Romanulu, martie 1881 (Anul 25)

1881-03-05

206 SGIRII ALE ZILEI In urma încetarei din vieță a M. S. împăratului Rusiei, Alexandru II, Curtea Mărielor Lor Regale a luat doliu pe șase săptămâni, cu începere de la 2 Marte. DIN STRAINETATE Rezultă dintr’un declarațiune făcută în Camera Comunelor că guvernul ^ngles nu a refuzat d’a lua parte la conferința monetară. D. Gladstone a declarat că Engliteza este cu totul dispusă a figura în acestă conferință, însă supt reserva ca participarea sea nu va implica o adesiune prealabilă la bimetalism. Primul ministru al Reginei a adăugat că este vorba ca guvernul Indiei să fie represintat la conferință, căci în India Gestiunea financiară să prezintă supt un aspect și în nișce condițiuni speciale. [x — Agenția rusă afirmă că Porta este dispusă să cedeze uă mare parte din Tesalia cu Trecala și Larisa. Tote cabinetele, împreună cu cel englez, privesc aceste concesiuni ca uă ușurare a mijlocirii puterilor. Lordul Dufferin desminte scirea că va înlocui pe d. Goschen la Constantinopole. Sentința în procesul d-lui L. Kaufmann contra societății căilor ferate române In numele Imperiului. In procesul banchierului Ludowig von Kaufmann la Berlin, acusător și reclamante al revisuirei contra societății acționarilor căilor ferate române represintată prin direcțiunea iei . (Vorstand) Otto Ludwig Heinrich Nitze, Adolf Solomon Ludwig Bamberger și Emil Schmolinski la Berlin acusată și chiemată în revizuire. (Revisionsbeklagte). Tribunalul imperiale, secțiunea anteta civilă, în urma desbaterii orale de la 5 Februarie 1881 în prezența D-lui Președinte dr. Drechsler și a consilierilor imperiali dr. von Hahn, dr. Gallenkamp, dr. Schlesinger, dr. von Melbom, dr. Hambrock dr. Bolze, a recunoscut de drept : Sentința secțiunii a șăsea civilă a tribunalului comercial regal al Prusiei din 29 Octobre 1880 se casăză și asupra recursului reclamantelui sentința secțiunii la șăsea în materie comercială a tribunalului 1 regale Prusian de la Berlin [Landesgericht] de la 10 Mai 1880 se modifică în fond :otărîrile luate la 3 Marte 1880 de către adunarea generală extraordinară a societății acționarilor, care a fost chemată în judecată se declară de nul și de nul efect; defendarea este condamnată a se abține de la esecutarea lor, cr cele esecutate să le repună în starea de mai nainte, mai cu semă să se stergă înregistrările făcute în registrul de comerciu pe baza acelor otărîri. Cheltuelile procesului, pe cât ele n'au fost impuse intervenienților secundari [Nebenstervementent la anteia istanță, cad în sarcina defendarei. ROMANULU, 5 MARTIE 1881 Istoricul Faptelor. (Thatbesland) In adunarea generală extraordinară de la 3 Marte 1880 a societății acționarilor căilor ferate române s’a otărît, cu 306.888 contra 17.949 voturi: 1) se se dea aprobare unui proiect de convențiune între societate și Statul român în privința cedării către Statul român a administrărei și esploatării căilor ferate și în genere, a administrațiunei întregi a averii societății, și 2) unul proiect de statute revizuite care să ’nlocuesca statutele de păn’acum al societății. Art. XXV al convențiunei, declară că statutul revizuit să fiă uă parte integrantă a acestei convențiuni ar . 3 al statului revizuit să referă la disposițiunile convențiunei. Conform art. XXVII, convențiunea va deveni numai atunci perfectă, când statutul revizuit va fi înregistrat în registrul de comerciă și când majoritatea absolută a acționarilor, fiă acțiuni primitive, fiă acțiuni de prioritate precum și aceea a capitalului nominal represintat de aceste acțiuni, vor fi presintate la schimbare în termenul ficsat, cu noul obligațiuni de Stat române Amândouă aceste condițiuni s’a împlinit, pe baza cărora, la 7 Mai 1880 a fost declarată definitivă înregistrarea provisorie aotărîrilor adunărei generale de la 3 