Romanul, mai 1898 (Anul 42, nr. 76-98)
1898-05-01 / nr. 76
uar ca să-și bată ai le-a dat de câte mâncări : ciorbă și ^ dicea Vodă. Dar ciorbă i Era tercia de mămăligă, pe o strachină mare la mijlocul mesei din care boierii aveau să-și ia fiecare cât vrea. Și ca să fie bătaie de joc deplină, boierii n’aveau farfurii și linguri, ci fiecare avea d inainte-o altă strachină mai mică din care trebuia să sorbă terciul. Dar friptura ? Bulzurî de mămăligă, cu brânză înăuntru, păjite la dogarea focului. Era prînz boieresc nu glumă ! Boerii n’au mâncat terciul ; au îmbucat însă din bulzurî ca să facă pe voia nebunului fanaroit care era în stare să facă nusciuce boierilor dacă nu î-ar fi făcut pe plac. Cum sta așa la masă, lîngă Mitropolit, Vodă zăresce printre țăranii cari mâncău și ei de o parte —salahorii cu carele încărcate—pe un țăran cu barba albă pînă în brîu, pe care ceilalțî țărani îl aveau, după semn, în mare cinste. „Eru mos batrîn !“ dise Vodă către Mitropolit, și chemă pe țăran la sine. — De câți ani escî, moșule ? — De 80, Măria Ta. Numai popă sunt de vr’o cincizeci de ani. — Da ce ? Popă escî tu ? — Popă, Măria Ta ! Ne au luat și pe noi să cărăm zahareaua. — Minți, bătrînule ! Dise Vodă. Mitropolitul îngălbenise, iar boierilor li se făcuse inima cât un purice. — De ce să mint, Măria Ta ? Sunt popă. — Dacă escî popă, spune cele dece porunci ale bisericii ! — Să spun, luminate Domne ! Și preotul începu să numere pe degete, așa : Adacale, Vidin, Lom, Rahova, Nicopole, Șiștov, Rușciuc, Hîrșova, Brăila și Măcin. — Păi, bine, popo ! strigă Vodă. Acestea sunt cele dece porunci ? — Acestea, Măria Ta, căci poruncile date de Moisi le-am uitat, de când ai eșit Măria Ta cu alte dece porunci, și ne silesci să cărăm zahareaua la cele 10 cetăți Turceșci. — Ei, bată-te, popo ! Și nu te temi să-mi le spui mie tote acestea ? Dise Vodă ridénd. Uite ici e Mitropolitul țării , te dau pe mâna lui să te învețe el cari sunt cele dece porunci ale bisericii. Și, póte de rușinea Mitropolitului ori Dumnedeu scie de ce, Vodă a chemat pe marele Vornic și î-a spus să trimită porunci la toți ispravnicii din țară ca să scutescă pe preoți de salahorie. Și au rămas de atunci scutiți. Mitropolitul nu mai putea de bucurie și nu scia cum să mulțumescă preotului din Muscel căci l-a scăpat din încurcătură, căci fără de acest preot îndrăsneț la vorbă, nu era chip să scape pe popor de salahorie. Drept răsplată Mitropolitul a făcut pe preot protopop și î-a rămas prieten câte bile a trăit. S. Coșbuc, respunzând cu data lunei în care citea dar petrecuți cu patru zci de ani mai înainte. El nu se interesa niciodată de faptele actuale, dar se pasiona de exemplu la 5 Mai 1896 de cele ce sau petrecut la 5 Mai 1856. El nu voia pentru nimic in lume a trece peste astă dată și de a urma altfel decât cum fi evenimentele quadragenare. Odată, la începutul lu Septmmbre 1895, isbucni în el o emoțiune pe care nu o putu ascunde. El citi în jurnalul său luarea Sevastopolului. Mortalitatea. — In care oraș sunt mai mulți morți ? — In Bombay In care oraș sunt mai puțini morți ? — In Amsterdam. In Bombay după ultimele statistice 129 locuitori mor la 1000 într’un an, pe cînd Amsterdamul pierde numai 14 cetățeni la 1000 pe an. Iată mortalitatea în ale orașe: Madras 39, Oakr 38, Alexandria 36, Triest 35, Veneția 34, Petersburg 33, Roma 26, Turin 25, Breslau 24, Munich 23, Moscova 26, Viena 21, Paris 20, New-York 19, Roterdam 18, Stockholm 17, Berlin 16, Cristiania 16, Bruxelles 16. Dar Bucureștii ? Oraș fără dinți. — Declarînduse un caz de hydrophobie în Pisek, un mic oraș din Boemia, primăria a luat ca măsură radicală moartea tuturor cîinilor din localitate. Actualmente acest oraș se găsește fără cîini dar desigur starea asta n’o să dureze mult. Vocabular electoral. — In Franța nici un candidat nu îndrăsnește a se întitula simplu «Candidat republican.» Epitetele care însoțesc acest titlul sunt felurite și variate : moderat, conservator, liberal, progresist, național, independent, intransigent, revisionist, anticosmopolist, antinternaționalist, posibilist, radical, socialist revoluționar, evolționist, etc. etc. Candidații, merg pînă acolo ca acumulează patru sau cinci din aceste adjective a căror culoare merge de la roșu pal până la roșu sumbru, pentru consolidarea pacînică a situațiunei politice în Orient. Răspunsul împărătului reamintește apoi deciziunea luată de a rechema trupele și escadra austo-ungară din insula Creta și de a restrînge la negocieri diplomatice participarea Austro Ungariei la soluțiunea acestei cestiuni concrete și deschisă încă. împăratul exprimă în aceleași timp recunoștința sa trupelor și a escadrei pentru atitudinea lor exemplară și îndeplinirea credincioasă a sarcinelor. Discursul împăratului continue exprimînd adînca părere de rău ce simte trebuind să facă mențiune de isbucnirea ostilităților dintre Spania și Statele Unite, explozie a ce nu s’a putut împedica cu toată intervenția amicală a Papei sprijită de toate puterile europene și cu totă marea condependență de care a dat dovadă guvernul spaniol, împăratul este hotărît să observe o strictă neutralitate și exprimă urarea ce beligeranți să ajungă repede printr’o aplanare echitabilă a antagonismelor existente, să pue capăt acestei lupte întristătoare. Discursul reamintește apoi cumpărările considerabile de arme și de material de resboi, începute anul trecut și continuate anul acesta. Face apel la înțelepciunea și patriotismul delegațiunilor pentru aceste preparative îndeplinite ca măsură de prudență, față de situațiunea nesigură din anul trecut și desvoltarea progresivă și repede a forțelor defensive ale tuturor Statelor. Răspunsul împăratului termină constatînd că Bosnia și Herțegovina continue să se desvolte în mod normal, și se acopere pe deplin cu propriele lor venituri, cheltuelile de administrație. FELURIMI Un cititor curios. — Biblioteca națională din Paris a părtat unul din fidelii ei cititorii . De zece ani el venea regulat in fiecare dimineață la Biblioteca pentru a citi numărul din Journal des Debats cu Discursul In Frantz-Josef Viena, 29 Aprilie. — împăratul a primit la amiază delegațiunea austriacă, apoi delegațiunea ungurească. Respunzînd la discursul vii ale celor doi președinți, de omnaîmpăratul a făcut să reiasă cu o deosebită satisfacție că relațiunile cu toate puterile și mai cu seamă cu Statelevecine, sunt din cele mai bune. Gestiunea cretană, în urma încheierei păcii greco turcești, înaintează spre o soluțiune definitivă. Putem spera că mulțumită ințelegerii și colaborațiunii viitoare a tuturor puterilor mari, se va pune o bază solidă ROMANUL MARCEL LHEUREUT SURORILE LUI ISAC Când tînărul Isac Aron împlinise douăzeci și doi de ani, se amoreză de Sarah Roboam, față de o minunată frumusețe, și se grăbi să ceară tatălui peü celebrul bancher Abraham Aron, autorizația de a se însura cu fata aceea frumoasă, care de altfel era dintr’o familie foarte bună și bogată și prin urmare foarte bine văzută printre israeliții din oraș , după cum gândea