Romanulu, iulie 1892 (Anul 36)

1892-07-09

642 Regele la Londra Cu privire la concertul, care s’a dat la palatul Buckingham. Timpul da urroata­­rele am8nunte . Concertul a avut loc în sala cea mare a palatului Buck­ngham. Spec­tacolul măreț, și fără pereche. Mai­tota familia regală Împreună cu du­cele d’Aosta purtând cordonul «Ste­lei României», prin­ipele Ferdinand cu principesa Maria, a căreia fru­musețe este cu totul nedreptățită de fotografiile ce s’au v £<Jut in Bucu­­resci, radio și de fericire, la spat­le familiei regale, domnele Curței, suitele pricipilor, suite în cari mi­și­litarii noștrii pareau aleși înadins ca să ne represinte bine într’un țură de omeni înalți, un corp diplomatic care nu se mai sfârșește —numai Japonezi erau cinci—totă Înalta so­cietate engleză, domnese Încărcate de diamante, și bărbații mai toți în u­­niformele cele mai bogate și mai va­riate—căci mai toți englezii de dis­tincție sunt ofițeri in miliții—totul compunea un spectacol admirabil. Cine nu are un uniformă militară sau diplomatică purta costumul de Curte : frac, jiletcă și culotă de ca­tifea negru cu nasturi de otel, cio­răpi de mătase albă sau negru, pan­tofi cu bucle, sabie și tricorn. Ex­cepțiile sunt numai pentru Ameri­cani. Chiar diplomații portă cu u­niforma lor culotă și ciorapi albi. Când orchestra, ar­­tii și corurile au cântat Gode save the Queen, totă lumi­a și familia regală stând in pi­ciure. Un lucru care nu puțin îți ia o­­chii în acel palat sunt panopliile trei la numer—pe care sunt puse vasele de aur în sala bufetului. Unul din militarii noștrii spunea cu mult spirit d-lui Tache Ionescu, singurul român present afară de di­plomați și suita M. Sele, că uă mnă de aur întriga este representată pe acel uimitor perete, lângă împăratul german uă mijlocire a schimbării stărilor din Ungaria și Tran­silvania. On asemenea telegramă lungă a fost trimisă deja de ieri Regelui Carol de către studențimea din Bucuresci. Pentru Luni Academia Romina a convocat un ședință in care profesorul universitar Ni­­colae Iones­ti va vorbi asupra suferințe­lor Românilor din Transilvania și Un­garia . Ei în numărul de la 28 Iunie: Bucuresci 28 Iunie. (Telegramă privată)­­Meetingurile de protestare contra Maghia­rilor,­­cum­ au fost organisate aprope în tote orașele Regatului României Dumineca și Luni, s’au petrecut fără nici un cas de desordine, dar au participat la ele în nu­măr forte mare tote clasele populațiunei. Deputati din tóte partidele, așa­dar și din cel guvernamental, au sprijinit manifesta­­țiunile și In tóte meetingurile s’au luat re­­soluțiuni cari presiuni pe actualul guvern evreo maghiar din Ungaria, ca izvorul unui perpetuu pericol pentru pacea europeană. Pentru Duminecă sunt hotărîte nuoi ma­­nifestațiuni, iu și mai mare mesure. Meclinurile de protestare din seră și presa din Berlin Kreuzzeitung publică urmatorele In Nr. din 25 Iunie . Bucuresci, 25 Iunie.—Telegrama publicata in urma exceselor maghiare din Transil­vania mișcarea antimaghiară din România nu întinde­ri ingrijitóre. Pentru măine (Du­minecă) in tote orașele mai mari ale țârii sunt hotărâte meetinguri pe protestare, din care causă casa legaodiei austriace e pă­zită de uă poliție puternică. Pretutindeni se adună bani pentru reconstruirea casei devastate de Maghiari a d-rului Rațiu în Turda. De la tote întrunirile de mâine se vor trimite Regelui Carol, care e in Ger­mania, telegrame, pentru ca să încerce pe Procesul Bekieff — Corespondență telegrafică — Sofia, 2b Iunie 1892. La Vl­a Se reia interogatoriul