Scînteia Tineretului, iunie 1962 (Anul 18, nr. 4058-4083)

1962-06-10 / nr. 4066

Comemorarea lui I. L Caragiale La mormîntul marelui scriitor in cadrul manifestărilor con­sacrate comemorării lui I. L. Caragiale, sîmbătă dimineața a avut loc un peleriaj la mormîn­tul de la cimitirul Bellu al ma­relui scriitor. Au luat parte academicieni, scriitori și artiști de frunte, elfi oameni de artă şi cultură, pre­cum şi oaspeţi din străinătate invitaţi cu prilejul comemorării. La mormîntul scriitorului, si­tuat alături de cele ale lui Mi­hail Eminescu, George Coşbuc şi Mihail Sadoveanu, au fost depu­se coroane de flori din partea Comitetului naţional pentru or­ganizarea comemorării a 50 de ani de la moartea lui I. L. Cara­giale, Prezidiului Academiei R.P. Române, Uniunii Scriitorilor, Co­mitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, participanţilor de peste hotare invitaţi la această come­morare, Comitetului naţional pen­tru apărarea păcii, Statului popu­lar al Capitalei, Teatrului naţional „I. L. Caragiale“, Asociaţiei oa­menilor de artă din instituţiile teatrale şi muzicale, Institutului de artă teatrală şi cinematogra­fică „I. L. Caragiale“, precum şi a Ecaterinei Caragiale-Logadi, fiica marelui scriitor. Scriitoarea Lucia Demetrius, în numele Comitetului naţional pen­tru organizarea comemorării a 50 de ani de la moartea lui I. L. Caragiale, şi Pierre Parat, în numele Consiliului naţional al păcii din Franţa au adus un oma­giu strălucitului clasic al litera­turii noastre. In aceeaşi zi, pe casa din str. Caragiale nr. 21-23 din Bucureşti, unde a locuit marele scriitor în­tre anii 1901 şi 1902, s-a dez­velit o placă comemorativă. Evocînd amintirea marelui cla­sic, ing. Victor Constantinescu, vicepreşedinte al Sfatului popular al Capitalei, a relevat adînca cinstire adusă lui Caragiale în ţara noastră în anii de democra­ţie populară, preţuirea de care se bucură opera sa în lumea în­treagă. Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea lui I. L. Ca­ragiale a fost pusă în circulaţie o marcă poştală. Marca, de 55 de bani, avînd culoarea roşu violet, reprezintă chipul lui Caragiale şi este tipă-­­rită pe hîrtie cretată. Ea face parte din emisiunea „Mari ani­versări culturale — 1962“. De asemenea, a fost pusă în circula­­ţie o coliţă comemorativă. Cu acelaşi prilej a apărut şi un plic „Prima zi a emisiunii“, cu un desen reprezentînd siluete­le unor personaje din operele lui Caragiale. ★ în faţa lui Caragiale (Urmare din pag. I) Teatrului Naţional; l-au ex­clus de la premiile Academiei; l-au acuzat, prin­trepăduşul Caion, de plagiat şi l-au achi­tat pe calomniatorul Caion odată dovedit; au căutat să acrediteze în mase ideea că sensul de bază al operei ca­­ragialeşti — ţintuirea la stil­­pul infamiei a burghezo-mo­­şierimii cu sistemul ei „curat constituţional“ — s-ar identi­fica cu un pretins dispreţ faţă de naţiune. Au reuşit chiar să determine auto-exilarea scriitorului la Berlin. Dar n-au reuşit să-l înfrîngă pe Caragiale, să-i tocească ascu­ţişul satirei, să-l facă să tacă. Dovezi: după cele 20 de vo­turi contra la Academie au urmat strălucitele ediţii ale „Moftului român“, apariţia „Momentelor şi schiţelor’’; cîţiva ani după procesul Ca­ion­a Caragiale dă tiparului „Schiţe nouă“, apoi studiul „1907 — din primăvară pînă-n toamnă“ şi lucrează la proiec­tul piesei „Titircă, Sotircă ,et co“. Aveau de ce să se teamă Tipăteştii şi Caţavencii în faţa acestei vitalităţi creatoare. La 50 de ani de la dispari­ţia fizică a omului, privim cu emoţie cîteva dintre