Romanulu, martie 1881 (Anul 25)

1881-03-08

ANUL AL DOVE­ ZISCI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place d' 1st Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M. G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL iredacțiunea și Administrațiunea, stradă Dóm­nei 14. DUMINECA, 8 MARTIE 1881. Lumineazâ-te și vei fi.­­si-ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Țarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL mmm,» mărțișor m De și intusiasmul organelor opo­­sițiunii, în urma rostirii sentinței trib­unalului suprem de la Lipsea a ’inceput a se cam reci, când au ve­­nit singure că este departe de la tonul aspru al condușiunilor acelei sentințe până la efectul lor practic, totuși ele n’au­ dat ânca cu totul drumul acestui cal de bătălie, în care ’și puseseră la începută mari speranțe. Fără a ne perde timpul nostru și al cititorilor, respungând la elucu­­brările organelor oposițiunii, vom a­­runca astăzi să ochire asupra mo­tivelor sentinței de la Lipsea. Acestă scurtă analiză va conține atât un respuns la ceea ce a spus și scris oposițiunea, cât și aretarea eșactă a situațiunii de astăzi a cestiunii. După ce a citit cine­va hotărîrea atât de aspră, consemnată în capul sentinței, este adânc surprins de mo­­derațiunea, de slăbiciunea și de neo­­fensivitatea absolută a argumentelor pe cari se întemeiază acea energică hotărîre. Se scie că a trecut mult timp în­tre rostirea hotărîrei și publicarea sentinței; în acest timp s-a produs uă nemulțumire și uă protestare ge­nerală în contra inicnitații hotărîrii, fac­ă cu atâte răscumpărări de căi ferate, făcute în aceleași condițiuni în Germania. Sentința pare dor­­e­nită a potoli aceste nemulțumiri, și a nu compromite, pe cât posibil, răs­­cumpărările de cai ferate făcute și de făcut în Germania. Tribunalul suprem de la Lipsea a voit „să spele blana și să n’o ude.“­­ El a reușit întru­cât­va­­ pe noi și pe guvernul german a reușit a ne liniști pe deplin, în ceea­ c­e pri­­vesce efectele hotărîrii sale ; hotă­rîrea a rămas totuși, în formă, ast­fel cum fusese rostită; însă acest resultat nu s’a putut dobândi fără a se aduce un greu prejudiu­ă pres­tigiului instanței judecătoresce su­preme. Judecătorii de la Lipsca încep prin a declara că „trecerea căilor ferate române către Statul român,“ tre­buia, și prin urmare pute să se facă „în modul cel mai simplu, prin li­chidarea societății acționarilor și cumpărarea căi­lor ferate de către Statul român.“ Acestă declarare este prețiosă a­­cum pentru noi, cu atât mai pre­țiosă cu cât după cum vom vedea mai la vale, sentința revine încâ de două ori asupră­ și o întăresce prin argumentele sale. După acestă primă declarare, sen­tința urmeză : Convențiunea (între Statul român și societatea) stipuleză astel că so­cietatea acționarilor cederii guvernu­lui român pentru totă durata conce­siunii esploatarea întregii rețele a că­ilor ferate, obligându-se guvernu român în schimbul acestora de a pres­chimba acțiunile primitive și cele de prioritate ale societății cu obli­gațiuni de stat române, și a plăti acelor din acționari cari n’ar veni la preschimbare uă dividendă anuală de 3 ’/s la sută din valorea nomi­nală a acțiunilor primitive, și de 8 la sută din valorea nominală a ac­țiunilor de prioritate. „Daca nu s’ar fi stipulat nimic mai departe, adunarea generală, con­simțind la acestă convențiune și pro­cedând la modificarea necesară a statutului, n’ar fi trecut peste mar­ginile competinței iei și n’ar fi vio­lat dreptul reclamantului.“ Prin urmare, după tribunalul su­prem, este corectă și legală „cedarea către guvernul român a esploatării întregei rețele a căielor ferate ;“ este corect și legal „în Paglamen­­tul Statului de a preschimba acțiu­nile primitive și de prioritate în o­­bligațiuni de Stat române;“ este corectă și legală disposițiu­­nea de a se da „uă dividendă fieșă de 3 V, la sută acționarilor cari n’ar veni la preschimbare .