Romanulu, martie 1881 (Anul 25)
1881-03-08
ANUL AL DOVE ZISCI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place d' 1st Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M. G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL iredacțiunea și Administrațiunea, stradă Dómnei 14. DUMINECA, 8 MARTIE 1881. Lumineazâ-te și vei fi.si-ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea Țarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL mmm,» mărțișor m De și intusiasmul organelor oposițiunii, în urma rostirii sentinței tribunalului suprem de la Lipsea a ’inceput a se cam reci, când au venit singure că este departe de la tonul aspru al condușiunilor acelei sentințe până la efectul lor practic, totuși ele n’au dat ânca cu totul drumul acestui cal de bătălie, în care ’și puseseră la începută mari speranțe. Fără a ne perde timpul nostru și al cititorilor, respungând la elucubrările organelor oposițiunii, vom arunca astăzi să ochire asupra motivelor sentinței de la Lipsea. Acestă scurtă analiză va conține atât un respuns la ceea ce a spus și scris oposițiunea, cât și aretarea eșactă a situațiunii de astăzi a cestiunii. După ce a citit cineva hotărîrea atât de aspră, consemnată în capul sentinței, este adânc surprins de moderațiunea, de slăbiciunea și de neofensivitatea absolută a argumentelor pe cari se întemeiază acea energică hotărîre. Se scie că a trecut mult timp între rostirea hotărîrei și publicarea sentinței; în acest timp s-a produs uă nemulțumire și uă protestare generală în contra inicnitații hotărîrii, facă cu atâte răscumpărări de căi ferate, făcute în aceleași condițiuni în Germania. Sentința pare dorenită a potoli aceste nemulțumiri, și a nu compromite, pe cât posibil, răscumpărările de cai ferate făcute și de făcut în Germania. Tribunalul suprem de la Lipsea a voit „să spele blana și să n’o ude.“ El a reușit întrucâtva pe noi și pe guvernul german a reușit a ne liniști pe deplin, în ceea ce privesce efectele hotărîrii sale ; hotărîrea a rămas totuși, în formă, astfel cum fusese rostită; însă acest resultat nu s’a putut dobândi fără a se aduce un greu prejudiuă prestigiului instanței judecătoresce supreme. Judecătorii de la Lipsca încep prin a declara că „trecerea căilor ferate române către Statul român,“ trebuia, și prin urmare pute să se facă „în modul cel mai simplu, prin lichidarea societății acționarilor și cumpărarea căilor ferate de către Statul român.“ Acestă declarare este prețiosă acum pentru noi, cu atât mai prețiosă cu cât după cum vom vedea mai la vale, sentința revine încâ de două ori asupră și o întăresce prin argumentele sale. După acestă primă declarare, sentința urmeză : Convențiunea (între Statul român și societatea) stipuleză astel că societatea acționarilor cederii guvernului român pentru totă durata concesiunii esploatarea întregii rețele a căilor ferate, obligându-se guvernu român în schimbul acestora de a preschimba acțiunile primitive și cele de prioritate ale societății cu obligațiuni de stat române, și a plăti acelor din acționari cari n’ar veni la preschimbare uă dividendă anuală de 3 ’/s la sută din valorea nominală a acțiunilor primitive, și de 8 la sută din valorea nominală a acțiunilor de prioritate. „Daca nu s’ar fi stipulat nimic mai departe, adunarea generală, consimțind la acestă convențiune și procedând la modificarea necesară a statutului, n’ar fi trecut peste marginile competinței iei și n’ar fi violat dreptul reclamantului.“ Prin urmare, după tribunalul suprem, este corectă și legală „cedarea către guvernul român a esploatării întregei rețele a căielor ferate ;“ este corect și legal „în Paglamentul Statului de a preschimba acțiunile primitive și de prioritate în obligațiuni de Stat române;“ este corectă și legală disposițiunea de a se da „uă dividendă fieșă de 3 V, la sută acționarilor cari n’ar veni la preschimbare .