Sburătorul Literar, 1921 (Anul 1, nr. 1-46)

1922-10-27 / No. 44

ANUL L - No. 44 27 OCTOMB. 1922 SBURATORUL LITERAR REVISTĂ LITERARĂ, ARTISTICĂ ȘI CULTURALA DIRECTOR: E. LOVINESCU EXISTĂ O LITERATURĂ ROMÂNĂ? IV. încercarea d-lui N. Davidescu de a limita literatura popo­rului, care a produs pe Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, la simbolismul d-lor Eugeniu Ștefănescu-Est sau A. Cotruș, — ne oferă prilejul unor observații generale asupra raporturilor dintre critică și literatură. Prin ori­câte forme, aparent ireconciliabile, s’ar exprima arta, ele se reduc totuși la două tipuri ce corespund unor categorii specifice de sensibilitate: tipul obiectiv și tipul subiectiv. Sub nume diferite, Nietzsche le-a găsit in tragedia greacă , de o parte extazul dionisiac, iar, de alta, contemplația apollonică. Nevoia unei sinteze, l-a făcut poate să le găsească reunite ; ele există totuși ca punct de plecare al oricărei creațiuni artistice ; nu se poate concepe o formă care să nu purceadă, fie din contemplația obiectivă a lumei, fie dintr’o exaltare subiectivă. In jurul acestor două axe s’a grupat deci arta tuturor evurilor : clasicismul și naturalismul prin cunoașterea lumei pe cale sensibilă ; romantismul și simbolismul prin adâncirea în subiect, fie pentru a-l cerceta, fie pentru a se folosi de dânsul ca de un principiu exclusiv al cunoașterei. Idealismul lui Kant nu a rămas numai în domeniul speculației filozofice; multe din în­­cercările de artă de azi se reclamă de la o filozofie care tăgădu­­ește posibilitatea cunoașterii obiective. Din moment ce lumea este reprezentarea mea, pare logic ca și arta să nu purceadă din afară ci din năuntru și să nu cunoască alte legi decât legile interioare ale spiritului creator. Expresionismul este ultima con­cluzie a idealismului Kantian ; suprimând realitatea, așa cum o percepem prin simțuri, el o crează din nou prin elaborația pur subiectivă a artistului; suprapunerea reprezentării peste realitate devine inutilă; artistul e demiurgul propriei sale opere.

Next