“ Prin urmare, totă operațiunea rescumpărării, care constă în luarea de către Stat a esploatării linielor, în preschimbarea titlurilor și în tran­sformarea acțiunilor nepreschimbate în adevărate obligațiuni cu uă do­bândă fiesă, este, după tribunalul su­prem, pe deplin corectă și legală. Sentința probeza pe larg acestă corectitudine, mult mai bine de­cât am putea-o face noi, cari nu suntem atât de bine în curentul mecanis­mului legilor germane. Trimitem întru acesta pe cititori la numero­­sele argumente invocate cu un ade­­vărat zel de judecătorii de la Lipsca. Deosebit de acesta, sentința pune pe Statul român la adăpost de ori­ce contestare a dreptului sau de a fi dețiitorul majorității acțiunilor și de a se bucura de tote drepturile legate de acele acțiuni. „Admisibili­tatea juridică a întrunirii majorității, ba chiar a totalității acțiunilor într’uă singură mână e incontestabile,“ zice sentința. Cât despre dreptul de a muta re­ședința societății la Bucuresci, sen­tința este încă și mai categorică, daca se pate, s’o ascultăm . „In ceea ce privesce reședința so­cietății, § 2 al statutului revizuit diferă de § 2 al vechiului statut nu­mai într’acesta că­otărîrea asupra transferărei reședinței, care în ve­chiul statut era lăsată consiliului de supraveghiare, s’a reservat, în statutul revizuit, adunării generale, prin care lucru nu s’a adus nici un prejudiciu drepturilor acționarilor. „De­ore­ce deja în vechiul statut s’a admis transferarea reședinței făr’a se face vre­oă deosebire între tran­sferarea în­că localitate străină sau indigenă, nu se póte vedea că violare­a dreptului acționarilor în faptul că la redactarea statutului revizuit s’a a­­vut în vedere în mod espres transfera­rea reședinței societății în România.“ Totul e dar corect și legal, după judecătorii supremi , — și cedarea esploatării, — și preschimbarea ac­țiunilor, — și stabilirea unei divi­dende fieme, — și mutarea reședin­ței societății la Bucuresci. Ce este dor nelegal, atât de nelegal în­cât se atragă anularea votului adunării generale de la 3 Marte 1880, în totalitate și în tote dis­­posițiunile lui ? Nelegale sunt done disposițiuni de amănunt, de mecanism, disposițiuni cari nu ating fondul afacerii, căci pot prea bine să lipsesc­ cu totul, fără ca operațiunea rescumpărării să fie suprimată sau măcar alterată. Acestea sunt : I. Instituirea unei direcțiuni prin­ciare; II. Acordarea ipotecei căielor fe­rate pentru obligațiunile 6 la sută ale Statului. Motivele pentru care judecătorii de la Lipsea declară nelegale aceste două disposițiuni ale convențiunii votate la 3 Marte 1880 de aduna­rea generală a acționarilor, sunt ex­­puse în sentință, cu tote silințele de cari aveau trebuință, spre a putea trece de admisibile ; ele se pot înse resuma în modul următor: Uă societate anonimă are trebuință, după legile germane, de uă represin­­tațiune, purcejând direct de la ac­ționari și stând supt contr­olul lor. Uă direcțiune princiară nu înde­­plinesce aceste condițiuni, de­ore­ce ea este numită direct de guvernul român, lucreză după ordinile sale și acționarii n’au nici un control a­­supră-i. Judecătorii supremi nu s’au între­bat însă ce mai însemnată acest con­trol, în ce mai constă el, din­ mo­mentul ce au admis dividendă fiesă? Ce mai au de văzut acționarii ce nu s’au schimbat titulurile în ges­tiunea societății, din momentul ce ori­cum ar fi ea condusă, ei nu pot să aibă nici mai mult nici mai pu­țin de 3 € 1} ? A admite legalitatea dividendel­ficsată uă dată pentru tot-d’a­una, și a contesta legalitatea instituirii unei autorități pre­care, pe care so­cietatea o însărcineză uă dată pen­tru tot-d’a­ una