Romanulu, august 1881 (Anul 25)

1881-08-02

ANUL AL D­OUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Lima do 30 litere petit, pagina IV, — ^0 ban! Deto , , » pagina 111, —• 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la a­dministrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­uie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. - M, G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardti. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiimea și Administratiiniea strada Domnei 14. uuxtun RIH Bawii 1..­' sin __________................. ................................................................. ........■ ■ DUMINECA, 2 AUGUST 1881. BUCURESCI, .1 AUGUST 1881 Când­ tribunalul comercial suprem de la Lipse a rosti platonica’­ sen­tință,, în contra Societăței căielor fe­rate române și în favorea d-lui Lan­dach. din Berlin, patriotica oposițiune de la noi tresări de bucurie, și săp­­tămâni întregi nu avu altă grijă de­cât să arate, prin organele iei, mă­rimea înfrângerii și pagubele și rui­nele ce acea sentință avea să gră­­mădescă asupra României. Am respins atunci demonstrând că acea sentință, dată în contra tu­tor precedentelor din Germania, este prin natura iui neaplicabilă, că în administrarea și în esploatarea căie­­lor ferate, precum și în regularea bugetului Statului român, absolut nimic nu va fi schimbat prin faptul înalților judecători din Lipsea. Ceea ce am susținut, s’a confir­mat cu prisos, astă­­]I mai nimeni nu ’și aduce aminte de teribila sen­tință a supremului tribunal de la Lipsea; însăși organele oposițiunii au fost nevoite să amuțescă, conve­nind, prin tăcerea lor, că în deșert au versat atâte lacrimi de crocodil pe ruinele răscumpărării caselor fe­rate. Acum se produce însé un alt fapt. Societatea căselor ferate române, supt impulsiunea și cu concursul guvernului român, denunță obliga­țiunile 6 la sută ale Societății, și decide strămutarea scaunului social de la Berlin la Bucuresc. Obligațiunile 6 la sută ale socie­tății sunt­­ ultima iei datorie ; vă dată acesta ultimă datorie plătită. Societatea este stăpână absolută pe destinatele iei ; ea va putea chiar, daca va voi, se lichideze și să se di­­solve, fără ca nimeni s’o potă opri. Acesta nu este însă ceea ce vo­­esce casa Landau, care ar perde ul­tima­’­ speranță de câștig, în­­ ziua când n’ar mai existe Societatea cu care mereu se judecă. Misa casă se grăbi dej­a intenta proces Societății căselor ferate ro­mâne, cerând de la tribunal se in­terzică schimbarea obligațiunilor 6 la sută în contra titluri ale Statu­lui român, se intenjica asemene stră­mutarea reședinței Societății, la Bu­­curesci. Procesul s-a judecat și, pentru ma­rea nemulțumire a casei Landab și póte și a patrioticei oposițiuni de la noi, Societatea căielor ferate, a­­dică Statul român,­­l-a câștigat. Tribunalul de la Berlin a recunos­cut ca valabilă­­ schimbarea obliga­țiunilor 6 la sută ale Societății în titluri ale Statului, sub negreșit plata lor integrală în numerătare, la cas de refus de a schimba. Se scie că Societatea nu face în formă uă schimbare de titluri, ci uă de­nunțare, conform condițiunilor în care obligațiunile 6 la sută au fost emise. Societatea plătește inte­gral tote obligațiunile sale, cu fa­cultatea pentru dețiitorii acelor tit­luri de a primi titluri ale statului român în loc de bani. Intr’un cu­vânt, Societatea își plăteșce datoria, dând creditorilor săi facultatea de a primi în plată, dacă o preferă, ren­tă a Statului român în loc de bani. Tribunalul de la Berlin a recunoscut de corectă și valabilă acesta opera­țiune. Tribunalul a respins asemenea și pretențiunea de a se înteregice So­cietății strămutarea reședinții sale; pentru asigurarea f­erșilor el a ce­rut însă de la Societate depunerea unei cauțiuni de 500.000 mărri; a­­cestă cauțiune