Romanul, mai 1898 (Anul 42, nr. 76-98)

1898-05-01 / nr. 76

uar ca să-și bată ai le-a dat de cât­e mâncări : ciorbă și ^ dicea Vodă. Dar ciorbă i Era tercia de mămăligă, p­e o strachină mare la mijlocul mesei din care boierii aveau să-și ia fie­care cât vrea. Și ca să fie bă­taie de joc deplină, boierii n’aveau farfurii și linguri, ci fie­care avea d­ inainte-o altă strachină mai mică din care trebuia să sorbă terciul. Dar friptura ? Bulzurî de mămăligă, cu brânză înăuntru, p­­ăjite la dogarea focului. Era prînz boieresc nu glumă ! Boerii n’au­ mâncat terciul ; au îm­bucat însă din bulzurî ca să facă pe voia nebunului fanaroit care era în stare să facă nusciu­ce boierilor dacă nu î-ar fi făcut pe plac. Cum sta așa la masă, lîngă Mitro­polit, Vodă zăresce printre țăranii cari mâncău­ și ei de o parte —sala­horii cu carele încărcate—pe un țăran cu barba albă pînă în brîu, pe care cei­l­alțî țărani îl aveau, după semn, în mare cinste. „Eru mos batrîn !“ dise Vodă către Mitropolit, și ch­emă pe țăran la sine. — De câți ani escî, moșule ? — De 80, Măria Ta. Numai popă sunt de vr’o cinci­zeci de ani. — Da ce ? Popă escî tu ? — Popă, Măria Ta ! Ne au luat și pe noi să cărăm zahareaua. — Minți, bătrînule ! Dise Vodă. Mitropolitul îngălbenise, iar boierilor li­ se făcuse inima cât un purice. — De ce să mint, Măria Ta ? Sunt popă. — Dacă escî popă, spune cele dece porunci ale bisericii ! — Să spun, luminate Domne ! Și preotul începu să numere pe degete, așa : Adacale, Vidin, Lom, Rahova, Nicopole, Șiștov, Rușciuc, Hîrșova, Brăila și Măcin. — Păi, bine, popo ! strigă Vodă. Acestea sunt cele dece porunci ? — Acestea, Măria Ta, căci porun­cile date de Moisi le-am uitat, de când ai eșit Măria Ta cu alte dece porunci, și ne silesci să cărăm zahareaua la cele 10 cetăți Turceșci. — Ei, bată-te, popo ! Și nu te temi să-mi le spui mie tote acestea ? Dise Vodă ridénd. Uite ici e Mitropolitul țării , te dau pe mâna lui să te în­vețe el cari sunt cele dece porunci ale bisericii. Și, póte de rușinea Mitropolitului ori Dumnedeu scie de ce, Vodă a chemat pe marele Vornic și î-a spus să trimită porunci la toți ispravnicii din țară ca să scutescă pe preoți de salahorie. Și au rămas de atunci scutiți. Mitropolitul nu mai putea de bucurie și nu scia cum să mulțu­­mescă preotului din Muscel căci l-a scăpat din încurcătură, căci fără de acest preot îndrăsneț la vorbă, nu­ era chip să scape pe popor de sala­horie. Drept răsplată Mitropolitul a făcut pe preot protopop­ și î-a rămas prieten câte bile a trăit.­ ­S. Coșbuc, respunzând cu data lunei în care citea dar petrecuți cu patru z­ci de ani mai înainte. El nu se interesa nici­odată de faptele actuale, dar se pasiona de exemplu la 5 Mai 1896 de cele ce sau petrecut la 5 Mai 1856. El nu voia pentru nimic in lume a trece peste astă dată și de a urma alt­fel de­cât cu­m fi eveni­mentele quadra­genare. Odată, la începutul lu Septmmbre 1895, is­­bucni în el o emoțiune pe care nu o putu ascunde. El citi în jurnalul său luarea Se­va­stopolului. Mortalitatea. — In care oraș sunt mai mulți morți ? — In Bombay In care oraș sunt mai puțini mor­ți ? — In Amsterdam. In Bombay după ultimele statistice 129 lo­cuitori mor la 1000 într’un an, pe cînd Amsterdamul pierde numai 14 cetățeni la 1000 pe an. Iată mortalitatea în ale orașe: Madras 39, Oakr 38, Alexandria 36, Triest 35, Veneția 34, Petersburg 33, Roma 26, Turin 25, Breslau 24, Munich 23, Moscova 26, Vi­­ena 21, Paris 20, New-York 19, Roterdam 18, Stockholm 17, Ber­lin 16, Cristiania 16, Bruxelles 16. Dar Bucureștii ? Oraș fără