Romanulu, februarie 1890 (Anul 34)

1890-02-08

130 responsabili de faptele lor. Pe urmă ora­torul trecând la alte ordine de idei, arată cât de calomniat a fost de organele parti­dului național-liberal și pentru care are un dispreț forte mare. Arată că miniștrii lui Ion Brătianu nu se pot sustrage de la judecată sub nici un chip, dovadă cazul generalului Anghelescu care a fost con­damnat pentru neregularitâți la legea com­p­­tabilitatei. Citeză oratorul in ajutorul seu hotărirea înaltei curți de casații. După acesta d. Blaramberg dovedesce și insistă că și a doua propunere conținea delicte politice și acei deputați ce au vo­tat pentru numirea comisiei de informa­­țiuni sunt solidari cu el. Orele fiind înaintate de Blaramberg își suspendă continuarea discursului său pe afli când va lua în discuție raportul seu. SCIRI D’ALE PILEI Afli se va împărți deputaților bugetul ministerului instrucțiune­ și al cultelor. * * * Se va înființa pe lângă directorul Tea­trelor un asistent la lucrări, plătit cu 400 lei diurnă lunară. * * * Dragan Zankoff, a adresat din Belgrad un proclamație Bulgarilor, prin care cere isgonirea principelui Ferdinand de Co­burg. * * * Consituționalul anunță că guvernul va face uă declarație în Camer­a în contra dâ­rei în judecată, chiar daca n’ar fi silit s’o faca. * * * La 8 Februarie viitor se vor înfățișa înaintea cursei de apel secția 2 a, însem­natul proces pentru anularea unui testa­ment. Desbaterile promit a fi interesante. * * * La 7 Februarie viitor se va înfățișa în­­naintea înaltei curți de casație, recursul d-lui inginer Pisone în afacerea sa cu d. Râmniceanu. * * * *. Consiliul sanitar superior face cunoscut tuturor medicilor că sunt mai multe pos­turi vacante de medici de plasă și orașe. Avii celor interesați. * * * In urma unui apel făcut de d. maior în retragere Manolescu Mlădianu, M. S. Regele cât și ministrul de resboiü au tri­mes împreună un ajutor de 5000 lei ma­iorului Stroia din Iași, care a avut neno­ JLU cu­Vi« u­wtru IO­I ti ou-i fie conaumidlă­ de flăcări. * * * Consiliul de resbel al corpului 2 armată a condamnat erl pe doctorul Florescu la 3 luni închisore pentru nepresentare la corp-D. Florescu a declarat imediat recurs: * * * România relatează următorea istorie no­stimă : In arestul pieței e arestat în prevenție un soldat pentru dezertare. Procesul lui se va judeca filele acestea înaintea consi­liului de resboiu. Soldatul întrebat pe cine -șl alege de a­­părător, scrise pe un petic de hârtie: Locotenentul Ferdinand de Hohenzolern moștenitorul României. * * * Din causa încetărei din viață a ducelui de Montpensier, curtea MM. LL. Regele și Regina au luat doliu pe timp de 10­­ zile. Concursurile „Românului“ La 15 Marte 1890, se va da : Un premiu de 100 lei. Un abonament de un an la Ro­mZhulu. Unulu. de 6 luni. Pentru cele mai bune scrieri ce se vor trimite spre a se publica în numărul de la 8 (20) Aprile 1890, a cincea aniversare a morții lui C. A. Rosetti. Acest immer va fi ca în anii pre­cedenți, consacrat memoriei fondato­­rului Românului și va conține anec­dote, fapte istorice, etc. privitore la viața lui și la epoca în care a trăit. la Scrierile se primesc chiar de acum direcțiunea Românului și pot fi cât de scurte, chiar de câte­va rân­duri. A se pune pe manuscrisele tri­mise, mențiunea , pentru concurs. DIN EVUL­ MEDIU S­cere caractere DE UN DASCĂL CRAIOVEAN I Titu Liviu dice că studiând anticitatea nu știu cum spiritul nostru se face antic. Fenomenul e, de­sigur, comun acelora cari se adâncesc în cercetări amănunțite asupra unor periade istorice. Ființa lor se absorbe în acel mediu social; cugetul și ROMANULU­I FEBRUARIE 1890 vorba le pare a fi din alte timpuri, și a­t­a­r a fost odinioră