va fi îndată depusă, pentru ca lucrările necesare stră­mutării reședinței să nu se intăr­jie­­ște nici măcar cu vă <fi. Ni se va respunde pate, că așa a căștigat Societatea la Berlin și pri­mul proces cu d. Kaufman, dar când a ajuns naintea tribunalului suprem de la Lipsca, a fost condamnată. Prin urm­are, așa se pute întâmpla și acum. Așa ar fi neapărat, decă tribuna­lul suprem de la Lipsca s’ar fi măr­ginit a se rosti asupra singurelor cereri ce -i fuseseră supuse. El a voit însă a face ceva mai bine : si­­lindu-se a da sentinței sale tóte a­­parențele echității celei mai rigide, el a discutat întrega cestiune a răs­­cumparării căielor ferate; în acea disensiune, cuprinsă în sentință, s-a ocupat și de strămutarea reședinții Societății, și a declarat că ea este corectă și legală, de­ore­ce chiar ve­cinele Statute prevedeau cazul stră­mutării și o lăsau la singura deci­­siune a consiliului de supraveghiare. Eco termenii proprii ai sentinței : „In ceea ce privesce reședința So­cietății, § 2 al Statutului revizuit diferă de § 2 al vecinelor Statute nu­mai într’acesta, că­otărîrea asupra transferăreî sediului, care în vechiele Statute era lăsată consiliului de su­praveghiare, s’a reservat, în Statu­tele revizuite, adunărei generale, prin care lucru nu s’a adus nici un prejudiciu drepturilor acționarilor. „De­ore­ce deja in vechiele Sta­tute s’a admis transferarea reședin­ței făr’a se face vre-uă deosebire în­tre transferarea în uă localitate străină sau indigenă, nu se póte ve­dea că violare­a dreptului acționari­lor în faptul că la redactarea Statute­lor revizuite, s’a avut în vedere în mod espres transferarea reședinței Societății în România. “ Prin urmare, tribunalul suprem de la Lipsca s’a rostit afirmativ a­­supra cestiunii strămutării reședin­ței Societății la Bucuresci, este peste putință ca tot el acum să vină a zice contrariul; nici uă dată acel tribunalului se va espune la repro­barea și la desconsiderarea ce -i ar aduce un asemenea decisiune. Sentința de la Lipsea discută a­­semene cestiunea lichidării și disol­­verii societății; ea declară că cea mai legală și mai drepta cale spre a ajunge la deplina rescumpărare, este lichidarea și disolverea Socie­tății. Ea demonstra că lichidarea și disolverea Societății este o­ măsură mai puțin gravă de­cât încredința­rea averii sociale în mânele guver­nului român, și se mulțumește de simpla majoritate a unei adunări generale, spre a se rosti asupra li­­chidărei. Prin urmare, Societatea căilor fe­rate nu face acum defect a se pune pe calea ce ’­ a arătat’o tribunalul suprem de la Lipsca; primul pas pe acesta cale este plata datorielor So­cietății, și singura datorie ce mai are astă­zi Societatea, este represintată prin obligațiunile sale 6 la sută. Nici uă dată nu s’a făcut unui de­bitor dă crimă de a ’și plăti dato­­riile, în termenii cu cari acele da­torii au fost contractate, de aceea nimeni nu póte opri Societatea de a ’și plăti datoriile. Cât despre împre­jurarea că Societatea se serveste de renta statului român, spre a ’și sa­tisface creditorii, acesta este un sim­plu mod de plată, contra căruia ni­meni nu se­­‘póte rădica, de­ore­ce ori­care creditor n’ar voi se ia renta statului român, n'are de­cât a ’și lua banii, ce i se pune la disposițiune. După ce avem dej a înregistra succesul dobândit naintea tribunale­lor din Berlin, nu ne putem îndoui în nici un cas, de succesul final, na­intea ori­cărei instanțe s’ar mai duce acest proces. După cum refuzăm deja, în urma sentinții tribunalului suprem­ de la Lip­­­sca, sentințele defavorabile nu trebuie se ne sperie. Societatea căielor ferate, nu este astă­zi alt nimic de­cât însuși statul român, însă un stat se judecă în alte condițiuni cu totul de­cât un particular î­naintea justiției unui alt stat. Din momentul ce el nu păgubesce pe nimeni, din