“ Prin urmare, totă operațiunea rescumpărării, care constă în luarea de către Stat a esploatării linielor, în preschimbarea titlurilor și în transformarea acțiunilor nepreschimbate în adevărate obligațiuni cu uă dobândă fiesă, este, după tribunalul suprem, pe deplin corectă și legală. Sentința probeza pe larg acestă corectitudine, mult mai bine decât am putea-o face noi, cari nu suntem atât de bine în curentul mecanismului legilor germane. Trimitem întru acesta pe cititori la numerosele argumente invocate cu un adevărat zel de judecătorii de la Lipsca. Deosebit de acesta, sentința pune pe Statul român la adăpost de orice contestare a dreptului sau de a fi dețiitorul majorității acțiunilor și de a se bucura de tote drepturile legate de acele acțiuni. „Admisibilitatea juridică a întrunirii majorității, ba chiar a totalității acțiunilor într’uă singură mână e incontestabile,“ zice sentința. Cât despre dreptul de a muta reședința societății la Bucuresci, sentința este încă și mai categorică, daca se pate, s’o ascultăm . „In ceea ce privesce reședința societății, § 2 al statutului revizuit diferă de § 2 al vechiului statut numai într’acesta căotărîrea asupra transferărei reședinței, care în vechiul statut era lăsată consiliului de supraveghiare, s’a reservat, în statutul revizuit, adunării generale, prin care lucru nu s’a adus nici un prejudiciu drepturilor acționarilor. „Deorece deja în vechiul statut s’a admis transferarea reședinței făr’a se face vreoă deosebire între transferarea încă localitate străină sau indigenă, nu se póte vedea că violarea dreptului acționarilor în faptul că la redactarea statutului revizuit s’a avut în vedere în mod espres transferarea reședinței societății în România.“ Totul e dar corect și legal, după judecătorii supremi , — și cedarea esploatării, — și preschimbarea acțiunilor, — și stabilirea unei dividende fieme, — și mutarea reședinței societății la Bucuresci. Ce este dor nelegal, atât de nelegal încât se atragă anularea votului adunării generale de la 3 Marte 1880, în totalitate și în tote disposițiunile lui ? Nelegale sunt done disposițiuni de amănunt, de mecanism, disposițiuni cari nu ating fondul afacerii, căci pot prea bine să lipsesc cu totul, fără ca operațiunea rescumpărării să fie suprimată sau măcar alterată. Acestea sunt : I. Instituirea unei direcțiuni princiare; II. Acordarea ipotecei căielor ferate pentru obligațiunile 6 la sută ale Statului. Motivele pentru care judecătorii de la Lipsea declară nelegale aceste două disposițiuni ale convențiunii votate la 3 Marte 1880 de adunarea generală a acționarilor, sunt expuse în sentință, cu tote silințele de cari aveau trebuință, spre a putea trece de admisibile ; ele se pot înse resuma în modul următor: Uă societate anonimă are trebuință, după legile germane, de uă represintațiune, purcejând direct de la acționari și stând supt controlul lor. Uă direcțiune princiară nu îndeplinesce aceste condițiuni, deorece ea este numită direct de guvernul român, lucreză după ordinile sale și acționarii n’au nici un control asupră-i. Judecătorii supremi nu s’au întrebat însă ce mai însemnată acest control, în ce mai constă el, din momentul ce au admis dividendă fiesă? Ce mai au de văzut acționarii ce nu s’au schimbat titulurile în gestiunea societății, din momentul ce oricum ar fi ea condusă, ei nu pot să aibă nici mai mult nici mai puțin de 3 € 1} ? A admite legalitatea dividendelficsată uă dată pentru tot-d’auna, și a contesta legalitatea instituirii unei autorități precare, pe care societatea o însărcineză uă dată pentru