Dante arătat cu degetul de bătrânețe florentine, așa câte unul din a­­ceștia se consideră de contimporani ca ceva neînțeles, misterios, străvechiu. Persona și spusa scriitorului sunt ca niște anticități. Este minunată identificarea dintre su­biectul studios și obiectul de studiu, în­cât scrisul unui atare autor e plin de a­­devăr și de acel farmec neîntrecut care ese din adevĕr. Pana sea e măiastră și asemenea pană s’ar cere întru descrierea scenelor și caracterelor dintr’uâ epocă atât de depărtata, cum este evul mediu , dar fiind că e de lipsa, mulțămescă-se bine­voitorul cititor, cu conturul numai subțirei liniar al unor tablouri, pe cari știința sa înaltă le póte umplea de voe și pe plac­a străbată el cu mintea sea luminată, înve­chit ți îmbătrânit cât un Matusalem, m­iea de ani care ne desparte de acel întunecos trecut care ne ascunse atâta timp, atâtea lucruri mari și se'și închipuiascâ, așa de ua­dată, ca prin minune (minunile acestea sunt ale timpului), se’și închipuiascâ, Z1C! ca agh Zece secole, se afla chemat in că­tre seră la vo­uă adunare. Sciți unde ar fi adunarea? Neapărat ca dinaintea unei catedrale sed bisence, în finitul unei li­turgi­i de seră sau unui serviciu vespertin (de vépres), și știți ce ar avea în fața­­ un fel de teatru bisericesc, ua clădire cu trei caturi, trei scene superpuse: 1. cea de jos representând infernul, 2. cea de la mijloc » pământul, 3. cea de sus » cerul­­ui.Caoi atare a fost închipuirea omenilor de pe atunci de lumea nóstra, și teatrul acesta bisericesc nu este de­cât oglinda credinciosa a societaței medievale, sau mai bine imagina prea adevărată a vieței din acel timp. Intr’adevĕr, tot ce se petrecea pe pă­mânt ’și­ avea începutul séd în iad sau în cer și deslegarea iarâși în iad sau in cer. Nimic omenesc nu se putea nici intem­­­­pla pe atunci, nici închipui, nici plănui, făra ca se nu’și ti pus in astă fapta seu Dumnezeu degetul seu se’și ti venit Dia­volul coda. Spre dovadă citam câte-va pa­­gine dintr’un fel de catechism «pe între­bări și răspunsuri», care a fost odinioră europeană și din care avem copia manus­­crisa din 1799, dăruită Academiei române de logofătul Giurescu. Capul al IV-lea pentru draci, sună ast­fel: Lase. In ce chip au cânnut din darul lui Dumnezeu acea ceață ce ai <zis mai sus, și s’au făcut draci ? Ucenic. Lutifer care era căpetenia ace­lor cote pentru eloi strâlucea cu darul lui Dumnezeu și cu slavă, s’au trufit întru sine și au cugetat să pue scaunul lui pe stelele cerului și să se facă asemenea ce­lui înalt. Acea trufie s’au surpat în pră­păstiile iadului, împreună cu tata ceta lui și s’au făcut draci, adică din luminoși s’au făcut întunecați. O:Dasc. In ce <Ji au călcut ? Ucenic. Miercuri. Lase.. Dracii în iad sunt toți, au și în­­tr’alte părți ? Ucenic. Se afla și în văzduh și pe pă­mânt și in mare și în munți și în peștere și în crăpăturile pământului și în păduri și în pustietăți și în ape și în­tóid lumea peste tot pământul. Mai este înca un manuscris (1809) prin care se zugrăvește scena lumei pe întoc­mai cum s’a pus din început. Intr. Ce este mai pre­sus de cer ? Răspuns. Am gris că este apă. Der mai presus ? intunerec. Der mai presus ? este foc. Dar mai presus ? Este scaunul lui Dumnezeu, ce șade Dumnezeirea. Dar mai presus ? lumina cea neîntinsă și neumblata și neștiuta. I. Câți îngeri stau la scaunul lui Dum­nezeu ? R. 12 milione, iar al șaselea și al șap­telea și al optulea ceri, fără de numer. I. Dar la cer ce este î­n. Nor și văzduh... etc... Așa dar douâ mari puteri împârățiau pământul, împârțindu-și universul: Iehovah și Satanael. Iar omul cupid intre alte doua puteri superiore și contrarii, tras din douâ părți opuse între spiritul de bine și de râu, se