Romanul, iulie 1898 (Anul 42, nr. 122-146)
1898-07-01 / nr. 122
Anul 42-îea— Ediția 111-a Yoesee și vel putea 5 "ba-xii în toată țara Abonamente. In țară 5 leî pe trimistru In Streinatate 10 leî pe trimistru Redacția Str. Șelari 17 (colț cu str. Carol) Fondat de C. A. Rosetti Dărâmarea casei lui Căpitan Costache.—Supunerea lui Odobescu și Solomon —Ion Brătianu apare In mijlocul mulțimei (Descriere din Pruncul român) (1818) La 30 Iunie, poporul atât de mărinimos, atât de brav, și atât de iertător, nu vru să lase și pentru a patra ora trădarea fără pedapsă, fără a arăta că cunosce pe vrăjmașii lor. Casa lui Căpitan Costache fu dărâmată, tóte mobilele sfărâmate, fără însă să’și aproprie cineva cel mai mic lucru. Un om din popor găsind un borcan cu dulceață viu s’o guste, dar cel l’alțî nu’l lăsară și unul îî dete un sfanțich mârgă la cofetărie, și dicându-I să borcanul cu dulcuța avu sorta celor la a Jte lucruri, adică fu sfărâmat și aruncat într’un puț. Aceeași sortă avu și casa lui Zosima, casele Băleanului, Herescului și a protopopului din Batiste, însă la cele din urmă poporul se mulțumi a sfărâma geamurile cu tote că din casele d-lui Herescu se sloboziră două pusei asupra poporului. Acest aristocrat, cumpărase de diminață 13 pusei și porunci să îi le trimită acasă umplute gata. Nu putem lăuda aceste fapte, dar nici nu le putem osîndi. Constituția se asigură iarăși, dar d-nii Odobescu și Solomon se aflară tot în capul oștirelor, el într’adevăr port cocarda libertății, dar poporul nu mai pote avea încredere în el cil de două ori ’și călcaseră jurământul. Acești doi omeni comandează trupele, sunt în puterea lor, momentul este forte critic, poporul nu scie ce se facă căci tunurile ’1 amenință. Atunci un tânăr, dar adevărat român, un bărbat vrednic nu pierde curagiul. Cu lacrămî de speranță în ochi, sărută crucea, alargă în mijlocul poporului, încurajează, sfâtnesce, povățuesco, orînduesce, cu o activitate rară și dimpreună cu Mitropolitul să pune în capul poporului. Numele lui toți ’l cunosc ; este d. I. C. Brătianu, un adevărat român, care a contribuit mult la dobîndirea libertăței, dar poporul care obișnueșce să porecleze cea ce iubesce,uzând activitatea lui, vedind că este om al și că umblă din mână în poporului mână, îl dă porecle firfiric, și în idei urmatare, când era poporul adunat și nu scia ce trebuie să facă, se audea aceste cuvinte“. Să vedem ce zice Firfiric“ sau „așteptați, fraților, așteptați să vie Firfiric11. Atunci s’a dat următorea publicație : In numele poporului român Dreptate, Frăție Presidentul guvernului Provisoriu Vă încredințez, fraților, sub a a mea răspundere că frații noștri din polcovnicul Odobescu și Solomon consființesc și dumnealor împreună cu tot poporul și iată armata lor, acestă cauză sacră a libertăței și vă asigurez tot deodată de a dumneavostră liniște fără nici o temere. Sunteți rugați însă ca și dumneavostră să fiți în liniște și în pace ca nu cu acesta să vă pricinuiî înșivă un râu prea mare. Neofit, Mitropolitul Ungro-Vlahiei. Pol. Odobescu.—Ion Solomon. 1848 Iunie 30. Dupe o zhi atât de sgomotos, unde poporul avu atâtea pricini de a se răsbuna în potriva aristocraților și unde nimic nu’l putea opri d’a face acesta, unde nici o poliție nu exista, unde toți locuitorii se armară,— urmeza o nopte liniștită, nici cea mai mică tulburare, nici cea mai mică neorînduială nu se întîmplă, toți cetățenii pot dormi în pace și nesupărați de nimel. A doua zi la 1 Iulie poporul merge la părintele mitropolit vrînd a ce asigura despre cugetele acelora ce țin arma în piciore. O deputăție se trimite la cazarmă și se întorce fără vre un râspuns îndestulător și soldați sunt toți armați. Seara poporul pierde răbdarea, toți pleacă la casarmă, și o înconjură. Soldații au puștile de braț, caii