să’i servască de re­­presintațiune, este, după noi, uă in­­consecință din cele mai compromi­­țătore. Acordarea ipotecei este asemene nelegală, după sentință, de­ore­ce ea s’a înființat, nu pentru uă dato­rie a societății, ci pentru uă dato­rie a Statului român. „înființarea ipotecei este uă măsură străină sco­pului societății, pentru care aduna­rea generală n’a fost competinte se decidă. “ Cum se face însa că judecătorii supremi găsesc atâte argumente spre a susține legalitatea dividendel fiese, punând pentru acesta înainte numai interesul acționarilor de a’și dobândi un venit sigur, și pierd din vedere acest interes, atunci când el le ar fi arătat că acționarii au consimțit la acordarea acestei ipotece tocmai spre a’și asigura un venit neîndoios? Daca înființarea ipotecei era străină scopului societății, dividendă fixă era încă mult mai străină, de­ore­ce so­cietatea nu s’a înființat spre a face acționarilor uă rentă fixă, ci spre a esploata uă cale ferată, și a face pe acționari să participe la tote folo­sele esploatării, folose asigurate prin­­tr’uă garanție de 7 lun. pe an asu­pra capitalului de construcțiune. Nu spiritul de dreptate, ci numai converințele locale, ca să nu zicem mai mult, au putut arunca pe jude­cătorii de la Lipsea în asemeni ne­­consecințe. Vom urma în alt număr acestă mică analiză, și vom conchide, putem spune de pe acum, la imp­­o­sibilitatea de esecutare a sentinței de la Lipsea, imposibilitate mărturi­sită forte lămurit de ânsăși acesta sentință. Adresă către d. Președinte al Consiliului de miniștrii Ion Brătianu, a mai multor membrii ai baroului român. Domnule Prim-ministru. Atentatul îndreptat contra vieții domniei vostre a fost că lovitură dată libertăților și moralității publice, un ultragiu adus simți­­mentelor celor mai scumpe ale națiunei, uă am­enințare permanentă rădicată asupra ca­pului tuturor omenilor de bine Atitudinea insolentă și provocătore a pro­motorilor acestei crime, în urmă ca și îna­intea comiterii iei, a rădicat un simțiment unanim de indignare în tote rândurile so­­cietăței. Cu tote acestea, încuragiațî de slă­biciunea represiunei, ea continuă a amenința cu noi pericole, cu noi crime. In fața acelor amenințări și a cinismului cu care ele se afișădă, în fața relelor și a disordinei în care s’ar îmbrânci societatea nostră, daca ele s’ar perpetua, [credem de datoria ori­cărui om onest să lucreze din tóte puterile, pentru ca acest scandal să în­ceteze, pentru ca lumina deplină să se facă asupra acestei afaceri rămasă încă în întu­neric ; și pentru ca criminalii, ori­care ar fi ei, să ’și primesc a drepta lor pedepsa. Pătrunși de aceste simțimente și deplo­rând faptele petrecute, subsemnații membri ai baroului venim a vă ruga să ne aut­ori­­zari a ne constitui parte civle în acest pro­ces, pentru ca—de va fi trebuință—să pu­tem alăturea și împreună cu organele legii, apăra înaintea juraților mărele interese so­ciale amenințate prin asemenea încercări criminale, și contribui din puterile nóstre ca lumina să se facă, ca răul să se curme și ca justiția să ’șî împlinescă opera. V. Maniu, C. Boerescu, Dim. Căpreanu,­­I. Ch­itzu, M. Pherechide, G. Canlilli, Pan­­tazi Ghica, Petre Grădișteanu, Anast. Sto­­lojan, Eug Stătescu, Nicolae Fleva, G. Mâr­­zescu, S. Periețeanu-Buzeă, M. Sehina, Ro­mulus N. Opreanu, C. I. Bossie, Gr. Vul­­turescu, R. M. Missir-Corbescu, Ion Villa­­crose, G. Sefendarie, Ion G. Poenaru-Bordea, G. Bălănescu, N. Lupașcu (Decan la Vaslui.) D. I. G. Brătianu a dat următorul răspuns: Domnilor, Vă mulțămesc din inimă pentru simți­­mentele ce esprimați. Adresa d-vostră este pentru mine vă mângâiere, pentru fără­nă rasă de lumină. Când partea cea mai cultă și mai inte­­liginte a națiunei vede răul și simte peri­colele la care s’ar espune țăra dăcă el