Romanulu, iulie 1892 (Anul 36)
1892-07-09
642 Regele la Londra Cu privire la concertul, care s’a dat la palatul Buckingham. Timpul da urroatarele am8nunte . Concertul a avut loc în sala cea mare a palatului Buckngham. Spectacolul măreț, și fără pereche. Maitota familia regală Împreună cu ducele d’Aosta purtând cordonul «Stelei României», prinipele Ferdinand cu principesa Maria, a căreia frumusețe este cu totul nedreptățită de fotografiile ce s’au v £<Jut in Bucuresci, radio și de fericire, la spatle familiei regale, domnele Curței, suitele pricipilor, suite în cari mișilitarii noștrii pareau aleși înadins ca să ne represinte bine într’un țură de omeni înalți, un corp diplomatic care nu se mai sfârșește —numai Japonezi erau cinci—totă Înalta societate engleză, domnese Încărcate de diamante, și bărbații mai toți în uniformele cele mai bogate și mai variate—căci mai toți englezii de distincție sunt ofițeri in miliții—totul compunea un spectacol admirabil. Cine nu are un uniformă militară sau diplomatică purta costumul de Curte : frac, jiletcă și culotă de catifea negru cu nasturi de otel, ciorăpi de mătase albă sau negru, pantofi cu bucle, sabie și tricorn. Excepțiile sunt numai pentru Americani. Chiar diplomații portă cu uniforma lor culotă și ciorapi albi. Când orchestra, artii și corurile au cântat Gode save the Queen, totă lumia și familia regală stând in piciure. Un lucru care nu puțin îți ia ochii în acel palat sunt panopliile trei la numer—pe care sunt puse vasele de aur în sala bufetului. Unul din militarii noștrii spunea cu mult spirit d-lui Tache Ionescu, singurul român present afară de diplomați și suita M. Sele, că uă mnă de aur întriga este representată pe acel uimitor perete, lângă împăratul german uă mijlocire a schimbării stărilor din Ungaria și Transilvania. On asemenea telegramă lungă a fost trimisă deja de ieri Regelui Carol de către studențimea din Bucuresci. Pentru Luni Academia Romina a convocat un ședință in care profesorul universitar Nicolae Ionesti va vorbi asupra suferințelor Românilor din Transilvania și Ungaria . Ei în numărul de la 28 Iunie: Bucuresci 28 Iunie. (Telegramă privată)Meetingurile de protestare contra Maghiarilor,cum au fost organisate aprope în tote orașele Regatului României Dumineca și Luni, s’au petrecut fără nici un cas de desordine, dar au participat la ele în număr forte mare tote clasele populațiunei. Deputati din tóte partidele, așadar și din cel guvernamental, au sprijinit manifestațiunile și In tóte meetingurile s’au luat resoluțiuni cari presiuni pe actualul guvern evreo maghiar din Ungaria, ca izvorul unui perpetuu pericol pentru pacea europeană. Pentru Duminecă sunt hotărîte nuoi manifestațiuni, iu și mai mare mesure. Meclinurile de protestare din seră și presa din Berlin Kreuzzeitung publică urmatorele In Nr. din 25 Iunie . Bucuresci, 25 Iunie.—Telegrama publicata in urma exceselor maghiare din Transilvania mișcarea antimaghiară din România nu întinderi ingrijitóre. Pentru măine (Duminecă) in tote orașele mai mari ale țârii sunt hotărâte meetinguri pe protestare, din care causă casa legaodiei austriace e păzită de uă poliție puternică. Pretutindeni se adună bani pentru reconstruirea casei devastate de Maghiari a d-rului Rațiu în Turda. De la tote întrunirile de mâine se vor trimite Regelui Carol, care e in Germania, telegrame, pentru ca să încerce pe Procesul Bekieff — Corespondență telegrafică — Sofia, 2b Iunie 1892. La Vla Se reia