băiatul, era o simplă formalitate, bătrânul Aron neputând decât să se felicite, de o unire raționabilă în toate privințele. Isac găsi pe tatăl sau în cabinetul de lucru, îndeletnicindu-se cu așezarea pachetelor de scrisori și unei fotografii legate cu panglicuțe colori. Isac gândi : — Tata regulează moaștele fiul de dragoste, nu puteam să aleg un moment mai bun. Abraham Aron trecea drept unul care se bucurase de tinerețea lui strălucitoare și chiar avuse o gloriosă bătrânețe. Curăția trăsăturilor sale nobile, mângierea ochilor săi umbriți de gene lungi, îndrăsneala nasului său, splendoarea bărbiei sale în formă de evantaliu, altădată neagră ca pana corbului acum albă ca zăpada, și mai cu seamă renumele milioanelor sale, îi adusese vre’o câteva noroace bune, pe care memoria lui trufașe le înmulțea și de care se lăuda fiind puțin discret. Intre acestea, de la cele dintâia cuvinte Abraham arunca un duș de apă rece, asupra arzătoarei patimi a moștenitorului seu.— Ei! Pe Sarah Roboam, vrei s’o iei. Sărman prieten. Dar, e cu neputință. Isac își îndoi șira spinărea sub lovitură și nu ata decât să borborosească : — Cu neputință, de ce cu neputință ? Sarah e frumoasă și părinții ei sunt bogați. — Nu zic nu, replică tatăl, cu toate astea e cu neputință fiindcă... Aici Abraham făcu o pauză și păru că se codește, pe când un zîmbet ciudat rătăcea pe buzele lui. — De ce ? întrebă Isac. — La urma pot să ți spun ; în tot cazul, nu poți să ai pe Sarah Roboam, fiindcă Sarah Roboam e sora ta ! Și cum Isac, sdrobit de această mărturisire, cădea pe un jilț, Abraham urmă cu o înfățișare mândră, care desmințea vorbele lui: — Știți bine, știți bine, că sunt un ștrengar, un ștrengar nemernic, dar vezi tu, mama Sarei a fost, pe vremea ei, tot așa de frumoasă, ca și fiica-sa acum. Isac e și din cabinetul tatălui său, cu inima sîngerate și rumegînd în creerul lui idei de sinucidere. Dar călătorind, făcu afaceri de parale, strălucită, uită pe Sara Roboam care și ea nu întârzie de a nu se mai gândi la dînsul. Alte iubiri îi intrară în inimă, și după un an iar se înfățișă înaintea tatălui-seu ca să-l roage, să învoească însoțirea lui cu Rebeca Solomon, fată frumoasă, și ai căror părinți ereau și mai bogați decât ai celei d’întâî. Abia rostise numele lui, că văzu iar pe buzele părintești acelaș zîmbet, ca și anul trecut. — Desigur, sărmanul meu băiat, n’am noroc. Căsătoria asta e cu neputință s’o faci. --Ce spui ? strigă Isac zăpăcit de această nouă lovitură. — Am spus că nu poți să ci pe Rebeca Solomon, fiindcă e sora ta. Și fără să ia samă desperarea amorezatului Abraham adaogă: — Ce vrei dragă băete, nu eram de bm, mama Rebecei era cel puțin tot atât de frumoasă ca și fata ei acum. Din nou el călători, din nou făcu afaceri, și uită pe Rebeca Solomon cum uitase pe Sarah Roboam. Apoi urmărit de nevoia de a-și face o familie, fu ispitit de farmecul Esterei Boeg, care în lipsă de frumusețe și de bogăție, avea un zîmbet binevoitor și calități de bună gospodină, și de asemenea o mamă a cărei figură și forme disgrațioase îi făceau o reputație de virtute neatacabilă. Care nu’î fu mirarea lui, când destăinuid acest plan lui Abraham acesta îi respinse zîmbind, ca și celelalte dățî, că însoțirea aceasta era cu neputință. — Ai să’mî spui iar că Ester Boer sora mea ? e — Dar desigur bietul meu băiat, asta’e adevărul. Știu bine că mama Esterei n’a fost frumoasă, dar era așa de nenorocită cu bărbatul sau ! Și n’am putut nici odată să văd plîngînd o femee, fără să simt nevoia