Martie 1880 făcută de tribunalul regesc I din Berlin în registrul de comerciă la 20 Martie 1880 sub no. 3436. Reclamantul revisiunei, care ca posesor a 335,100 mărci acțiuni, valore nominale, deja a protestat în adunarea generală de la 3 Martie 1880 în contra otărîrilor luate încercându-se apoi în deșert de a împedica înscrierea lor în registrul de comerciă , le combate în procesul de față cu propunerea : să se declare ca nulă și neobligatore otărîrile luate la 3 Martie 1880 de adunarea generală extraordinară a acționarilor și în conformitate cu acesta, partea defendare să fie condamnată a se abține de la împlinirea otărîrilor amintite, respective, otărîrile deja esecutate să le retrogradeze prin restabilirea stării de lucruri precum a fost înaintea otărîrilor atacate și a face să se ștergă din registrul de comerciă înscrierile făcute pe baza acelor otărîri. Reclamantul a fost respins în prima instanță prin sentința tribunalului de țară regesc Camera a VI comercială din 10 Mai 1880, recunoscându-i-se in adevăr, pe baza acțiunilor ce posedă, dreptul de a intentată acțiune, respingându-i-se însă acțiunea ca neîntemeiată. Acestaotărîre a fost aprobată în apel prin sentința de la 29 Octombre 1880 a tribunalului comercial de la Berlin, secția VI civilă. In contra acesteia, reclamantul a făcut cerere de revisiune cerând a se casa sentința combătută și a se decide conform reclamațiunii Pentru susținerea reclamațiunii, reclamantul refuză «spunerile deja făcute în instanțele anteriore , care se pot vedea în istoricul faptelor dinotărîrile tribunalului de prima și a doua instanță. In instanța a treia însă renunță la susținerea că prinotărîrile luate s’ar fi violat art. 217 din cod. com și declară că nu voeace a accentua special pretensiunea că contraria art. 215 din cod. com. s’a modificat obiectul întreprinderii societății acționarilor prinotărîrile majorității, ci voeace a desvolta acest punct pentru sprijinirea argumentului că s’au violat art. 239, 239 a. și 31 din cod. com. Afară d’acesta, reclamantele revisiunii mai aduce și umătorele noi motive pentru combaterea otărîrii din 3 Martie 1880 cu următorele motive : 1. Competința acționarilor de a lua acele otărîrî e contestabilă pentru că ele au fost luate cu condițiune ca majoritatea absolută a acțiunilor să fie depusă cu oferta de conversiune în contra a noi obligațiuni de Stat române. 2. § 2. al Statutului revizuit combinat cu art XXVIII al convențiunei, urmăreșce scopul ca sediul societății să fie strămutat în România ; pentru strămutarea sediului unei societăți indigene de acționari în străinătate se cere însă unanimitatea voturilor acționarilor. 3. Instituirea de ipotecă prevădută în art. IX al convențiunei asupra rețelei drumului de fer Roman-Vârciorova cuprinde o eventuală rambursare a fondului către acționari ceea ce nu e admisibil de cât numai cu presupunerile art. 248 din cod. com. Din partea societății chemate în revisiune, s-a făcut cererea ca : Revisiunea să fie respinsă ca neîntemeiată și reclamantul revisiunii să plătască cheltueli de judecată. MOTIVE Caracterul juridic special al societății pe acțiuni, mărginirea garanției acționarului, înlesnirea transferării acțiunilor la purtător și participarea unui mare număr de societari făcută posibilă prin acest caracter deosebit, reclamă neapărat uă organizare solidă a societății pe acțiuni și uă fiesare precisă a competinții fiecăruia din organele iei. Cu tote că în acesta privință s’a lăsat libertate voinței particulare, legiuitorul a găsit totuși necesar de a stabili anume ore care, principii generale, care au valore pentru tote societățile pe acțiuni. Legea admite numai societățile pe acțiuni ce sunt organisate după acele principii și numai atunci recunosc hotărîrile și lucrările lor ca de drept valabile când nu contravin unor anume reguli