Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)

1871-06-27

SUPLIMENTU LA ............ ..—Duminecă fiS Domnilor Deputați! Comitetul delegaților de secțiuni însăr­cinat cu discutarea proiectului de conven­­țiune în afacerea căilor ferate, mi-a impus auerea de a fi raportarele ei în acesta de sine complicată afacere. Nu cred mai bine de a merita buna-vo­­ință a Domniilor-vóstre de­cât făcându-ve oă espunere rapidă clară fidelă, ale diferite­lor rase prin cari ami trecut concesia Stras­­berg, ast­fel ca fără a prejudeca din par­­te’mî întru nimic în ceea ce privesce que­­stia de drept, se puteți D-voastră în deplină cunoscință a da soluțiunea pre cât se va pu­tea mai avanta glosa intereselor bine înțe­lese ale țărei, din punctul de vedere econo­mic și al equităței. 1. Vă este cunoscut, D-lor Deputați, ba­­sele fundamentale ale concesiei Strasberg și Consorțium. Situația politică, interesele economice ale României, reclamând într’un mod imperios construirea unei rețele de drum de fer prin care să o lege și cu Statele învecinate, gu­vernul încă de la 1867 intrase în negocieri cu D. Strasberg pentru construcția unor a­­semenea linii. In ce condițiune se preseată D. Stras­berg ? Pe când mai pretutindenea nu era alt mod pentru asemenea întreprinderi, de cât sau ele se făcea în regie sau­ că se presentă uă societate care oferea capitalurile ei pentru uă asemenea întreprindere, D. Strasberg a propus Statului nostru un sistem cu totul nou și care daca nu­me înșel a avut meri­tul a fi inaugurat în România. El se pre­seată mai mult în c­alitate de construc­tor , făgăduind a constitui capitalul nece­­sariu pentru construcție prin obligații ce s’ar emite în numele concesionarilor, dară sub garanția Statului din a Jioa emisiunei lor (vez § • • )■ Se fixará prețul chilo­metric la 270.000 franci, în care sumă se cuprinde și dobân­zile acelor obligațiuni ce trebuia a se plăti de concesionari din fondul de construcție pe timpul construcției. Prețul vinderea a­­cestor obligațiuni era lăsat cu totul la apre­cierea antreprenorului și era destul de a obține aprobarea planurilor pe liniile de construit, ca el să fie în drept de a opera venisarea obligațiilor pe valorea liniilor apro­bate mai înainte chiar de a începe ejecta­­rea acelor linii. Productul acelor vânzări precum și obli­gațiunile nevândute trebuiai­ a fi păstrate la un stabiliment de bancă din Berlin, pă­­strându-se uă chee de acea bancă și alta de comisarul guvernului și eliberarea banilor se făcea dupe autorizația comisarului Român de la Berlin, pe baza certificatelor eliberate de către inginerul an-șef al concesionari­lor căilor ferate, sub garanția parolei sale de onore. Prin § 9 din concesie se obliga guvernul ca chiar pentru cheltuelile preliminarii să i se avanseze obligațiuni de uă valore de 2,000,000 Ir. Trebue să mai adăugăm că din discuțiile urmate în sesia din urmă a desfii­nțatei Camere, au resultat într’un mod positiv, că s’au fost acordat antreprenorului dreptul de a începe lucrările chiar mai înainte de a se vota de Senat concesia, prin urmare mai înainte de a fi chiar promulgată, pre­cum asemenea a resultat că nu numai ingi­nerul an-șef urma a fi un străin , prescrisă acesta printr-un test positiv prin concesiune, dară asemenea angajement era luat între guvern și concesionari chiar în privința per­­sonei de a se numi comisar la Berlin din partea României. 