lupta,—ființă căzută, păcatosǎ și neputin­­ciosă— să scape de ispita relelor, îndrep­­tându-și privirea și ruga către cer, și când despera de a fi avejit, ’și mai pleca câte­­o­data urechia și spre satana, căci deh! ’și zicea el, dacă bun e tot d’auna Dum­nezeu, meșter adesea ori mai e și dra­cul­­. Cursul istoriei de cl. V ne învederază în destul astă luptă dintre doue principii contrarii, cel de bine și cel de râu, care este antagonismul religios al Arilor asia­tici, dualismul personificat în Ahura-mazda și An­gro-manias la Medo-Perși—în Brahma și Siwa la Induzi — dualism reeșind din lupta crâncena dintre arianism și semitism ori pe platoul Bactrianei, ori în valea Gan­gelui, și care a fost mai concret și espre­­siv păstrat de strămoșii noștri asiati­ci de­cât Europei, fiind­că viața le-a fost ace­lora mai continuă, treptată, aprope uni­formă. Creștinismul însă­și e plin de scene mari, 355-Te înfiorătore, în cari spiritul râului stă față în fața cu Dumnezeirea, ca să ni­­micescă marea operă a creațiunei și pe om. Prima pagină a Bibliei zugrăvește scena tentațiunei, când necuratul pierde pe în­tâia femee, chiar în raia, și s’ar putea în­titula : Dracul și Eva. Diavolul respins de Adam, cercă sa înșale pe Eva și prin vor­ba lui de miere, ațâță tot ce este mai fe­­meesc: amorul propriu, curiositatea, am­bițiunea, mândruirea și cochetăria celei dântâia născătore de copii, și ea ca să câș­tige un coronă împârâtască, știința­ binelui și râului, mușca din fructul oprit în care stă fericirea vieței, gusta din mărul roșu și frumos al Paradisului pentru a se îm­părtăși de el apoi cu bărbatul. (W. Merlot M. Ch.) Înșelat și Adam, fu gonit din raiü, și plânse amar și stătu în preajma raiului 15 Zile, apoi începu să caute ceva hrană, dar pământul nu scotea nimic din el de­cât seaeți și mărăcini. Intorcându-se iar perechea omenasca la raia, s’au rugat de Dumnezeu ca sa le dea un flore spre po­menire, și Dumnezeu le dete tămasa. Dracul și Adam pe pământ, borta lui Adam pe pământ e durerosa : voind sa are pământul, diavolul îl opri, crLscând că pă­mântul este al lui și nu o va lăsa sa -i lucreze pâne ce Adam și copii din copiii lui nu se vor închina Satanei. Ge sa faca Adam? cugetând ca pământul va fi va data al lui Dumnezeu, care se va pogorî spre mântuirea numului omenesc, Adam zice ca el și copiii sei sa fia ai aceluia care va stăpâni pământul. Diavolul stărui pe dată ce sa-i dea acea vorbă în scris, și Adam­ i-o dete, dupe învelul diavolesc, adică puse mâna pe un piatra și râmase urma mânei ca săpata in acea piatra, și apoi luând-o diavolul, o dete la patru sute de draci se o pazescă Zi Și nópte. Diavolul și Christos. In fine alta scena, in care diavolul se infațișază cu coda prea de lot învoiata, e când blestematul nu se cutremura de a înfrunta Dumnezeirea, ten­tând și încă de trei ori, chiar în cele din urma ore ale rugăciunei și ale vieței pe Christos, gata sa moră pe muntele Gol­gotha. Golgotha va se­rică pe evreiește, căpățână, fiind­ca acolo se credea că este îngropat capul lui Adam, cel d’âaiaid, și tot pe acel loc, prin urmare, a fost scris, se patimasca și se mora acela, care ’și a versat sângele pentru spălarea păcatelor omenești. Încercarea diavolului fu deșartă. Lutiper râmase învins, și pleca cu coda... lâsata in jos. Tóte aceste scene (probabil, rămășițe din vechi spectacole bisericești) sunt înalte învățaturi ale sfintei scripturi, chiar arti­cole de credința creștinasca, și spre a fi mai adânc întipărite în mintea poporenilor evlavioși, biserica medievala a crezut de cuviință nu numai de a le citi și de a le istorisi de prin evanghelii, urechilor, dar încă de a le înfățișa simțitor vederei, și aci este origina misterelor sau dramelor