generale de drept. Prin acestă s’a îngreuiat formarea de societăți pe acțiuni și mai cu semn s’a pus activității lor un barieră care în unele cazuri pate să împedice păzirea cu succes a intereselor economice ale societății pe acțiuni; o altă parte însă s’au garantat prin acesta în contra negliginții interesele unor a treia persone și ale fiecărui acționar în parte. Observarea rigurosă a acestor disposițiuni este cu atât mai imperiosă cu cât societatea pe acțiuni, tocmai prin caracterul iei deosebit nu pate să lucreze decât prin organe, și cu tote că, organul principal, adunarea generală, este formată de către acționari, totuși nu pate se fie într’adevăr competinte decât numai voința majorității celor prestați. Numai puține desposițiuni legale cară a se aplica din ofieid din partea judecătorului ; fiecare acționar înse are dreptul de a cere ca organele societății să conforme acțiunile lor cu disposițiunile legale, și pentru realizarea acestui drept el póte invoca ajutorul judecătoresc. La acesta se iau în vedere numai normele de drept ér nici decum interesul societății. Deca pe două parte, in contra procederii legale a organelor societății, acționarul singuratic nu pate să demonstre căotărîrea luată sau esecutată este contrariă intereselor societății, pe d’altă parte, la cas de procedere nelegală a organelor societății, nu se pute opune cu eficacitate dreptului d’a se ’mpotrivi al fiecărui acționar, obiecțiune, căotărîrea luată în mod nelegal ar fi fost avantagiosă pentru interesele societății. 2. Reclamantele, în calitatea sea de acționar, atacă valabilitateaotărîrilor luate de adunarea generală la 3 Martie 1880 prin care s’au aprobat încheierea unei convenționi cu guvernul român și modificările de statut care a devenit necesară prin acesta. Convențiunea are de scop trecerea căilor ferate române către statul român și încetarea eventuală a societății acționarilor. La acest scop s’ar fi putut ajunge în modul cel mai simplu prin lichidarea societății acționarilor și cumpărarea căilor ferate de statul român. N’au apucat acesta cale. Au plecat din punctul că societatea acționarilor trebuie să-și continue duuă-camdată esistența, și s'au acordat guvernului român drepturi întinse în schimbul obligațiunilor luate de densul pentru acesta. Este a se cerceta daca acordarea acestor drepturi a fost admisibile. 3. Convențiunea stipuleza antei că societatea acționarilor cedăză guvernului român pentru totă durata concesiunii esploatarea întregii rețele a căilor ferate, obligându-se guvernul român în schimbul acestora de a preschimba acțiunile primitive și cele de prioritate ale societății cu obligațiuni de stat române, și a plăti acelor din acționari cari n’ar veni la preschimbare uă dividendă anuală de 3/3 °/o din valorea nominale a acțiunilor primitive, și de 8% din valorea nominale a acțiunilor de prioritate. Daca nu s’ar fi stipulat nimic mai departe, adunarea generală, consimțind la acesta convențiune și procedând la modificarea necesară a statutului, n'ar fi trecut peste marginile competinței iei și n’ar fi violat dreptul reclamantului. Disposițiunile convențiunei, care acordă acționarilor dreptul d’a preschimba acțiunile lor în contra obligațiunilor române și care prin promisiunea de a se plăti să premia acelor acționari care ar depune în termen otărît acțiunile lor pentru preschimbare, creazâ că stimulațiune pentru procedare la preschimbare, m ating de loc relațiunea juridică între acționari și societate. Ele sunt privitore numai la schimbarea personei posesorului de acțiuni și lăsând la uă parte înființarea de ipotecă care este încă a se cerceta dacă în fine ar fi putut fi aprobată de societatea acționarilor fără a se viola dreptul acționarilor. Nu se pute afla asemenea niclită violare a Statului sau a vreunui principiu de drept în împrejurare că