2. Consecințele fatale ce a trebuit să re­­sulte dintr'acestă contractare care dedea tóte asigurările concesionarilor, fără în ace­lași timp și in aceiași proporție și Statul să primască de la dânșii vre­un garanție pre­care, au fost denund­ate chiar de la prima aparițiune a acestei concesiuni și au fost causa principală a legitimei neîncre­deri ce a inspirat acesta concesiune tereî. Acele inconveniente repar într’un mod și mai evident acum când guvernul, silindu-se pentru a obține u­ sancțiune a drepturilor ce result pentru densul din acea concesiune, s’au fost încercat cu uă lăudabilă energie de a trage la răspundere pe concesionarul călcător concesiei. Le lăsăm a vorbi­ndi comisarul nostru de la Berlin, care prin raportul său din 28 A­­prilie, elpune într’un mod forte clar aceste defecte și greutățile ce a întâmpinat în ur­mărirea procesului cu concesionarii : «E de prisos a ne face vre-uă ilusiune în «acestă privire, întreprinderea ca opera­țiune financiară e greșită din capul locu­­­lui. Ea nu putea, cred, se reeșete chiar când «ar fi fost condusă din început cu uă per­­­fectă bună credință și sub condițiuni mai «favorabile de­cât acele cari au presidat la «esecutarea.e»; pericolul cel mare financiar «a fost : «I. Că s’au întreprins uă câtime certă de «lucrări ca un capital necert; acest capital «atârnă de la cursul cu care se putea vinde «obligațiunile; acel curs însă atârnă și el «de împrejurări politice și mercantile, greu «de prevăzut pe un timp mai îndelungat și «acest capital era tot vă dată singura ga­­­ranție pentru terminarea lucrărilor. «2. Că dobenzile trebuiau total minte să «consume fondul de construcțiune, acesta «singră garanție a nóstru și a publicului, «îndată ce s’ar întâmpla cea mai mică în­­«târdiere în lucrări și să pericliteze ast­fel «întreprinderea. Aceste periclitare nu pu­­­tea însă să atingă de­cât pe Stat, căci în «lipsa unei garanții seriose din partea con­­cesionarilor, și fiind­că valorea adevărată «a obligațiunilor consistă numai în garanția «Statului, nu era alt nimic în joc de­cât «creditul Statului. Acest credit era încre­­­dințat concesionarilor ; aceștia însă nu a­­­ vea nici un interes de a’l menagea, din po­­­trivă tentațiunea pentru ei era aprape de «a trage prin uă realizare grabnică a obli­­­gațiunilor tote folosele pe cari concesiunea «era susceptibilă de a le da, lăsând creditul «Statului, lucrările și interesele detentori­­«lor de obligațiuni espuse la tote șansele «eventualităților. Aceste pericole sunt in­­«herente situațiunea reciproce create părților «prin concesiune, ele nu pot fi prin urmare «înlăturate prin uă observare ori­cât de con­­«sciențiasă al acestui act. Reni provine de «la un basă viciosă și cât vom sta pe ace­­astă basă nu vom putea ajunge la un resul­­­tot satisfăcător. Ori­care va fi sórta proce­­­sului intentant și a altor procese veniture «(căci e de prevăzut după acum un proces «pentru neterminarea liniilor) nu vom pu­­­tea scăpa de pagubile ce ne amenință ; pro­­­cesul actual chiar de va fi terminat într’un «an, și Zicând un an, Zic cel mai scurt ter­­­men posibil, nu ne va da mai mult decât «depositul, pene atunci însă acel deposit «va fi consumat mai în totalitatea sa prin «acumularea dobânzilor; pentru termina­­­rea linilor nu vom avea mai multe sigu­­­ranțe de­cât avem acum, depositul fiiind «singura siguranță pentru un așa terminare. «Acesta însă chiar dacă ar exista acum , nu «cred că ar representa valorea lucrărilor de «este esecutat încâ. «Pagubele ce le vom putea reclama a­­«tnnei, e sigur că nu vom avea de la cine «să le împlinim, căci averea tuturor conce­­­sionarilor, pe cât se va putea urmări va «acoperi d'abia valorile representate prin de­­« posit. «Rezultatul procesului în ceea ce privesce «despăgubirea nostrá nu pare să fie de­cât «nul ori­cât de energic ’i-am conduce.» Eră în privința greutăților întâmpinate în urmărirea procesului, stă ce ne zice : «Aceste greutăți nasc mai cu semn din «redactarea puțin clară a concesiunei, pre­­­ cum și din împrejurarea că totă relațiunea «de drept între noi și concesionari, forterea «demarcată și greu­ de sub­semnat într’un «mod cert și precios cutărei reguli de drept »positiv. Concesionarii nu sunt în adevăr «de­cât nisce întreprinzători de lucrări cari «au să construeze drumul, și să se bucure «pe un timp do­uă parte din venitul ce­­ l-ar «produce. Fondurile necesare pentru