bisericești. (Les myst­eres—complectate de sade și nebunii sau dracării, Its farces et les sottes.) —Deci, scenele acestea jucate în biserica sunt chiar acte de sfânta credința, părți din serviciul divin, capitole ale Evan­gheliei. La Limba latină fiind in evul mediu, mai in tot apusul, singura limba de oficiu divin, preoțimea simți nevoia de a da un înțeles lungilor ceremonii, procesiuni, rugi, închi­nări și invețaturi din noul și vechiul tes­tament. Iata cum spre a sensibiliza ochi­lor abstractul spiritualism al dogmei, pre­oți, diaconi, paracliseri, cântăreți și câți cuvioși toți mai inconjurați biserica, se creZură datori, in mare ținută și pompă, mai ales la serbatori mari, se face scenele acelea de mare efect din istoria sacră. De viu interes e studiul misterelor acestora în cursul istoriei și literaturei francese de clasa VI; spre exemplu, misterul Crăciunu­lui: serviciul divin începea de la miezul nopței și după sfintele citiri, se arăta lo­cul dramei: Bethleemul sau Vicleimul, Steoa (cum le avem ânca azO; persone însemnate, ca magii sau cei trei crai de la răsărit, Christos ca prunc în ieslea vi­telor, Sf. Maria, Sf. Iosif, asinul legendar, boii cei blânzi; și apoi din biserică se pre­lungea misterul în afară, pe tot timp­­ul săr­bătorilor, cu măcelul copiilor, Irod împă­rat... etc. Pornea steua pe strada și prin casele omenilor, pornea vicleimul și trotu­l și­ colindele (cum se ved, mai rari ânsa, din ce în ce, aZ.­Tot așa misterul înviere­, serbäterea Pa­­ștelor, ca dramă pateticâ­ începând din nu­nta deniilor pâne la judecata lui Christ, restignirea sea intre tâlhari, pogorîrea sea dupa cruce, mortea sea, suferința nemăr­ginita a sfintei feciore, desperarea Magda­­linei, durerea apostolilor, cutremurul pâ­­mântului, doliul întregei naturi, tata săp­­tâm­âna, Zi cu Zi câte uă patimă, un și­­roiu de lacrămi, un amar suspin ! Din acest spectacol tragic se revarsă credința religiosa cu atâta putere în sufle­tul drept credincioșilor muritori, în cât mulțime dintre ei, cu speranța de a se mai ușura de greutatea păcatelor, se în­ghesuiau pe lângă altar, nu numai spre a se atinge de vestmintele sacre ale persa­­nelor închipuite, ânsa chiar pentru a le îm­brăcă pe dânșii ca se face câte un râ sfânt și adesea ori ucigător în drama li­turgică. ..Buna era, actorilor fierbinte rugători de a lua rolul lui Christ, se cerea necruțat de tot poporul sâ li se străpungă manile și piciorele cu lungi cuie de fier, iar celor, cari faceau pe dracul, sâ sară de mai multe ori pe nerâsuflate înălțimi mai ca de șase metri, sâ se sucâscâ, în vâ­­iască, îndoiască în tot chipul, și de li se frân­gea câte un os sau li se smintea ceva, bucuros murian. Nici nu se putea, de­cât cu trei sau patru comedianți uniți, sâ se împlinascâ așa rel, cel rupt de săltaturi cedând locul următorilor, de unde proverbul­ a face pe dracu în patru, (faire le diable à quatre). Viața lor se punea în joc și nu se în­lăturau de la nici un martiriu sau sacrificiu, fiind­ ca totul se făcea prin credința și pen­tru credința. Pricepem ast­fel cum au ieșit de acelea scrieri sublime ca : imitațiunea vieței lui Isus (presupusa de Gerson), Infernul de Dante, dramele religiose ale unei Hros­­vitha, sau mai în urmă, creațiunea de du Bartas, paradisul pierdut de Milton. Pricepem încă tablourile acelea mărețe, cari îmbraca cu strălucirea lor pereții ca­tedralelor, mai ântâiu numai uă piesă zu­­gravela a fraților Benedictini, și care apoi renaște,­­dintr’uă fericita armonizare a spi­ritului greco roman cu cel creștin), în o­­pere nemuritore ca frumosele icone ale u­­nui Perugino, S­ta Maria și madonele de Rafaele tranzio, Judecata de apoi de Mi­chel Angelo, Christ pe cruce de Tiziano Vecelio, și câte