o­­biectele care i-au aparţinut — masa de lucru, ochelarii, o trusă port-vizit... Dar mai în­delung încă stăruim asupra mărturiilor muncii uriaşe de desăvîrşire a bijuteriilor lite­rare. Iată scrisul subţire, ner­vos şi fin, pe cîteva pagini din manuscrisul „Năpastei“, şter­săturile şi revenirile care transformă „trecerea pe cu­rat“ într-o (pentru a cîta oa­ră ?) ciornă. Iată o schiţă de decor pentru aceeaşi piesă, aparţinînd autorului. Un ca­talog cu nume ne poartă în tainele acestui prestigios şi unic laborator de creaţie, un­de efe­ctul fiecărei silabe este cîntărit cu precizie farmaceu­tică : Cocor / eanu / ăscu / diu ; Drăgan / el / elea / ete / eu, ş.a.m.d. Iată cum punc­tul de plecare al „Nopţii fur­tunoase“ apare într-o inofen­sivă povestioară hazlie din „Claponul“, unde se relatează păţania unui Ghiţă Calup, bă­can în mahalaua­­ şi gardist civic, a cărui legătură de gît prăzulre e cu poveste... Expoziţia ne ajută să-l ve­dem pe Caragiale în vremea sa prin nenumărate facsimile, fotografii, ziare, afişe, desene şi caricaturi. îl găsim în in­timitatea casei lui Vlahuţă la Dragoslavele sau în faţa mo­numentului lui Karl Marx din Berlin. Prietenii buni că­rora le-a dăruit căldura ini­mii sale, marii actori cărora operele sale le-au oferit tri­buna scenică de înaltă ţinută artistică, diverşii colaboratori, rudele apropiate, toţi comple­tează cunoaşterea noastră despre cei 60 de ani 4 luni şi 3 zile cît a trăit Caragiale. Dar despre nemurirea lui ştiam şi ştim tot mai multe, pentru că ea face corp co­mun cu revoluţia culturală pe care o cunoaştem nemijlocit. Despre aceasta vorbesc în ex­poziţie imaginile luate de pe scenele teatrelor aflate pe cele mai îndepărtate meridia­ne ale lumii. Despre prezenţa vie a lui Caragiale mărturi­sesc sugestiv Moscova şi Pa­risul, Bagdadul şi Santiago de Chilii, Buenos Aires şi Atena, Cairo şi Berlinul, Roma şi Hanoi. Iată-l pe Agamiţă Dandanache ajuns pe paralela nordică a Finlandei, iată o Zoe chinezoaică, iată un Ca­­ţavencu perorînd pe italieneș­te. Literatura romînă și-a tri­mis peste hotare, prin opera lui Caragiale, un ambasador de prim rang. Cîteva cifre clare: Caragiale în vreo 50 de ani a fost tradus cu 10 ti­tluri în 7 limbi. Asta înainte de 23 August. Caragiale în numai 18 ani a fost tradus cu 50 de titluri în 25 de limbi. Asta după Eliberare. In sfîr­­şit, iată mărturii despre ope­ra lui Caragiale pe ecran, in­­spirînd numeroase filme ro­­mîneşti. Apoi două opere ca­­ragialeşti în muzica romîneas­­că. Apoi (în nici un caz în ultimul rînd) iată opera lui Caragiale îmbrăţişată de tea­trul de amatori. Sînt scene din piesele sale jucate de oa­menii muncii, la festivalurile bienale care — nu întîmplă­­tor, desigur — poartă şi ele numele lui Caragiale... Cînd părăseşti expoziţia, ri­dici încă o dată privirile spre statuia albă din centrul sălii: uite, nu mai e trist ne­nea Iancu. Nu mai zîmbeşte maliţios şi amar. Fireşte. Ina­micii lui nu mai sînt la pu­tere în ţara romînească. Iar monumentul cel trainic înăl­ţat lui Caragiale este dragos­tea întregului popor pentru tot ceea ce se leagă de nu­mele lui Se construiesc noi şcoli De curînd, în comuna Gro­­peni din raionul Brăila s-a început construcţia unei şcoli noi de 8 ani, în prezent echi­pe de muncitori execută tur­narea fundaţiei. Noua şcoală va avea 8 clase şi va fi eta­jată. Şcoli asemănătoare se mai construiesc în comunele Ge­menele şi Movila Miresii tot din raionul Brăila. O. TUDOREL (Agerpres) Consfătuire cu colectivele posturilor utemiste de control DEVA (de la