s’ar perpetua, leacul este sigur și vindecarea nu póte fi departe. Mijlocirea d­v. der, simțimentele nalte din care ea se inspiră, sunt cea mai bună garanție că societatea română va sei să e­­liminee ea însă­șî acestă cangrenă din se­nul său, și că ori­care ar fi slăbiciunile și rătăcirile la care asistăm, asasinii vor fi siliți să se ducă aiurea spre a-șî esercita trista lor meserie. Vă mulțămesc dor âncă vă dată cu re­cunoștință pentru îngrijirile legitime ce ma­nifestau­, dar să lăsăm ca justiția să ’șî în­­deplinăscă singură opera. Țara va ved­ea în urmă daca aceia cărora legea le a ’ncre­­dințat marea misiune de-a ocroti vieța ce­tățenilor, de-a urmări și pedepsi pe făcă­torii de rele, au sorut să ’și împlinescă cu sfințenie datoria în acestă împrejurare. Ion C. Brătianu, și 32 de minute mari fără a-șî fi revenit în simțiri. .Aflând despre cele întâmplate, princi­pesa Dolgoruka cădu leșinată. Nu-și reveni în simțire de­cât după două coșuri. .Emoțiunea ce domnesce în Petersburg nu se póte descrie. .Duminică de dimineță că proclamare a comitetului nihilist, placardată pe zidurile palatului Mihail, anuncia poporului rus ,că,­­în aceiași ai se va sfirși cu domnia ti­­»ranului.* SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 18 Martie.—Principele Alecsandru al Bulgariei, călătorind incognito, a sosit astăzi de dimineță la Viena și a fost primit la gară de către d. d’Oubril, ambasadorele Rusiei, și a plecat peste și la Petersburg. Pans. 18 Martin —împrumutul național a fost acoperit de 15 ori, or nu de 30. Stockholm, 18 Martin.— Starea sănătății regelui Suediei s’a îmbunătățit. Berlin, 18 Martie.­­ Căpitanul corvetei trimise în colonia americană Liberia, spre a pedepsi pe locuitori, anund­ă că guvernul Liberiei este gata a plăti­tă despăgubire ; localitatea locuită de culpabili a fost cu totul distrusă, șase ostatici au fost opriți pe corveta germană. Telegramă comercială. Paris, 18 Martie —Urcarea în cursurile cerealelor care s’a produs în America, a provocat uă mare urcare pe piețile Europei. Situațiunea agricolă este bună. Omorul Țarului Alesandru II La Lanterne primeșce de la corespon­­dintele său­ din Petersburg următorea de­peșă :­­ Atentatul a avut loc la doi pași de la Katerinsky­ Kanal, lângă parcul marelui­­duce Mihail, ci nu în apropierea teatrului Mihail. .Bomba ântăia isbucni supt trăsura Ța­rului , acestă trăsură fiind căptușită cu fer nu suferi mult. Țarul nu fu lovit de cât ușor și sări jos strigând: «Șto takoja, opiati nihilistî* (Ce! ér ni­­hiliștii!). „împrejurul lui zăceau, uciși sau răniți, doi cerkezî din escortă și opt răniți. »In acelaș moment, un individ, îmbrăcat cu un elegantă blană negră, aruncă la pi­­ciorele Țarului un a doua bombă care is­bucni cu un sgomot îngrozitor. (Era um­plută cu nitro­glicerină). De astă dată îm­păratul călu, cu piciorele rupte și cu pân­­ticele deschise, de unde eșeaă intestinele, el vise : Mem­a abili! (Sunt uciși). .Marele duce Mihail Nicolaevici și pre­fectul poliției Dvorjetsky se răpediră în a­­jutorul lui, ’1 sculară și-l puseră într’uă sa­­m­ă care pleca în gonă. .Pe drum, Țarul nu pronuncia de­cât aceste cuvinte: — Hospody, ia stradaiu, menia ubil­! (Domne, cât sufer ! Sunt ucis!) .Pe scara de onore a palatului de lrnă împăratul își perdu cunoștința din causa prea mare­ perdere de sânge. La orele 3 POLITICA ESTERN­A Negoțierile la Constantinopole Citim în Independința belgică . »De­și știrile publicate de­­ ziarele en­­gleze și germane în privința negocierilor de la Constantinopole par a fi relativ mulțu­­mitore, impresiunile ce primim de la co­­respondintele nostru nu ne presintă situa­țiunea supt­­ă lumină favorabilă. Disposi­­țiunile Turciei ar fi departe, după informa­­țiunile sale, d’a corespunde cu acceptările Puterilor, și acesta