alte minuni datorite unui Leonardo da Vinci, Van Eyekller sau Ru­bens, lui Ribera, Murillo, Velasquez, lui Holbein sau Albert Dürer. Pricepem de asemenea acea monumen­tala și grandiosa arh­itectura a catedrale­lor sau mănăstirilor, la cari au lucrat se­cole întregi generațiunei întregi de meșteri anonimi și credincioși, lăsând bătrânii co­piilor, din tată în fiu, ca moștenire sfânta, cate ua lucrare începută, un capela, un al­tar, un colona, un fronton, un ușa, mii de chipuri cerești, câte un turnuleț, un cruce, un bolta, inalțându-se an­ cu ani mereu locașul divin, către cer, în infinit, ca și sentimentul infinitului din care creștea. Cât ne mișca, pâna azi inca, acest sen­timent­ și nu știu, zeu­ daca ar putea ca­latorul sceptic și prosaic din secolul al XIX lea se intre neturburat în eclesia St. Ambrosie din Milan sau S­tul Marco din Venezia, sau în domul celebru din Colo­nia sau din Milan sau în catedrala din Reims ori Notre Dame din Paris, tara de a -și simți inima shuestmându-se de atâta mărire a sublimei arse și a credinței su­blime, care a creat acesta arta, fără ca fiori reci se nu ii strabatâ corpul din creș­tet până in piciore, la ideia ființei supreme, tara ca se nu fia nimicit în fața Dumne­zeire), iara ca ecoul lugubru al pașilor se nu para a număra puținii ani ai vieței și se ’l sfătuiască până mai e timp, aci in templu, se se iatorca la credință și îndrep­tare, la căință și mântuire. Și cu atât mai mult pătrundea religiozi­tatea pe omul medieval, cu cât numai a­­celea, în casa Domnului, putea fi în­­ sigu­­ranțâ, putea scapa de diavol, care îl ur­­maria neîncetat, care îl aștepta pole a­­farâ, în ușa biseri­ci chiar, ca se ’1 cu­­prinzâ, sâ ’1 asvârle în păcat și în infern! Eu unul mărturisesc că decă simțesc de o­ data golul cunoștințelor mele și neantul unora din lectorii mei, totuși voiu remâ­­nea în acesta scriere ca un causeur, care deca schimba pe auditor­, își menține ati­tudinea. Intr’un secol ca al nostru, sau mai bine zis ca în tóte secolele posibile, fie­care țintește la originalitate, cu tote acestea fie scrierea ori­cât de originala, totuși auzi câte un gânditor isolat care strigă: imita­ție ! Iata că cad în o chestie pe care am voit să o evitez fiind de domeniul erudi­ților. Dar pentru ce are am desprețul imitația dacă ea este frumosa și mai ales când e și originala ? Sunt scriitori a căror pagini nu îmbă­trânesc în mijlocul progreselor neîncetate ale seanței, eate subiectul care acopere ma­rea problemă. Oare Virgil nu e fiul lui Homer și Tasse fiul lui Virgil. Este ce-i adevărat și vă i­­mitație un spirit care-i murdară nedemna pentru ridicat fiind­ca ascunde ade­văratul meșteșug de tâlhar, însă sa nu uitam cu inspirația ori­care i-ar fi sursa e sfânta. Unii pictori rătăciți în literatură sau în sciinți, îndata ce ved ca susții și desvoiți vre-o teorie a cutarul sau cutârul autor atunci în desperarea lor virila se grăbesc a te numi un umbra palida. Oare la ua lumina pali­da umbra nu devine ea un cre­puscul ? Dar umbra însăși produce lumina și ca ori­ce lucru are și ea inconvenientul séu, pentru ca din tot cea ce este sub spre nimic nu se lumineza pe amândouă păr­țile. Sa ajungem acum la figura princi­pala . Geniul cel reu este într’un etern proces cu omenirea, el are răbdarea de a c­ura și fericirea de a găsi victime, pentru a re­­presenta invasiunea ideilor tiranice, el nu are nici religiunea datore nici cultul recu­noștinței, virtutea cea mai favorita a lui este când da peste ast­fel de suflete capa­bile de a locui în ele cele mai miserabile sentimente. Intr’un ast­fel de foge teribil unde ones­titatea trece ca un imprudența nu póte pă­trunde de­cât gândirele care consumă și distruge totul, acesta ’i ideia