lui Velikoff. Fiind la Niș a rugat pe Karaatoianoff sa’l trimita postav, dar nu i-a <cis nimic in privința alegerilor. El a fost redactorul­­ barului 9 August, a făcut cunoscință cu Gheorghieff in 1884 la Sofia. Doctorul Moloff depune, că nu face politică, că nu e din nici un partid; nu cunosce nici pe Bobekoff nici pe Zdravkoff; în sera asasinatului s’a urcat la d. Karavetoff spre a avea seri, căci asasinatul s’a întâmplat aprope de casa lui. Cunosce pe Mi­­laroff, dar n’a legat prieteșug cu den­sul; nu f­ie chiar dacà a fost la Sofia anul trecut. Adaogă, că spre a lua parte la complot, ar trebui să fie ceva de câștigat. Cât pentru el, a fost ministru, președinte al consiliu­lui de Stat, nu mai doresce să de­vie ministru; situația sea e bună, are oă avere de 200.000 lei și nu mai doresce nimic. Doctorul Moloff, mat­­rice, că Le­­partoff, i-a aruncat prin ferestra în­­chisor­i un bilet în care-s­e zice, că a fost bătut și torturat, și că Moloff, Tzanoff și Kymtomceff vor fi puși în libertate. Karasto­anoff depune, că a discu­tat despre politică la Niș cu emi­grații sârbi Tinoff, Velikoff, el le-a promis postav, nu stia că au gân­duri ostile. Tocmai la Viena, a aflat despre asasinarea lui Bek­off, el nu cunosce pe Zankoff. ROMANULU­ 9 IULTE Ședința de după amiadă Se ia interogatoriul ultimilor două prevenții, Moiaroff și Milcoff. Acesta din urmă caută uă probă, un alibiu ; s­pre acest scop presintă document**, )e cari tribunalul va face se se e­­xamineze de către experți. Avocatul lui Popoff întreba, daci clientul său, care fusese extrădat de către Turcia nu fusese predat sub condiții, că a fost deja judecat și amnistiat în Turcia. Tribunalul va da avocatului un certificat care-i va permite să ia informațiuni în a­­cesta privința la ministerul afaceri­lor străine. CRONICA LITERARA Bcumperea cărților la noi Cu plăcere ținem a constata că în anii din urmă gustul pentru citire a început a se desvolta, și ia din ce în ce proporții mai mare. Pentru a se opera acesta mișcare in publicul nostru, indiferent și emi­namente comercial séniagricol, au contribuit mai multi factori Intre cari putem cita doar mai principali și mai hotărîtori în causă: primo, a fost și este presa cotidiană, care in cel din urmă ani a luat proporțiuni mari de desvoltare, pătrunzând în tote stratele societățel­e de la un ca­păt la cell’alt al terei ; sec.ndo, gus­tul citirei mai are de multămit și infiintărei Atheneelor în mai multe orașe ale­­ erei și ținerea de confe­rințe. Daci în cele­l­alte orașe din țară Atheneele nu­­ și-au dat rude pe de­plin mulțumitoare, apoi rolul Athe­­neului român din Bucuresci a fost și el e încoronat de succes deplin. Conferințele ce se țin acolo sunt do­uă însemnătate incontestabilă și do­vada cea mai bună că ele sunt gus­tate și apreciate după cum merită, e marele număr de visitatori, care onoreza prin presența lor și dau a­­tențiune la aceste studii de un in­teres captat pentru educația intelec­tuală și literară a nostra. Gustul cetitului se desvoltă pe fie­ ce z­i ce trece. Intrebati pe So­­cec și pe Haiman, denșii tari sunt termometrul cel mai exact între pu­blic și autori și vă vor spune cu registrele în mână, ce desfacere de cărți române s’a operat mai înainte cu câți­va ani și ce stok de cărți se desface astăzi­. Singură statistice ne-ar putea ajuta exactitatea cifrei și suntem convinși că numărul ce­titorilor de la 1880 incece s’a im­­pătrit­ decà nu și mai mult. Curen­tul Eminescu a fost și el decisiv In acest proces intelectual. Pe urmă, critica