Scînteia Tineretului, aprilie 1954 (Anul 9, nr. 1534-1559)

1954-04-20 / nr. 1550

Viaţa U. T. M. Pentru creşterea producţiei agricole In raionul Roşiori de Vede regiunea Bucu­reşti, majoritatea locuitorilor se ocupă cu agricultura , cu cultura cerealelor, legume­lor, cu creşterea vitelor. Agricultura este ra­mura economică principală a raionului. Conferinţa organizaţiei raionale U.T.M. Ro­şiori de Vede care a avut loc pe la mijlocul lunii martie, a acordat cea mai mare atenţie în toate lucrările sale, problemelor dezvol­tării agriculturii, ridicării producţiei la hectar a cerealelor, legumelor, introducerii în toate ramurile agriculturii a metodelor înaintate. In mai mică măsură a dezbătut conferinţa mun­ca organizaţiilor U.T.M. in domeniul creşterii animalelor — lucru care ar fi f fost deosebit de necesar, dat fiind importanţa acestei ra­muri de producţie în economia raionului. De asemenea, conferinţa a analizat munca organizaţiilor U.T.M. din întreprinderile indus­triale şi cooperatiste din­­raion, felul cum au contribuit utemiştii la ridicarea producţiei bu­nurilor de larg consum­. Lucrările conferinţei au dovedit hotărîrea utemiştilor şi tinerilor din raionul Roşiori de Vede, de a-şi închina toate forţele îndeplinirii marilor sarcini trasate de partid şi guvern în domeniul dezvoltării agriculturii, pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA ACTIVITĂŢII TINERILOR MECANIZATORI Staţiunile de maşini şi tractoare şi gospo­dăriile agricole ale statului, au un rol de cinste în desfăşurarea cu succes a luptei pen­tru introducerea agrotehnicii­ înaintate şi ob­ţinerea de recolte bogate la toate culturile agricole. Ele au fost înzestrate de către sta­tul nostru democrat-popular cu tractoare şi maşini agricole de o înaltă tehnicitate, pe care numeroşi tractorişti, ingineri şi tehnicieni din aceste unităţi le folosesc cu pricepere, ajutînd ţărănimea muncitoare să obţină recol­te bogate. Ţăranii colectivişti şi întovărăşiţi din raionul Roşiori de Vede, care şi-au lu­crat pămîntul cu ajutorul S.M.T.-urilor, au obţinut recolte sporite la hectar, convingîn­­du-se odată mai mult de superioritatea agri­culturii mecanizate. Atît în darea de seamă a comitetului raio­nal U.T.M., cît şi in cadrul discuţiilor, s-a acordat o mare atenţie muncii organizaţiilor U.T.M. în rîndul tinerilor mecanizatori. In raionul Roşiori de Vede, majoritatea tractoriş­tilor şi lucrătorilor din S.M.T şi G.A.S. sunt tineri. Anul trecut tinerii mecanizatori au ob­ţinut succese însemnate în sporirea producţiei agricole la hectar, majoritatea lor efectuînd muncă de bună calitate. In S.M.T.-uri şi G.A.S.-uri au fost organizate 25 brigăzi ute­­miste, numeroşi tineri au fost antrenaţi în întrecerea socialistă. Organizaţiile U.T.M., sub conducerea orga­nizaţiilor de partid, au obţinut succese însem­nate şi în campania de reparaţii a tractoare­lor şi maşinilor agricole. Astfel, a fost orga­nizat reparatul pe ansamble şi subansamble de organe şi piese terminîndu-se la timp re­pararea semănătoarelor, plugurilor şi a unui număr de 87 tractoare. In acelaşi timp au fost realizate însemnate economii Pentru folosirea cît mai completă a capaci­tăţii de lucru a maşinilor şi tractoarelor —­ a arătat darea de seamă — numeroşi utemişti au dat dovadă de Iniţiativă, aplicînd noi me­tode de muncă, folosind bogata experienţă a mecanizatorilor sovietici. Astfel, peste 70 utemişti şi tineri din S.M.T. şi G.A.S. au lu­crat în campania de toamnă după metoda graficului orar, iar în campania de reparaţii din iarna aceasta, peste 130 de utemişti şi tineri au lucrat după metoda de reparaţii pe­­ansamble. Anul trecut tinerii mecanizatori de la G.A.S. ,,Dumitru Marinescu“, în frunte cu utemistul Simion Dumitru, au iniţiat aplicarea celui de al patrulea brăzdar la plugul „Iile Pintilie". La S. M. T. Odobeasca, brigada utemistă con­­dusă de Dinu Emil, prin mai buna organizare a muncii şi prin folosirea metodei sovietice a graficului orar, a realizat în campania de toamnă 488 hantri în loc de 275 cît era pla­nificat. Cu toate succesele obţinute, la care a con­tribuit fără îndoială şi comitetul raional , în activitatea tinerilor mecanizatori există încă lipsuri mari. Unul din meritele cele mai mari ale conferinţei este acela că a scos la iveală cu curaj, în spirit critic şi autocritic, aceste lipsuri. Comitetul raional — s-­a arătat la conferinţă — nu s-a simţit suficient răspunzător pentru Pe marginea conferinţei