mama ade­văratul fruct al reflecsiunilor sale. Fara sé zic in maniera de elogiu trebue sa recu­nosteai ca el este plin de o vigore sinistra, si printr’un singur gest Zice totul­ daca leul este simbolul universal absolut de va­­lore eroica, atunci acest sens de simbolism universal face sa se regasesca în imagina acestui geniu pe care ’l am putea numi simbolul infernului ; câte invisibile presenți de acest soi au poparele de înregistrat ! Geniul cel raui nu e din acea origina fabulasa sub influenta unei magii de na­tură fatala, nici este un product al hazar­dului, pentru ca forțele lui nu sunt des­­voltate prin accidente, el purta in sânge dogmele suveranitatei în descoperirele cele mai rafinate care se deduc la lapte. Aici se vede o preparație naturala în esecuta­­rea ideilor, în a cărei imaginație nu pote exista un sentiment strein realitatei, gân­direa, lui e acoperită de un nor ușor, tóte sentimentele il isoleza îl concentrezà și '1 pericipsiâ în tesa favorita pentru a ținea spiritul în acea direcțiune, în­cât s’ar parea ca are o reflecsiune mașinală cu o dere­­sonare de inima. (Va urma) GENIUL CEL REU Gândind astă­zii asupra lucrurilor ome­nesc­ trebue sa recunoacem ca umanitatea este ceva banal, ridicol, dacâ cel mai forte este­ în contact cu cel mai slab, atunci dispariția acestuia este necesară; acesta s’a probat prin statistici bine făcute că rasele interiore sufer când ele locuesc cu uâ rasă superiorii. S’a vâflat ca pe un khilometru pătrat terenu, râmâne liber dupa un timp determinat, aici nici nu-i vorba de datorie către cel învins, admițând un ast­fel de e­­normitate ar însemna ca am uitat pe Darwin. Civilisații merg pena acolo cu generosi­­tatea în­cât închiriază barbaria de con­­queta numai sâ tragă vanitatea, acesta-i tributul ce se plătesce la ordinea cjilei. Pentru a face istoria esterminarei unul popor și pentru a părea in curentul sean­ței trebue sa împrumutăm de la naturaliști un aer de antropofag. Nu e locul aicea de a intra în regiunea teorielor pure și ideilor generale, de aceia vom adăuga ca cel putemü asentiment pe care-1 suferim când dăm peste geniul cel râu, este acela al tristeței. Pentru a defini acest geniu mi ar trebui u­ activitate de spirit capabilă de u­ lungă reflecțiune, intrând în elementul pur ome­nesc, vedem ca acest fenomen nu pare tocmai ușor de a’l esplica numai prin con­st tuția lui fisiologică și prin etatea indivi­dului, pentru a’l descrie trebue sa conție de doua sau trei ori mai mult de­cât ceia ce este zis, rămânând ca lectorul sâ supli­­m­eze restul după ideile sale, forța și gus­tul său. Acest geniu reu este negațiunea binelui in care negațiune stâ mult positiv, din care ese­ră doctrină sǎlbaticâ cu doua fețe, una care represintă, forța primeza l dreptul, or scopul scuză mijlocele. Din edițiunea 2-a de eri seră Reproducem următorele din edi­­țiunea de el­ serii : D-nii Aristide Pascal și d. D. Pe­­trescu, ambii profesori la universi­tatea din capitală, sunt confirmați la un nou period de trei an! cel d’ănteiu decan al facultății de drept și cel-l-alt ca decan al facultății de științe. ----X---­ț­iare nud­. Olteanul craiovean a reapărut sub direcțiunea d-lui I. P. Bancov. Treanca-Fleanca e numele unui nou diar umoristic ilustrat ce va a­­pare in curând în capitală. Viață lungă. —x— Colegiul electoral al județului Putna pentru camera de comerciu este con­vocat pentru Ziua de 12 Februarie viitor în localul primăriei din Foc­șani spre a procede la alegerea nu­mărului de 3 membrii, cari împreună cu aleșii județului Bacău și Tecuciu­au a compune camera de comerciu, circumscripțiunea VII. E­e s’au împlinit 31 de ani de când principatele Muntenia și Mol­dova au fost proclamate ca unite. Tot în