guvernul român face se atârne perfecțiunea convențiunii de convențiunea ca penă la uă c hotărîtă se i se fi oferit spre preschimbare un număr fici de acțiuni. Admisibilitatea juridică a întrunirii majorității ba chiar a totalității acțiunilor într’uă singură mână este incontestabilă, nu pate se fiă deci nelegal a se pune ivirea unui asemene fapt ca condițiune pentru perfecțiunea unei convențiuni. Reclamantul revisiunii a mai relevat în cercetarea orale caotărîrea luată în privința încheierea convențiunei ar fi nevalabilă din cauză că, după condițiunea mai sus menționată, convențiunea va deveni perfectă numai atunci când majoritatea va fi devenit altă, deorece acesta n’ar fi cu putință decât numai atunci când un număr de acționari care formeză majoritatea ar ceda acțiunile lor înainte încheierea convențiunei, așadar majoritatea adunărei generale de la 3 Marte 1880 a luat h hotărîre în privința unei convențiuni care nu va mai deveni perfectă decât numai dupe disparițiunea ieî. Acesta e pe deplin exact, n’are însă nici uă influință asupra velabilității convenționei din causa că acționarii care formeza adunarea generală n’au contractat și n’au otărît a contracta asupra drepturilor lor individuale, ci au dat voturile lor necesare pentru luarea unei otărîri de către adunarea generală pentru societatea de acțiuni. Déca în acel timp votanții au fost acționari, otărîrea adunărei generale s’a făcut cu vigore legale și este indeferințe deca în urmă, votanții au mai fost acționari sau déca au avut de gând a șî vinde acțiunile ’ndată după luarea otărîrea. Cedarea esploatării către statul român pe socotela lui în contra unei dividende de uă sumă anuale egale acordată acționarilor, cât și modificarea § 45 a vechiului Statut în privința formărei bilanțului pricinuită prin acesta, a putut fi asemene otărîtă de adunarea generală cu majoritate de voturi. Intr’acesta era cuprinsă oă modificarea Statutului primitiv, care modificare, după § 63 lit. c. al aceluiași Statut putea fiotărîtă de adunarea generală cu consimțimentul guvernului român. Nu se pute vedea în acesta uă schimbarea obiectului întreprinderei societății acționarilor, care după art. 215 din cod. com. ar fi putut să fi hotărîtă prin majoritatea de voturi. Scopul societății și obiectul întreprinderii ie- a fost, după § 3 din vechiul Statut, construcțiunea și esploatarea căilor ferate române. Întreprinderea societății acționarilor își menține încă acest obiect, chiar după convențiunea de cedare a esploatărei și după modificările de Statut care resultă din acesta. Punându-se esploatarea de către Statul român pentru că bonificare anuală fiese în locul esploatării proprie de pen’acum. S’a modificat numai mijlocul pentru atingerea scopului societății rămas neschimbat. Acum ca și mai nainte întreprinderea societății este ca să tragă venituri din esploatarea căilor ferate române și să le reparțască între acționari după proporția acțiunilor lor. Deca este mai avantagios pentru acționari de-a conduce singur esploatarea sau de a face să fie conduse de către un altul, și în cazul din urmă, a face ca esploatarea se merga pe socotela societății sau pe socotela unei a treia persone pentru uă bonificare acordată societății, acesta era uă cestiune de interes asupra căreia adunarea generală era competinte să decidă. Nu se pate vedea că violarea dreptului acționarilor singuratici în faptul că în locul unei dividende nestatornice s’a pus uă dividendă facsă. In ceea ce priveșce sediul societății, § 2 al Statutului revizuit diferă de § 2 al vechiului Statut numai într’acesta, căotărîrea asupra transferăreî sediului, care în vechiul Statut era lăsată consiliului de supraveghiare, s’a reservat, în Statutul revizuit, adunăreî generale, prin care lucru nu s’au adus nici un prejudiciu drepturilor acționarilor. Deorece deja în vechiul statut s’a admis transferarea sediului făr’a se face vreoă deosebire între transferarea însă localitate străină sau indigenă, nu se pate vedea că violarea dreptului acționarilor în faptul că la redactarea statutului revizuit s’a avut în vedere în mod espres transferarea sediului societății în România. 