din­­ fiarele co­tidiane și cea din reviste, etc, a mai dat și ea un imbold la acesta miș­care, crescând din ce în ce. De ase­menea și cărțile bune — la început mai rare—au început a’și face apa­­rițiunea și a umple vitrinele libră­riilor. Publicul citesce, citesce și încă vă dală citersce. Dacă vr’un scriitor a­­vortat se lamentează melancolic. Că ediția e stă nevindută, ar trebui sâ-și pue surdină la musica lui falsă și asumfitare. Nu, d­iir aceștia ar trebui să scie, cărțile bune sunt ce­tite de public, iar cele mediocre sunt înlăturate la oă parte și sunt con­­damnate —fie­ ne permis a­p­­lice— a se inveli cu ele rechisite de birou, pentru a nu fi de tot cru­it și a spune, a se inveli în ele scrumbii și măsline, ori... Un lucru Iasé. Dacă există la noi­uă pătură care a început a ceti pu­blicațiile seriose, apoi trebue sa i se vie în ajutor și de către cei intere­sați. E sciut, că nici intr'uă țară din lume cărțile nu sunt mai scumpe ca la noi. In timp ce in Germania, Franța, Belgia, avem de înregistrat ediții populare de uă­estinătate fa­­bulosa, ediții unde capo d’operile clasicilor sunt vindute cu 15 și 20 centime uâ piesă de teatru, un ro­man, ori un studiu, unde operile u­­nui Schopenhauer,—vr’uă 15 vo­lume—sunt vindute cu 6 franci, și operile unui Goethe, 45 volume, nu costă nici 15 lei; la noi poesiile lui Eminescu, un vo­ umaș subțirel, a­­tinge enormul preț de 4 lei, și stu­diul critic al d-lui Petrașcu, uă bro­șură de câte­va cuse abia, e mar­cată cu prețul de 5 lei, și pentru a încheia cu lista acesta, să mai spu­nem, că numărul jubiliar al Convor­­birelor literare e pus In debit iarăși cu fabulosa suma de 5 lei. Nu merge. Puținul cerc de ceti­tori ce este arji trebue mărit și lățit, și acesta se face numai prin oftinirea cărților de tot soiul. La drept vorbind, ce plătesc librarii de aici unul autor sau publicist ? Ne­mica séa aprope nemica. In Franța și în alte țări cu literatură vechie, un Zola, un Daudet, sunt platfil pen­tru un roman cu câte 100 000 lei și chiar mai mult încă , la noi, de ches­tia autorii cuiui nimenea nici nu vor­­besce. Scriitorii la noi ar fi prea mulțumiți decà, ar găsi editori, de plată nici că mai încape vorba. Décâ chestiunea sta așa, apoi fie­ ne per­mis a întreba de ce nu sunt mai­eftine cărțile la noi ? Le convine, și încă prea bine, librarilor noștrii, de a edita cârti eftine și a le putea des­face mai curând, încă uă întrebare. Am avut și noi un filosof de merit incontestabil, ale cărui opere au fost apreciate în străinătate după cum trebue. Însuși Büchner a scris articole forte elo­­giose pentru Vasile Conta, autorul Teoriei fatalismului și a ondulațiune­­lor universale. Spre rușinea nóstră, trebue să măr­turisim, că streinii s’au purtat mai grav față cu un român, de­cât noi înșine. Editiuni francese din operile lui Conta, au apărut la Paris și Bru­xelles, pe când la noi n’au apărut de­cât in Convorbirile literare, re­vista ce se tipăreșce într’un tm­agiu forte limitat. Operile unui Alexandri, Bâlcescu, Alexandrescu, etc. etc., nu sunt cu­noscute de­cât de un cerc forte res­trâns de iubitori de literatură, nu­­mărul lor s’ar putea fixa la câte­va sute, iar restul térei, e lipsit de scrierile acestor întemeietori al lite­­raturei nóstre naționale. Edițiuni populare ne lipsesc, echi­­puri efti­ne și accesibile tuturor fără deosebire. Acela dintre librarii noștril care ar intreprinde un ast­fel de lucrare pe lângă că ar avea un câștig material bunicel, dar va aduce mari servicii tinerei nostre feri, care are mare ne­­voe de ajutorul fie­căruia. Uă bibli­otecă de felul celei făcute de Re­clam din Lipsca, ne-ar prinde minu­nat și acesta cât mai la grabă. Supunem ideia acesta la matura chibzuință a librarilor din țară și mai cu semn a celor din Bucu­rești. r­­e­legrame — 6 iulie — Petersburg.