acestă zi a fost ales și A­­lexandru Cuza ca domn al țărei Ro­­mânesci. —X­­ ? Amicul nostru, d. M. B. Calloianu profesor la liceul din Craiova, ne trimite un interesant studiu, intitu­lat Schițe și caractere din Evul me­diu­ pe care îl vom publica în n­ rile viitore, sub rubrica Varietăților Li­terare. —x— Duminecă sera comitetul de re­­dacțiune al revistei medicale Spitalul, cu ocasiunea aniversărei ar 10 an de la aparițiune, va da un banchet în sala de marmoră a hotelului U­­nion, la care va fi invitată și presa. ----X---­S’au împărțit aZi d-lor deputați următorele proiecte de lege: 1. Pentru acordarea unei pensiuni viagere de 120 lei pe lună, d-nel Ecaterina Metzey din Botoșani; 2. Pentru împământenirea d-nului Wilhelm Knichtel din Bucuresci ; 3. Pentru recunoscerea calităței de cetățean român d-lui Lucian Russu, șeful stațiunei Sinaia; ----X — D. G. Tocilescu s’a întors din Ga­lați, unde fusese pentru uă anchetă. D-sea a inspectat, cu acea oca­­siune și scala d-rei Aglae Levides, în contra căreia primise nișce de­nunțări, pe care d-sea le-a găsit ca­­lomniese, după cât afirmă un Ziar din localitate. Din Giurgiu. Duminecă s’a ținut uă întrunire în salonele clubului oposiționei. Au luat cuvântul d-nil N. Bălă­­nescu, V. Iepurescu și C. Stoenescu, cari au spus că n­oul prefect, din causa atitudinei sale, trebuie consi­derat ca un continuator al politicei inaugurate in acel județ, de actualul guvern , deci trebue combătut cu e­­nergie. Oratorii espunând situațiunea o­­rașului Giurgiu, au fost forte aplau­dați. —x — D. Menelas Ghermani, ministru de finance, a depus în ședința de azi la biuroul Camerei proectul de lege pentru regularea pensiilor impiega­ților civili. Azi el s’a dat la tipar și mâne va fi împărțit deputaților. . —X— Tribunele parlamentare sunt și azi înțesate de lume. —X— Din Iași D-nul A. D. Xenopol, Ed. Gruber și Gr. L Alecsandrescu editorii însărcinați cu a­­dunarea și publicarea operilor defunctului scriitor Ion Creangă au reușit de a obți­nea de la d. V. G. Morțun dreptul de e­­ditură a scrierilor defunctului. D. Morțun avea acest drept încă de pe când Creanga era în viață și­ tipărise chiar 10 cele din Povești. Se aduce mulțumire d-lui Morțun care înțelegând importanța acestei edituri a trecut atât dreptul sau cât și acele 10 coli comisiunei, care în curând va da la lumină bucăți dintre cele mai frumose ale literaturei române. * Aflam ca mai mulți distinși cetățeni al Iașilor vor adresa d-lui ministru­ al instruc­țiunei publice la petițiune, prin care vor cere înființarea unui museu de antichi­tăți și etnografie. Mai multe persone sunt gata de a dona colecțiuni și obiecte atingătore de istoria culturei române. * Dumineca trecută d. Gh. Ghibănescu membru al societatei sciințifice și literare din Iași a ținut în sala universităței de a­­colo conferința s­a despre «Tradițiunea li­terară». Un numeros public asista: * Aflam că în societatea sciințifică și li­terară se va citi în curând un critică a presei d-lui Caragiale Năpasta. * Liceul Național din Iași a fost din nou închis pânâ la 25 Ianuarie. * Cu regret anunțăm că d. Ștefan Vâ­­leanu prim președinte al tribunalului de Iași este grav bolnav. Dorim grabnică însănatoșare. * Vestiții faliți Popper și Margulies deți­nuți în penitenciarul din Iași au fost trans­ferați la penitenciarul din Vacâresci pen­tru a fi judecați de un nou delict de es­crocherie.* Forte curând va apărea volumul de prosâ al lui Eminescu editat de d. V. Gh. Morțun. Bucățile ce­re cuprind în acest volum sunt: «Sârmanul Dionis, Fât-Frumos din lacrimă» și «Influența austriacă în Româ­nia». Afara de acestea volumul mai cu­prinde și poesii cari nu se afla în edițiu­­nea deja publicata a d-lui Maiorescu.

Next