neînvinsă de o mângâia. De astă dată Isac e și din cabinetul tatălui sau, trîntind ușa. E cam prea mult, gîndi el, cînd își mai liniști puțin gîndurile, iată’mi osîndit din pricina libertinajului tatălui meu, sau la vr’o dragoste incestuosă, sau la un celibat pe viață. Exasperat se duse la mama sa, pe care pînă acum se îndoise s-o puie în curent cu nenorocirile lui. Cu tote acestea era o femee foarte raționabilă și cu mult spirit d-na Aron, și descoperirile fiului său păreau că nu tulbură seninătatea sufletului ei. Pe mulțumi să dea din umeri, apoi îi vorbi cu multă demnitate.— Ai făcut rău Isac, că nu mî'aî deschis inima ta pînă acum, te-așî fi scutit de multe mihniri și poate pînă acum ar fi fost însurat. Nu știu dacă Sara Roboam, Rebeca Solomon și Ester Boer sunt fetele tata-tau, dar ceea ce știu sigur — și după cele te am auzit nu mă costă nimic a’ți spune — că tu nu ești fiul tatălui tău. Parlamentul nostru CAMERA l Ședința de la 28 Aprilie 1898 Ședința se deschide la ora 2. 1) Dinică Schileru depune o petițiune a locuitorilor din comuna Corbeni, județul Argeș. D. Dimitrie Sturdza depune mai multe proiecte de legi, cari se trimit de urgență la secțiuni. La ordinea zilei urmarea dezbaterilor asupra căilor ferate de interes local, D. Dobrescu-Argeș propune și dezvoltă un amendament la art. 1. Articolul 1 din lege și se admite nemodificat. Se citește articolul 2. D. Delavrancea propune ca concesiunile să se acorde de Corpurile legiuitoare, iar nu de guvern. Articolul 2 se votează nemodificat. Se citește art. 3. D. E. M. Porumbaru narează cea ce s’a făcut de diferiții miniștri liberali pentru a modifica legea conservatoare a căilor ferate de interes local. D. Barbu Delavrancea combate ultimele două aliniate ale articolului, pe motiv că ele sunt de natură să descuragieze inițiativa privată. D. Dobrescu-Argeș, depune și dezvoltă un amendament. Artiocolul 8 se votează cu amendamentele propuse de domnii Mitescu și Delavrancea. Ședința se ridică la ora 6. SEN A.TTTI. Ședința de la 29 Aprilie 1898 Ședința se deschide la orele 2 și tura Se pune din nou la vot pensiunea de 250 lei lunar a d-nei Marie Chiril Sabastian, și se respinge pensia d-nei Elena Fronescu de 150 lei se admite. La ordinea zilei interpelarea d-lui G. Panu, adresată primului-ministru și ministrului de externe, dacă se face solidar cu declarațiile făcute de dministru de interne în chestiunea națională. Foița Ziarul „ROMANUL“ ] 4) Biletul de tramvai Farsa într’un act. Acțiunea se petrece în București SCENA III Alexandru, mai pe urmă Paidina și Kati, Vaulinai Doloc!... Fără densa ași fi soiul, eu că tu ai fost f.p în Popa- Tatu ?.... Nu. Pentru că tu nu mi-ar fi spus.... Probă că a trebuit să mă rog mai bine de o jumătate de ceas până să-mi mărturisesc!.... Ai, să mâniam...S’așeală la masă) Ce frică am avut.... Alex. Cine e de vină dacă e aprinde de file c e flec. (A parte). O să vedem noi acuma unde a iod ci ne. (Mănâncă). Paulina. (A parte) Să mă fac că cred tot și mai tftrijiți lămuresc eu afacerea... Dasigur are o amantă !.. N’am venut eu cum să’ncurea adincerea ? ... Biletul are să fie un act sdrobitor!..... (Servitórea ese). aeji Alex. El dar tu, ce ai mai făcut Ai fost la croitorésa ? .. Paulina O să vie ea mâne să-mi facă proba acasă..... Alex. (A parte). N’a fost la croitorésa. (Tare). Apropos !erî m’am întâlnit cu Bașturâsca și îmi spunea că era să te duci la mamă-ta, ai fost ? Paulina. Era să mă duc, dar mi-a trismes răspuns, că are să vie dânsa astă-fără la