con­­­ strucțiune se procurezá prin obligațiuni, «cari nu’și trag valorea lor de­cât din ga­­­ranția ce va da Statul pentru plata dobân­­«Zilor; natura adeverată a acestei operați­­uni­ este că cu creditul Statului sau luat «fondurile necesarii împrmutate de la public. «In loc însă de a presentă lucrul ca ceea ce «era, adică ca un împrumut de Stat, sau «representat ast­fel ca cum concesionarii ar «construi drumul cu fondurile sau cel puțin «prin creditul lor propriu, stipulându-se că «obligațiunile se vor emite în numele lor și «pe răspunderea lor, și s’au perdut cu totul «din vedere că valorea reală a acestor obli­­­gațiuni nu completa de­cât în garanția «nostru: împrejurarea însă că obligațiunile sunt emise în numele concesionarilor și vân­­[zarea în risicul-pericolul lor, a denaturat «cu totul adevărata posițiune juridică a «părților. Ea a făcut ca cestiunea de a se «sei cine este proprietarul adevărat al obli­­­gațiunilor înainte de emisiune , a devenit «dubiosă cel puțin din punctul de vedere «juridic, de­și obligațiunile nu’șî trag valo­­area lor de­cât din garanția nostră, totuși «după modul cum sunt redactate de nu se «pot considera ca hârtii ale nóstre, ci nu­­«maî ale concesionarilor, noi nu avem asu­­­pra lor nici un drept de proprietate și prin «urmare nici asupra produsului din vânza­­­rea lor, adică asupra depositului. Nu pu­­­tem revendica acel deposit, avem numai «un drept personal bazat pe contractul din­­«tre noi și concesionari, ca acel deposit să «fie păstrat în Creși-carî condițiunî și afec­­­tat numai la Creși-carî scopuri. «Dacă cestiunea proprietății depositul e «deja grea din punctul de vedere al con­­­cesiunei, ea devine și mai grea prin atitu­­­dinea luată de noi, faciă cu detentorii de «obligațiuni. Prin nevoință de a recunoște «obligația nóstrá ca garanțiă lucratare îna­­­inte de primirea liniilor, coboram însăși «teoria că obligațiunile și depositul nu sunt «proprietate a nóstrá; tot­ uă­dată ne lipsim «de un argument de drept ce­­ l-am fi avut «alt­fel, acela de a cere ca garanții de la de­­rbitorul principal liberarea sau asigurarea «că nu vom fi apucați de creditori, «în adevăr dacă nu recunoscem garanția «nóstru ca lucratóre de­cât de la priimirea «liniilor, atuncea ne lipsesc» pentru moment «ori și ce interes în causă. «Neputând recunosce obligațiunea de pe «acum a Statului ca garanție, nu am putut «încă găsi un motiv suficient pentru a mo­­­tiva acțiunea în destul de bine în contra «ducilor de Brest și Ratibor și în contra «contelui de Lehndorf; schimbarea deposi­­­tului e o acțiune arbitrară din partea d-lor «Strasberg și Jacques,­ără nu un fapt de «administrațiune regulată; concesionarii cei­­l alți cari sunt mandanții d-lui Strasberg nu «sunt responsabili pentru faptul ilicit a­l mandatarului lor. In c­alitate de garanți­i am fi putut cere de la ei liberarea nóstrá, «și fiind-că depositul era destinat pentru «plata și a dobenzilor am fi putut să’i apu­­­căm prin acest mod indirect, v’am arătat «însă mai sus ceea ce mă împedica de a me «pune pe acest tărâm; e prin urmare forte «greu de a găsi un argument juridic destul «de tare pentru a baza acțiunea în contra «acestor domni și de aceea pene în present «nici nu am procedat în contra lor. » Precum vedeți însă, D-lor deputați, ori­cât de spinosá s’a presentat pentru noi calea procesului, guvernul n’a încetat prin ins­trucțiunile cele mai energice de a stărui întru urmărirea procesului. Ați putut să vă dați seama despre acesta din documentele publicate de guvern. Aceleași stăruințe chiar, putem să o măr­turisim, datorim propunerea de transacție ce vă este presentată; în privința acestui proiect după ordine de idei s’au presentat, până acum, după unii ori­ce transacție tre­­buesce răspunsă și să se lase liber curs jus­tiției, remâind ca după ce justiția (arbitra­­giul), va pronuncia anularea concesiune! să despăgubim pe detentorii