Scȃnteia, octombrie 1948 (Anul 17, nr. 1237-1263)

1948-10-31 / nr. 1263

Frontul păcii va învinge Intervie­­wul acordat de tovarăşul Stalin ziaru­lui „Pravda“, cu privire la rezultatele discuţiilor din Consiliul de Securitate al O. N. U.-ului asupra proble­mei Berlinului, este un docu­ment de o importanţă deo­sebită pentru înarmarea poli­­ti­că şi ideologică în lupta vapoarelor pentru pace. Tovarăşul Stalin smulge masca de pe faţa aţâţători­lor imperialişti la un nou război mondial, desvăluie CINE sunt cei care duc poli­tica de agresiune şi arată scopurile agresive pe care cercurile conducătoare ale politicii americano-britanice şi franceze le ascund în dosul mult discutatei probleme a Berlinului. însăşi „problema Berlinu­lui” este un rezultat direct al politicii provocatoare de război a imperialiştilor în frunte cu cei americani. Ea s-a născut din faptul că gu­vernul Statelor Unite, îm­preună cu cel al Marei Bri­tanii şi al Franţei, au făcut în iunie a. c. o reformă mo­netară separată în zonele a­­mericană, britanică şi fran­ceză din Germania. Deşi Berlinul se află în centrul zonei sovietice, pute­rile imperialiste au introdus marca germană occidentală în zonele lor de ocupaţie din Berlin, ceea ce a creat peri­colul ca în toată zona de ocupaţie sovietică să circule două monete diferite, să e­­xiste două feluri de preţuri, etc. Prin aceasta, anglo-a­­mericanii urmăreau desor­­ganizarea vieţii economice în zona sovietică, specularea şi jefuirea populaţiei germane din această zonă de către marii capitalişti americani, englezi, francezi şi germani, precum şi extinderea indi­rectă a controlului economic al bancherilor americani a­­supra Germaniei Orientale. Aşa s-a născut problema Berlinului. Dacă imperialiştii nu ar fi făcut o reformă mo­netară separată, nu ar fi fost necesar ca comandamen­tul sovietic să introducă res­tricţii de transport, pentru împiedicarea contrabandei şi a bursei negre, şi nu ar fi existat astăzi o problemă a Berlinului. Dar efectuarea re­formei monetare separate de către statele imperialiste a avut loc tocmai pentru a se crea o situaţie tulbure, un isvor de nelinişte, de alarmă şi isterie războinică, de ma­nevre şi uneltiri internaţio­nale. De aci, larma presei im­perialiste în jurul inexisten­tei „blocade a Berlinului”, de aci îndelungatele discuţii purtate la Moscova în cău­tarea unei rezolvări pe care puterile imperialiste nu o do­resc ; de aci, trimiterea de către provocatorii de război a problemei Berlinului în faţa Consiliului de Securitate, deşi acest organ — conform prevederilor acordului de la Potsdam şi a Ghartei Naţiu­nilor .Unite­r­ nu are nici în clin nici în mânecă cu proble­ma germană, care este de atribuţia Consiliului Miniş­trilor de Externe. Este clar că în toată a­­ceastă chestiune, nu-i vor­ba propriu zis de BERLIN ci că problema Berlinului nu este decât un PRETEXT în opera de provocare in­ternaţională a imperialişti­lor americani, britanici şi francezi. Tovarăşul Stalin, în interviewul acordat zia­rului „Pravda”, arată că încă „la 30 August a. c., s’a ajuns la Moscova la un acord între reprezen­tanţii U. R. S. S., U. S. A., Angliei şi Franţei cu pri­vire la aplicarea simulta­na a măsurilor pentru ridi­carea restricţiunilor de transport pe deo parte, şî in­troducerea mărcii germane din zona sovietică la Berlin, ca singură monetă, pe de altă parte...“. care a fost însă rezulta­tul acestui acord care „ţine seama de interesele Părţilor şi garantează po­sibilitatea colaborării ulte­rioare?