tot-d’a una să’i servască de represintațiune, este, după noi, uă inconsecință din cele mai compromițătore. Acordarea ipotecei este asemene nelegală, după sentință, deorece ea s’a înființat, nu pentru uă datorie a societății, ci pentru uă datorie a Statului român. „înființarea ipotecei este uă măsură străină scopului societății, pentru care adunarea generală n’a fost competinte se decidă. “ Cum se face însa că judecătorii supremi găsesc atâte argumente spre a susține legalitatea dividendel fiese, punând pentru acesta înainte numai interesul acționarilor de a’și dobândi un venit sigur, și pierd din vedere acest interes, atunci când el le ar fi arătat că acționarii au consimțit la acordarea acestei ipotece tocmai spre a’și asigura un venit neîndoios? Daca înființarea ipotecei era străină scopului societății, dividendă fixă era încă mult mai străină, deorece societatea nu s’a înființat spre a face acționarilor uă rentă fixă, ci spre a esploata uă cale ferată, și a face pe acționari să participe la tote folosele esploatării, folose asigurate printr’uă garanție de 7 lun. pe an asupra capitalului de construcțiune. Nu spiritul de dreptate, ci numai converințele locale, ca să nu zicem mai mult, au putut arunca pe judecătorii de la Lipsea în asemeni neconsecințe. Vom urma în alt număr acestă mică analiză, și vom conchide, putem spune de pe acum, la imposibilitatea de esecutare a sentinței de la Lipsea, imposibilitate mărturisită forte lămurit de ânsăși acesta sentință. Adresă către d. Președinte al Consiliului de miniștrii Ion Brătianu, a mai multor membrii ai baroului român. Domnule Prim-ministru. Atentatul îndreptat contra vieții domniei vostre a fost că lovitură dată libertăților și moralității publice, un ultragiu adus simțimentelor celor mai scumpe ale națiunei, uă amenințare permanentă rădicată asupra capului tuturor omenilor de bine Atitudinea insolentă și provocătore a promotorilor acestei crime, în urmă ca și înaintea comiterii iei, a rădicat un simțiment unanim de indignare în tote rândurile societăței. Cu tote acestea, încuragiațî de slăbiciunea represiunei, ea continuă a amenința cu noi pericole, cu noi crime. In fața acelor amenințări și a cinismului cu care ele se afișădă, în fața relelor și a disordinei în care s’ar îmbrânci societatea nostră, daca ele s’ar perpetua, [credem de datoria oricărui om onest să lucreze din tóte puterile, pentru ca acest scandal să înceteze, pentru ca lumina deplină să se facă asupra acestei afaceri rămasă încă în întuneric ; și pentru ca criminalii, oricare ar fi ei, să ’și primesc a drepta lor pedepsa. Pătrunși de aceste simțimente și deplorând faptele petrecute, subsemnații membri ai baroului venim a vă ruga să ne autorizari a ne constitui parte civle în acest proces, pentru ca—de va fi trebuință—să putem alăturea și împreună cu organele legii, apăra înaintea juraților mărele interese sociale amenințate prin asemenea încercări criminale, și contribui din puterile nóstre ca lumina să se facă, ca răul să se curme și ca justiția să ’șî împlinescă opera. V. Maniu, C. Boerescu, Dim. Căpreanu,I. Chitzu, M. Pherechide, G. Canlilli, Pantazi Ghica, Petre Grădișteanu, Anast. Stolojan, Eug Stătescu, Nicolae Fleva, G. Mârzescu, S. Periețeanu-Buzeă, M. Sehina, Romulus N. Opreanu, C. I. Bossie, Gr. Vulturescu, R. M. Missir-Corbescu, Ion Villacrose, G. Sefendarie, Ion G. Poenaru-Bordea, G. Bălănescu, N. Lupașcu (Decan la Vaslui.) D. I. G. Brătianu a dat următorul răspuns: Domnilor, Vă mulțămesc din inimă pentru simțimentele ce esprimați. Adresa d-vostră este pentru mine vă mângâiere, pentru fărănă rasă de lumină. Când partea cea mai cultă și mai inteliginte a națiunei vede răul și simte pericolele la care s’ar espune țăra