corespondentul nostru). Zilele trecute, comitetul U.T.M. de la Combinatul side­rurgic Hunedoara a organizat o consfătuire cu colectivele pos­turilor utemiste de control din secţiile combinatului. Cu acest prilej a fost analizată activita­tea desfăşurată de posturile ute­miste de control pe perioada ultimelor trei luni : martie apri­lie, mai. Inginerul Apolţan Ion, responsabil cu producţia şi ca­lificarea în biroul comitetului U.T.M., a prezentat un referat asupra muncii desfăşurate, a­­supra formelor de muncă folo­site de fiecare post utemist de control în parte. A fost genera­lizată, pe această cale, experien­ţa pozitivă a colectivelor postu­rilor utemiste de control de la oţelăria nr. I, laminorul de 650 mm etc. Consfătuirea a prilejuit un bun schimb de experiență. Călătoriile lmi Gunliver Reîntilnirea — după mulţi ani — cu desenul animat american ne dezamăgeşte astăzi. E drept, farmecul desenelor vioi animale — deşi nu de calitatea celor ale lui Walt Disney — veselia cînte­­celor de pitici, a şotiilor năstruş­nice care populează basmul ame­rican desenat, există. Ba chiar şi morala lor dulceagă, atît de carac­teristică, formulată într-o armoni­oasă arie finală de operetă. Dar ce legătură au toate acestea cu satira corosivă, extrem de gravă in semnificaţiile sale social-politice, pe care a realizat-o Jonathan Swift in ale sale „Călătorii'’ extra­ordinare ? Evident, cartea n-a fur­nizat decît pretextul unei povesti­oare amabile în genul celor im­provizate pentru copii de scriitoa­rele sentimentale. Cuprinzlnd numai întîmplările din Liliput I capturarea lui Gulliver și ajuto­rul pe care-l dă el, împăratului, împotriva invadatorilor din Ble­­fu­seu), ecranizarea nu epuizează nici comicul şi, mai ales, semnifi­caţiile textului clasic. Din toată *a­ceastă parodie a societăţii bur­gheze, redusă la proporţiile ei pigmeice şi astfel ridiculizate de pana unui maestru al satirei poli­tice, rămîne puţin, foarte puţin şi foarte inofensiv ca ţintă. O iro­nizare uşoară a unui împărat fri­cos şi copilăros (cit de serios con­vins de autoritatea legilor sale era eroul lui Swift I) a altui cap încoronat, foarte belicos, şi a unui pretext de război dacă nu mai absurd ca cel original, mai potri­vi­t liniei sentimental-muzicale pe care au împins realizatorii ameri­cani povestea clasică, împăratul Liliputului susţine ca la nunta fiicei sale să se cînte o melodie tradiţională a insulei, împăratul din Bleluscu vrea o alta, şi de aici cearta (cu vervă tratată în desen), ruperea logodnei (lacri­­mogen-siropoasă ca în toate ope­retele de acest gen) și mobiliza­rea armatelor (scene de o virtuo­zitate a animării sutelor de perso­naje, demnă de admirat). Subiec­tul e abil, foarte ritmic condus, desenatorii sunt ingenioși in găsi­rea detaliilor de muncă ce su­gerează un proces grandios, per­iod organizat, asemenea unui harnic stup de albine (captivarea lui Gulliver impresionează). Dacă n-ar fi personajul uriaşului, foarte plat, neinspirat desenat, o notă bună s-ar impune concepţiei ti­parelor nostime, caricaturale (Gaby cel isteţ, împăraţii etc). Finalul — discursul antirăzboinic al lui Gulliver — naiv şi moralist şi împăcarea generală a partide­lor adverse încheie înduioşător liric această voită ori numai în­­uimplătoare parodie a poncifelor, naivităţile desenului animat ame­rican, întoarce-te „Intoarce-te’’ are candoarea unei fabule cu copii adresată celor mari. Fetiţa isteaţă care reeuşeşte să-şi împace părinţii tem­porar despărţiţi, este o eroină cu­ceritoare care-şi găseşte în mica interpretă