“. Când Uniunea So­vietică, în dorinţa de a în­lătura piedicile din calea în­ţelegerii şi colaborării paş­nice a realizat un acord cu delegaţii cu care a tratat, guvernele Statelor Unite şi Angliei, văzând că împotri­va voinţei lor s’a ajuns la o înţelegere, au desavuat pe reprezentanţii lor la Moscova şî au declarat a­­cordul ca inexistent. La Paris, înainte de a se trece la votarea proectului de rezoluţie în Consiliul de Securitate s’a ajuns din nou, în tratative neoficiale, la un acord de care ameri­canii şi englezii nu au vrut apoi să ţină seama. Tovarăşul Stalin explică limpede despre ce este vor­ba: „Lucrurile stau aşa: Inspiratorii politicii agresi­ve din U.S.A. şi Anglia nu se consideră interesaţi în înţelegerea şi colaborarea cu U.R.S.S. Lor nu le tre­­bue înţelegere şi colabora­re, ci vorbărie despre înţe­legere şi colaborare, pentru­ ca zădărnicind acordul, să arunce apoi vina asupra Uniunii Sovietice şi să „do­vedească“ prin aceasta im­posibilitatea colaborării cu, U.R.S.S.“. Dacă discuţiile în jurul problemei Berlinului au du­rat atât de mult şi au con­tribuit la creiarea unei at­mosfere internaţionale în­cărcate, nu este deci pen­trucă nu s’ar fi putut a­­junge la o înţelegere, ci pentrucă inspiratorii actuali ai politicii Statelor Unite şi Angliei NUa VOR să se înţeleagă şi să colaboreze cu Uniunea Sovietică. Dra­gostea popoarelor pentru Uniunea Sovietică este însă mult prea puternică pentru, ca conducătorii anglo-ame­­ricani să aibe cura­jul de a mărturisi aceasta. De aceea, ei uneltesc în aşa fel încât să poată înşela masele. Inspiratorii politicii agresi­ve a Statelor Unite şi An­gliei nu numai că nu vor să se înţeleagă şi să colaboreze cu Uniunea Sovietică, dar SE TEM MAI MULT CA DE ORICE DE O ASEMENEA ÎNŢELEGERE ŞI COLABO­RARE. Ei duc o politică de ajâţare la un nou război. „POLITICA ACTUALILOR CONDUCĂTORI AI STA­TELOR UNITE ŞI ANGLIEI ESTE O POLITICA DE A­­GRESIUNE, O POLITICA DE DESLANŢUIRE A UNUI RASBOI”, arată tovarăşul Stalin. Cum ar putea oare să nu se teamă actualii con­ducători ai Statelor Unite şi ai Angliei de o înţelegere cu Uniunea Sovietică, dacă toc­mai întreţinerea agitaţiei antisovietice le foloseşte pen­tru politica de expansiune şi dominare imperialistă asu­pra altor tari şi pentru pre­gătirea unui nou răsboi mon­dial?”. „New York Herald Tribune” scrie: „bomba a­­tom­ică este singura bază veritabilă pentru politica di­plomatică şi economică a Statelor Unite”. Şi sub aco­perişul acestei agitaţii răs­­boinice, marii fabricanţi a­­mericani, ameninţaţi de is­­bucnirea crizei economice, primesc comenzi pentru trei miliarde dolari material de răsboi destinat ţărilor eu­ropene. UNA este însă dorinţa ac­tualilor conducători ai Sta­telor Unite şi Angliei, şi ALTA este raportul între forţele mondiale ale păcii şi răsboiului. Forţele păcii sunt mult mai puternice decât ale provocatorilor de răsboi. „Sunt încă prea vii în me­moria popoarelor grozăviile răsboiului recent — spune tovarăşul Stalin — şi SUNT PREA MARI FORŢELE SO­CIALE CARE SUNT PEN­TRU PACE, PENTRU CA ELEVII LUI CHURCHILL INTRU AGRESIUNE SA LE POATA ÎNFRÂNGE $I SA ÎNDREPTE LUCRURI­LE SPRE UN NOU RASBOI”. In primul rând al forţelor păcii stă măreaţa şi neîn­vinsa Uniune Sovietică, ale cărei lovituri puternice Churchill şi elevii săi le-au mai simţit dureros. Pretutin­deni în lume însă, cresc for­ţele păcii. Nu numai în ţările democraţiei populare, dar chiar şi în ţările aflate sub stăpânirea imperialismului. „Nu vom lupta împotriva Uniunii Sovietice” strigă su­tele de mii de muncitori fran­cezi, manifestând împotriva teroarei imperialiste şi a po­liticii de agresiune. „Nu vrem să mergem la răsboi” ,-au strigat studenţii din Ox­ford ministrului britanic de răsboi, Emanuel Shinwell. „îmi este tot timpul pre­zentă în minte ideea că orice răsboi dus pentru nimicirea comunismului va crea con­diţii şi teren prielnic pentru înflorirea