organizaţiei raionale U. T. M. — Roşiori de Vede munca tinerilor mecanizatori. Cu toate că în diferite şedinţe s-a vorbit mult despre aceasta, practic s-a făcut fo­arte puţin pentru întărirea muncii politico-educative în rîndul tinerilor muncitori din aceste, unităţi, socialiste ale a­­griculturii. Conferinţa a criticat aspru atitudi­nea indiferentă a comitetului raional U.T.M. faţă de munca organizaţiei" U.T.M­ de­­ la S.M.T. Miroşi, faţă de munca şi viaţa tineri­lor de aici. ,,In campania de toamnă noi nu am înde­plinit planul de producţie — a arătat delega­tul Nicolai Irian de la S.M.T. Miroşi. Din cauza reparaţiilor superficiale, din cauza nea­tenţiei sectorului mecanic, multe tractoare s-­au defectat în timpul campaniei. Aceasta a făcut ca la muncile agricole de toamnă să lucreze efectiv doar 50 la sută din tractoare“. Ţinînd cont că la S.M.T. Miroşi majoritatea muncitorilor sunt tineri, se pune în mod fi­resc întrebarea: Ce­ a făcut organizaţia U.T.M, de aici, ce a făcut secţia politică? Din nefe­ricire, tov. Irian ţi-a arătat aceasta ; el n-a vorbit nici despre propria lui activitate, ca şef adjunct al secţiei politice cu munca de U.T.M. Delegaţii au criticat comitetul raional pen­tru că nu s-a îngrijit de popularizarea şi ex­tinderea iniţiativelor tinerilor mecanizatori. Astfel,, valoroasa iniţiativă a tinerilor me­canizatori de la G.A.S. „Dumitru Marinescu“, care s-a bucurat de un larg răsunet în multe S.M.T.-uri şi G.A.S.-uri din întreaga ţară, n-a fost extinsă în rîndul tinerilor mecaniza­tori din raion. „Comitetul raional — a arătat delegatul Ion Teleasă — nu s-a îngrijit suficient de educa­rea tinerilor tractorişti în spiritul disciplinei în muncă, a grijii pentru avutul obştesc. Tov. Gheorghe Ion, activist al comitetului raional, a stat 3 zile la S.M.T. Odobeasca, dar n-a luat nici o măsură pentru întărirea muncii educative în rîndul tinerilor tractorişti". Delegaţii au făcut numeroase propuneri pen­tru îmbunătăţirea muncii tinerilor mecaniza­tori ca: extinderea metodelor înaintate şi a experienţei tractoriştilor fruntaşi, organizarea de posturi utemiste de control, ţinerea de con­ferinţe ştiinţifice şi educative pentru tineri etc. Hotărîrea adoptată de conferinţă, obligă noul comitet raional să îmbunătăţească neîncetat munca organizaţiilor U.T.M. din S.M.T şi G.A.S.,, să întărească educaţia comunistă a tinerilor mecanizatori, să ridice neîncetat spi­ritul lor de vigilenţă pentru demascare® ori­căror uneltiri ale duşmanului­ de clasă. Termi­narea la timp a reparaţiilor, efectuarea în bune condiţiuni a muncilor agricole de pri­măvară — trebuie să stea în centrul aten­ţiei comitetului raional. TOATE FORŢELE PENTRU SUCCESUL MUNCILOR AGRICOLE DE PRIMAVARA Conferinţa s-a desfăşurat într-un moment cînd pregătirile pentru campania agricolă de primăvară erau în plină desfăşurare în toate satele raionului De aceea pregătirile pentru muncile agricole de primăvară au constituit obiectul unor discuţii vii şi interesante la conferinţa raională. Darea de seamă şi discuţiile au scos în evidenţă succesele obţinute de utemiştii şi ti­nerii de la sate în ridicarea producţiei agri­cole, în răspîndirea metodelor agrotehnice înaintate. In toamna anului trecut, organiza­ţiile U.T.M. au patronat 126 centre pentru se­lecţionarea şi tratarea seminţelor; tinerii din sectorul socialist al agriculturii au împrăştiat pe ogoare peste 9000 kg. îngrăşăminte, iar în sectorul particular au fost cărate pe ogoare peste 230 care de bălegar. De asemenea, în mai­­multe sate tinerii au contribuit la con­fecţionarea parazăpezilor. Comitetul raional a organizat în perioada la care se referă darea de seamă 64 conferinţe agrozootehnice pentru tineret. Expoziţia agri­colă organizată de sfatul popular regional Bucureşti, a fost vizitată de 1500 tineri. Conferinţa a constatat totuşi, că aportul utemiştilor şi tinerilor la ridicarea producţiei agricole, la răspîndirea ştiinţei agrotehnice, nu a fost la înălţimea sarcinilor trasate de partid. Cu toate că Hotărîrea guvernului şi partidului cu privire la pregătirea şi execu­tarea muncilor agricole de primăvară a fost prelucrată în majoritatea organizaţiilor U.T.M. de la sate, în unele organizaţii de bază s-a făcut, în mod practic, foarte puţin pentru tra­ducerea în viaţă a prevederilor ei. In comu­nele Broşteanca şi Drăgăneşti, de pildă, gu­noiul de grajd în loc să fie folosit ca îngră­­şămînt, este ars sau aruncat la marginea sa­tului. Organizaţiile LI.T.M. n-au combătut cu tărie obiceiul dăunător al răriţatului, care provoacă pierderi însemnate de recoltă.