de obligațiuni de valorea reală a lucrărilor esecutate până acum, după o­ estimațiune contradictorie ce ar urma a se face în urmă. Alții propun primirea în principiu a con­­vențiunii, dară au subordonat punerea ei în lucrare primirea prealabile a ipotecelor promise de D. Strasberg. In privința soluțiunei d’ântâiă ea presinta trei inconveniente: a) Ea prejudecă questiunea de drept, fiind­că nu stă în competința puterei leghű­tőre de a tranșa uă questiune a cărei solu­­țiune este lăsată justiției, questiunea adică de a se deslega până la ce grad obligațiu­­nile drumului de fer ar putea a se bucura de garanția Statului. b) . Al d­oilea inconvenient rezultă că lâ­­sându-se soluțiunea în atârnarea hotărârei justiției, adică un ce incert și necunoscut,și deteriorându-se în același timp calea ferată, pretențiunile și pagubile ar a­j­unge la nisce proporțiuni mult mai și din partea Statului și din partea detectorilor de obligațiuni. c) . Că în cazul cel mai favoabil și pe dru­mul judecăței nu am putea obțin mai mult de ceea ce ni se oferă a fi prin transacțiune și acordându-ni-se tote pretențiunile ce l-am putea avea, esecutarea acestei sentințe în fapt ar fi cu totul ilustrie și e de temut că nu am putea obține printr’ensa ceea ce ni se oferă ast­aî prin transacțiune. Acesta se demonstră prin urmatorele con­siderente : 1. S’a cerut de către advocații noștri de la Berlin sequeestrarea averei D-lui Stras­berg și tribunalele au refuzat din lipsă de cauțiune. Prin urmare, până la terminarea procesului, averea D. Strusberg ar rămânea în deplina sa disposiție, în vreme ce prin actul de transacție mai tatá averea sa văzută, trece la noi ca hypothecă. 2. U­ mare parte din avere se vede figu­rând pe numele D­uel Strasberg, care nu s-ar putea ataca pe drumul judecăței, de­cât cu mari greutăți, și cu un resultat forte in­cert , în vreme ce prin actul de transacțiune ni se oferă și acea avere drept garanție. 3. Este forte îndoelnic decá am putea găsi că acțiunea destul de bine motivată în contra asociaților D-lui Strusberg pe cuvân­tul indicat în raportul D-lui Rosetti. «Concesionarii ceilalți «Zice D-sea» cari sunt mandatanții D-lui Strusberg, nu ar fi responsabili pentru faptul ilicit a mandata­rului lor » și­ Al 4. Că primind nici de la concesionari și Jacques nu numai hypothecei dară și po­­lițî solidari responsabili după legile prusie­­nescî, ei pot fi lipsiți și de libertate personală, având și dreptul positiv de a sequestra ave­rile și veniturile lor. Comitetul D-vestru, însă nu sa mulțu­mit nici cu aceste garanții. Preocupat fiind înainte de tate de a găsi un mod de garan­ție și mai puternic de­cât acel presentat în proiectul guvernului și chiar mai favorabil de­cât acele propuse prin unele amenda­mente, am cerut preste sus indicatele garan­ții încă uă garanție de 8,000,000 franci de la oă casă străină de prima ordine, care su­mă de opt milione, va servi pentru termi­narea lucrărilor. Dintr’acestă garanție am făcut uă con­­diție prealabilă și resolutantă tuturor dispo­­sițiunilor acestei convențiuni, ast­fel ca, de ea până în termen de 20 zile de la ratificarea proiectatei convențiuni, nu se va depune a­­cestă garanție, întrega convențiune în tote disposițiunile ei, rămâne nulă și neesistentă. Daca vom adăugi insă pe lângă aceste 8.000. 000 cari aui a se plăti în termen a­­nume fixați pentru esecutarea lucrărilor, daca vom adăugi garanția de 2.000.000 ta­leri a cassei Jacques și un milion de taleri calculat cel puțin veniturile pe patru ani al asociaților D-lui Strasberg, vedem că ese­cutarea în total a lucrărilor este asecutată cu uă valore de peste 19,000,000 franci. După devisurile însă făcute de către ingi­nerii Statului a tuturor lucrărilor privitore la terminarea și complectarea liniilor și a lucrărilor de artă, precum poduri și alte, tote aceste sunt estimate la suma de 15.000. 