bulgară o inteligentă, spirituală tălmăcitoare. Ca de obi­­cei, în filmele cu copii, jumătate din succes se datorează micului actor. Cealaltă jumătate, intenţiei scenaristului de a pune în discuţie un aspect al moralei de familie şi regizorului care conduce evo­luţia dramei conjugale cu sensi­bilitate şi înţelegere. Fără pretenţii de a oferi so­luţii (dar şi fără exigenţa de a le căuta) cineaştii rezolvă neînţele­gerea soţilor în chip convenţio­nal, prea uşor în raport cu gra­vitatea adulterului comis. Probabil din discreţie, regizorul n-a vrut să arate ce se petrece în sufletul eroinei — actriţă care e pe punctul de a-şi părăsi soţul şi fetiţa pentru că se îndrăgosteşte de regizorul ei — (ori se crede numai îndrăgostită, pentru că fil­mul nu precizează acest lucru). Lipsit de relief, personajul tatălui nu găseşte nici el pe ecran exte­riorizarea conflictului lăuntric pe care-l trăieşte acest om de treabă, înşelat. Mai multă precizie în di­recţionarea ideii pe care inten­ţionau să o susţină, mai multă în­drăzneală creatoare în dezbaterea acestei probleme atît de dificile ar fi mărit eficienţa povestirii ci­nematografice bulgare. ALICE MANOIU Scenă din filmul „Călătoriile lui Gulliver“. întrecerile Spartachiadei de vară a tineretului în raionul Oraviţa In­ raionul Oraviţa, ca şi în celelalte raioane ale regiunii Banat, întrecerile în cadrul pri­mei etape a Spartachiadei de vară a tineretului sînt pe sfîr­­şite. Ele au antrenat la start peste 4 000 de tineri din 39 de asociaţii sportive, marea majo­ritate fiind tineri de la sate care au îndrăgit şi practică cu pa­siune ramuri sportive ca : fotbalul, voleiul, handbalul în 7, popice, tirul sportiv şi altele. — Cu ocazia primei etape a Spartachiadei de vară — ne spu­­ne tovarăşul Miron Floroiu, pre­şedintele Consiliului raional U.C.F.S.-Oraviţa, mişcarea spor­tivă la sate a căpătat un nou avînt. întrecerile din cadrul aso­ciaţiilor sportive „Granitul” co­muna Surduc, „Recolta” comuna Vărădia, ca şi a celei din comu­na Girliştea şi altele, au fost urmărite de un numeros public spectator. S-au relevat mulţi ti­neri care vor reprezenta asocia­ţiile respective în faza urmă­toare, pe centre de comune. Dis­ciplina sportivă cea mai popu­lară s-a dovedit a fi atletismul, care este practicat de marea majoritate a tineretului din co­munele şi satele raionului. În unele asociaţii, cum ar fi „Sănătatea”, „Marila” şi „Ful­gerul” din Oraviţa au fost crea­te cu ocazia Spartachiadei, noi secţii pe ramură de sport , hand, bal în 7, şi popice, iar în multe comune au fost amenajate, prin munca patriotică a tineretului, terenuri de sport pe care s-au desfăşurat întrecerile. — Ce măsuri aţi luat pentru desfăşurarea fazei a II-a a Spartachiadei de vară? — împreună cu comitetul ra­ional U.­I.M. am stabilit cen­trele de comune în care se vor desfăşura întrecerile. Cu acest prilej se vor face şi demonstra­­ţii care să popularizeze discipli­nele sportive mai puţin cu­noscute. De fapt, asemenea de­monstraţii au şi început să se facă în cadrul cunoscutelor com­petiţii sportive model. — Despre ce competiţii este vorba? — Ţinînd seama de faptul că la etapa a doua a Spartachiadei participă un număr destul de restrîns de sportivi, campionii primei etape, căutăm să folosim cit mai variate forme pentru continuarea activităţii sportive de masă. Printre acestea sunt competiţiile sportive model. Programul acestor competiţii este legat desigur de specificul locului şi de posibilităţile exis­tente. Astfel, de pildă, competi­ţia pe care am organizat-o de