sunt înhămați la tunuri, intră în casarmă arătând poporul soldaților că vine fără arme. Soldații pornesc din casarmă ca să plece nu se știe unde și cu ce scop. Atunci un preot se pune înnaintea tunurilor, îi se zise să se tragă dinaintea morței, dar apostolul lui Crist răspunde : pentru ce să mai trăiesc când voi călcați crucea căreia mă închin crucea lui Cristos care ne dă soare și apă. Atunci soldații se deștept, își aduc aminte că este un Dumnezeu, care pedepsește călcarea de jurământ, se întorc înapoi în cazarmă și preotul este d’asupra pe un tun, poporul urmează după dînșii, după ulucile și intră în lăuntru. Un pistol slobozit în mijlocul soldaților din greșală, sau poate cu scop a înfricoșa poporul, înfuriează pe popor începe să arunce cu putere care în soldați, mulțumită însă moderații acestora cari ținură fără să dea, astfel poporul cunoscîndu-și greșeală se operește și așteaptă sosirea Mitropolitului în cazarmă. MERCURII IULIE (18 IULIE) 1898 MALARIA Flagelul României După raportul doctorului I. Ștefănescu D. doctor I. Ștefănescu medic primar al județului Ilfov a publicat un important raport asupra Malariei în România și despre asanarea solului. "Broșura d lui doctor Ștefănescu fiind foarte importantă credem că facem bine să o resumăm. Malaria, boală palustră care se manifestă în diferite feluri, care nu pote fi înlăturată nici prin aclimatizare, preservare, imunitate și vaccinare bîntuie România de la un cap până la altul, fără întrerupere și amenință a face din națiunea română o adunătură de gârbovi precoci, degenerați fisicește și moralicește. Ce veacuri a bântuit acest flagel la noi. In 1780 Druolf și Witt numește Febra a Daciei, un fel de boală palustră care se confundă cu ciuma. Alți scriitori moderni au demonstat că la noi malaria înbracă formele multiple cele mai grave din toate lumea. Lăsînd la o parte variatele manifestări ale otrăvirei palustre, ca alterația sângelui, împuținarea repede și considerabilă a globulelor albe, marea scădere a hemoglobinei, pare ne Domnul Moldovei care a înfrînat revoluțiunea din Moldova. Vestit că tinerii revoluționari sunt adunați în casele lui Mavrocordat din Sărărie (actualmente ocupate de Institutele Unite) a trimis pe fiul sau Grigorie— actualul liberal-național—de a arestat pe conspiratori și i-a maltratat ; apoi i-a izgonit. In curînd insă, a fost nevoit să fugă, crezind că Rușii intră în țară și a murit acum câțîva ani în stăinătate, urît de o întreagă țară care a suferit jafurile sale. Rân.'h/'. ^ dă carecterul celei mai profunde anemii,resiunile și alterațiunile în culoare, și volum, un fapt cert care institui caracterul general al malariei noastre este că mai nu există splină normală în România. Pelagra și Alcoolismul fără a mai adăoga și Sifilisul își dau mîna cu Malaria pentru a constitui un fel de triplă alianță lugubră, menită a înpuțina fisirește rasa pe care veacurile n’au putut’o altera. In cele mai multe țări palustre, mai e cîte un anotimp sănătos sau o perioadă în care endemo-epidemia nu se observă. In Algeria și Italia, țări malarice, nu se constată mai nici o dată febra în lunile Decembre, Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie și Mai. La noi însă în tot timpul anului boala palustră e în toiul ei. Nu rămâne deci îndoială că germenul malariei care bântuie la noi permanent se află pretutindeni, în apă, în aer și in sol, că el trăește în linele medii în stare latentă și că nu așteptă decât ocazia de a’șî argumenta violența și a se desvolta apoi în organism. Ca să explice mai bine provenința febrii palustre în România d. doctor Ștefănescu face o schiță amănunțită a terenului țarei noastre ! Solul țărei noastre este brăsdat în toate sensurile de numeroase lacuri, rîuri și pîrae cu cursuri neregulate ceia ce constitue