—Uă răscolă de lucră­tori a fost la Astrah­an; lucrătorii voiau să părăsescă șantierele de frica h­olerei, deși primiseră avansuri; au refuzat de a suferi carantina; iru­pție au intervenit ; a fost­­ă ciocnire săngerosă. Guvernul a proclamat starea mică de asediu. Petersburg.— se anunța din Hamestead ca greviștii au ucis 7 agenți de poliție pe câc,d debarcau și au rănit un mare numar tragend asupra lor. . Gu tote promisiunele delegaților grevi­știlor, grave desordine fi’au comis in tim­pul debarcare! agenților de politie.. * ■ t Colonia. — Gazeta de Cologne afla din Petersburg ca s’a constat acolo două co­șuri de h­olera ce se pretinde ca este h­olera nostras. Se asigură că h­olera asiatică a isbuc­­nit de alungul Volgei. Depeșile oficiale sunt ținute in secret. Londra.­S’au ales pépe acum la con­­servator., 19 unioniști­ ,116 gladstonieni , 1 parnelist și 10 anti-parneliști. Conser­vatorii au câștigat 11 scaune; unioniștii,4 și gladstonienii, 34. Miniștrii Jack­bhont și Hamilton au fost rea­lp, iar minis­trul Ritchie a căd­ut. Alina.­D-nul Tr­copis a expus Ca­merei programul financiar al guvernului. Propune economii pentru un suma de 7 milione, din cari 3 asupra armatei. Veni­turile p­re­zin­ta un sporire de 9,700,000 drachme, care resulta din diferența de FOIȚA pIARULUI „ROMANULU“ 18 Tainele inimei PARTEA II CAP. VIII Do­uă dota se găsiră în fația unei șo­sele destul de bine făcută închisă latr’ua a­­leie din cele mai frumóse, compusă de ar­bori secular) care a condus pe călătorii In satul Saivan. Satul este mic, dar fórte cochet. La stânga lus este rîul Trient și la drepta rîul Salanche care formeza chiar de aci faimosa cascadă Fisserache. Acest din urmă riu are aci sus câte-va căderi care li dă un aspect pe cât de măreț, pe atât de sălbatec. Călătorii se opriră la singurul hotel ce se afla aci, modest dar destul de încăpă­tor ca să cuprindă tota lumea. Ora era forte înaintată. Trecuse patru ore. El ar fi putut să mai mergá Inaim. Începând un drum forte anevoios, au găsit, mai nemerit să remite noptea aci. Pe urma aveau trebuința de ghid, de est și de catâri și nu se puteau găsi așa lesne pentru tota lumea pentru Cha­monix. Se hotârîră dar se dorma la Saivan. IX De la Saivan spre Mont Blanc începe un cale din cele mai incantatóre. Aci se vede Elveția In tóta strălucirea ei vnáreta și săl­batică. Călătorii erau pe drum, unii călare pe catâri, sau pe măgari, și a­­ii pe jos. Când oboseau cel după jos, se urcau pe aceste animale și alții le luau locul. Acesta cale, de­și e cu urcușuri grele și cu coborîșuri anevoiase, taiate in formă de scări, nici vă deta nu obosesce, pentru că aerul este mai curat și mai supu­s, simți mai lesne respirațiunea, corpul este mai ușor, spiri­tul mai limpede. Omul aci este, după cum dice J. J Rousseau în Noua Eloisă, grav iară melancolie, finisei­ fără lenevire, mul­țumit de a esista și de a cugeta. Călătorii străbătură nisce stânci de pietre negre și forte apropiate, un poiană încon­jurată de bolovani înalti, un punte peste un prăpastie din cele mai adânci și ajunseră la Triquent. Cu cât mergeau, cu atât posițiunele de­­veneau mai frumose și aerul mai ră­coros. Eduard Warth mergea tot-déuna alétun de contesa de Badayos. Ei eraü ln capul colonei