dinți. — Declarîndu­­se un caz de hydrophobie în Pi­­sek, un mic oraș din Boemia, primăria a luat ca măsură radi­cală moartea tuturor cîinilor din localitate. Actualmente acest oraș se găsește fără cîini dar desigur starea asta n’o să dureze mult. Vocabular electoral. — In Franța nici un candidat nu îndrăsnește a se întitula simplu «Candidat re­publican.» Epitetele care însoțesc acest titlul sunt felurite și variate : mo­derat, conservator, liberal, pro­gresist, național, independent, in­transigent, revisionist, anticosmo­­polist, antinter­naționalist, posibi­­list, radical, socialist revoluționar, evolționist, etc. etc. Candidații, merg pînă acolo ca acumulează patru sau cinci din aceste adjective a căror culoare merge de la roșu pal până la r­oșu sumbru, pentru consolidarea pacînică a situa­­țiunei politice în Orient. Răspunsul împărătului reamintește apoi deciziunea luată de a rechema trupele și escadra austo-ungară din insula Creta și de a restrînge la ne­gocieri diplo­matice participarea Aus­tro Ungariei la soluțiunea acestei cestiuni concrete și deschisă încă. împăratul exprimă în aceleași timp recunoștința sa trupelor și a escadrei pentru atitudinea lor exemplară și îndeplinirea credincioasă a sarcine­­lor. Discursul împăratului continue ex­­primînd adînca părere de rău­ ce sim­te trebuind să facă mențiune de is­­bucnirea ostilităților dintre Spania și Statele­ Unite, explozie a ce nu s’a putut împedica cu toată intervenția amicală a Papei sprijită de toate pu­terile europene și cu totă marea con­­dependență de care a dat dovadă gu­vernul spaniol, împăratul este hotărît să observe o strictă neutralitate și exprimă ura­rea ce beligeranți să ajungă repede printr’o aplanare echitabilă a anta­gonismelor existente, să­­ pue capăt acestei lupte întristătoare. Discursul reamintește apoi cum­părările considerabile de arme și de material de resboi, începute anul trecut și continuate anul acesta. Fa­ce apel la înțelepciunea și patriotis­­mul delegațiunilor pentru aceste pre­parative îndeplinite ca măsură de prudență, față de situațiunea nesi­gură din anul trecut și desvoltarea progresivă și repede a forțelor de­fensive ale tuturor Statelor. Răspunsul împăratului termină con­­statînd că Bosnia și Herțegovina con­tinue să se desvolte în mod normal, și se acopere pe deplin cu propriele lor venituri, cheltuelile de adminis­trație. FELURIMI Un cititor curios. — Biblioteca na­­țională din Paris a părtat unul din fidelii ei cititorii . De zece ani el venea regulat in­ fie­care dimi­neață la Biblioteca pentru a citi numărul din Journal des­ Debats cu­ Discursul In­ Frantz-Josef Viena, 29 Aprilie. — împăratul a primit la amiază delegațiunea austri­acă, apoi delegațiunea ungurească. Respunzînd la discursul vii ale celor doi președinți, de omna­împăra­tul a făcut să reiasă cu o deosebită satisfacție că relațiunile cu toate pu­terile și mai cu seamă cu Statele­­vecine, sunt din cele mai bune. Gestiunea cretană, în urma înche­­ierei păcii greco turcești, înaintează spre o soluțiune definitivă. Putem spera că mulțumită ințelegerii și co­­laborațiunii viitoare a tuturor pute­rilor mari, se va pune o bază solidă ROMANUL MARCEL LHEUREUT SURORILE LUI ISAC Când tînărul Isac Aron împlinise două­zeci și doi de ani, se amoreză de Sarah Roboam, față de o minu­nată frumusețe, și se grăbi să ceară tatălui peü celebrul bancher Abra­ham Aron, autorizația de a se însu­ra cu fata aceea frumoasă, care de alt­fel era dintr’o familie foarte bună și bogată și prin urmare foarte bine văzută printre israeliții din oraș , după cum gândea