momentul ce -și în­­deplinesce tate angagiamentele, nu prea are a se teme de urzirile for­mate de aceia ce ar voi să-i smulgă ore­cari folose nedatorate. Chiar sen­tințele definitive rămân literă mort î naintea corectitudinei și probității dovedite. Societatea căielor ferate, adică Statul,—ca­re numim lucrurile pe numele lor adevărat,—nu voiesce să frustreze pe nimeni de dreptul său, nu voiesce să lipsescă pe nimeni de un câștig legitim ; el însă nu va ceda celor ce voiesc să-l esploateze, chiar daca aceștia ar veni armați cu tot felul de sentințe. De aceea Zi °­em­ în cea mai de­plină liniște : In curând achitarea întregei da­torii a Societății. In curând strămutarea reședinții Societății căielor ferate la Bucu­resci. Apoi, în curând lichidarea și di­solverea Societății, adică Statul stă­pân de drept, după cum este astă­zi de fapt, pe tate căiele ferate din România. Nu numai sabia pate resolve să cestiune , dar justiția este și ea ce­va. Republica franceză trebuie să fie prudentă și veghie­­tare, ci nu agresivă. Să sperăm că, vă­dată, prin tăria și maiestatea dreptului vom re­vedea pe frații noștri, de care suntem des­părțiți ! Fraga, 12 August. — Noul teatru na­țional Ceh este în flăcări de la șase ore sera; în acest moment, 10 ore, arde­ancă și flăcările distrug tote părțile interiore ale edificiului. Se crede că focul a avut loc din causa unor lucrări făcute supt inveliș de lucrători tinichigii. Poporațiunea ambelor naționalități este forte mult întristată. Berlin, 1­2 August. — Monitorul imperi­ului publică numirea comitelui Eulenburg, ministru de Stat, vechiü ministru de In­terne, ca president superior în Provincia Hessa-Nassau, în locul baronului Bude. Doctorul Schlieckmann s’a numit supt-se­­cretar de Stat la ministerul de Interne. SERVICIUL TELEGRAFIC A­L. AGENȚIEI HAVAS Belgrad, 12 August. — Cavașii consulu­lui Franciei la Niș au rănit de morte câți­va șerbi. Există temere de turburări. Paris, 13 August (noptea). — Intr’uă întrunire electorală ținută astă­ fără la Belle­ville, d. Gambetta a zis : „Politica nostră din afară trebuie să fie demnă și fermă. Francia trebuie să stea de nă­potrivă bine cu tote poporele. Va veni vă cji când pro­blemele dintre popore se vor deslega de dreptul ginților și triumful spiritului pacinic. Lumineaza-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 18 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusa. 20 BANI ESEMPLARUL POLITICA E STERNA. Discursul d-lui Ferry la Nancy. Fester Lloyd publică următorea telegramă din Nancy, cu data de 11 August : „D. Ferry, președintele Consiliului, a ți­nut aici un discurs în care aminti primi­rea ce i s’a făcut supt regimul de la 16 Main și dise, că se așteptă ca alegerile să fiă un act de recunoștință față cu majori­­tatea, care a scăpat Francia de regimul personal. Nimeni nu va reuși d’a înscena alegeri care se desaprobe Camera celor 363, sou d’acelea care sé însemneze uă re­­voluțiune sau un protest contra Republicei parlamentare. Alegerile vor întări acel spirit de înțelepciune și de unire între republi­cani, care a fost tăria nostră în trecut și care va rămâne evangelia nostră pentru viitor. Ministrul președinte Ferry consideră de nemerită revizuirea parțială și moderată a Constituțiunii, ast­fel precum a fost expusă de un mare orator în Tours, și care nu trebue luată drept revizuirea radicală și violente pe care o pretind intransignnția; oratorul privesce revizuirea parțială nu ca un pericol, ci ca apărare. In fine d. Ferry bea pentru unirea tutor republicanilor.