­­ Cauza acestor neajunsuri, după cum au subliniat mai mulţi delegaţi, trebuie căutată în slăbiciunile muncii politico-educative în rîndul tinerilor ţărani muncitori, şi mai ales în rîndurile tinerilor cu gospodării individuale. Deşi în raion ţăranii muncitori cu gospodării individuale produc cea mai mare cantitate de cereale marfă, comitetul raional a subapre­ciat importanţa muncii politice în rîndul ti­nerilor ţărani cu gospodării mici şi mijlocii. Delegatul Dumitru Lucius a vorbit despre necesitatea îmbunătăţirii propagandei agri­cole. „Grupul de referenţi al comitetului raio­nal — a­­arătat el — duce o muncă formală, activitatea lui trebuie­ îmbunătăţită. Tineretul sătesc are nevoie de conferinţe mai multe şi de calitate mai bună despre metodele înain­tate de cultivare a pămîntului şi creşterea vi­telor, despre schimbul de mărfuri între oraş şi sat, despre importanţa predării cotelor că­tre stat, precum şi despre importanţa achizi­ţiilor şi contractărilor“. Numeroşi delegaţi, printre care Păduraru Marin, din comuna Tecuci, Crăciun Gheorghe din comuna Belitori s-au an­gajat, în numele utemiştilor care i-au dele­gat, să lupte pentru aplicarea pe scară cît mai largă a metodei însâmînţării porumbului, cartofului, floarei soarelui în cuiburi aşezate în pătrat, cerind totodată ca tehnicienii agri­coli să vină mai des în satele lor, să ajute şi ţăranilor muncitori cu gospodării individuale la aplicarea metodelor ştiinţifice de lucrare a pămîntului. Conferinţa a cerut noului comitet raional şi organizaţiilor U.T.M. din raion să fie în primele rînduri în lupta pentru succesul mun­cilor agricole de primăvară, pentru recolte bogate, să fie la înălţimea sarcinilor trasate de partid. MAI APROAPE DE ORGANIZAŢIILE DE BAZA Numeroşi delegaţi s-au ocupat de stilul în muncă al comitetului raional U.T.M. In ulti­ma vreme — s-a arătat la conferinţă — a crescut spiritul colectiv în munca comitetului raional, s-a întărit legătura lui cu masele ti­neretului Cu toate acestea comitetul raional n-a acor­dat ajutorul necesar organizaţiilor de bază, şi mai ales a celor din sectorul individual al agriculturii, din S.M.T.-uri şi G.A.S.-uri. In unele organizaţii de bază mai îndepărtate, activiştii comitetului raional se deplasau rar, cu toate că aceste organizaţii sa descurcau greu în unele probleme şi aveau nevoie de spriji­nul lor. Conferinţa a criticat cu tărie formalismul în munca comitetului raional şi al activiştilor lui. Delegaţii Coman Nicolae şi Petre Ioan au arătat că unii activişti se ocupă pe teren de treburi mărunte, se interesează doar de strîngerea cotizaţiilor şi întocmirea planurilor de muncă şi scapă din vedere munca cu oa­menii, educarea comunistă a utemiştilor şi tinerilor, antrenarea lor în lupta pentru creş­terea producţiei agricole. Cauza muzicii în­guste a acestor activişti este nivelul lor po­­litic şi ideologic scăzut, cît şi faptul că nu cu­nosc temeinic problemele agriculturii. Tovarăşul Florea Ioan, prim secretar al comitetului raional U.T.M. ca şi ceilalţi mem­bri ai biroului raional —s-a arătat la con­ferinţă — merg foarte rartic pe teren, în orga­nizaţiile de bază săteşti, ascunzindu-se sub paravanul „lipsei de timp“ . Hotărîrea adoptată de conferinţă obligă noul comitet raional care a fost ales, să-şi în­tărească, mai ales acum, în campania de pri­măvară, legăturile cu organizaţiile de bază, cu masele tineretului sătesc, să ridice nivelul cunoştinţelor, mai ales în domeniul agricul­turii, al activiştilor comitetului raional, să educe pe utemişti şi pe tinerii ţărani muncitori în spiritul unei înalte vigilenţe revoluţionare. Conferinţa a cerut organizaţiilor de bază U.T.M. ca sub conducerea organizaţiilor de partid, să lupte pentru traducerea în viaţă a politicii partidului — politica bunăstării şi fericirii poporului. ŞT. NECANIŢCHI Prima lecţie Neuitate vor rămîne aceste clipe pentru mulţi dintre noi. Rodica Asandei le-a aşteptat cu viu interes, cu emoţie, cu nerăbdare. Şi iată, au sosit : sînt zilele de practică pedago­gică, începutul drumului nostru — viitori pro­fesori de Limba romînă, încă de pe băncile liceului din Tg. Ocna, Rodica Asandei iubea şi­ preţuia poeziile lui Eminescu, basmele lui Creangă, piesele lui Caragiale. A primit sprijinul profesoarei ei, a citit multă literatură, şi-a făcut însemnări. Visa de pe