dăcă el s’ar perpetua, leacul este sigur și vindecarea nu póte fi departe. Mijlocirea dv. der, simțimentele nalte din care ea se inspiră, sunt cea mai bună garanție că societatea română va sei să eliminee ea însășî acestă cangrenă din senul său, și că oricare ar fi slăbiciunile și rătăcirile la care asistăm, asasinii vor fi siliți să se ducă aiurea spre a-șî esercita trista lor meserie. Vă mulțămesc dor âncă vă dată cu recunoștință pentru îngrijirile legitime ce manifestau, dar să lăsăm ca justiția să ’șî îndeplinăscă singură opera. Țara va vedea în urmă daca aceia cărora legea le a ’ncredințat marea misiune de-a ocroti vieța cetățenilor, de-a urmări și pedepsi pe făcătorii de rele, au sorut să ’și împlinescă cu sfințenie datoria în acestă împrejurare. Ion C. Brătianu, și 32 de minute mari fără a-șî fi revenit în simțiri. .Aflând despre cele întâmplate, principesa Dolgoruka cădu leșinată. Nu-și reveni în simțire decât după două coșuri. .Emoțiunea ce domnesce în Petersburg nu se póte descrie. .Duminică de dimineță că proclamare a comitetului nihilist, placardată pe zidurile palatului Mihail, anuncia poporului rus ,că,în aceiași ai se va sfirși cu domnia ti»ranului.* SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 18 Martie.—Principele Alecsandru al Bulgariei, călătorind incognito, a sosit astăzi de dimineță la Viena și a fost primit la gară de către d. d’Oubril, ambasadorele Rusiei, și a plecat peste și la Petersburg. Pans. 18 Martin —împrumutul național a fost acoperit de 15 ori, or nu de 30. Stockholm, 18 Martin.— Starea sănătății regelui Suediei s’a îmbunătățit. Berlin, 18 Martie. Căpitanul corvetei trimise în colonia americană Liberia, spre a pedepsi pe locuitori, anundă că guvernul Liberiei este gata a plătită despăgubire ; localitatea locuită de culpabili a fost cu totul distrusă, șase ostatici au fost opriți pe corveta germană. Telegramă comercială. Paris, 18 Martie —Urcarea în cursurile cerealelor care s’a produs în America, a provocat uă mare urcare pe piețile Europei. Situațiunea agricolă este bună. Omorul Țarului Alesandru II La Lanterne primeșce de la corespondintele său din Petersburg următorea depeșă : Atentatul a avut loc la doi pași de la Katerinsky Kanal, lângă parcul mareluiduce Mihail, ci nu în apropierea teatrului Mihail. .Bomba ântăia isbucni supt trăsura Țarului , acestă trăsură fiind căptușită cu fer nu suferi mult. Țarul nu fu lovit de cât ușor și sări jos strigând: «Șto takoja, opiati nihilistî* (Ce! ér nihiliștii!). „împrejurul lui zăceau, uciși sau răniți, doi cerkezî din escortă și opt răniți. »In acelaș moment, un individ, îmbrăcat cu un elegantă blană negră, aruncă la piciorele Țarului un a doua bombă care isbucni cu un sgomot îngrozitor. (Era umplută cu nitroglicerină). De astă dată împăratul călu, cu piciorele rupte și cu pânticele deschise, de unde eșeaă intestinele, el vise : Mema abili! (Sunt uciși). .Marele duce Mihail Nicolaevici și prefectul poliției Dvorjetsky se răpediră în ajutorul lui, ’1 sculară și-l puseră într’uă samă care pleca în gonă. .Pe drum, Țarul nu pronuncia decât aceste cuvinte: — Hospody, ia stradaiu, menia ubil! (Domne, cât sufer ! Sunt ucis!) .Pe scara de onore a palatului de lrnă împăratul își perdu cunoștința din causa prea mare perdere de sânge. La orele 3 POLITICA ESTERNA Negoțierile la Constantinopole Citim în Independința belgică . »Deși știrile publicate de ziarele engleze și germane în privința negocierilor de la Constantinopole par a fi relativ mulțumitore, impresiunile ce primim de la corespondintele nostru nu ne presintă situațiunea suptă lumină favorabilă. Disposițiunile Turciei ar fi departe, după informațiunile sale, d’a corespunde cu acceptările Puterilor, și