nu pare a fi inexact, de vreme ce chiar de la ’nceput s’au vă­­zut delegații otomani rădicând, asupra unor punte secundare, uă seria de dificultăți care au făcut zadarnice cele d’ântâiă întruniri ale ambasadorilor. Delegații turci­i pare că cätav­a pătrunde disposițiunile Europei, as­­scundând p’ale lor, de târnă ca nu cum­va se ofere mai mult de­cât li se cerea. Am aflat că Porta a spus în sfîrșit care sunt concesiunile iei. După cele ce ne spune corespondintele nostru, abia este ceva mai mult de­cât aceea ce nota de la 3 Octom­­bre conceda Greciei, și de­și Porta pre­­simția că aceste concesiuni nu vor fi bine primite, ea pare­otărîtă a nu merge mai departe.* Este un abis, ne spune corespon­dintele nostru, între linia ce­hă să o pro­­puie ambasadorii și aceea la care Turcia se va ține,* și el nu este departe de a crede că, în starea în care se află spiritele la Constantinopole, uă soluțiune mulțămitore a cestiunii elenice este cu neputință. »Dar acest pesimism, justificat, fără ’n­­doială acum opt file, a putut face loc altor simțiminte. Trebuie să credem că Porta n’a stăruit în încăpățînarea mea, de vreme ce negoțierile urmeză. »D’altmintrelea, am spus și o repetăm, daci Porta s’arătă recalcitrantă, causa este că în atitudinea diplomaților la Constantinopole, ea a descoperit simptome de neînțelegeri. Și d’astă dată ea s’a întemeiat pe rivalită­țile puterilor și n’a ținut să mă de concer­tul european întemeindu-se pe nișce pre­tinse neînțelegeri de vederi între ambasa­dori. Este adevărat că aceștia nu par a fi arătat totă unanimitatea dorită în acțiunea lor, dar atitudinea Porții îî va fi convins că cn acțiune comună este singuul mijloc prin care se pute pune capăt împotrivirei și îndărătniciei orbe a consilierilor Sultanu­lui. Acesta explică­otărîrea lor de a nu mai comunica cu Porta de­cât prin note iden­tice și colective și după ce vor fi luat în­tot­dea­una instrucțiunile guvernelor lor.* De altă parte, Pester Lloyd de la 17 Fe­bruarie exprimă și el în aceiași­­ privință următorele opiniuni: .Cerul grec s’a acoperit din n­oț cu m­ori groși. Ambasadorii din Constantino­pole par a fi făcut uă strîmbătură la recen­tele propuneri ale Porții și acum se vor­­besce din n­ou despre oă isbucnire a res­­belului, ca despre un lucru arangiat. Nu este ceva extraordinar să asemine schim­bare de păreri și vederi în afacerile orien­tale ; s’a întâmplat adese­ori și se va în­tâmpla și alte dăți pe viitor. Ne-am obici­nuit a primi asemeni vederi cu o o­are­care circonspecțiune, căci resultatul va veni în curănd destul de vădit. Cine scie ce influ­­ință va exercita schimbarea de tron din Rusia asupra afacerilor orientale și deca nu cum­va într’uă fi vre-uă instrucțiune din Petersburg va resturna totă opera din Constantinopole, deca cum­va se va ajunge la uă operă. Ne mulțămim dar să resumăm aci starea actuală a lucrurilor, ast­fel pre­cum resultă ea din relațiunile primite din Constantinopole . Delegații au făcut în ade­văr uă ore­care propunere de fruntarii, prin care se cedeză Greciei Thesalia până la înălțimile Olympului. Ambasadorii Engle­­tezei, Rusiei și Italiei au declarat neted că acesta liniă nu se pute primi. Cei­l­alți ambasadori exprimară părerea că este ab­­solut aminte trebuincio să uă înțelegere între ambasadori, pentru ca negocierile să potă fi urmate cu succes. In genere, s-a întipărit credința că, daca actualele negocieri cu Porta nu vor conduce la nici un resultat, ambasadorii se stabilesc­ între denșiî­nă fruntariă pe care s’o supună guvernelor lor, pentru ca acestea s’o recomande Gre­ciei spre primire. Daca Grecia va adera, a­­tunci linia va fi impusă și Turciei. Pentru moment, Porta redusă a ceda Greciei chiar și oă bucățică de pământ numai din Epir. Propunerea d’a dărîma întăririle de la Pre-

Next