atunci să predea, să asculte, şi să pună note, întocmai ca profesoara ei. S-a hotărît să lucreze cu omul, cu sufletul lui, să-l lumineze cu adevărul cărţii. Cu trei ani în urmă a venit la Facultatea de filologie din Bucureşti. Aci, a găsit sprijin în colegi şi asistenţi, în profesori. Răstimpul acesta a fost rodnic pentru visul ei. Psihologia a ajutat-o să înţeleagă cum trebuie cizelat sufletul oamenilor. Pedagogia a învăţat-o să fie răbdătoare, perseverentă în procesul de educare a caracterului omului. Metodica i-a luminat căile de lucru, de apro­piere faţă de elev în munca de zi cu zi. In ultimul timp Rodica Asandei a fost în­­tr-o continuă frămîntare. Ore întregi stătea în bibliotecă studiind fără întrerupere. Şi era firesc : se pregătea doar pentru o zi însem­nată din viaţa ei , pentru ziua cînd va fi „profesoară“ şi va preda elevilor despre Alecu Russo. Un zîmbet îi rătăceşte pe buze şi ochii i se învăpăiază de bucurie : mîine, apreciază cu­noştinţele elevilor, pune note, ...mîine începe adevărata ei viaţă, — aşa gîndea în clipa în care cobora de la bibliotecă. In holul facultăţii, un grup de studenţi fă­cuseră cerc în jurul tovarăşului profesor Ră­­dulescu, de la Centrul şcolar al liceelor de băieţi nr. 4—13 din Bucureşti. Faţa i s-a luminat deîndată ce a întîlnit pri­virile profesorului care parcă o îndemna : a­­propie-te ! A intrat în cercul colegilor ei. Pe fiecare îl interesează cum se alcătuieşte planul de lecţie, cum se pun întrebările, cum se fixează cunoştinţele. Răspunsurile date de profesor lămuresc toate problemele ridicate de Ionescu Suzeta, Calotă Ion, Simionescu Mircea şi toţi ceilalţi. Rodica Asandei are mai multe lucruri de întrebat, ea rămîne mai la urmă. In caietul pe care e scris „Practica pedagogică“ îşi no­tează rînd pe rînd despre alcătuirea planului, a întrebărilor, a materialului exemplificativ. ★ Aplecată peste masa plină de cărţi şi caiete, de hîrtii pe care se îngrămădesc însemnări, Rodica Asandei întocmeşte planul lecţiei : „Alecu Russo şi­ problemele limbii literare“. Ea va vorbi „elevilor ei“ despre dragostea lui Russo faţă de tradiţia orală a neamului nostru, cuprinsă în cîntece vechi, doine şi balade, hore şi strigături. „Ce este literatura — se întreabă Russo — de nu chiar expresia vieţii unei naţii In opera lui Russo a găsit totdeauna ceva nou, întineritor. De aceea zîmbeşte­­asupra fie­cărei idei pe care şi-o trece în plan; vrea să-l predea pe Russo în tot ce are el mai luminos, mai progresist. Limbile ceasornicului tot urcă şi urcă. In sala de lectură a căminului, Rodica Asandei a rămas singură. Nu știe de ce, dar i-a venit în minte chipul profesoarei ei, care a crescut in­gineri, medici, profesori. Ea va izbuti ? „Da, voi izbuti". Rodica e plină de încre­dere. * S-a trezit mai devreme ca deobice! Pregă­tirea pentru plecare e simplă : te Speli, te îmbraci și gata. Pregătirea pentru lecţie e mult mai grea : nerăbdarea şi curiozitatea îţi măresc paşii,, emoţia şi sfiala ţi-i împiedică. Soseşte la liceu ca un micuţ care porneşte prima dată la şcoală ; eşti cea dintîi ? Nu, te înşeli. Din cancelarie te întîmpină tov. Rădu­­lescu cu acelaşi îndemn în priviri , apropie-te ! Iţi cercetează planul, zîmbeşte, îţi strînge mîna. Soneria cheamă la ore. Cu catalogul într-o mînă, cu planul în cealaltă, urci scările în­soţită de colegii tăi şi de profesor. Inima îţi bate mai tare, în clipa cînd deschizi uşa clasei. Faci prezenţa, rămîi pe gînduri o clipă.. Dar de ce ? Priveşti în ochii elevilor tăi şi ei îţi spun parcă : „nu te sfii” şi în minte îţi sună, ca un sunet clar şi încurajator, prima lecţie I Curaj I — „începem, tovarăşi... Ce-aţi pregătit pen­tru azi ?“ VICTOR VIŞINESCU student în anul III Facultatea de filologie Bucureşti „Scînteia tineretului“ Pag. 2­a 20 aprilie 1954 Pe un drum bun La gospodărie am ajuns pe înserat. Mu­gurii liliacului de lîngă cerdac îs gata să pleznească şi dinspre cîmp vîntul de primă­vară aduce cu el mireasma pămîntutlui rea­văn . Tovarăşul preşedinte îi dus pînă la stînă. Is bolnavi cîţiva miei şi vrea să-i vadă, îmi spune o fată ce-şi căta de treabă prin­­tr-un registru cît toaie zilele. Se vedea că mina ei nu prea-i deprinsă cu tocul. Literele ieşeau de sub peniţă unele mai mici, altele mai mari. Mai tîrziu, spre sfîrşituil şederii mele în mijlocul colectiviştilor, am aflat că tînăra aceasta care-l ajută pe socotitor, îi mai îndemînatică la lucrul cîmpului decît la treburile de birou, dar