interogatoriul lui Velikoff. Fiind la Niș a rugat pe Karaatoianoff sa’l trimita postav, dar nu i-a <cis nimic in privința alegerilor. El a fost redactorul barului 9 August, a făcut cunoscință cu Gheorghieff in 1884 la Sofia. Doctorul Moloff depune, că nu face politică, că nu e din nici un partid; nu cunosce nici pe Bobekoff nici pe Zdravkoff; în sera asasinatului s’a urcat la d. Karavetoff spre a avea seri, căci asasinatul s’a întâmplat aprope de casa lui. Cunosce pe Milaroff, dar n’a legat prieteșug cu densul; nu fie chiar dacà a fost la Sofia anul trecut. Adaogă, că spre a lua parte la complot, ar trebui să fie ceva de câștigat. Cât pentru el, a fost ministru, președinte al consiliului de Stat, nu mai doresce să devie ministru; situația sea e bună, are oă avere de 200.000 lei și nu mai doresce nimic. Doctorul Moloff, matrice, că Lepartoff, i-a aruncat prin ferestra închisori un bilet în care-se zice, că a fost bătut și torturat, și că Moloff, Tzanoff și Kymtomceff vor fi puși în libertate. Karastoanoff depune, că a discutat despre politică la Niș cu emigrații sârbi Tinoff, Velikoff, el le-a promis postav, nu stia că au gânduri ostile. Tocmai la Viena, a aflat despre asasinarea lui Bekoff, el nu cunosce pe Zankoff. ROMANULU 9 IULTE Ședința de după amiadă Se ia interogatoriul ultimilor două prevenții, Moiaroff și Milcoff. Acesta din urmă caută uă probă, un alibiu ; spre acest scop presintă document**, )e cari tribunalul va face se se examineze de către experți. Avocatul lui Popoff întreba, daci clientul său, care fusese extrădat de către Turcia nu fusese predat sub condiții, că a fost deja judecat și amnistiat în Turcia. Tribunalul va da avocatului un certificat care-i va permite să ia informațiuni în acesta privința la ministerul afacerilor străine. CRONICA LITERARA Bcumperea cărților la noi Cu plăcere ținem a constata că în anii din urmă gustul pentru citire a început a se desvolta, și ia din ce în ce proporții mai mare. Pentru a se opera acesta mișcare in publicul nostru, indiferent și eminamente comercial séniagricol, au contribuit mai multi factori Intre cari putem cita doar mai principali și mai hotărîtori în causă: primo, a fost și este presa cotidiană, care in cel din urmă ani a luat proporțiuni mari de desvoltare, pătrunzând în tote stratele societățele de la un capăt la cell’alt al terei ; sec.ndo, gustul citirei mai are de multămit și infiintărei Atheneelor în mai multe orașe ale erei și ținerea de conferințe. Daci în celelalte orașe din țară Atheneele nu și-au dat rude pe deplin mulțumitoare, apoi rolul Atheneului român din Bucuresci a fost și el e încoronat de succes deplin. Conferințele ce se țin acolo sunt două însemnătate incontestabilă și dovada cea mai bună că ele sunt gustate și apreciate după cum merită, e marele număr de visitatori, care onoreza prin presența lor și dau atențiune la aceste studii de un interes captat pentru educația intelectuală și literară a nostra. Gustul cetitului se desvoltă pe fie ce zi ce trece. Intrebati pe Socec și pe Haiman, denșii tari sunt termometrul cel mai exact între public și autori și vă vor spune cu registrele în mână, ce desfacere de cărți române s’a operat mai înainte cu câțiva ani și ce stok de cărți se desface astăzi. Singură statistice ne-ar putea ajuta exactitatea cifrei și suntem convinși că numărul cetitorilor de la 1880 incece s’a impătrit decà nu și mai mult. Curentul Eminescu a fost și el decisiv In acest proces intelectual. Pe