băiatul, era o sim­plă formalitate, bătrânul Aron ne­pu­tând de­cât să se felicite, de o unire raționabilă în toate privințele. Isac găsi pe tatăl sau în cabinetul de lucru, îndeletnicindu-se cu așeza­rea pachetelor de scrisori și unei fo­tografii legate cu panglicuțe colori. Isac gândi : — Tata regulează moaștele fiul de dragoste, nu puteam să aleg un mo­ment mai bun. Abraham Aron trecea drept unul care se bucurase de tinerețea lui strălucitoare și chiar avuse o gloriosă bătrânețe. Curăția trăsăturilor sale nobile, mângierea ochilor să­i umbriți de gene lungi, îndrăsneala nasului său, splendoarea bărbiei sale în for­mă de evantaliu, altă­dată neagră ca pana corbului acum albă ca zăpada, și mai cu seamă renumele milioane­lor sale, îi adusese vre’o câte­va no­­roace bune, pe care memoria lui tru­fașe le înmulțea și de care se lăuda fiind puțin discret. Intre acestea, de la cele dintâia cu­vinte Abraham arunca un duș de apă rece, asupra arzătoarei patimi a moștenitorului seu.­­— Ei! Pe Sarah Roboam, vrei s’o iei. Sărman prieten. Dar, e cu nepu­tință. Isac își îndoi șira spinărea sub lo­vitură și nu­­ ata de­cât să borboro­­sească : — Cu neputință, de ce cu nepu­tință ? Sarah e frumoasă și părinții ei sunt bogați. — Nu zic nu, replică tatăl, cu toate astea e cu neputință fiind­că... Aici Abraham făcu o pauză și pă­ru că se codește, pe când un zîmbet ciudat rătăcea pe buzele lui. — De ce ? întrebă Isac. — La urma pot să ți spun ; în tot cazul, nu poți să ai pe Sarah Ro­boam, fiind­că Sarah Roboam e so­ra ta ! Și cum Isac, sdrobit de această mărturisire, cădea pe un jilț, Abra­ham urmă cu o înfățișare mândră, care desmințea vorbele lui: — Știți bine, știți bine, că sunt un ștrengar, un ștrengar nemernic, dar vezi tu, mama Sarei a fost, pe vre­mea ei, tot așa de frumoasă, ca și fiica-sa acum. Isac e și din cabinetul tatălui său, cu inima sîngerate și rumegînd în creerul lui idei de sinucidere. Dar călătorind, făcu afaceri de parale, strălucită, uită pe Sara Ro­boam care și ea nu­ întârzie de a nu se mai gândi la dînsul. Alte iubiri îi intrară în inimă, și după un an iar se înfățișă înaintea tatălui-seu ca să-l roage, să­­ învo­­ească însoțirea lui cu Rebeca Solo­mon, fată frumoasă, și ai căror pă­rinți ereau și mai bogați de­cât ai celei d’întâî. Abia rostise numele lui, că văzu iar pe buzele părintești acelaș zîm­bet, ca și anul trecut. — De­sigur, sărmanul meu băiat, n’am noroc. Căsătoria asta e cu ne­putință s’o faci. --Ce spui ? strigă Isac zăpăcit de această nouă lovitură. — Am spus că nu poți să ci pe Rebeca Solomon, fiind­că e sora ta. Și fără să ia samă desperarea a­morezatului Abraham adaogă: — Ce vrei dragă băete, nu eram de b­m, mama Rebecei era cel pu­țin tot atât de frumoasă ca și fata ei acum. Din nou el călători, din nou făcu afaceri, și uită pe Rebeca Solomon cum uitase pe Sarah Roboam. Apoi urmărit de nevoia de a-și face o fa­milie, fu ispitit de farmecul Esterei Boeg, care în lipsă de frumusețe și de bogăție, avea un zîmbet bine­vo­­itor și calități de bună gospodină, și de asemenea o mamă a cărei figură și forme­ disgrațioase îi făceau­ o re­putație de virtute neatacabilă. Care nu’î fu mirarea lui, când des­­tăinuid acest plan lui Abraham aces­ta îi respinse zîmbind, ca și celelalte dățî, că însoțirea aceasta era cu ne­putință. — Ai să’mî spui iar că Ester Boer sora mea ? e — Dar de­sigur bietul meu băiat, asta’e adevărul. Știu bine că mama Esterei n’a fost frumoasă, dar era așa de nenorocită cu bărbatul sau ! Și n’am putut nici odată să văd plîn­­gînd o femee, fără să simt nevoia