000 franci, fără a ține sema însă do­uă parte de material de care ar dispune deja concesionarii. Credem dară ca prin acest mod, lăsând questia de drept atât de con­troversată la uă parte, putem cu conseiințe liniștite, afirma că cu primirea garanției de 8.000. 000 franci, am asigurat fărei termi­narea și esecutarea unui reson de cale ferată de la Roman-Galați-Bucuresci, cu ambran­­șament Tecuciu-Bârlad și Bucuresci-Piteșci, precum și linia de joncțiune între gazele de Bucuresci, în condițiunile caetului de însăr­cinări ce s’a alcătuit acum pentru prima oră de guvern. Deca pe de­uă parte prin acest mod, precurmăm prigonirile cu Stras­berg, pe de altă parte orășî Statul român recunosce drepturile detentorilor de obliga­țiuni în ceea ce el găsesce eguitabil. Comitetul D-vestre în legitima sa preo­cupare de a asigura înainte de tóte termi­narea liniilor, n’a putut a’și ascunde un mo­ment periculele ce ar naște pentru tóte in­teresele particulare și pentru interesul pu­blic adoptarea soluțiunei opusă. Nu numai că ne-am expune de a vedea căile ferate din Zi în Zi deteriorându-se și prin urmare a vedea scăzând și valorea lor, cu cât am a­­mâna mai mult terminarea lor, dără am pe­riclita chiar siguranța călătorilor, am com­promite în modul cel mai grav interesele comerciale și agricole ale țării, amenințate fiind de uă interumpere chiar al funcționarii drumului de fer. Să nu ne facem ilujie, D-lor Deputați, stă în mâna nostra astă­­zi, ca luând tóte garanțiile posibile pentru Stat, să convingem pe toți despre buna no­stra credință și să înlăturăm ori­ce compli­cații și ori­ce dificultăți politice ce ne-ar putea suscita detentorii de obligațiuni, in­vocând protecția guvernământelor lor. Să ne felicităm că soluțiunea questiunei stă încă în mânele nostre și că nu a luat încă un caracter internațional. Eta, D-lor Deputați, motive puternice ce ne-au făcut de a primi proiectul guvernu­lui , întărind garanțiile pentru că imediată terminare a lucrărilor. A­e spune dură pe Stat la un proces a că­rui serta este un ce incert, cu perspectiva de a obține în cazul cel mai favorabil, mai puțin încă de­cât ce ni se oferă prin transac­țiune, a­espune apoi avuția publică, intere­sele agricole, la cea mai mare perturbație, acea răspundere. D-lor deputați, comitetul D-vóstrá nu a voit a o lua asupră și și speră că și D-vostră veți cugeta de cnóe ori mai înainte de a ne îmbrăca cu ea. Precum vedeți dară, fideli angajementu­­lui ce am luat la început, nu discutăm aci questia de drept, nu ne preocupăm în acest moment nici de D. Strasberg, nici de pre­tențiunile detentorilor de obligațiuni îndrep­tate în contra nostru, nici de sprijinul ce ei au găsit la guvernele lor respective, ame­nințând viitorul țării de complicațiuni pe­­riculose, ci numai și numai de interesele proprii ale nostre. Să vă espunem acum , D-lor, convențiu­­nea din punctul de vedere financiar. Totalul obligațiunilor emise pe o­ întin­dere de 908 k­ilometre se urcă la suma de 245.160.000, dobânda garantată detento­rilor de obligațiuni a 7 Va °/o reprezintă un capital de dobânzi anuale în sumă de 18,631,160 fr., în care intră și amortisarea de lai la mie pe an pe timp de 90 ani. Dacă vom scade însă 260 chilometre linia de la Pitesca-Severin care rămâne nefacută prin Strasberg, urmăm a scade din totalul capita­lul obligațiunilor emise suma de 70.200.000. Ast­fel că liniile Roman-Galați, cu am­­branșamentul Bârlad-Tecuciu, Galați-Bu­­curesci-Pitesci, reprezintă un capital de 174.960.000, cu uă dobândă anuală garan­tată de 71­ a ° jo și care se urcă la suma de 13,296,246, și care sumă putem zice că este equivalentă cu suma ce avem a plăti acum, socotindu-se, întregul capital al obli­gațiunilor emise, cu uă dobândă de 5 Va °­o amortisment în curs de 49 ani, de unde resultă că în ipotese în care ne punem că vom primi aceste din urmă linii terminate, am fi fost datori a plăti în puterea art. 15 din concesiune, vă