că se străduie să le facă pe amîndouă, la fel de bine. — Pînă vine tovarășul Obis, uitați-vă prin albumul nostru.. Să vi-l dau ? N-am apucat să răspund, că tovarăşa de la gospodărie — tot mai tîrziu am aflat că o chiamă Erji — mi-a şi aşezat pe masă un album cu scoarţele roşii, de pînză. Puţine file are albumul acesta... Poate, două­zeci, poate chiar mai­­ puţine. Dar fiecare fotografie îi o părticică din viaţa nouă a oamenilor din satul acesta de lingă graniţă, fiecare îi povestea greutăţilor şi a bucuriilor celor care în urmă cu cinci ani au pornit pe un drum nou Atunci, in august 1949, 45 de familii de ţărani muncitori şi-au strîns lao­laltă pămîntul, hotăriţi să rupă pentru totdea­una cu nevoile şi să-şi aşeze un trai mai bun. Se-ntunecase. Am cătat din priviri locul unde­ poți întîlni deobicei lam­pa de gaz. Lip­sea. Am întrebat-o pe tovarășa care-și ve­dea de treabă la registru. A rîs și observîn­­du-mi mirarea spuse fără să-și ridice privi­rea de pe file: — Comutatorul e lingă ușă In încăpere se revărsă lumina plăcută a becului electric. Prin­ fereastra largă, se ză­reau strălucind pe uliţele sattfju, ca nişte li­curici in noapte, zeci de becuri . Avem uzina gospodăriei. Am făcut-o acum doi ani. Şi chiar peste drum. Dacă vreţi să o vedeţi.. Simţeam din spusele fetei bucuria pentru ■ceasta realizare cu care se pot mîndri pe rest cuvînt colectiviştii din Berveni Am continuat să răsfoiesc albumul. In cameră intră un om voinic, cu o scurtă de lină aşa cum se poartă prin partea locu­lui şi întinzindu-m­i mîna spuse : — Bucuroşi de oaspeţi. Eu îs preşedintele. Obiş mă cheamă. Privindu-1, mi-am amintit că i-am întîlnit figura pe una din paginile albumului. Este unul dintre cei cinci comunişti care au pus umărul la înfiinţarea gospodăriei. — Acum e vremea cînd nu prea stăm la birou, continuă preşedintele. Am început a­­răturile şi insăminţările şi simt cam multe de făcut. LA GRAJDUL CEL NOU La marginea satului, pe un fost irriaş, co­lectiviştii au zidit în urmă cu doi ani un grajd cum puţine sînt în regiune. Are mai mult de 100 de metri lungime, cu lumină e­­lectrică, pardosit cu cărămidă, într-un cu­vînt, un grajd model. — Aici n-avem tot efectivul de bovine. Multe’ sînt la brigăzile de cîmp, spune Dus­­tinţă Gheorghe, unul dintre cei mai price­puţi îngrijitori de viţei. In jurul său, cei patru viţei de curînd năs­cuţi zburdă fără astîmpăr. Tovarăşul Dus­­tinţă îi mîngîie cu dragoste pe botul umed şi scoate din buzunar cîteva bucăţele de za­hăr. — Cite vaci aveţi acum ? — Păi... stai să vedem... Se gîndi o clipă şi îmi răspunse : — 62 dintre care 14 sînt de rasă Zim­­menthal. Le-am cumpărat în iarnă din Regiu­nea Autonomă Maghiară. Mai avem 54 boi de muncă, doi tauri şi 39 de viţei de diferite vîrste. Dinspre ușă se ivi un om îmbrăcat în ha­lat alb. Pe cap, purta o bonetă de asemenea albă. Brigadierul Weinberger Vasile se apro­pie de viței, privi dacă locul e curat, dacă li s-a dat hrană, apoi continuă vizita — Mai trebuie încă nutreț pentru vacile care o să nască, îi spuse şefului de grajd Kuhn Francisc. E nevoie şi de supliment a­­cum. La jumătatea cealaltă a grajdului caii de rasă aşteaptă şi ei hrana. Aici nu au fost adăpostiţi decît mînjii, iepele care vor naşte în curînd şi caii de rasă. Ceilalţi cai au fost repartizaţi brigăzilor. — In total, gospodăria noastră are 146 de cai, spune preşedintele. Patru armăsari i-am contractat de curînd şi am primit pentru ei 16 mii lei. Pînă în toamnă ajungem la 161 de cai... Apoi, ca şi cînd ar fi vrut să-mi destăi­­nui­ască cine ştie ce secret, preşedintele adăugă: — In cîţiva ani toţi caii noştri o să fie de singe pur. Pe ceilalţi îi vindem. — Vrei să vezi cea mai frumoasă vacă a gospodăriei? întrebă cu vădită mindoie pre­şedintele. Şi fără să mai aştepte răspunsul porni în­spre colţul unde mulgătorul fruntaş Bene Ludovic, se îndeletnicea cu mulsul vacii. — Gyongyosi i-am pus numele. Dă anual 5.000 de litri de lapte. Dar nu numai Gyongyoşi dă o asemenea producţie de lapte. Şi celelalte vaci de rasă fiind bine îngrijite şi avîn­d o raţie de fu­raje ştiinţific întocmită, dau din ce in ce mai mult lapte. — Folosiţi vreo­­metodă pentru creşterea producţiei de lapte? Cel care răspunse era brigadierul. —De cînd îngrijitorii se ocupă şi de mul­sul vacilor, munca s-a îmbunătăţit. Zilele­­muncă sînt socotite în raport cu cantitatea de lapte obţinută şi cu numărul de viţei. Deci, fiecare este deopotrivă interesat