa ună institutu pen­tru învățăturele primărie și secundarie după programa Ministerium Instrucțiunii publice, pe lăngă care se voru preda și lecțiuni de musica vocală si instrumentală. Tele limbcle usitate mai multă, precum ă: francesa, ita­liana, germana, etc. împreună șî cu lucrulu femeiesc și de mână vor­ fi obiectulö princi­pală în îngrijirea supra-semnator. Pred­usă pe ană a unei eleve interne pentru tóte o­­biectele va­g de GO galbenî, érő pentru cele esterne 2­0 galbeni. In acesta institutii elevele potu se urmezi sau ca interne sau ca esterne. Mâncarea, în­grijirea și uă disciplină nobilă, conformă si­­stilul feminină voră constitui ără șî ună altă obiectă principală ală ingrijireî mele. Toți domnii părinți cari voră bine-voi a-mi Încredința educațiunea fiiceloră d-nicîloruse voră adresa la luptă-semnata în strada Scau­­nele No. 31, precum­ și la d. loan Alessiu, calea Mogoșoioî, era In strada Lipscani la d-niî frați Alessiu. PARASCHIVA CRAINICU, fostă Directore a scólei centrale de fete din Capitale, etc.

Next