un mediu favorabil desvoltărei otrăvei palustre. Solul României estete pantă ușoară înclinată spre sud și răsărit ,așa că apele merg încet și se întorc mereu spre răsărit debordând adesea ori, născînd și intreținînd numeroase apă stătătoare. Regimul apelor noastre este format mai bine din 300 ape curgătoare cu cursuri șerpuite, maluri neregulate așa că basinurile lor ocupă mare parte a teritorului țării. Dobrogea este băltoasă. Regiunea șesului este formată din deposite de aluviuni din materii organice. Terenul din causa stratului de argil este puțin poros și de aceea apele cele meteorice stagnează și formează numeroase lacuri și bălți. In județul Ilfov bălțile și heleștaele ocupă o întindere mai bine de 103 k.m. p. o întindere aproape egală cu a vetrelor celor 456 sate. Numărul acestor bălți merg crescînd ; în 1880 erau 31 bălți și 135 heleștae după 5 ani numărul heleștaelor s’a urcat la 155, iar în 1892 se arau 56 bălți și 177 heleștee. Un alt factor al malariei este și clima. Deși pe acelaș meridian ca Veneția și o parte din sudul Franței climatul Romîniei este continental. Trecerea de la un anotimp la un altul este bruscă și primăvară și toamnă mai nu există. Terenul fiind deschis spre Nord-Est, mai bine de jumătatea de an sîntem sub acțiunea glacială crivățului siberian. — Din cauza despădurire, avem secete escesive, precipitări atmosferice neregulate. Dar agentul cel mai complex al malariei este locuința—există 60 de mii de bordeie în țară—îmbrăcămintea, escesul băuturilor spirtoase, apa de băut, munca escesivă, și surmenarea, sărăcia, ignoranța, drumurile nepracticabile și mai presus de toată hrana mizerabilă. Dacă ne uităm la datele statisticelor noastre ne îngrozim de ț freie cari cu tot optimismul lor ne arată escesul de mortalitate și mortalitate și escedentul natalitate asupra mortalităței. La o mie de locuitori se nasc 31 și mor 26. Din 100 de copii cari se nasc 40 mor până la vârsta de 1 an. In ce privește afecțiunile de natură palustră, ele figurează mai mult de jumătate pe tabela mobrilitățeî. In plasa Oltenița la consultațiile medicului de plasă 60 la sută din bolnavi ce se prezintă sunt atinși de afecți malarice. După cum vedem solul nostru este foate mlăștinos și împeună cu ceilalți factori mărește căușele marii morbilități și mortalități. Mâine vom continuă cu asanarea solului nostru. Principele Mihail Sturdza No 122 Luminétate și vei fi 5 Toslu^li în toată țara Anneiurî pagina VI linia 4^loștîr " Inserții și reclame %(Îeî liniia Administrația) 1" Strada Șelari (colț cu str. Carol) Director Vintilă C. A. Rosetti ce se face în cameră nu va pune niciodată capăt acestei crise generale, provenită din frământ, din schimbarea unor părți a societății,sau mai bine din trecerea treptată a spiritului vechiu într’o sferă nouă de judecare și acțiune. Trecerea e inevitabilă. Progresul unei părți din societate pune în faliment și prin urmare, în decădere absolută cealaltă parte a societății. Și dacă numărul celor clari la minte e răstrâns, asta nu însamnă că tendința sumară a acestui spirit nou, nu influențează asupra stărei actuale. Și aceasta se vede în Franța, în Republică. Forma actuală a ajuns ca o haină care a rămas strâmtă ; cu cât merge crisa se pronunță și haina, forma va crăpa. Paris Th. C. Progres ori decădere ? In ședința camerei franceze lucrurile au luat o proporție așa de ridicolă, că, pare-mi-se, că nu s’a mai văzut o ședință așa de nostimă ca asta. Știm că d. Felix Faure s’a îndeletnicit, timp de o lună de zile, cu alegerea unui cabinet ministerial. Natural că era o ocupație de la care nu se putea sustrage și că după atâta alegere a dat d-zeu și-a pus mîna pe d. Brisson, care a promis instituirea unui guvern. Iată că d. Brisson, compune ministerul și ajunge să pue mâna pe putere. Insă