curînd în comuna Lăţunaşi a cuprins un meci de fotbal, între Spicul Lăţunaşi şi Recolta Co­­morîşte, un concurs de biciclete şi un program de gimnastică. Şi asemenea manifestări am programat şi în comunele Milco­­veni, Şosea Montana, Răcăjdia şi altele. — Cum se desfăşoară activi­tatea sportivă in oraşul Oraviţa? — Şi aici se desfăşoară ulti­mele întreceri în cadrul primei etape a Spartachiadei. Iar în curînd va începe un campionat orăşen­ie de fotbal, handbal vi 7, băieţi şi fete, popice, volei, tir şi şah la care vor participa numai sportivii nelegitimaţi. Ast­fel el va fi un prilej de antre­nare a tineretului în mişcarea sportivă. V. TONCEANU Brăila. — Nou peisaj urbanistic. Foto : O. PLECAN PE SCURT D­in sala sporturilor de la Flo­­reasca se va desfăşura astă seară cu începere de la ora 19,30 prima întîlnire dintre echipele Rapid Bucureşti şi ȚSKA Moscova, din cadrul finalei „Cupei campionilor europeni” la volei masculin. „ Astăzi de la ora 16,30 pe sta­dionul „23 August” din Capitală, echipa selecționată de rugbi a R. P. Romíno întîlnește puternica echipă a Italiei. Jocul va fi con­dus da Charles Durand (Franța). D­in deschidere la jocul de rugbi R.P.R.—Italia de la ora 14­,30 se va disputa meciul Steaua—Ra­pid, contînd pentru campionatul categoriei A de fotbal. De la ora 18 se va desfăşura alt meci de fotbal pentru campionat : Dinamo Bucureşti — Progresul Bucureşti. Staţiile noastre de radio vor transmite de la Braşov cu Începe­re din jurul orei 18:30 repriza a doua a meciului Steagul roşu Braşov—U. T. Arad. Transmisia se va face pe programul I.­­ In runda a 19-a a turneului candidaţilor la titlul mondial de şah, două partide s-au încheiat în 5 ore de joc : Keres—Gheller şi Filip—Tal, ambele cu remiză. Korcinoi a întrerupt cu avantaj material la Fisher. Intr-o poziţie complicată s-a întrerupt parti­da Petrosian — Benko. Liderii clasamentului continuă să fie marii maeștri sovietici Gheller și Keres cu cite 12Vs puncte fiecare. Pe locul trei se află Petrosian — K­1 A puncte și o partidă între­­ruptă. O ptablicafi© utilă popularizării cărţii In marile librării din Capi­tală şi provincie, pe standu­rile cu sute de cărţi, o revis­tă de prezentare a noutăţilor bibliografice intitulată „Cărţi noi’’ îşi întîmpină totdeauna cititorii. în 12 pagini, distinct profi­late tematic, (există astfel pa­gini speciale consacrate lite­raturii politice, ştiinţifice, tehnice, agricole, două pagini rezervate­ beletristicii ca şi pa­gini speciale închinate litera­turii pentru copii şi tineret), Buletinul de informare bi­bliografică „Cărţi noi” editat de Direcţia difuzării cărţii din cadrul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, pre­zintă cititorilor veşti despre cărţile din librării, noutăţi şi proiecte editoriale, sau infor­maţii despre modurile de di­fuzare a cărţii, realizînd o a­­devărată trecere în revistă a miilor de cărţi ce apar an de an în ţara noastră. Apărînd în fiecare lună, Buletinul şi-a cîştigat în de­cursul celor 5 ani care au tre­cut de la apariţia primului număr, prieteni în rîndurile librăriilor, difuzorilor de car­te, bibliotecarilor şi a tuturor tinerilor şi vîrstnicilor dor­nici să afle noutăţi editoriale. ----------­ Premiera la Galaţi Zilele trecute, la Galaţi, pe scena Teatrului Muzical, a avut loc premiera revistei muzicale „Din Galaţi pînă-n Carpaţi“, revistă elaborată de un grup de creatori gălăţeni. Textul interesant, cît şi varie­tatea subiectelor inspirate din realitatea zilelor noastre au plăcut mult celor prezenţi la premieră. T.