de în­grijirea animalelor de care se ocupă. In afară de aceasta, vacile sînt plimbate zilnic, li se dă hrană suficientă şi li se face ma­sajul ugerului. Nu toţi îngrijitorii însă au aceeaşi preo­cupare pentru îngrijirea în bune condiţiuni a vacilor. De pildă, Ciomai Ludovic, cînd îl cauţi se plimbă iar apoi se... justifică : — Că doar n-o să le dădăcesc toată ziua. Vaca-i vacă. Dă lapte atîta cît poate. Ce pot să-i fac eu ? Dar ceilalţi îngrijitori şi în primul rînd Steinbinder Carol, care-i membru de partid, l-au arătat prin exemple că n-are dreptate. — Adică de ce vacile ,pe care le ţesălăm şi le curăţăm noi, pot să dea lapte mai mult şi vacile pe care le îngrijeşti tu, nu ? Azi aşa, mîine aşa, pînă cînd s-a căm­ luat Ciom­ai cu gînduri­le şi s-a pus pe trea­bă. Anul­ acesta, colectiviştii din Berveni vor mai construi încă un grajd, pentru că cei care îl au a devenit neîncăpător. Dealtfel, numărul bovinelor va spori la 165 chiar în toamnă, iar în anul care vine, planu­l de in­vestiţii prevede sporirea numărului de vaci de rasă. „ Noi valorificăm prin cooperativă lap­tele şi produsele obţinute. Avem instalaţii speciale pentru producerea untului şi a brîn­­zei. Numai în luna ianuarie şi februarie am valorificat peste 3500 kg. lapte, spune pre­şedintele. Asta înseamnă venit, nu glumă. UNUL DINTRE CEI MULŢI Cînd l-am cunoscut pe tovarăşul Tasi Arpad, îngrijitor la grajdul de porci, tovară­şul Obiş, a ţinut să precizeze : — Dacă v-aţi uitat prin album nu se poate să nu-l fi văzut şi pe Arpad fotografiat aşa cum trăia el înainte cu familia sa. Era cel mai sărac om din sat. Numai el ştie cum hrănea pe cei şapte copii ai săi. — Avem aici 324 de porci de rasa York — povesteşte Tasi Arpad. Anul trecut am vîn­­dut 1024 purcei. Anul acesta, numărul pur­ceilor născuţi pînă acum e mare. Sînt încă vreo 10 scroafe care trebuie să fete aşa că pînă la sfîrşitul anului, numărul porcilor o să sporească. Datorită muncii depuse, numărul porcine­lor este în continuă creştere. Ca o urmare a acestui lucru, anul acesta vor fi vînduţi 840 de purcei şi s-au făcut contracte pentru trei porci graşi, care vor fi valorificaţi prin cooperativă. Astăzi, viaţa lui Tasi Arpad nu mai este cea din trecut. Prin munca sa şi a famiiiei sale, a scăpat de sărăcie, de lipsuri. Alături de alţi 35 colectivişti, Taisi Arpad şi-a cons­truit casă nouă, şi-a cumpărat haine pentru el şi pentru cei şapte copii, iar de pe masa lui nu lipseşte niciodată hrana consistentă. In toamnă, Tasi a tăiat trei porci — pro­prietatea sa — şi a vîndut pe piaţă şi prin cooperativa din comună, grăsime şi carne. Au trecut doar cinci ani de la înfiinţarea gospodăriei colective, dar cite nu s-au schim­bat în viaţa lui Tasi ca şi în viaţa tuturor colectiviştilor din Berveni TINARUL OIER ŞI PROFESO­RUL SAU In drum spre stîna gospodăriei, tovarăşul Fodor povestea fapte din viaţa de pînă acum , colectiviştilor din Berveni. Ne-arh trezit deodată­­în faţa staulului în care stăteau sute de oi. In mijloc, berbecii cu coarnele arcuite, privesc cu ochii lor mari şi blînzi spre ţarcul de unde se aude behăi­tul mieilor. Un băieţandru aşeza tocmai paie uscate pe locul unde mieluţii cu botul umed se zben­guiau în voie. — Eşti de mult pier ? îl întreb curios. — De doi ani numai, răspunde Covaci Fe­rencz, încă nu-s pier. Baciul Toth mă învaţă să ştiu şi eu cum să te îngrijesc. Şi Covaci Ferencz, începe sa povestească plin de grijă ca nu cumva să­­uite vreun a­­mănunt despre baciul Toth și cum începe să se deprindă el cu pi­eraiul. — Mi-e tare drag aici. La început vă spun drept, îmi d­a greu. Acum însă, mă descurc din ce în ce mai bine. Cu toate că nu-i trea­bă ușoară să ai grijă de 375 de oi. Și încă ce oi... Toate îs merinos. — Carte știi ? — Cum să nu știu ? Doar n-o să fiu toc­mai eu analfabet cînd în sat la noi au învă­ţat să scrie şi să citească şi colectiviştii bă­­trîni, răspunse oarecum supărat tînărul oier. Undeva, într-un colţ al stînei, se vedeau cîteva broşuri, cu coperţile colorate­— Ar fi foarte bine, continuă să vorbească Ferencz, dacă tovarăşul zootehnician, ne-ar aduce şi nouă pe aici cărţi în care să scrie cum putem îngriji şi mai bine oile. De fapt, zootehnicianul gospodăriei nu prea a acordat atenţia cuvenită ridicării calificării profesionale a celor care lucrează în brigă­zile er la animale. Despre lipsa aceasta ştie şi preşedintele şi, alţi tovarăşi, dar n-au luat încă nici o măsură. — Aţi venit să ne vedeţi