4. Convențiunea și modificările de statut opărîte pe basa lei nu se mărginesc cnse numai la cedarea esploatațiunea către Statul român. Ele ating chiar în fond organisarea societății. După codicele comerciale și după natura lucrului fiecare societate pe acțiuni trebuie să aibă un organ de voință, adunarea generale, și un organ executoriu, represintanța. Din motive de oportunitate, codicele comerciale mai prevede un organ de control, consiliul de supraveghiare. Pentru îndeplinirea disposițiunei legale ca fiecare societate de acțiuni trebuie să aibă că representanță (art. 227 cod. com.) nu este însă de ajuns ca una sau mai multe persone să fie indicate ca representanți și să fie însărcinate cu representarea societății de acțiuni. Representanța trebuie să fiă în fapt organul societății de acțiuni adică unelta prin care ea își aduce voința la îndeplinire. Societatea pe acțiuni trebuie să aibă putința de a sili pe representanți ca să lucreze după voința iei și mai cu semn să aducă la îndeplinire otărîrile adunărei generale. Statutul revizuit al societății acționate pare într’adevăr a fi prevădut în § 20 tote organele pe care codicele de comerciă le declară necesare, menținend în statutul revizuit tóte organele societății, instituite prin § 20 al vechiului statut, afară de direcția FOITA ROMANULUI 5 MARTIE Cazimir Boia 1881 DESCRIERE ORIGINALA de H... R. .. — Urmare și finei) — Prima mare mascherată în comitivă era acea a clubului artiștilor care represintă întorcerea unei caravane arabe dintr’unu pelerinagiu la Mecca, înainte d’a porni, toți câți o compuneau se adunară afară din Porta del Popolo spre a se arangia. In acele momente, începutul din Via Flaminia, unde ei se aflau, era uă adevărată bucată de Constantinopole, de Mecca, de Cairo, decă voiți. Arabi, Beduini, Persian!, Abisiniani, odalisce, sclavi, miluiau amestecați, vorbiau, se salutau, fumau, ingenuchiau cămilele, într’un cuvânt, uă copiă fidelă din viața orientală; în fine porniră, înainte mergeauă trupă de călăreți în bogate costume și arme arabe, după dânșii oă trupă analogă de pedeștri cari precedai patru sclavi negri, purtând pe umeri uă bară îmbrăcată în catifea vișiniă, acoperită 1] A vedea .Românul de era 4 cuvinte, de un baldachin de aceiași stofă împodobit cu ornaminte și uă coronă de aur. Sub baldachin ședea pe bară într’un bogat costum oriental, comod întinsă uă odaliscă; ovalul chipului, tăiăturile grațiose ale gâtului, și rotunjala umerilor iei, facea rușine geometriei care dă preferință liniilor drepte. Era două frumusețe rară, care rănia inimile, și ca lumina serei șl întunica vederea oricui o privia. Dup’acesta bară urma uă musică compusă numai din tambure, talere, tobe și fluere. Intonând un bucată pe care n’o pot numi altfel decât musica viitorului, imitând țipelile și răcnezile diverselor animale. După musică un alt baldachin pe uă bară ca și cel d’ântăî, purtând alte două odalisce ale cărora costume strălucitore armonisau cu grația chipului lor. In urma acesteia, mergeai două cămile, purtând cea din nainte că frumosa buclă de pluthc roșie, ornată cu aur, și cea din urmă, un superb palmier verde două înălțime considerabilă. De aci urmau oă mulțime de sclavi albi și negri, călări și pedeștri. Efectul ce a produs acesta splendidă procesiune nu se pute descrie, trebuia sé o vita cineva spre a’și putea face uă ideiă; ori cum m’așî încerca a o depinge, oricât de viu ar fi coloritul ce ’i-așî da, tot ar fi palid pe lângă realitate ; de aceea mă abție de la acesta. A doua