d. Brison e republican furios; ajungerea la post l-a silit să mai tae din pretențiile programului său și când declarațiunea ministerială, fu spusă’n cameră, a fost ca și cum a fi aruncat o bombă cu apă fiartă. Căci toți vrăjmașii au sărit să-l rupă, pe d. Brison. Cum? renunți la revizuirea constituției, strigară unii. Cum ? ne saci programul, țipară alții! Sunteți fără program, se auzea în altă parte. Și tot așa bietul cabinet abia se ținea. Din toate astea un singur lucru reiese clar : o criză puternică, prin care trece Franța. Căci, după ce nici altă frântură de partid nu fu capabilă să constitue cerințele președintelui, apoi și aceasta pare să nu aibă multe zile de trăit. Căușele sunt multe. Franța, din pricina atâtor zdremțuiri interne, atâtea lipsuri și atâtea sărituri, e la începutul unei crise morale. Poate că desnodământul nu e departe. Și crisa nu e așa trecătore. Ea e mai adâncă, mai stabilă, ea e în tot ciclul de idei politice, e în frământul atâtor neînțelegeri, e în contradicția atâtor instituții particulare, ce se creiază zilnic. E pur și simplu comedia organisației actuale. Ceea ce se propune în cameră sunt remedii, cari nu vor îndrepta niciodată relele. Ceea _______HENRI LAVEDAN M MM 1111 ! Alaltă erî seară, umblând haimana intrat în panorama de la Champigny. Puțină lume, vre-o doi domni, decorați, ai Legiune de onoare, cu pălăria pe ureche, cu mustața răsucită, care șî mușcau buzele, și pe cari, în urmă, îî recunoscui că-’s ofițeri îmbrăcați civil. Foarte aproape de ei, o bandă sgomotoasă de tineri foarte bine îmbrăcați—o floare la butonieră și cravată albă cari dădeau brațul unor domnișoare cam vîrstnice, conștiincios gătită. Mai la o parte, rezemați de balustradă, doi bătrîni cu părul cărunt, cari ar fi jurat că ar fi scăpat de un carton de Daumer: bărbatul, cu capul de Prudhomme, ascuns în guler, purta o pălărie cu borduri mari și o redingotă lungă; femeea, frizată cu îngrijire, ținea mîinele încrucișate pe piept, ascunse în niște mănuși de ață ; rochia era de mătase, de culoare cafenie ; și un șal mare acoperea unghiurile drepte ale sistemului ex osos. Steteau amîndoi, abătuți, stupizi, nescoțînd o vorbă, neremarcând chiar șoptirile vecinilor care-șî dădeai cóte. Trebue să fie niște gospodari din Marais, niște cășmari, care au căpătat din întâmplare un bilet de favóre, fără îndoială amici ai gardistului. Desigur, eî n’ați văzut nici o dată panorama, sărmanii și erau aici, cu ochii sgăițî, mișcați, privind cu atenție pe acest domn cu coiful de aur, care istorisea lucruri așa de nostime, cu o voce sonoră : ... In față... acest mic chioșc, pe care îl vedeți, este Moara Roșie, îndărutul acestui mic chioșc e pîndit regimentul 9 de grenadieri Pomeranieni. Sub înalta boltă ecoul repeta: Pomeranienî... și acest singur cuvînt barbar întoarse capul celor doi bătrîni, cari se îndesau unul în altul, parcă ar fi vrut cineva să le facă vr’un rău. Un tînăr blond din bandă fu acela, care, îndreptîndu-șî monoclul,observă cel dîntîî această pereche de caricaturi. Merse apoi să caute pe amicii săi. Se făcuse o veselie delir ! Toți începură a înconjura pe acești doi oameni buni, împingîndu-se, spunînd cuvinte pariziene, sfătuindu se de-aî invita să mănînce a la Paix. Asta ar fi foarte nostim... și de loc banal. Și în acest timp, gardistul continua cu vocea sa înceată și monotonă. Coconașii aveau privire de vultur, plină de ură. Răniții, văitânduse, se târau în zăpadă, și cu toată tăcerea înfricoșătoare, planînd sub tristețea unui cer cenușiu, urla răsboiul în implacabila sa oroare. Cînd gardistul terminase mica sa explicație, bătrînul întinse brațul bâtrînei și scoborîră încet, pas cu pas, tremurînd, scara obscură care duce la eșire. După eî se îngrămădiră tinerii nebuni, nevoind să lase prada , și eu