turma ? ne în­treabă zîmbind bătrînul Toth Iuliu. El este baciul colectivei. E un orb trecut de 60 de ani, cu părul nins. — Eşti mulţumit cu viaţa pe care o duci ? l-am întrebat. Moşul m­ă privi pe sub sprîncene­le stu­foase şi fără să stea o clipă pe gînduri răs­punse : — E ca şi cînd l-ai întreba pe unul scăpat de la înec dacă îi dragă viaţa. Nici nu m­-am gîndit vreodată că o să ajung să trăiesc aşa ca astăzi. Iacă, să-ţi spun numai ce am luat eu anul trecut şi o să mă înţelegi. In toamnă, cînd s-au împărţit venitu­rile am primit 2100 kg. griu, 3006 kg. car­tofi, 2600 kg. porumb, zahăr, haine, cînepă şi aproape 1500 lei... Că moş Toth a îndrăgit turma colectivei aceasta este bine dovedit de un fapt destul de semnificativ. Era pe timpul gerului şi al vis­colului care a bîntuit cu furie în toată ţara. 100 de oi trebuiau să fete. Nopţi de-a rîndul, baciul Toth şi ajutorul său Ferencz au ve­­ghiat ca nu cumva mieii să îngheţe. Micile vietăţi care abia se ţineau pe picioare au fost înfăşurate în paie şi duse la loc călduros. Nici unul dintre cei 100 de miei nu a murit şi acum cei doi oieri îi privesc cu drag cum zburdă peste cîmpul în care a dat colţ., ierbii­ Tovarăşul Obiş, preşedintele, se simţi da­tor să spună — Anul acesta o să sporim numărul oiler la 427. Lina o contractăm şi obţinem v­enitu­ frumoase de pe urma ei Nu mai dep­arte de cît anul trecut am avut un cîştig de 65.000 lei. Şi lîna de merinos e de cea mai bună calitate.­­Mai au colectiviştii d­in Berveni şi alti ferme. De unde la început, la înfiinţare gospodăria lor electică n-avea nici o găină, acum sînt 116 găini de rasa Rode Island şi 74 curci. Este prevăzut în planu de dezvoltare a­ fermei de păsări cumpărarea de pui, astfel ca pînă la anul, numărul pă­sărilor să sporească la­ 260. De asemenea sint 50 de familii de stupi — în curînd vor fi 75, — precum și peste 100 de iepuri de casă. ...Gospodăria agricolă colectivă „înainte“ din comuna Berveni­, raionul Cărei, este o gospodărie fruntaşă. Amul trecut, ea a obţi­nut în urma vînzării produselor un venit în valoare de 1.094.000 lei. Pe zi ce trece, Ia satul acesta, oropsit odinioară şi exploata crunt de moşieri şi chiaburi, creşte bunăsta­rea şi belşugul, in casele tot mai multor co­lectivişti poţi găsi aparate de radio, mobil nouă, în ogradă, fiecare are cîte doi tre porci, zeci de păsări şi o vacă pentru lup. Dar oamenii noi de la Berveni preţuie­s mai mult decit orice dezvoltare a gospodâ­riei lor, a gospodăriei care a făcut ca viaţ­­să le fie mai frumoasă. Fiecare se simte le­gat direct^ de toate problemele care se ivesc în legătură cu creşterea avutului colectiv. — Să mai cumpărăm vite de rasă, aşa cuf­ spune legea, se aud tot mai multe glasuri de colectivişti. ^ — Să extindem metodele avansate sovie­tice la cultura porumbului şi a cartofului spun brigadierii de la brigăzile de cîmp. Şi pe bună dreptate cer ei acest lucru Anul trecut de pildă, folosind metoda sovie­tică Iurkina, la cultura cartofului, s-a obţi­nut o recoltă de 40 000 kg. la hectar, faţă de 18.000 cît se obţinea înainte. — Să clădim noi grajduri şi să sporim numărul ramurilor anexe — Să facem... să cumpărăm... Din ce în ce mai mult pot fi auzite acum propunerile colectiviştilor pentru ca gosp­odă­­ri­ lor colectivă să ajungă cit de curînd şi mai înfloritoare şi mai bogată. Colectiviştii din Berveni, oamenii oropsiţii de ieri, privesc cu încredere viitorul. Ei ştiu că drumuil pe care au pornit la îndemnul partidului, este drumul cel bun. ION MĂGURA 130 de ani de la moartea lui Byron Şi morţii s-au trezit — iar eu să dorm­ ? Să mă tîrăsc, cînd omenirea toată E-n luptă cu tiranii ? — Cînd recolta E coaptă, eu să şovăi ? — Niciodată. Nu dorm — sînt treaz şi-n fiecare zi. O goarnă îmi răsună în ureche. Ecoul ei în inimă răspunde. (Byron; Jurnal din Chefalonia) Intr-adevăr goarna prin care răsuna ecoul frămîntărilor sociale puternice ale secolului XVIII în Anglia industrială, a dat vigoare creaţiei unor poeţi ca Shelley şi Byron. Forţa socială care începea să se afirme — proleta­riatul — scotea la iveală şubrezenia edificiu­lui burghezo-aristocratic al Angliei din acea vreme, putreziciunea societăţii. George Noel Gordon Byron s-a născut la Londra în anul 1788.