procesiune solemnă fu a pensionarilor Academiei francese, care represintă curtea lui Carol IX. Precedat de trei corniști călări, cari sunau un marș francez, mergea tras de 6 cai un mare car împodobit cu lucrări artistice în stuc aurit, în ambele părți se observau două frumose statue mitologice ; în partea anterioră doui îngerași și în fundă mare statue aurită represintând Roma, ținând globul în mână. Artiștii, în număr mai mare de 20 îmbrăcați toți în alb a la Charles IX, stateau în piciore pe car, aruncând buchete și bomboniere pe balcane și la trecători. Eleganța cu care era improvisată acesta mascherată, era de un gust, așa cum numai Francesii se pricep d’a arangia; impunători, maiestoși secerau aplausele frenetice ale mulțimii, printre cari se audiau strigăte de suive la France.* Aceste două mari mascherate erau precedate și urmate de mai multe alte comitive comice; astfel era una care represintă dominațiunea animalilor asupra omului. Era formată de on elegantă trăsură trasă de oameni costumați și cu chipuri de cai; în trăsură ședea două măsci de ambele sexe costumate și cu chipuri de câni, și pe capră ca visitiu să mască cu chip de cotoifl. In trăsură se rădica un tablă cu inscripția: „Schiavitii dell’ uomo, protezione degli animali ” Că altă procesiune comică represintă pe Sf. George învingătorul smeului: înainte, pe un cal care avea multă asemănare cu Rosinanta lui Don Quichote, mergea călare un tip original de Eagles 1) în haine zdrențărose, forțe comice, urmat de un mare binoclu și în mână în loc de faimasa lance, ținea călăușa lui Baedecker. După dânsul urma tîrîndu-se pe stradă un drago (smeu), monstru în formă de crocodil înaripat, de culore verde cu pete negre, d’uă lungime de vr’uă 5 metri și grosimea principală vr’uă 2 metri în diametru și două esecuțiune perfectă. Comică destul fu apoi comitera societății de chelneri și bucătari. Aceștia în număr de vr’uă 12 erau îmbrăcați peuă parte din corp cuuă jumătate de frac atârnând uă pală, pantalonul de pe piciorul din acea parte, negru ; cealaltă jumătate a corpului era îmbrăcată cu uă jumătate spențer alb, uă jumătate șorț, și piciorul din acesta parte cu un pantalon alb. Pe cap purtauă jumătate de scufă de bucatar și jumătate de cap descoperit, ținând într’uă mână uă mare lingură de bucătărie și în celaltă un șervet, alb. Apoi uă mulțime de care cu măscî în coraltivă elegant costumate și sume de măscî isolate inunda! strada făcând felurite glume și caraghioslâcuri. 1) Fiind St. George patronul Englitezei. Spre a descri efectul în complot, ar trebui să legiune de umeri, și totuși mă îndoesc că ar putea zugrăvi aceste serbări cu adevăratele colori; căci nu exist cuvinte în vre uă limbă umană, destul de puternice spre a putea exprima acel efect grandios, acel spectacol fermecător ce încânta ochiul. Vineri era șl de repaus pentru mărturii veseliei italiane. Era un fel de armistițiu conces de către comitatul carnalului legiunilor carnavalesche, spre a-șî restaura puterile pentru operațiunile supreme ce avea a urma în ultimele zile. Nici flori, nici bomboniere, nici ochiade amoritare, nici zîmbete subjugătore, nici măscî, nici șiruri de trăsuri. Lumea, dormind se odihnea de ostenelile nopței trecute, și chiar pe la ametil se vedeau multe case cu persoanele închise, semn că la ușile acelor case, cu totă ora târziiă, sta încă cu degetul pe buse Apocrat,leul tăcere!, luna trecu liniștită, puterile sleite se restaurară, și a doua di Sâmbătă reîncepură petrecerile pe Corso cu aceiași vivacitate ca Joi, cu osebirea numai că marile mascherate ale artiștilor straluciați prin absința lor. Duminica, strada Corso era transferată în Via Nazionale, care era frumos decorată cu bandiere și stofe colorate. Aruncarea florilor nu reuși tocmai bine fiind strada prea largă, de aceia nu mă voiu ocupa de M 4