neînvinsă de o mângâia. De astă dată Isac e și din cabinetul tatălui sau, trîntind ușa. E cam prea mult, gîndi el, cînd își mai liniști puțin gîndurile, iată’mi osîndit din pricina libertinajului ta­tălui meu, sau la vr’o­ dragoste inces­­tuosă, sau la un celibat pe viață. Exasperat se duse la mama sa, pe care pînă acum se îndoise s-o puie în curent cu nenorocirile lui. Cu to­te acestea era o femee foarte rațio­nabilă și cu mult spirit d-na Aron, și descoperirile fiului său păreau­ că nu tulbură seninătatea sufletului ei. Pe mulțumi să dea din umeri, apoi îi vorbi cu multă demnitate.­­— Ai făcut rău­ Isac, că nu mî'aî deschis inima ta pînă acum, te-așî fi scutit de multe mihniri și poate pînă acum ar fi fost însurat. Nu știu dacă Sara Roboam, Rebeca Solomon și Ester Boer sunt fetele tata-tau, dar ceea ce știu sigur — și după cele te am auzit nu mă costă nimic a’ți spune — că tu nu ești fiul tatălui tău. Parlamentul nostru C­A­MERA l Ședința de la 28 Aprilie 1898 Ședința se deschide la ora 2. 1) Dinică Schileru depune o peti­­țiune a locuitorilor din comuna Cor­­beni, județul Argeș. D. Dimitrie Sturdza depune mai multe proiecte de legi, cari se trimit de urgență la secțiuni. La ordinea zilei urmarea dezbate­rilor asupra căilor ferate de interes local, D. Dobrescu-Argeș propune și dez­voltă un amendament la art. 1. Articolul 1 din lege și se admite ne­modificat. Se citește articolul 2. D. Delavrancea propune ca conce­siunile să se acorde de Corpurile le­giuitoare, iar nu de guvern. Articolul 2 se votează nemodificat. Se citește art. 3. D. E. M. Porumbaru narează cea ce s’a făcut de diferiții miniștri libe­rali pentru a modifica legea conser­vatoare a căilor ferate de interes local. D. Barbu Delavrancea combate ul­timele două aliniate ale articolului, pe motiv că ele sunt de natură să des­­curagieze inițiativa privată. D. Dobrescu-Argeș, depune și dez­voltă un amendament. Artiocolul 8 se votează cu amen­damentele propuse de domnii Mitescu și Delavrancea. Ședința se ridică la ora 6. SEN A.TTTI. Ședința de la 29 Aprilie 1898 Ședința se deschide la orele 2 și tura­ Se pune din nou la vot pensiunea de 250 lei lunar a d-nei Marie Chi­ril Sabastian, și se respinge­­ pensia d-nei Elena Fronescu de 150 lei se ad­mite. La ordinea zilei interpelarea d-lui G. Panu, adresată primului-ministru și ministrului de externe, dacă se face solidar cu declarațiile făcute de d­­ministru de interne în chestiunea na­­țională. Foița Ziarul „ROMANUL“ ] 4) Biletul de tramvai Farsa într’un act. Acțiunea se petrece în București SCENA III Alexandru, mai pe urmă Paidina și Kati, Vaulinai Do­loc!... Fără densa ași fi soiul, eu că tu ai fost f.­p în Popa- Tatu ?.... Nu. Pentru­ că tu nu mi-ar fi spus.... Probă că a trebuit să mă rog m­ai bine de o jumătate de ceas până să-mi mărturisesc!.... Ai, să mâniam...­­S’așeală la masă) Ce frică am avut.... Alex. Cine e de vină dacă­­ e aprin­­de de file­ c e flec. (A parte). O să ve­dem noi acuma unde a iod ci ne. (Mănâncă). Paulina. (A parte) Să mă fac că cred tot și mai tftrijiți lămuresc eu afacerea... Da­sigur are o amantă !.. N’am venut eu cum să’ncurea adince­­rea ? ... Biletul are să fie un act sdro­­bitor!..... (Servitórea ese). aeji Alex. El dar tu, ce ai mai făcut Ai fost la croitorésa ? .. Paulina O să vie ea mâne să-mi facă proba acasă..... Alex. (A parte). N’a fost la croi­­torésa. (Tare). Apropos !