Rondul, februarie 2004 (Anul 12, nr. 3227-3250)

2004-02-05 / nr. 3230

J. S­porția de cultură ------------------------------------------------------------------------------------RONDUL DE SIBIU-----------------------------------------------------------------------------------­joi, 5 februArie SCHIMBAREA LA FAȚĂ A LUI EMINESCU Desacralizarea prin gazetărie Atât gazetarul, cât și scriitorul - de orice gen - folosește cuvântul ca formă de exprimare. Când ambele funcții se regăsesc în același om, însă, una dintre calități trebuie să predomine, “ucigând” fie artistul, fie gazetarul din respectiva persoană. Ca studiu de caz, o putem lua pe Eminescu. Traian DELEANU Dincolo de literatură, Mihai Eminescu și-a manifestat personali­­tatea și în gazetărie. Fără să sugerăm că ar fi vorba de o dedublare a per­sonalității, gazetarul Eminescu este, de fapt, imaginea cetățeanului Mihai Eminescu, a celui care suferă de foame, poartă haine murdare, “înjură” politicienii și bea un pahar cu prietenii săi. Cele aproximativ 1.500 de articole cunoscute a fi scrise de Eminescu nu oferă o altă per­spectivă asupra poetului, deoarece activitatea jurnalistică a celui născut la Ipotești trebuie clar separată de crezul literar al lui. Virilitatea jurna­listică a acestuia a ajuns în duel cu potența creatoare în domeniul poeziei și prozei, pe care, până la urmă ajunge să o învingă. Jurnalistul Eminescu, cufundat în treburile strict legate de lumescul vremii, va învinge poetul înălțat fu­ idei departe de frigul, foamea și rușinea acestei lumi. Probabil că exemplul lui Eminescu este unul din cele mai elocvente în ce privește incompatibilitatea dintre creator de cultură și cea de “istoric al momentului”, eufemistic spus, de “jurnalist”, spus pe șleau. Dacă ar fi să dăm crezare lui Dimitrie Vatamaniuc, directorul Centrului de Studii Bucovina al Academiei Române, jurnalistul Mihai Eminescu a scris, în special, analize politico­sociale și economice, volumul aces­tora depășindu-l net pe cel al mate­rialelor de strictă informare cotidi­ană, perisabile prin conținut. Penuria poetului Eminescu a devenit gazetar pentru a-și obține banii necesari traiului cotidian. Chiar dacă a început să scrie materiale de ziar de la 20 de ani, la reviste precum “Albina" sau “Familia”, sudoarea pentru ziaristică începe să curgă de la vârsta de 26 de ani, când, cu ajutorul junimiștilor se angajează pe postul de redactor­­administrator și corector la Curierul de Iași. Trăiește alături de Ion Creangă, o duce greu din punct de vedere financiar, dar scrierile sale sunt oarecum relaxate. Temele pe care le pune în discuție sunt mult prea depărtate de grijile cotidiene și materialiste ale românilor, astfel încât nu poate fi, încă, vorba de polemici în care Eminescu să se consume. Stilul său este detașat, fără nici o implicare emoțională mai aprinsă. Acest stil și domeniu tematic datează încă de pe vremea când scria la alte gazete. Eminescu scrie la gazetă pe fondul unei lipse acute de bani. Cu toate acestea, preferă să își păstreze coloana vertebrală și nu se acceptă ordinul venit din partea patronatului, de a “spăla” imaginea primarului din Iași. Fără bani, fără slujbă, în octombrie 1876, poetul Eminescu scrie, încă, febril: “N-am cu ce veni Asta m-a făcut să-mi țin gura până acuma — 100 de franci am pe lună, din ce dracu să plec? Am și bagaje, cărți, manuscripte, ciuboate vechi, lăzi cu șoareci și molii, populate la-ncheie­­turi cu deosebite naționalități de ploșnițe. Cu ce să transport aceste roluri de avere mobilă, un­ sens larg al cuvântului?”, scrie Eminescu lui Ioan Slavici, pe 12 octombrie 1877. Până la urmă, luna noiembrie îl va găsi la București, unde se alătură colectivului redacțional de “Timpul”. Chiar dacă situația mate­la­rială a lui Eminescu nu se îmbunătăți odată cu această schimbare, “poet­ul” din el începe să fie acoperit tot mai mult de “gazetarul” Eminescu, ce răbufnește în polemici de multe ori virulente, cu atacuri la persoană, cu mult timp ocupat, cu o trăire mult mai intensă în lumea păgână a politicii lumești. Polemicile . Materialele lui acuză liberalii de fap­tul că au aruncat