urmă, critica din fiarele cotidiane și cea din reviste, etc, a mai dat și ea un imbold la acesta mișcare, crescând din ce în ce. De asemenea și cărțile bune — la început mai rare—au început a’și face aparițiunea și a umple vitrinele librăriilor. Publicul citesce, citesce și încă vă dală citersce. Dacă vr’un scriitor avortat se lamentează melancolic. Că ediția e stă nevindută, ar trebui sâ-și pue surdină la musica lui falsă și asumfitare. Nu, diir aceștia ar trebui să scie, cărțile bune sunt cetite de public, iar cele mediocre sunt înlăturate la oă parte și sunt condamnate —fie ne permis aplice— a se inveli cu ele rechisite de birou, pentru a nu fi de tot cruit și a spune, a se inveli în ele scrumbii și măsline, ori... Un lucru Iasé. Dacă există la noiuă pătură care a început a ceti publicațiile seriose, apoi trebue sa i se vie în ajutor și de către cei interesați. E sciut, că nici intr'uă țară din lume cărțile nu sunt mai scumpe ca la noi. In timp ce in Germania, Franța, Belgia, avem de înregistrat ediții populare de uăestinătate fabulosa, ediții unde capo d’operile clasicilor sunt vindute cu 15 și 20 centime uâ piesă de teatru, un roman, ori un studiu, unde operile unui Schopenhauer,—vr’uă 15 volume—sunt vindute cu 6 franci, și operile unui Goethe, 45 volume, nu costă nici 15 lei; la noi poesiile lui Eminescu, un vo umaș subțirel, atinge enormul preț de 4 lei, și studiul critic al d-lui Petrașcu, uă broșură de câteva cuse abia, e marcată cu prețul de 5 lei, și pentru a încheia cu lista acesta, să mai spunem, că numărul jubiliar al Convorbirelor literare e pus In debit iarăși cu fabulosa suma de 5 lei. Nu merge. Puținul cerc de cetitori ce este arji trebue mărit și lățit, și acesta se face numai prin oftinirea cărților de tot soiul. La drept vorbind, ce plătesc librarii de aici unul autor sau publicist ? Nemica séa aprope nemica. In Franța și în alte țări cu literatură vechie, un Zola, un Daudet, sunt platfil pentru un roman cu câte 100 000 lei și chiar mai mult încă , la noi, de chestia autorii cuiui nimenea nici nu vorbesce. Scriitorii la noi ar fi prea mulțumiți decà, ar găsi editori, de plată nici că mai încape vorba. Décâ chestiunea sta așa, apoi fie ne permis a întreba de ce nu sunt maieftine cărțile la noi ? Le convine, și încă prea bine, librarilor noștrii, de a edita cârti eftine și a le putea desface mai curând, încă uă întrebare. Am avut și noi un filosof de merit incontestabil, ale cărui opere au fost apreciate în străinătate după cum trebue. Însuși Büchner a scris articole forte elogiose pentru Vasile Conta, autorul Teoriei fatalismului și a ondulațiunelor universale. Spre rușinea nóstră, trebue să mărturisim, că streinii s’au purtat mai grav față cu un român, decât noi înșine. Editiuni francese din operile lui Conta, au apărut la Paris și Bruxelles, pe când la noi n’au apărut decât in Convorbirile literare, revista ce se tipăreșce într’un tmagiu forte limitat. Operile unui Alexandri, Bâlcescu, Alexandrescu, etc. etc., nu sunt cunoscute decât de un cerc forte restrâns de iubitori de literatură, numărul lor s’ar putea fixa la câteva sute, iar restul térei, e lipsit de scrierile acestor întemeietori al literaturei nóstre naționale. Edițiuni populare ne lipsesc, echipuri eftine și accesibile tuturor fără deosebire. Acela dintre librarii noștril care ar intreprinde un astfel de lucrare pe lângă că ar avea un câștig material bunicel, dar va aduce mari servicii tinerei nostre feri, care are mare nevoe de ajutorul fiecăruia. Uă bibliotecă de felul celei făcute de Reclam din Lipsca, ne-ar prinde minunat și acesta cât mai la grabă. Supunem ideia acesta la matura chibzuință a librarilor din țară și mai cu semn a celor din București. relegrame — 6 iulie — Petersburg.