Sburătorul Literar, 1921 (Anul 1, nr. 1-46)

1922-10-20 / No. 43

S­burătorul L­iterar = 315 nomia ei e cu totul alta : prin Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Goga, Sadoveanu, Brătescu-Voinești, Hogaș, Rebreanu și alții, sufletul românesc nu se ridică numai până la o expresie artistică întâmplătoare ci până la o artă națio­nală, conștientă de solidaritatea ei și profund originală, E. Lovinescu. TRISTEȚI DE TOAMNA Ferestrele cernite și streșinițe roase prin care curge brună tăcerea nopții joase (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) și ulițele strâmbe ca niște brațe rupte.. S’a ostenit orașul cu toamna grea să lupte și-acum își frânge trupul sub biciul ploii reci. Prin locurile­ acestea (azi,pare că sunt morminte) ne am fremătat (ca plopii) duioasele cuvinte și ne-am privit în ochii în care lebezi plâng. Trist, au zburat de-atuncia, ai parului tău corbi și sufletele noastre sunt azi ca niște orbi care pe­ uliți negre sub vântul sterp se strâng și-și picură (ca cerul în sdrențe) desnădejdea­Plâng iară lacrimi albe, stelele în fântâni și trenurile pleacă cu­ aceeași întristare, și frunzele cad iară trudit, ca niște mâni, pe care le sdrobise și ultima așteptare. In nopțile mâhnite, de ploi și liniști roase ce caută pe drumuri, orb, sufletul meu frânt? la-i, toamnă, de pe umeri clipele dureroase și‘ngroapă-mi-i odată cu frunzele'n pământ. Ilarie Voronca

Next