---------O­ANCE­A -----« Doi prieteni ai cărţii (elevi ai Grupului şcolar profesional „Steagul roşu” din Braşov). Foto: N. STELORIAN Campionatul mondial de fotbal — Astăzi: sferturile de finală —­ Turneul final al celui de-al 7-lea campionat mondial de fotbal se reia astăzi in 4 oraşe din Chile cu disputarea meciurilor din sfer­turile de finală. Incepind cu a­­ceastă etapă, jocurile sunt elimi­natorii. Şase echipe europene şi două sud-americane sunt angajate astfel într-o pasionantă dispută pentru calificarea In semifinale. La Arica, reprezentativa U.R.S.S., câştigătoarea grupei I, intil­­neşte selecţionata ţării gazdă . Chile, in echipa U.R.S.S. este po­sibilă reintrarea celor două extre­me : Metreveli şi Meshi. Antre­norul Kac­alin a declarat că 11 va menţine in postul de inter stingă pe Mamikin, care a jucat foarte bine în meciul cu Uruguai. La Chilieni va reintra interul dreapta Toro, unul dintre cei mai buni jucători ai echipei. Interesul pentru această partidă este cu to­tul deosebit. Deşi preţurile bile­telor au fost sporite cu 15 la sută, se crede că astăzi stadionul „Car­los Dittborn", cu o capacitate de 25 000 locuri, va fi arhiplin. Va arbitra Leo Horn (Olanda). Echipele R.F. Germane şi Iu­goslaviei se întilnesc intr-un meci deschis oricărui rezultat la San­tiago. Ambele formaţii posedă a­­părări puternice şi atacuri pătrun­zătoare. In echipa R. F. Germane va reintra aripa dreaptă Haller. Szymaniak, care de obicei joacă mijlocaş, va fi de data aceasta inter-retras, cu indicaţia de a-l marca pe Sekularac, coordonato­rul echipei iugoslave. Jocul va fi arbitrat de Yamasaki (Peru). Al treilea meci al sferturilor de finală va opune în oraşul Vina del Mar selecţionatele Braziliei şi Angliei. Pele nu va juca nici de data aceasta in echipa braziliană, care va fi aceeaşi ca şi în meciul cu Spania. După meciul nul cu Bulgaria, antrenorul echipei engle­ze Winterbottom, intenţionează să-l folosească din nou pe Hit­chens in postul de centru ata­cant. Arbitrul întîlnirii va fi Pierre Schwinne (Franța). La Rancagua, R. P. Ungară va avea ca adversar echipa R. S. Cehoslovace. Deși majoritatea co­mentatorilor prevăd o victorie a echipei maghiare, meciul este to­tuși echilibrat. Dacă apărarea ce­hoslovacilor va corespunde, iar atacul va fi mai decis, nu este exclus un succes al echipei antre­nată de Vyd­acil. In echipa ma­ghiară este problematică partici­parea lui Görőcs, interul dreapta, accidentat in meciul cu Argenti­na. Vor reintra In schimb trei Înaintaşi titulari: Sándor, Albert şi Fenyvessi. Meciul va fi condus de N. Latîşev (U.R.S.S.). Fără explicaţii».D­ uminică după-amia­­ză la Tîrgovişte, oraş străvechi şi fru­mos ca o grădină de flori, primăvara. E un cer albastru ca sticla, vintul adie cald şi miroase a petrol. Mă plimb prin centrul oraşului pe o porţiune de vreo 200 de metri. De cînd mă plimb să tot fi făcut 5 km, am obosit, da' tot mă plimb. Altceva n-am ce face. Poate s-ar crede că sunt singur, dar nu. Mă socotesc prin­tre tinerii oraşului Tirgovişte, vreo 7.000 şi ceva. Ajungem la capătul celor 200 de metri, mai ne odihnim puţin, ne uităm la cer, doar o ploua să ne stringem pe la casele noastre. Dar nu plouă, e chiar foarte frumos. Cuiva din cei 7.000 și ceva de tineri îi vine o idee. — Să mergem la casa de cul­tură, e mare cît un palat și poa­te o fi spectacol. Acolo activea­ză peste două sute de artiști a­­matori. Pornim către casa de cultură. Portarul ne avertizează să facem liniște. — Să vezi că am întîrziat la spectacol, zice unul din noi. — Intrafi de