acesta nu pare a fi inexact, de vreme ce chiar de la ’nceput s’au văzut delegații otomani rădicând, asupra unor punte secundare, uă seria de dificultăți care au făcut zadarnice cele d’ântâiă întruniri ale ambasadorilor. Delegații turcii pare că cätava pătrunde disposițiunile Europei, asscundând p’ale lor, de târnă ca nu cumva se ofere mai mult decât li se cerea. Am aflat că Porta a spus în sfîrșit care sunt concesiunile iei. După cele ce ne spune corespondintele nostru, abia este ceva mai mult decât aceea ce nota de la 3 Octombre conceda Greciei, și deși Porta presimția că aceste concesiuni nu vor fi bine primite, ea pareotărîtă a nu merge mai departe.* Este un abis, ne spune corespondintele nostru, între linia cehă să o propuie ambasadorii și aceea la care Turcia se va ține,* și el nu este departe de a crede că, în starea în care se află spiritele la Constantinopole, uă soluțiune mulțămitore a cestiunii elenice este cu neputință. »Dar acest pesimism, justificat, fără ’ndoială acum opt file, a putut face loc altor simțiminte. Trebuie să credem că Porta n’a stăruit în încăpățînarea mea, de vreme ce negoțierile urmeză. »D’altmintrelea, am spus și o repetăm, daci Porta s’arătă recalcitrantă, causa este că în atitudinea diplomaților la Constantinopole, ea a descoperit simptome de neînțelegeri. Și d’astă dată ea s’a întemeiat pe rivalitățile puterilor și n’a ținut să mă de concertul european întemeindu-se pe nișce pretinse neînțelegeri de vederi între ambasadori. Este adevărat că aceștia nu par a fi arătat totă unanimitatea dorită în acțiunea lor, dar atitudinea Porții îî va fi convins că cn acțiune comună este singuul mijloc prin care se pute pune capăt împotrivirei și îndărătniciei orbe a consilierilor Sultanului. Acesta explicăotărîrea lor de a nu mai comunica cu Porta decât prin note identice și colective și după ce vor fi luat întotdeauna instrucțiunile guvernelor lor.* De altă parte, Pester Lloyd de la 17 Februarie exprimă și el în aceiași privință următorele opiniuni: .Cerul grec s’a acoperit din noț cu mori groși. Ambasadorii din Constantinopole par a fi făcut uă strîmbătură la recentele propuneri ale Porții și acum se vorbesce din nou despre oă isbucnire a resbelului, ca despre un lucru arangiat. Nu este ceva extraordinar să asemine schimbare de păreri și vederi în afacerile orientale ; s’a întâmplat adeseori și se va întâmpla și alte dăți pe viitor. Ne-am obicinuit a primi asemeni vederi cu o oarecare circonspecțiune, căci resultatul va veni în curănd destul de vădit. Cine scie ce influință va exercita schimbarea de tron din Rusia asupra afacerilor orientale și deca nu cumva într’uă fi vre-uă instrucțiune din Petersburg va resturna totă opera din Constantinopole, deca cumva se va ajunge la uă operă. Ne mulțămim dar să resumăm aci starea actuală a lucrurilor, astfel precum resultă ea din relațiunile primite din Constantinopole . Delegații au făcut în adevăr uă orecare propunere de fruntarii, prin care se cedeză Greciei Thesalia până la înălțimile Olympului. Ambasadorii Engletezei, Rusiei și Italiei au declarat neted că acesta liniă nu se pute primi. Ceilalți ambasadori exprimară părerea că este absolut aminte trebuincio să uă înțelegere între ambasadori, pentru ca negocierile să potă fi urmate cu succes. In genere, s-a întipărit credința că, daca actualele negocieri cu Porta nu vor conduce la nici un resultat, ambasadorii se stabilesc între denșiînă fruntariă pe care s’o supună guvernelor lor, pentru ca acestea s’o recomande Greciei spre primire. Daca Grecia va adera, atunci linia va fi impusă și Turciei. Pentru moment, Porta redusă a ceda Greciei chiar și oă bucățică de pământ numai din Epir. Propunerea d’a dărîma întăririle de la Pre-