o povară pe umerii țăranilor prin susținerea procesului de industrializare. Eminescu era de părere că pentru o Românie săracă în bani, vechile așezări de boieri și breslele erau soluția ideală, lucru ce îi atrăgea "admirația" boierilor bătrâni, care, prin urmare, susțineau că în materialele sale "combate bine". Dar și aici, la "Timpul", ca și la "Curierul de Iași", Eminescu se trezește prins într-o muncă de gaze­tar pe toate fronturile - scrie articole de fond, reportaje parlamentare, compilează informațiile din ziarele străine și de la agențiile de presă, corectează pagini. Fără prea mulți prieteni, Eminescu se trezește într­­un București măcinat de lupte politice, cu un volum de muncă imens, pentru care primește o răsplată aproape insignifiantă. Cu toate acestea, gazetarul își formează o părere proprie asupra rolului unui gazetar și al ziaristicii în general, încercând să-și impună ideile drept norme general valabile. Eminescu declară fățiș că este adeptul polemi­cilor în presă, pe care le vede drept un posibil ghidaj pentru românii "rătăciții în tranziție". Gazetarul Mihai Eminescu Eminescu a stat șase ani la București. Cea mai prolifică perioadă a poetu­lui a fost 1974-1877, cât timp a stat la Iași. Detașarea cu care încă mai scria la “Curierul de Iași” și-a urmat inerția și în primul an de ședere în Capitală. Cu timpul însă, Emin­escu este tot mai măcinat de grijile gazetăriei, la care se vede muncind toată ziua fie pentru a-și asigura banii, fie pentru a răspunde atacurilor din oficioasele liberalilor. Prin urmare, în ultima perioadă dinaintea izbucnirii bolii sale, Eminescu moare ca poet “în ultimii doi ani de colaborare la Timpul (1881 - 1883), Eminescu nu a mai publicat nimic și ne vine să cre­dem că nici n-a scris cu tot dinadin­sul”, remarcă Geroge Călinescu în “Viața lui Mihai Eminescu”. Devine destul de cunoscut ca unul care “frecventează birturile eco­nomice”, fără să își cadă în patima băuturii. Prietenilor moldoveni nu le ascunde dezgustul pe care îl poartă pentru ceea ce face. “Mizerie, băieți, vecinică mizerie - declamă Eminescu către doi prieteni moldoveni la între­barea ce mai face - am ajuns jurna­list, adică calic”, amintește Călines­cu una din replicile poetului. Cu Veronica Micle plănuiește să se căsătorească, dar verva dez­gustătoare în care este cuprins, îl oprește din demersuri. Este elocventă în acest sens scrisoarea scrisă de el către Veronica Micle și amintită de Călinescu. “Eu rămân cel mai amăgit în afacere, căci am lucrat din convingere și cu speranța în consolidarea ideilor mele și un bun viitor. Dar nu mai merge­ în opt ani de când m-am întors în România, decepțiunea a urmat la decepțiune și mă simt atât de bătrân, atât de obosit, încât degeaba pun mâna pe condei să-ncerc a scrie ceva. Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moralicește și că mi-ar trebui un lung repaus ca să-mi vin în fire. Și cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea reapus nu-1 pot avea nicăieri și la nimeni. Sunt strivit, nu mă mai regăsesc și nu mă mai recunosc. Aștept telegramele Havas, ca să scriu, iar scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc”, îi transmite Eminescu Veronicăi Micle. Lupta lui Eminescu devine aproape redundantă la nivelul discursului. Acest lucru atrage până și atenția conducerii gazetei, care îl vede impli­cat mult prea personal în atacurile sale publice, din articolele politice. Atenția pe care Eminescu a acordat­­o treburilor lumești l-a doborât. Sărăcia lui este unul din motivele care i-a întrerupt activitatea cre­atoare, l-a tras înspre preocupările păgâne, epuizându-l. Cazul unui mare poet nedreptățit la repartiția bunurilor societății nu face decât să ilustreze cazul mai general al ine­chităților sociale. Poetul Mihai Eminescu a sfârșit înăbușit de gaze­tarul Mihai Eminescu. Ai 10 secunde? 1 rabV Km Răsfira cete 10 degete de la mâini. Gândește-te la prima notă de 10. Spune-ne cine i-a făcut celebrii pe cei 10 negrii mititei? Cum au fost cei 10 ani de emisie la Radio Activ? Ai 10 ani cu Radio Activ. De 10 ani, un radio OK! ÜD IMifj OK 878 M www.ziarulrondul.ro

Next