la 7 la 9, ne in­vită politicos același portar. Fil­mul rulează în continuare. Film­u 11 rămînem dezamăgiţi. Filmul l-am văzut cu tofii. Iar o să pornim pe centru. Și există aici o echipă de teatru care a pus în scenă cîteva piese. Unde o fi acum echipa ? se întreabă același tînăr. Dar duminica trecută unde a fost ? Și cealaltă duminică ? Uite, programul ce bilanț frumos face : „Echipa de teatru... cu reper­toriul : „Sertarul“, „L­ădița de campanie", „Nota zero la purtare",­ „Titanic vals“, „Montaj Caragiale". — Şi mai activează la casa de cultură şi o formaţie de jocuri populare. — Şi un cor. — Şi un cenaclu literar care organizează seri literare. — Şi o brigadă artistică de agitaţie... ba nu, brigada „s-a mutat" acum la clubul „Petrolul". — Poate că acolo o fi ceva. — Acolo, da ! — Totuși, mai insistă cineva, la casa de cultură mai e și o sală de dans, poate că pentru diseară s-a organizat vreo reuniune. — Nu s-a organizat nimic, to­varășe, intervine portarul, de data aceasta autoritar. Şi plecăm la clubul „Petrolul“. Pe drum mă împrietenesc cu cit­va tineri muncitori de la Uzina de utilaj petrolier, îmi povestesc despre activitatea culturală din uzină. „ Avem 130 de artişti ama­tori cuprinşi în formaţiile de jocuri populare, teatru, solişti vocali şi instrumentişti brigadă ar­tistică de agitaţie. Să vedeţi spectacolul brigăzii, e o frumu­seţe ! Spectacolul nu l-am văzut nici noi dar am asistat la o repe­­tiţie. Brigada prezintă fragmente din spectacolele ultimilor ani „Spectacol din spectacole". Se ur­măreşte eficienţa programelor prezentate, activitatea brigăzii în sprijinul muncii din uzină. E foarte interesant. Poate că o să vedem spectacolul la club, cine ştie... Îndoiala celor de mai sus e întemeiată. La clubul „Petro­lul” e linişte de­săvârşită. — Nici măcar nu se dansează? — Nici ! — Atunci să mergem la clubul în I.G.O.T. Plecăm la clubul I.G.O.T. Aceea­şi linişte. Ce facem ? Dacă nu ve­dem un spectacol, măcar să dan­săm. Dar unde ! Poate la clubul I.R.T.A. sau la clubul cooperative­lor „Deservirea“ și „Sîrguința". De cînd umblăm am mai făcut vreo 5 km. In total 10. „Pe tot fron­tul e liniște“ încearcă o glumă careva. — In parcul pe care-1 con­struim la marginea oraşului era vorba că se amenajează o scenă. Să mergem acolo. Am plecat. Nu parc nici urmă de scenă. Ne re­întoarcem pe centru. S-a înserat şi cerul e tulbure. Poate că plouă. Ce bine ar fi, altfel cine știe cit mai alergăm după un spectacol sau o seară de dans. Eram tocmai în fața comitetului orăşenesc U.T.M. Inexplicabil. In Tirgovişte există, ca şi in toate oraşele ţării, o puternică bază materială pentru activităţi cultu­­ral-­artistice : casă de cultură, cluburi, numeroase formaţii ar­tistice, biblioteci, parcuri frumos amenajate etc. etc. Toate acestea au fost, fireşte, create pentru ca oamenii muncii, tineretul să-şi poată petrece cît mai plăcut şi educativ timpul liber. Aşezarea, deosebit de pitorească cheamă, de asemenea, la drumeţie, la cunoaşterea împrejurimilor, la tu­rism. Ar putea fi organizate excursii interesante, carnavaluri ale tineretului, serbări cîmpeneşti la care să fie atraşi toţi tinerii oraşului. Ar putea... De ce totuşi nu se organizează astfel de activităţi ? Doar totul ne stă la indemină. De ce pen­tru tovarăşii de la Comitetul orăşenesc U.T.M. Tirgovişte or­ganizarea timpului liber al tine­retului nu constituie încă, după cum se vede, o preocupare din­tre cele mai importante ! Iată o întrebare care cere un răspuns pe cît de operativ, pe atît de concret. A. I. ZAINESCU