și de multe ori apucau mult îna­inte. Contele, voind sp­re el cavaler, intra în vorba când cu Elvira, când cu engleza prietina el, când cu George. Femeia lui a­­tunci își lua aerul de gelosá și îl striga: —­ Emanoil, îți scot ochii. Nu voiesc să faci curte la cine­va. — Fii sigura, draga mea. Numai la tine mă gândesc, răspundea bărbatul. — Bine, bine, nu te voi­ pierde din vedere. — E gelosá ca să tigresa nevasta mea, dicea contele acelora lângă care se afla. Me iubesce atâta în­cât nu póte suferi se mă vede vorbind cu altă femeia. E­vira, George și engleza se priviră su­­ficiând. Câte­va ore fusese de­ ajuns să cu­­noscu bine acesta imedie atât de nepo­trivită în vârste și în caractere. Contele avea aprope 50 ani. Contesa nu împlinise 30. El avea­u­ natură bună, dar era mărginit în inteligența. Ea era plina de marafeturi. Nu iubea de loc pe bărba­tul ei, dar el era convins de contrariu. Prin observările ei gelose, prin mărturi­sirile tot­deuna cu totul alt­fel de simți­­mintele ei, îmbrobodise pe bărbatul său în­cât el credea ca nu e altă femeia mai o­­nesta în lume ca contesa Badayos. Când avea înclinări către cine­va, ea îl critica bărbatului său într’un mod sdrobitor. A­tunci spiritul de mila și de contradicțiune făcea pe nenorocitul bărbat și prinsa de el un simpatie mai mare de­cât sa pute prinde de un bărbat. Acesta înlesnea con­tesei mijlocul de a-și face tale plăcerile în bună pace. Ca se inlătuie ori­ce bănuiala, ea de­clara bărbatului său că un altul e nebun după dânsa. El punea pe un tener la ura și priveghierea contelui spre a’l ocupa nu­mai cu el și a nu putea să observe ade­­văratul pericol. El străbătură nisce măreți bolovani de piatră umbriți de braji de unde se desfă­șura­u o priveliște Incantatóre, trecură pe lângă muntele Arpiile și pe lângă Fenes­­t­as, Finbraut și Gelvoz și ajunseră la Cha­­telard de unde putură se privesca fórte bine Cascada J iurs. Peste câte­va ore de călătoria se găsiră la Trient unde deju­nară la hotel des Alps. Aci este împreu­narea drumurilor care merg la Téte Noir și vârful muntelui Balme. Aspe­­tul este măreț. După dejun își urmară drumul și în trei sferturi de oră ajunseră la hotel de Téte- Noir, după ce străbătură un pădure de bragh. Aci se hotărîrâ să remâe noptea pentru a visita galeria în st­ânca care se afla aprope. Fiind­că era încă de vreme, câletonul se hotărîrâ se merga chiar Indeta la mi­eunata galeria. Acesta galeria se afla făcuta in muntele Tété Noir prin întrebuințarea minei și este din cele mai vrednice de privit. Intrarea este împodobita cu braz­i și ua banca pen­tru căleton este așezata chiar la gura ga­­leriei. Toți fără deosebire intrară și o stră­bătură, pentru că nu măsura mai mult de­cât 15 sau 20 pași. Ea e destul de lu­mi­­nosa in­cât nu se pote petrece nimic fârst să fie veijut de cine­va. Cu tote acestea Eduard nu a putut sa se stapanese si fara a face un scandal cu contesa. Ca săru­tare a fost suprinsa de George și de en­gleza, prietina Elvirei. Sora la hotel scandalul a fost mai mare. Dupa masa Eduard Warth ’și contesa de Badayos au dispărut. Totă lumea ședea pe terasa hotelului. Luna era splendidă. Că­lătorii se bucurau de duleața aerului, de spectacolul incântâtor și de simțiri­ntele ce incercau. Fie­care devenise poet și Își esprima impresiunea ce simția. Do­uă deta contele se presenta și cu aerul cel mai stupid din lume se adresă companionilor sei de căsătorie : — Nu cum­va ați ven­it pe femeia mea ? Toți se uitară unul la altul și începură se suriră cu ironia. (Va urma).

Next