sumă prin legi terminate de 23,296,246 . Zicem că cifra acesta este determinată prin lege, căci ori­care ar fi fost costul real al construcțiunei acestor li­nii, noi ne-am îndatorat într’un mod precis de la primirea lor a plăti detentorilor de obligațiuni garanția de 711* ° jp pe valore de 270,000 fr. pe k­ilometru, de un­de rezultă într’un mod evident că este cu totul fals te­renul pe care se pun propultorii soluțiunei contrarii, cari propun de a se despăgubi de­tentorii de obligațiuni pe baza unei estima­­țiuni făcută a val, reale a costului lucrărilor. Aci este de discutat obiecțiunea princi­pală care s’a ridicat din partea acelor cari sunt opuși acestei operațiuni. Cu ce drept, ni se zice, voeste Statul Român a impune detentorilor de obligațiuni acesta convertire sforțată, cari, după Zisa D-lor, ar fi nu nu­mai nedreptă dară și imorală, imorală fiind că Statul Român pare a se învoi cu Stras­berg în paguba detentorilor de obligațiuni. Acest mod de argumentare este greșit din două puncturi de vedere : 1. Unii au putut a se amăgi după califica­rea acestei operațiuni căria i s’a dat denu­mire de conversiune, luând acest cuvânt în înțelesul său literal. Negreșit ca când are un Stat­uă datoriă contractată într’un mod cert și bine precisat, și când el se simte în stare de a micșora dobânzile cu care făcuse acele angajamente, negreșit. zicem, că ar fi lucrul cel mai imoral, când acel Stat într’un mod violent, ar voi să impue detentorilor ti­tlurilor sale primitive unor titluri cu o do­bândă mai mică, operații de asemenea na­tură n’au putut a se face ast­fel de­cât în­­tr’un mod facultativ. Séü că creditorii se mulțumest de a priimi în schimb noile titluri sau că li se achită vechile titluri în nume­rar , și este forte adevărat că ori­când Sfa­turi puțin scrupulase de creditul public, ’și au permis, fie chiar sub uă formă deghizată asemenea violări, acele Sfaturi cu drept cu­vânt au fost condamnate de morala publică și au plătit scump mai în urmă discreditul în cari au căzut. Din cele espuse­ D-lor Deputați, puteți lesne înțelege, că nici una din aceste impu­tări , n’ar putea se cară asupra guvernului Român, și acei cari impută acestei transac­­țiuni pretinsa imoralitate cad într’uă fla­grantă contradicțiune, căci D-lor, pe de­uă parte prin imputarea chiar de imoralitate a conversiunei recunosc deja în fapt obligato­relor dreptul de a cere îndestularea lor în­­trăgă dela Stat,­ără pe de altă tot D­ lor prin soluțiunea ce propun, declară pe Stat de ori­ce răspundere și îndreptă pe obligători nu­mai către persona concesionarilor. Al 2. Acei cari se opun soluțiunei pro­puse de guvern se presintă pe do­uă parte ca apărători ai detentorilor de obligațiuni și -i lasă în realitate espuși la discreția e­­ventualităților. Așa­dară, din acesta simplă argumentare resultă că reducerea de dobânzi, ce vi se propune, nu este în adevăratul sens al cuvân­tului, nă convertire, ci uă plată equivalentă cu valorea lucrărilor ce priimim. Avem drep­tul adresându-ne către detentorii de obliga­țiuni de a le zice. Că atât ei cât și Statul Român au căzut victimă unei întreprinderi rău concepută și rea esecutată de către concesionari. Se mai zicem încă că Statul Român din parte’i, care n’a lipsit întru nimica la angagementele lu­ate către concesionari și care n’a putut cu­geta un moment de a ’și dota țăra cu căi fe­rate în detrimentul acelora cari au vărsat banii lor pentru acestă antreprisă, Statul Român se declară gata a le preschimba a­­cele titluri păstrate în mânele lor de­pă na­tură îndoiasa și controversate în niște titluri certe a Statului Român. Suntem convinși că publicul financiari, detentorii acelor obliga­țiuni însăși și guvernele lor respective, vor recunosce că acesta soluțiune ne-a fost dic­tată de un simțiment suprem de equitate ; suntem încă convinși. D-lor Deputați, ca numai soluțiunea presentă va restabili cre­ditul