* Tratările ruso-chineze. Se scrie din Petersburg cu data de 12 ale curentei. A că comisiune, prezidată de coman­dantul trupelor circumscripțiunei militare din Turkestan, s’a întocmit, de curend, cu scopul de a examina frontierele între Rusia și China despre partea Semiretchenskului. De la orașul Bedjin-Taon, frontiera este formată de rîul Khorgos pene la confluința cu Ui, pre care îl străbate spre a se în­drepta către Sud, prin munții Ouzonu-Taon, pene la Tekes ; străbătând fluviul, frontiera merge în lungul micului Mozart pene la munții Tiangchang urmând otajul natural al Chinei pene la trecerea Suakului. Pen­tru a se garanta contra invasiunilor Chi­nese despre Kuldjinsk, comisiunea a­otă­­rît să ridice fortificațiuni, lucru pentru care a însărcinat pe comandantul trupelor din Semiretchensk cu îndatorirea de a alege locurile unde întăririle ar fi necesarii. Că scrisare a generalului Ernroth. Neue Freie Presse publică următorea te­legramă ce i se trimite din Petersburg : „Generalul Ernroth asigură într’uă scri­­sore adresată unui diar din Petersburg, că a primit postul de ministru în Bulgaria după uă întrevorbire cu Alexandru II, numai în urma dorinței esprese a împăratului. Pen­­tru densul personal, propunerea nu avea nimic ademenitor, și nu s’a credut în drept a publica cuprinsul întrevorbirii, de­și pute asigura că repausatul împărat admitea po­sibilitatea unei schimbări a Constituțiuni bulgare și fără inițiativa Adunărei națio­nale bulgare. Cu totă neplăcerea s­a, ge­neralul trebui să rămână la postul său din causa nefavorabilei situațiuni a principelui. La 2 Mai, generalul Ermroth înmână prin­cipelui un memoriu asupra măsurilor tre­­buinciose și promise a rămâne la postul său pene la realizarea lor. Încă de atunci se ascepta sosirea generalului Kh­loff. Gene­ralul Ernroth nu tăgăduesce ca este autorul principal al măsurilor de liniște și ordine, pentru ca poporul să-șî potă exprima ne­turburat voința mea. Nici nu pate să fie vorba despre o­ presiune electorală, căci, măsurile erau îndreptate numai contra în­șelătorilor , agitatorilor, care erau conforme articolului 57 din Constituțiune, pene și proclamarea stării de asediu în circonscrip­­țiunile Plevna și Rahova, care a fost ordo­nată de el personal, deră sancționată ime­diat. Generalii ruși de acolo n’au comis ni­mic ne­legal și participarea lor la alegeri a fost­otărîtă printr’un ukaz cu putere de lege obligatoriu . Novoje Vremja, vorbind despre acesta scrisore, dfipe că ea, atât din punt de ve­dere diaristic cât și politic, este lipsită cu totul de tact. Generalul își îndrepteza ata­curile sale contra unui protivnic, diarul Golos, care nu póte respunde, din care caută scrisarea sea dobândesce un caracter ciudat. Chiar și mărturirile politice cuprinse în ea sunt puțin delicate față cu principele Bulgariei, al cărui ministru a fost. Daca generalul n’ar fi început să asemene pole­mică, ar fi dovedit un mai mult respect de sine și tact politic. Scrisorea sea ne probază că este lipsit de cele mai elemen­tare pretențiuni ale cuvântului în public. SGIRI­U ALE DILEM Aflăm că d. V. Boerescu va fi numit președinte și d. Emil Costinescu vice-pre­ședinte al Creditului mobiliar. * * * D. I. I. Manoach va fi numit administra­tor delegat, al Creditului mobiliar. * * * D. Ant. Schlesinger este desemnat ca di­rector Creditului mobiliar. * ** * D. Gerber, inginer, fost șef al fracțiunei, este numit director al societății de con­strucțiune și lucrări publice. * * * Timpul anund­ă că d. Titu Maiorescu s’a întors în capitală. * * * D. Fergchide, ministru al justiției, care a însoțit pe d. I. C. Brătianu pene la Verciorova s’a întors în Bucuresci. * *­ * Se scie că crucile decorațiunea Corona României au fost esecutate în casa d lor Resch și fii, giuvaergii. L’Indépendance Roumaine află că aceste cruci au fost esecutate pe modelul desem­nat de d. Aman. * * * Rugăm din nou pe confrații noștri care reproduc scirî după Românul să bine­vo­iască a cita sorgintea lor. * * * Astă­zi, la 10 și jumătate dimineța, d. C. A. Rosetti, ministru de interne, a visitat tipografia Statului.

Next