­erî m’am întâlnit cu Bașturâsca și îmi spunea că era să te duci la mamă-ta, ai fost ? Paulina. Era să mă duc, dar mi-a trismes răspuns, că are să vie dânsa astă-fără la noi. Alex. (A parte). N’a fost nici la mă-sa nici la croitoresa !.... Atunci unde o fi fost Mi-3 frică să bă­­nuesc ceva ... (Tare). Va să <J­ că tu ai stat acasa singură ?.... Mititica de ea. ... Paulina. Se ’nțelege, ce era să fac?.. N’aveam unde mă duce. Alex (A paiU). Cu minte !..... aflu eu acuma !.... (începe să rîddă). Paulina. Dar ce ai de ricit cu atâta poftă?.... (Alecu ride mereu) De ce rîdeți, frate ?..... Nu să póte să scrii și­­­ ?.... Alex. A­­e nostim de tot.... Mă mir cum de-am uitat să ți-o spun pân’ acum.... Când am eșit acii dela birou m’am întâlnit cu Micșunescu și din vorbă ’n vorbă ne-am dat ln po­meneală de tine , ei bine »cu­ ce mi-a »pus ? Paidina. Nu­­ — »pune, Alex. Dar scii ».’am prăpădit de rî» !.. .. Adr. sau erî nu sciți pe ce stradă..... Vaulina. Pe mine?..... Cum avea să mă vadă Micșunescu în tramvai, când eu am stat acasă și erî și mii. . Și­­­refule !...., înțeleg... Faci pe diploma­­tul și vrei să rîdi­ de mine. Alex. De loc ! Pe onorea mea c’așa mi a spus. Vaulina. Să fugi d’acî cu fie­urile tale !.... A­lex. Polina dragă, nu e nici un flee . Micșunescu era convins că te-a ved­ut, în tramvai, ba încă te-a salutat și tu ai vnfos capul. Paulina. Micșunescu teți nu scie ce spune și am să-i spun buchile când o mai veni pe aci. Alex. (A parte). S’ascunde Nu e luira curat. (Tare). Ca m- ai spune unde ai fost..... Ce, e o crimă . Te-aî fi dus pote la vr’o prietenă, sau mai soiü și ea uide , ce era nevoe numai­decât să-mi spui și mie ?.... Paulina. N’a ucis omule, că n’am eșit din casă, și de când le-am luat n’am pus piciorul pe tramvai ?... Alex. (A parte). S’o luăm mai re­pede !.... (Tare). Ca să-mi dipârleci ori­ce bănuială, ch­iamă pe Kati. Paulina. Da ce ?..... Alex. S’o ’ntreb dacă a­­eștt az­i, sau erî, unde­va. Paulina. Ah ! ... ce idee !.. ..Jurd să mă pui acum la controlul slugilor.. Scii că asta nu e nici frumos nici convenabil.... Și-apoi Kati nu ți-ar putea spune nimic. Alex. Cum asta ? Paidina. Pentru­ că acei după prâmj am trimes-o la mă-sa. Alex. (A parte). A 1 vi să­­ Jică aî depărtat și serviturea?... Bine că scri ce fel de fem­ee am.... Și­­ mi făcea scene Dumnea­ei ! ... (Tare). Eu mă mir acuma la ce nu mărturisesc, cum am făcut-o și­­ ü ? Paiolina. Ce să mărturisesc dacă n’am fost. . Scui că ești nostim ? Alex. Pai’că eu am fost unde­va?. Paulina. Sa lasă gluma Alecule și nu mai mă năcăji. Alex. Domnă, nu glumesc de loc !.. Am probe ce ai fost aicl cu tram­vaiul.. Paulina. Ah ! Dumencit­ule !. . Ale­­cule, ai nebunit?... Alex. (Să sculț furios, trânteșce șer­vetul). Domnu­l ai un amant !... Paulina. Ah!..... Mor!...... aer..... (Leșină) Alex. Jucăm și teatru acum­ .. Forte frumos ! ... (O stropeșce cu apă). Aide d-nă și lasă copilăriile astea,­­ sunt bune pentru naivi! La mine nu­­ să treci.... Paulina (Ișî revine încet în simțiri). Alecu !... Urîtă glumă faci cu mine ! Alex. Nu e nici o glumă, domnu ! Ai un amat, la care te duci cu tram­­­­vaiul. Paulina. Eu ? amant ?..., Eu mă duc cu tramvaiul?.... A­lex, Dana !.... D-ia!.... am fost aeji la dânsul și cine scie de câte­ ori te-a mai fi dus pân’acuma, fără să scrii eu. Paulina. A, asta e prea mult ... află domnule că adineori m’am prefăcut că te cred, în realitate sunt convinsă că mă ’nșeli cu alta.... Alex. Brașove !. . Fleacuri.... D-ta mă ’nșeli pe mine... Paulina. Probe te rog. Alex. Bagă mâna în buzunarul șor­țului și vei da de biletul, cu care ai fost a(J). Vaulina. (Exasperată). A !... Dar e infam ce faci D-ta... Biletul ăsta a că­­ijut adineori din buzunarul D tale. (Va urma.) ■—*>—--o ir-——

Next