—Uă răscolă de lucrători a fost la Astrahan; lucrătorii voiau să părăsescă șantierele de frica holerei, deși primiseră avansuri; au refuzat de a suferi carantina; irupție au intervenit ; a fostă ciocnire săngerosă. Guvernul a proclamat starea mică de asediu. Petersburg.— se anunța din Hamestead ca greviștii au ucis 7 agenți de poliție pe câc,d debarcau și au rănit un mare numar tragend asupra lor. . Gu tote promisiunele delegaților greviștilor, grave desordine fi’au comis in timpul debarcare! agenților de politie.. * ■ t Colonia. — Gazeta de Cologne afla din Petersburg ca s’a constat acolo două coșuri de holera ce se pretinde ca este holera nostras. Se asigură că holera asiatică a isbucnit de alungul Volgei. Depeșile oficiale sunt ținute in secret. Londra.S’au ales pépe acum la conservator., 19 unioniști ,116 gladstonieni , 1 parnelist și 10 anti-parneliști. Conservatorii au câștigat 11 scaune; unioniștii,4 și gladstonienii, 34. Miniștrii Jackbhont și Hamilton au fost realp, iar ministrul Ritchie a cădut. Alina.D-nul Trcopis a expus Camerei programul financiar al guvernului. Propune economii pentru un suma de 7 milione, din cari 3 asupra armatei. Veniturile prezinta un sporire de 9,700,000 drachme, care resulta din diferența de FOIȚA pIARULUI „ROMANULU“ 18 Tainele inimei PARTEA II CAP. VIII Două dota se găsiră în fația unei șosele destul de bine făcută închisă latr’ua aleie din cele mai frumóse, compusă de arbori secular) care a condus pe călătorii In satul Saivan. Satul este mic, dar fórte cochet. La stânga lus este rîul Trient și la drepta rîul Salanche care formeza chiar de aci faimosa cascadă Fisserache. Acest din urmă riu are aci sus câte-va căderi care li dă un aspect pe cât de măreț, pe atât de sălbatec. Călătorii se opriră la singurul hotel ce se afla aci, modest dar destul de încăpător ca să cuprindă tota lumea. Ora era forte înaintată. Trecuse patru ore. El ar fi putut să mai mergá Inaim. Începând un drum forte anevoios, au găsit, mai nemerit să remite noptea aci. Pe urma aveau trebuința de ghid, de est și de catâri și nu se puteau găsi așa lesne pentru tota lumea pentru Chamonix. Se hotârîră dar se dorma la Saivan. IX De la Saivan spre Mont Blanc începe un cale din cele mai incantatóre. Aci se vede Elveția In tóta strălucirea ei vnáreta și sălbatică. Călătorii erau pe drum, unii călare pe catâri, sau pe măgari, și aii pe jos. Când oboseau cel după jos, se urcau pe aceste animale și alții le luau locul. Acesta cale, deși e cu urcușuri grele și cu coborîșuri anevoiase, taiate in formă de scări, nici vă deta nu obosesce, pentru că aerul este mai curat și mai supus, simți mai lesne respirațiunea, corpul este mai ușor, spiritul mai limpede. Omul aci este, după cum dice J. J Rousseau în Noua Eloisă, grav iară melancolie, finisei fără lenevire, mulțumit de a esista și de a cugeta. Călătorii străbătură nisce stânci de pietre negre și forte apropiate, un poiană înconjurată de bolovani înalti, un punte peste un prăpastie din cele mai adânci și ajunseră la Triquent. Cu cât mergeau, cu atât posițiunele deveneau mai frumose și aerul mai răcoros. Eduard Warth mergea tot-déuna alétun de contesa de Badayos. Ei eraü ln capul