Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Etnografie
TEHNICA VITICOLA IN ZONA TÂȘNAD (Județul Satu Mare) LATES EUGEN Cultura viței de vie pe teritoriul țării noastre este atestată din cele mai vechi timpuri. Strabo menționează faptul că daco-geții cultivau vița de vie pe timpul lui Burebista, dar potrivit lui Herodot această cultură era mult mai veche pe teritoriul țării noastre. El afirmă că agatîrșii care au trăit în părțile noastre prin secolul VI î.e.n. aveau vii renumite. Versantul vestic al Transilvaniei este menționat printre locurile unde vița de vie se cultivă din vechime. Alături de agricultură, cultura viței de vie are o continuitate neîntreruptă, dovedită de tradiție dar și de documente. Un prim argument ar fi condițiile prielnice existente în această parte de țară. Apoi documentele ne menționează prezența acestei culturi începînd cu anul 1507 cînd se pomenește despre o donație de vie la Tășnad. în documentele secolului al XVI-lea viile stăpînilor feudali dar și ale țăranilor și tîrgoveților sînt mereu pomenite. Din documente reiese că via se bucura de o atenție deosebită, fiind plantată în locurile cele mai bune și îngrijită cu atenție. Pe la 1569 se pomenesc dealurile de vii de la Ardud, Beltiug, Dobra3, Tășnad. Locuitorii unor sate învecinate, Racova și Hurez, aveau obligația de a căra pari, să culeagă și să care recolta celor două vii din Dobra 123 45. Mărimea acestor vii se poate deduce din numărul de oameni necesari la muncile de întreținere. Una din viile din Dobra, cea a împăratului, de pe dealul de vii numit Dobka, poate fi lucrată de vreo 60 de oameni într-o zi. Viile împărătești din Ardud și Beltiug sunt și mai mari, pentru a fi lucrate sînt necesari vreo 100 de oameni pe zi. Tîrgul Tășnadului, unul din cele mai mari din nordul Transilvaniei pe la 15697, deține suprafețe întinse plantate cu viță de vie. Acest fapt reiese și din producția acestor dealuri cu vii apreciată la o mie — o mie cinci sute de buți medii din vin din care se dădeau o sută — o sută cincizeci de buți medii de vin dijmă, dar și din faptul că 46% din cei înscriși în urbariul din 1569 nu dețin semănă- 1 T. Martin, Viticultura, pag. 10. 2 P. Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. IV, pg. 638. 3 D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în sec. XVI, vol. II, pg. 280. 4 Idem, vol. II, pg. 335. 5 Ibidem, pg. 292. 6 Ibidem, pg. 301. 7 Ibidem, pg. 333.