României, va face posibilă realizarea împrumutului ce suntem în ajun de a con­tracta și va face posibilă terminarea drumu­lui de fer în România mică cât mai grabnic, care are atâtea drepturi și a solucitudinea Dv. In adevăr, D-lor, acesta parte a României care este una din cele mai înflorite părți ale țarei, cu agricultura atât desvelită care și în anii cei mai grei a lăsat cele mai puține rămășițe și în plată de contribuții, și a căriîa arendași prin uă esploatație inteligența au putut urca prețurile aren­­zilor la licitația din urmă peste îndocit. România mică, cu drept cuvânt reclamă și ea la rândul sau de a vedea parcurând dru­mul de fer prin acea localitate și de a se vedea cu oă oră mai timpuriu pusă în rela­ție cu țările învecinate. Pentru acesta vă și propunem, D-lor deputați, cotarea unei mo­țiuni prin care se va pune îndatorire guver­nului ca până la sesiunea viitore, se presinte un proiect de lege pentru continuarea liniei de la Pitesci la Craiova și de la Craiova în­­nainte la frontieră. Dacă am pus, D-lor, prea multă ușurință la darea concesiunei către compania Strasberg,și daca putem de a spera grație soluțiunei ce vă propunem de a vedea terminate liniile nóstre de la hotarul Buco­vinei până la Piteșci, ne este imperios dictat, în interesul prosperităței chiar acestor linii, continuarea lor înainte și legarea lor cu Au­stria despre apus, căci, daca pe lângă suma ce însorim acum în budget, vom mai adăuga încă vre-un 5,500,000, cifra corespunzatore pentru costul terminării liniei României mici, ajungem la cifra primitivă și cu modul a­­cesta rămânem astă­zza în limitele cifrei din concesiunea primitivă. Pe aceste considerante, D-lor, am­ânare­a vă propune priimirea convențiunea presen­­tată de guvern cu modificări introduse în ea de comitet; asemenea am­ânare­a a vă pre­sentă și amandamentul unuia din membri comitetului D-vestru, delegatul secțiunei a 5-a; D. Gheorghe Brătianu, care nu s’a prii­­mit de majoritatea comitetului. Raportare M. Kostak­i. „ROMANULU“ im MOȚIUNE relativă la convențiunea presentată de guvern în privința modificării condițiunilor concesiu­­nei drumurilor de fer române acordate D-lui Strausberg și consortium. Considerând că ea nu póte avea loc pentru că violarea clauselor principale dintr’ânsa este efectuată de către concesionarii însăși. Având în vedere că camera și guvernul nu mai pot face uă nouă învoială cu conce­sionarii cari nu mai preseată nici uă garan­ție de natură a repara păgubile ocasionate, respingem convențiunea sus menționată și propunem ca soluțiune urmatorele: Se vor trimite DD. concesionari Strasberg și consortium, înaintea unui tribunal de ar­bitri din țară pentru resilierea concesiunei. Se va face estimațiune lucrărilor și mate­rialului în ființă, făcută în mod de a oferi tóte garanțiile de sinceritate și de publici­tate, declarându-se de către Statul Român că se recunosce dator de suma equivalentă, către cei în drept, și că e gata a consimți la convertirea titlurilor detentorilor de obli­gațiuni în obligațiuni asupra Statului Ro­mân de 71|2 ° m­ în termen de. . . Calea ferată esistentă va rămânea afec­tată la siguranța detentorilor n­oilor titluri. Tóte aceste se vor face fără prejudiciu de urmărirea D-lui Strasberg și consortium, pe calea civile și penale, pentru tóte pagu­bile ce ne-au causat și ce ne póte causa încă prin violarea contractului. Tot d’uă­ dată propunem ca camere să angajeze pe guvern ca pentru tóte cele­alte lumi, ce ni s’ar putea cere peste valorea lu­crărilor și materialului esistente, se opue refusul seu cel mai formal: îndată ce calea va intra în stăpânirea Statului, se va admi­nistra în regie. Pentru complectarea și punerea în bună stare a ei de la Roman până la Piteșci, se va autoriza guvernul, ca luând de normă de visul și caetul de însărcinări ce a supus carierii, se pun în adjudecațiune publică lu­crările necesarii. G. Brătianu.

Next