colonei și de multe ori apucau mult înainte. Contele, voind spre el cavaler, intra în vorba când cu Elvira, când cu engleza prietina el, când cu George. Femeia lui atunci își lua aerul de gelosá și îl striga: — Emanoil, îți scot ochii. Nu voiesc să faci curte la cineva. — Fii sigura, draga mea. Numai la tine mă gândesc, răspundea bărbatul. — Bine, bine, nu te voi pierde din vedere. — E gelosá ca să tigresa nevasta mea, dicea contele acelora lângă care se afla. Me iubesce atâta încât nu póte suferi se mă vede vorbind cu altă femeia. Evira, George și engleza se priviră suficiând. Câteva ore fusese de ajuns să cunoscu bine acesta imedie atât de nepotrivită în vârste și în caractere. Contele avea aprope 50 ani. Contesa nu împlinise 30. El aveau natură bună, dar era mărginit în inteligența. Ea era plina de marafeturi. Nu iubea de loc pe bărbatul ei, dar el era convins de contrariu. Prin observările ei gelose, prin mărturisirile totdeuna cu totul altfel de simțimintele ei, îmbrobodise pe bărbatul său încât el credea ca nu e altă femeia mai onesta în lume ca contesa Badayos. Când avea înclinări către cineva, ea îl critica bărbatului său într’un mod sdrobitor. Atunci spiritul de mila și de contradicțiune făcea pe nenorocitul bărbat și prinsa de el un simpatie mai mare decât sa pute prinde de un bărbat. Acesta înlesnea contesei mijlocul de a-și face tale plăcerile în bună pace. Ca se inlătuie orice bănuiala, ea declara bărbatului său că un altul e nebun după dânsa. El punea pe un tener la ura și priveghierea contelui spre a’l ocupa numai cu el și a nu putea să observe adevăratul pericol. El străbătură nisce măreți bolovani de piatră umbriți de braji de unde se desfășurau o priveliște Incantatóre, trecură pe lângă muntele Arpiile și pe lângă Fenestas, Finbraut și Gelvoz și ajunseră la Chatelard de unde putură se privesca fórte bine Cascada J iurs. Peste câteva ore de călătoria se găsiră la Trient unde dejunară la hotel des Alps. Aci este împreunarea drumurilor care merg la Téte Noir și vârful muntelui Balme. Aspetul este măreț. După dejun își urmară drumul și în trei sferturi de oră ajunseră la hotel de Téte- Noir, după ce străbătură un pădure de bragh. Aci se hotărîrâ să remâe noptea pentru a visita galeria în stânca care se afla aprope. Fiindcă era încă de vreme, câletonul se hotărîrâ se merga chiar Indeta la mieunata galeria. Acesta galeria se afla făcuta in muntele Tété Noir prin întrebuințarea minei și este din cele mai vrednice de privit. Intrarea este împodobita cu brazi și ua banca pentru căleton este așezata chiar la gura galeriei. Toți fără deosebire intrară și o străbătură, pentru că nu măsura mai mult decât 15 sau 20 pași. Ea e destul de luminosa incât nu se pote petrece nimic fârst să fie veijut de cineva. Cu tote acestea Eduard nu a putut sa se stapanese si fara a face un scandal cu contesa. Ca sărutare a fost suprinsa de George și de engleza, prietina Elvirei. Sora la hotel scandalul a fost mai mare. Dupa masa Eduard Warth ’și contesa de Badayos au dispărut. Totă lumea ședea pe terasa hotelului. Luna era splendidă. Călătorii se bucurau de duleața aerului, de spectacolul incântâtor și de simțirintele ce incercau. Fiecare devenise poet și Își esprima impresiunea ce simția. Două deta contele se presenta și cu aerul cel mai stupid din lume se adresă companionilor sei de căsătorie : — Nu cumva ați venit pe femeia mea ? Toți se uitară unul la altul și începură se suriră cu ironia. (Va urma).