noi. Alex. (A parte). N’a fost nici la mă-sa nici la croitoresa !.... Atunci unde o fi fost Mi-3 frică să bănuesc ceva ... (Tare). Va să <J că tu ai stat acasa singură ?.... Mititica de ea. ... Paulina. Se ’nțelege, ce era să fac?.. N’aveam unde mă duce. Alex (A paiU). Cu minte !..... aflu eu acuma !.... (începe să rîddă). Paulina. Dar ce ai de ricit cu atâta poftă?.... (Alecu ride mereu) De ce rîdeți, frate ?..... Nu să póte să scrii și ?.... Alex. Ae nostim de tot.... Mă mir cum de-am uitat să ți-o spun pân’ acum.... Când am eșit acii dela birou m’am întâlnit cu Micșunescu și din vorbă ’n vorbă ne-am dat ln pomeneală de tine , ei bine »cu ce mi-a »pus ? Paidina. Nu — »pune, Alex. Dar scii ».’am prăpădit de rî» !.. .. Adr. sau erî nu sciți pe ce stradă..... Vaulina. Pe mine?..... Cum avea să mă vadă Micșunescu în tramvai, când eu am stat acasă și erî și mii. . Șirefule !...., înțeleg... Faci pe diplomatul și vrei să rîdi de mine. Alex. De loc ! Pe onorea mea c’așa mi a spus. Vaulina. Să fugi d’acî cu fieurile tale !.... Alex. Polina dragă, nu e nici un flee . Micșunescu era convins că te-a vedut, în tramvai, ba încă te-a salutat și tu ai vnfos capul. Paulina. Micșunescu teți nu scie ce spune și am să-i spun buchile când o mai veni pe aci. Alex. (A parte). S’ascunde Nu e luira curat. (Tare). Ca m- ai spune unde ai fost..... Ce, e o crimă . Te-aî fi dus pote la vr’o prietenă, sau mai soiü și ea uide , ce era nevoe numaidecât să-mi spui și mie ?.... Paulina. N’a ucis omule, că n’am eșit din casă, și de când le-am luat n’am pus piciorul pe tramvai ?... Alex. (A parte). S’o luăm mai repede !.... (Tare). Ca să-mi dipârleci orice bănuială, chiamă pe Kati. Paulina. Da ce ?..... Alex. S’o ’ntreb dacă aeștt azi, sau erî, undeva. Paulina. Ah ! ... ce idee !.. ..Jurd să mă pui acum la controlul slugilor.. Scii că asta nu e nici frumos nici convenabil.... Și-apoi Kati nu ți-ar putea spune nimic. Alex. Cum asta ? Paidina. Pentru că acei după prâmj am trimes-o la mă-sa. Alex. (A parte). A 1 vi să Jică aî depărtat și serviturea?... Bine că scri ce fel de femee am.... Și mi făcea scene Dumneaei ! ... (Tare). Eu mă mir acuma la ce nu mărturisesc, cum am făcut-o și ü ? Paiolina. Ce să mărturisesc dacă n’am fost. . Scui că ești nostim ? Alex. Pai’că eu am fost undeva?. Paulina. Sa lasă gluma Alecule și nu mai mă năcăji. Alex. Domnă, nu glumesc de loc !.. Am probe ce ai fost aicl cu tramvaiul.. Paulina. Ah ! Dumencitule !. . Alecule, ai nebunit?... Alex. (Să sculț furios, trânteșce șervetul). Domnul ai un amant !... Paulina. Ah!..... Mor!...... aer..... (Leșină) Alex. Jucăm și teatru acum .. Forte frumos ! ... (O stropeșce cu apă). Aide d-nă și lasă copilăriile astea, sunt bune pentru naivi! La mine nu să treci.... Paulina (Ișî revine încet în simțiri). Alecu !... Urîtă glumă faci cu mine ! Alex. Nu e nici o glumă, domnu ! Ai un amat, la care te duci cu tramvaiul. Paulina. Eu ? amant ?..., Eu mă duc cu tramvaiul?.... Alex, Dana !.... D-ia!.... am fost aeji la dânsul și cine scie de câte ori te-a mai fi dus pân’acuma, fără să scrii eu. Paulina. A, asta e prea mult ... află domnule că adineori m’am prefăcut că te cred, în realitate sunt convinsă că mă ’nșeli cu alta.... Alex. Brașove !. . Fleacuri.... D-ta mă ’nșeli pe mine... Paulina. Probe te rog. Alex. Bagă mâna în buzunarul șorțului și vei da de biletul, cu care ai fost a(J). Vaulina. (Exasperată). A !... Dar e infam ce faci D-ta... Biletul ăsta a căijut adineori din buzunarul D tale. (Va urma.) ■—*>—--o ir-——