Finiel UN NOU MUZEU LA BRAŞOV Locuitorii oraşului Braşov vi­zitează cu interes noul muzeu deschis recent în clădirea care a adăpostit prima şcoală le limba romînă din ţară. Aici sunt expuse tablouri, o­­biecte de artă medievală din Ţara Birsei, primele tipărituri în romîneşte ale diaconului Co­­resi, care a trăit în oraşul Bra­şov, hrisoave cu pecetea dom­nitorilor Moldovei şi Ţării Ro­­mîneşti, precum şi alte docu­mente referitoare la istoricul învăţămîntului. Documentele arată că şcoala, devenită astăzi muzeu, pregătea dascăli şi clerici din rîndul că­rora s-au ridicat copişti de ma­nuscrise, grămătici şi agenţi diplomatici pentru curţile dom­nilor Moldovei şi Ţării Româ­­neşti. Scrisori „pentru cea mai bună ţesătoare“ (Urmare din pag. I) sori din vraful pe care poş­taşul nu încetează a le aduce şi aşeza în mîinile eroinei noastre■ Bocoş Veronica din Turda i-a scris chiar pe plic această mărturisire emoţio­nantă prin simplicitatea ei: „O prietenă din depărtare“ Ce-i scrie această necunoscută prietenă din depărtare ? Ce poate scrie o fată de şapte­sprezece ani, o fată a zilelor noastre ? „Eu te felicit din Inimă, şi peste cîţiva ani, aş vrea să ajung şi eu fruntaşă în producţie şi pe panoul de onoare. Sper că o să ne cu­noaştem atunci cînd o să merg la Braşov petru exa­men, iar practica o voi face la Fabrica „Partizanul roşu“... Un tînăr ostaş în termen, ii scrie din cealaltă margine a ţării, tocmai de la Timişoara, îl cheamă Bogdan Aureliei şi el îi spune..­ „în viaţa civilă am lucrat la Uzinele „Steagul roşu“ din Braşov, unde am fost şi eu printre fruntaşii în producţie. Acesta a fost motivul care m-a determinat să vă scriu cînd v-am văzut fotografia în zia­ru­l „Scînteia tineretului“. Vă rog să-mi scuzaţi îndrăzneala, dar să mă credeţi, sînt dornic de lucru şi în curînd voi reveni iarăşi la locul meu de muncă, unde doresc să fiu din nou prin­tre muncitorii fruntaşi. Vă do­resc mult succes. Aveţi toată aprecierea mea“. Un altul, Petre Ciofu, îi scrie de la Iaşi: „Cu multă atenţie am citit articolul din ziarul „Scînteia tineretului“, intitulat „Firul măiestriei“­M-a bucurat mult aflînd că sînteţi din părţile Moldovei şi acest lucru m-a făcut să vă scriu aceste mici rînduri. Vă urez succes şi pe viitor. Cu respect, Petre Ciofu“... Dar, cea mai emoţionantă scrisoare i-a scris-o strunga­rul I. M. de la întreprinderea metalurgică din Sinaia. El a decupat fotografia eroinei noastre aşa cum apăruse în ziar, a lipit poza pe prima pagină a scrisorii sale şi rin­­durile sale şi le-a intitulat aşa: „Firul măiestriei, şi Dra­gă Mărioară“, în această scrisoare, în cuvinte pline de sfiiciune şi căldură, parcă aevea simţi trecînd fiorul unui început de iubire. Toc­mai de aceea nu vrem să co­mitem o indiscreţie care l-ar putea supăra pe tovarăşul I. M. din Sinaia, şi nu cităm din scrisoarea sa. Tinereţea are legile ei şi, în climatul sănătos şi generos al societă­ţii neuntra, dragostea poate izbucni, ca o floare, chiar şi din rîndurile unei scrisori. Ne oprim cu citatele scri­sorilor aici. Suntem­ încă sub impresia celor citite şi la nu­meroasele misive de la cunos­cuţi şi necunoscuţi pe care Maria, ţesătoarea fruntaşă, le-a primit din lungul şi din latul ţării, adăugăm şi noi, a­­ceste şiruri prin care vrem să ne exprimăm mindria că in uzinele şi fabricile patriei noastre dragi se ivesc şi cresc astfel de tineri pe care îi ca­racterizează o atît de mare putere de muncă, o pasiune atît de frumoasă faţă de pro­fesiunea aleasă şi o atît de cuceritoare dragoste de viaţă.

Next