comunismului” este nevoit să recunoască comentatorul ultrareacţiona­­rului post de radio Londra. Interviewul acordat de tova­răşul Stalin ziarului „Pravda“ mobilizează popoarele din lumea întreagă împotriva aţâţătorilor şi provocatori­lor unui nou răsboi mondial, în lupta pentru apărarea păcii. Poporul român, eli­berat de sub jugul imperia­lismului, s’a încadrat în ma­rele şî puternicul front al păcii în frunte cu Uniunea Sovietică, cu hotărîrea de a lupta ca politica de agre­siune a imperialiştilor anglo­­americani să se sfârşească — aşa cum spune tovarăşul Stalin în interviewul acordat ziarului „Pravda“ — „nu­mai printr’un eşec ruşinos al aţâţătorilor la un nou răsboi”. 6 PAGINI 4 LEI Dum­niîci 31 Octombrie 1948 SERIA IH ANUL XVIII No. 1263 Al doilea Congres General all ARLUS-ului, care s-a des­chis in dimineaţa aceste■, zile e un congres sărbătoresc, congre­­sul m­arei, puternicei prietenii între poporul nostru şi popoa­rele Uniunii Sovietice. Oraşul întreg respiră intens atmosfera acestei sărbători. Nenumărate drapele româ­neşti şi sovietice străjuesc Piaţa Republicei şi clădirea Ateneului Român. E ora 9. Grupuri compacte de congresişti se îndreaptă spre intrarea Ateneului. Printre ei, zeci de delegaţi străini. In sală sunt oameni veniţi din toate colţurile ţării. O adevă­rată hartă vie a Republicii noastre. Iar publicul acesta en­tuziast care umple sala Con­gresului — muncitori, plugari, ostaşi şi ofiţeri, ingineri, me­dici, magistraţi, profesori, oar­meni de ştiinţă şi artă, având în fruntea lor pe conducătorii cei mai încercaţi ai luptei cla­sei muncitoare, fruntaşii Par­tidului Muncitoresc Român, primiţi cu puternice aclama­ţii , arată că tot ce este viu şi creator în ţara noastră nu­treşte o dragoste adâncă şi în­­flăcărată pentru marea Ţară a Socialismului, elibertoarea noastră şi sprijinul sigur cu­versului nostru înainte, către bună stare şi fericire, către so­cialism. Deschiderea Congresului s-a făcut sub impresia puternică produsă de interviewul acor­­dat de I. V. Stalin corespon­dentului ziarului ,,Pravda", in­terview c­are arată că „sunt prea mari forţele sociale care luptă pentru pace pentru că e­­levii lui Churchill întru agre­siune să le poată înfrânge şi să îndrepte lucrurile spre un nou război”.. Vorbitorii români care au adus salutul iar de la tribuna Congresului, reprezentanţii Partidului Muncitoresc Român, reprezentanţii Guvernului, ai organizaţiilor de massă, de femei, de tineret, a exprimat hotărîrea de a lupta mai departe cu tărie în rândurile puterni­cului lagăr cu păcii, în frunte cu Uniunea Sovietică, hotărîrea de a strânge şi mai mult prie­tenia cu Uniunea Sovietică, a cărei uriaşă experienţă ne ajută să mergem cu paşi mai repezi spre socialism, spre bună­starea şi înflorirea patriei noastre. Publicul a ovaţionat înde­lung pe genialul conducător al popoarelor sovietice, învăţăto­rul oamenilor muncii din lumea (Continuare în pag. 5-a, col. 4-8) Citiţi în pag. 6-a Discursurile rostite la deschiderea celui de al doilea Congres General A.R.L.U.S. de d. dr. Petru Groza S. 1. Kavtaradze sî tov. Emil Bodnăraş Eri s'a deschis în sala Ateneului Român A niltimiEH O nouă şi puternică afirmare a voinţei poporului român de a adânci legăturile de prietenie cu U. R. S. S. Delegaţii din toate colţurile ţării, muncitori, ţărani muncitori, tineri, femei, ostaşi, intelectuali şi-au manifestat hotărîrea ca prin întărirea colaborării cu puternica Ţară a Socialismului • să consolideze suveranitatea şi securitatea Republicii Populare Române • să grăbească mersul ţării noastre spre socialism • să participe activ la lupta forţelor antiimperialiste apărătoare ale păcii şi democraţiei, în fruntea cărora se află nebiruita Uniune Sovietică Participanţii au aclamat cu entuziasm pe genialul conducător al popoarelor sovietice şi învăţătorul tuturor celor ce muncesc din lumea întreagă, I. V. STALIN In rândul întâi, dela stânga spre dreapta: tov. I. Chişinevschi, Teohari Georgescu, Vasile Luca, s. I. Kavtaradze, dr. Petru Groza, prof. e. I. Parhon, tov. Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Lotar Rădăceanu, Emil Bodnar­aş, prof. Tr­aim. Săvulescu, locot­colonel Iscenko, general-maior petre Borilă. Sosirea delegaţiei sovietice la teresul General A.R. L.U.S. Eri după amiază a sosit în Capitală, venind cu avionul, delegaţia sovietică care parti­cipă la cei de al iMaa Congres Genera­l ARLUS. D­elegaţia este formată din: Vladimir lacovlev, prim vice­ reşedinte al VOKS-ului, prof. dr. Maria Makarova, Ghenadie Fomimov şi Victor Livenţov, din comitetul antifascist al tinere­tului. In întâmpinarea oaspeţilor se aflau pe aeroport : Ana T­om­a, secretar general la Mi­nisterul Afacerilor Externe, H. Bădeanu, secretar general la Ministerul Artelor şi Informaţii­, pr. Cristina Luca, prim consi­lier de Legaţie. D­in partea Ambasadei Sovie­tice au fost prezenţi : V. Karet­­kin, prim secretar de Amba­sadă, şi M. Kad­alov, secretar de Ambasadă. P­e aeroport se mai aflau : Sanda Rangheţ şi dr. I. Bog­dan, din Comitetul Central al ARLUS-ului, dr. V. Novacu, se­cretar general al Institutului de S­tudii Româno-Sovietic­e Fo­­tino, prim secretar de Legaţie, precum şi o numeroasă dele­gaţie de tineri din F.N T.D.R., în frunte cu: Ilie Dragan, secretari general al F.N.T.D.R., Petre Lupu şi Pavel Lala, secretari ai U. T. M. Valer­iu Mironescu, se­cretar general, şi Virgil Ioamid, secretar al U.N.S.R., etc. La coborîrea din avion, mem­brii delegaţiei sovietice au fost întâmpinaţi de cei prezenţi pe aeroport, iar delegaţiile de tineret au oferit oaspeţilor bu­chete de flori, urându-le bun sosit, p­ rimirea delegaților sovietici la Congresul General A. R. aeroportul Băneasa. Complotul ce se judecă la Tribunalul Militar a răscol­it mânia oamenilor muncii „Nicio îndurare pentru trădătorii de ţară şi duşmanii poporului muncitor!” — Muncitorii, tehnicienii şi inginerii din fabrici şi uzine cer aspra condamnare a bandei de complotişti, spioni şi sabotori în slujba imperialismului american Gu ură clocotitoare, cu nemărginită revoltă, urmăresc oa­menii muncii, desbatterile procesului complotiştilor, spionilor şi sabotorilor, agenţi ai imperialiştilor aţâţători la războaie. Auschnitt, Bujoiu, Popp.... Aceştia nu sunt tâlhari de rând. Sunt bandiţi care ani şi ani de zile au jefuit, au asuprit şi­­ au batjocorit mii şi mii de oameni ai muncii, exploatăndu-i până la sânge, punându-i să robească pentru ca ei, capitaliştii, să adune aur, cât mai mult aur. • M­uncitorii de la fabrica „înainte” (fost „Migrat”) au aşteptat cu nerăbdare ziarul, au urmărit rând cu rând, în „Scânteia”, dările de seamă, actul de acuzare şi intero­gatoriile în procesul bandei de complotişti, spioni şi sabotori. C­hiriţă Munteanu, de la secţia croit şi talpait a înţeles de la început un lucru: — Aste-s încercările lor, ale burghezilor, înainte de moarte. N’au mai găsit în ţară tărie să înceapă lupta contra noastră. Au trecut deaceea la trădare făţişă, s’au vândut cu totul stăpânilor lor, capitaliştilor din Apus. La secţia noastră, la croit, am vă­­zut astăzi o mulţime de tovarăşi discutând cu aprindere despre proces. N’am auzit nici unul care să nu fi cerut pedepse cât mai grele. — Nu merită nici un fel de indurare oamenii ăștia, spu­­nea in acest timp, la cizmă­rie, muncitoarea Angela Marcu­. Cine sunt ei ? Trân­tori, care au trăit pe spina­rea noastră, care au vrut să trăiască si mai departe In felul acesta, fără