Sălăjeanul, februarie 2006 (Anul 3, nr. 436-459)
2006-02-15 / nr. 448
_ Sălăjeanul__ _ ______ ______ __RGportaj miercuri, 15 februarie 2006 Astăzi suntem astfel pe strada la „Muzeul” de pe stradin Șimleu Silvaniei Gina BICĂZAN ntr-un format nou, în esență nu foarte diferit de cel original, ne-am aflat în această săptămână alături de dumneavoastră și pentru dumneavoastră pe strada Mihai Eminescu din Șimleu Silvaniei. Așteptăm în continuare, pe adresele redacției, sugestiile și opiniile dumneavoastră, atât în ceea ce privește rubrica de față, cât și despre problemele cu care vă confruntați pe strada pe care locuiți. Și pentru că e pentru prima dată când ne aflăm pe această stradă, o să începem cu... începutul. Strada Mihai Eminescu . Această stradă, fără a se număra printre străzile importante ale orașului, prin prisma instituțiilor publice, începe din strada Simion Bărnuțiu care duce în centrul orașului și se termină undeva chiar sub Măgură. Este o stradă în general liniștită, iar oamenii de aici nu se plâng de atât de multe lucruri sau cel puțin nu cu atâta ardoare ca și locuitorii altor străzi pe care le-am vizitat, deși probleme și nemulțumiri există și aici, ca peste tot de altfel. Fără să aibă parte de instituții publice, magazine sau blocuri, strada Mihai Eminescu găzduiește mai multe case, din care majoritatea au fost con-SC BEST CONSULTING SRL tel.: 0260 - 615.591, 0744 - 817.418, 0741 - 256.040 întocmește documentații pentru obținerea de finanțări SAPARD obținerea de credite struite în anii 1900 și din care o parte au fost renovate sau poate chiar modificate în ultimii câțiva ani. Cu toate acestea, faptul că strada face legătura cu o altă stradă care dă în centrul orașului, face ca oamenii care locuiesc aici să se afle destul de aproape de cel puțin o unitate de învățământ, de magazine și de instituțiile publice, precum și de centrul orașului și de piața agro-alimentară. Oamenii care își au locuințele pe această stradă spun că printre problemele cu care se confruntă se numără în primul rând lipsa rețelei de apă potabilă și a sistemului de canalizare pe întreaga stradă, o parte din locuitori fiind nevoiți să poarte apa cu găleata de la fântânile vecinilor, lipsa spațiilor de parcare, spațiul foarte îngust de pe stradă permițând cu greu circulația a mai mult de un autovehicul, trotuarele, care în unele locuri din cauza îngustimii străzii sunt prezente doar pe o parte a drumului, iar în unele părți lipsesc. Despre prețul locuințelor de aici, am aflat că imobilele sunt destul de scumpe și costă peste 2 mi ni ■ iluminatul stradal ■ serviciul de salubritate ■ liniștea din zonă ■ pitorescul Măgurii ■spitalele Rău ■ lipsa rețelei de apă ■ lipsa sistemului de canalizare ■ strada îngustă ■ lipsa trotuarelor ■ strada plină de zăpadă șiarde de lei, în funcție de suprafața și utilitățile de care dispun. Strada Mihai Eminescu se intersectează la rândul ei cu străzile Stephanus Martonfi, Salcâmilor și Bujorilor. Pentru că se află foarte aproape, la doar câțiva zeci de metri de spitalul vechi și de alte două secții ale spitalului orășenesc, respectiv Secția de Psihiatrie și Compartimentul de Pneumoftiziologie, de a lungul anilor, mai mulți medic de diferite specialități au locuit pe această stradă. După cum spuneam, strada, fără ieșire, se termină undeva la poalele Măgurii, nu foarte departe aflându-se cimitirul reformat, „un loc îngrijit cu câteva pietre funerare foarte vechi”, după cum spunea un locuitor din zonă. Fără trotuar, stradă îngustă Pentru început stăm de vorbă cu Paul Sime, pensionar, care locuiește în imediata apropiere a străzii și care are un fiu care locuiește chiar la poalele Măgurii, la capătul străzii Mihai Eminescu. Bărbatul care stă în Șimleu Silvaniei din 1958 povestește că această stradă s-a betonat mai întâi și numai după aceea au fost introduse utilitățile: „Prin anii 80 strada s-a betonat și la vreo cinci ani s-a spart pentru a se introduce sistemul de canalizare și apă potabilă, iar apoi a fost lăsată de izbeliște. Ultimele lucrări de peticire a străzii au avut loc anul trecut, după ce inundațiile și viiturile ce au coborât de pe Măgură, au spălat-o". Bărbatul mai spune că strada are în jur de 20 de case, că se întinde pe circa 200 de metri, că este în general liniștită, are pavajul cârpit în nenumărate locuri și nu este foarte circulată." Despre instituțiile publice nu prea are ce spune, pentru că nu sunt, povestește în schimb de ruinele spitalului vechi, care se află la o aruncătură de băț, pe o stradă din apropiere. „Vechiul spital al orașului era alcătuit din niște case și ele vechi, proprietatea personală a doctorului Bîrcă, care după construirea noului spital au fost dărâmate și lăsate în paragină. De-a lungul timpului dărâmăturile au constituit o sursă convenabilă de material de construcție pen-