___________________ Descendent al unei fa­milii de nobili scăpă­taţi, îşi face debutul ca poet înnoitor, însufle­ţit de hotărîrea de a sparge tiparele poeziei conformiste a scriitori­lor din slujba clase­lor stăpînitoare. „Chiar dacă râmîn singur, nu-mi voi vinde liber­tatea de gîndire nici chiar pentru un tron“ spunea el. La 19 ani publică prima culegere de versuri „Ceasuri de lenevie“, atacată puter­nic de cercurile conser­vatoare, byron ie răs­punde acestora prin puternica satiră „Barzi englezi şi critici sco­ţieni“, o vehementă cri­tică la adresa repre­zentanţilor reacţionari ai curentului literar ro­mantic, din Anglia. Lupta împotriva re­­acţiunii atît pe tă­­rîm politic cît şi literar străbate toată opera lui Byron. Odată cu poe­zia lui Byron pătrund în romantismul englez teme cu totul noi pentru acea vreme şi un pu­ternic suflu satiric. El însuşi scrie: „Neghio­bii îmi vor folosi de temă, satira să-mi fie cîntecul“. După călătoria întreprinsă în sudul Europei şi în Orient, în anul 1812 scrie primele 2 cînturi din „Childe Harold“. In acest amplu poem apare chipul proscrisului, al romanti­cului neînţeles care, incapabil să se adap­teze vieţii contemporane ce-l nemulţumeşte, se adresează trecutului pe care-l preamăreşte. Poemele următoare, „Ghi»—„corsarul“, „Lara“, conturează acel erou byronian care urăşte puternic societatea existentă atunci, care singur, revoltat, scîrbit de lumea meschină ce-l înconjura, vede singura posibilitate de sal­vare numai prin anarhism. Această poziţie protestatară în faţa realităţilor lumii contem­porane ca şi limitele ei — pesimismul şi a­­narhismul — îşi găsesc izvoarele în contra­dicţiile crescînde care zdruncinau Anglia în timpul lui Byron. Izgonit de nobilii Angliei care nu reuşiseră să-l atragă prin linguşiri şi aplauze, după unele peregrinări prin Elveţia, Byron se stabi­leşte în Italia unde cunoaşte mişcarea burghe­­zo-revoluţionară şi îndeosebi grupul carbo­narilor. Acest fapt constituie un moment deo­sebit de important în viaţa şi opera lui By­ron, marcînd trecerea de la individualism în­spre participarea la luptă socială. In această perioadă el scrie amplul său poem „Don Juan“ ade­vărată epopee a timpu­lui în care, cu un sar­casm şi patos deosebit, Byron a satirizat felu­ritele aspecte ale proas­tei organizări sociale. Condamnind cu vio­lenţă monarhia şi răz­­boaiele de cucerire, tribun înflăcărat al libertăţii şi apărător al războaielor de eli­berare a popoarelor, Byron a luat el însuşi parte la lupta Greciei pentru independenţă, dîndu-şi viaţa în aceste lupte acum 130 de ani, la 19 aprilie 1824. Reacţiunea din trecut şi de azi din Anglia a încercat să nege valoarea operei marelui poet romantic revoluţionar Byron care, cu pa­siunea sa învăpăiată şi satira sa amară la adresa societăţii, era citit mai ales de nun­citori, după cum scrie Engels. Numai acolo unde cultura a devenit un bun al poporului dornic de a cunoaşte din ce în ce mai bine tezaurul cultural al omenirii progresiste, ope­rele unor poeți ca Byron cunosc o însemna­tă popularitate, ei sunt îndrăgiţi de tînără generație. PROFEŢIA LUI DANTE (Fragment) Da, va veni un timp al frumuseţii Şi geniul ţării mele va răzbi — Un cedru -nalt pe care-l văd drumeţii Din depărtări, în zările pustii Şi-a cărui fragedă mireasmă umple Văzduhul. Din războaie sîngeroase Se vor opri monarhii să contemple Statuile şi pînzele frumoase Iar cei ce sfarm­a lumii frumuseţe Se vor speria de forţa ce­ o distrug. Acei ce-nchină opere măreţe Tiranilor — se năruie sub jug. E pîngărită arta ce slăveşte Pe sarbezii pontifi, ce se servesc De geniu ca de-o vită ce munceşte Vînzînd pe bani un suflet omenesc. Cei ce slujesc poporul nu-s bogaţi. Insă sínt liberi, pe cînd şambelanii Monarhilor, sínt robi, bine-mbrăcăţi Ce tremură cînd poruncesc tiranii. „GHIAURUL“ (Fragment) Patria celor bravi — pămînt Al libertăţii şi mormînt Al gloriei. Din lăcaşul sfînt Al marilor eroi — acum A mai rămas doar praf şi scrum ? Hei, sclavilor mărunţi şi laşi Nu ! Termopile-acest oraş ? Aceste ape prea albastre Din jurul stîrvurilor voastre, Aceste ţărmuri şi lumina, Nu-s oare de la Salamina ? Sculaţi-vă şi faceţi iară Din Grecia pentru greci o ţară Din a strămoşilor cenuşe Luaţi scînteia legendară, Să cadă lanţuri şi cătuşe ! Cel care-n luptă va pieri Numele lui va îngrozi Pe toţi tiranii şi va fi Pentru urmaşii lui — nădejdea Să-nfrunte focul şi primejdia Decît să îngenunche-n tină Căci lupta pentru libertate Nu încetează niciodată. E-un adevăr pe care-l spune Istoria Greciei străbune In timp ce regii au durat O piramidă fără nume, Eroii tăi au înălţat Un monument nemuritor : Munţii înalţi ai ţării lor.

Next