să cu­noască munca. Femeile noa­stre, muncitoarele, ii cunosc la mine. Şi cerem o pedeapsă cât mai grea pentru toti im­­buibafii care au vrut să ne arunce iar in mizerie, in război. N­edelcu Ion e tânăr muncitor la secţia tehnică. Geo­ace l-a indignat mai mult pe el a fost că unii dintre trădători îşi ziceau „ingineri“. — Inginer înseamnă un om menit să construiască. Noi avem asemenea ingineri. Iar ei, tâlharii judecaţi acum, au distrus maşini în loc să construiască altele noui au făcut să scadă producţia, în loc să ajute la creşterea ei. Cu ingineră adevăraţi, noi muncim cot la cot, zi de zi, ascultându-le sfaturile. Pentru „ingineri“ sabo­­tori de-alde Popp şi Bujoiu însă nu este loc la ţara noastră. „SA FIE PEDEPSIŢI FARA CRUŢARE ACEŞTI DUŞMANI ÎNVENINAŢI AI POPORULUI MUNCITOR” In jurul locomotivei trenului 7401, un grup de ceferişti dis­cută cu aprindere despre proce­sul de la Tribunalul Militar. Un tovarăş mai vârstnic spune: — „in ura lor oarbă, trădătorii au pus la cale un plan criminal de dezorganizare a transporturi­lor, sabotaj şi paralizare a vieţii economice. In timp ce noi, mun­citorii ceferişti, înfruntam greu­tăţi mari, căutând să îmbunătă­ţim pe fiecare zi transporturile, trădătorul Alexandru Popp, fos­tul director general de la Reşiţa, împiedica pe muncitori să fabri­­ce locomotive. Am citit actul de acuzare şi am înţeles cum şi de către cine eram împiedicaţi în munca noastră. Am înţeles că legionarii sunt slugile capita­lului, gata să se vândă imperia­liştilor străini, ori nemţilor, azi americanilor“.­u aceste cuvinte mecanicul locomotivei trenului 1401, de pe linia Bucureşti—Urziceni, îm­părtăşea revolta sa faţă de cri­mele bandei care se află acum în faţa justiţiei şi cerea aspra condamnare a celor vinovaţi: — „Să fie pedepsiţi fără cruţare, pe mă­­sur­a fărădelegilor lor, aceşti duşmani înve­ninaţi ai poporului muncitor". „IN SINDICATE VOIAU EI SA LOVEASCĂ !” L­a „Lemaître“ este vâlvă mare. — „Aţi văzut tovarăşi — spu­­ne un munc­tor bătrân de la sec­ţia de turnătorie, tov. Marines.» cu Nicolae — ţinta lor era prin­tre alte crime să distrugă d­e nou mişcarea sindicală, pentru că munca noastră să îmbogăţească­ din nou pe capitalişti. „In timp ce noi munceam din greu, banda de trădători vânduţi capriatişilor americani, specula rodul muncii noastre , vânzând produsele la bursa neagră, pentru a da sute de milioane manştilor brătieniştilor, titeliştilor şi legio­narilor, duşmani ai muncitorilor, iar pentru noi nu se găseau bani ca să fim aprovizionaţi cu câteva kilograme de cartofi”. „Pentru oamenii ăştia — conti­nuă Iov. Marinescu — care ar fi vrut să aprindă focul în ţară — (Continuare în pag. 5-a, col. 1.2-3) Marii nedreptăţiţi ai literaturii, artei, ştiinţei româneşti declaraţi membri de onoare, post mortem ai Academiei R.P.R. Adunarea plenară a Academiei Republicii Populare Ro­mâne a votat în ziua de 28 octombrie următoarea hotă­­rîre : Acum, când Academia Republicii Populare Române, după lucrările preliminare, păşeşte la organizarea activităţii ei ca In­­­ stituţie de Stat. socotim că e bine să ne aducem aminte cu recunoştinţă de acele personali­tăţi de valoare PE CARE REGI-­­MURILE DIN TRECUT LE-AU ÎMPIEDICAT SA FACA PARTE DINN FOSTA ACADEMIE Regimul de democraţie populară de as­tăzi care cinsteşte ştiinţa, literele şi artele, ţine să se aşeze la locul ce li se cuvine valo­rile nedreptăţite de odinioară. In acest spirit, propunem onoratului plen următoarele nume de oameni unanim recunoscuţi ca valori permanente ale ştiin­ţei, literelor şi artelor poporului nostru, spre a fi declaraţi, în­­ chip excepţional, membri de on­oare post-mortem ai Academiei Republicii Populare Române, le­gând astfel şi pe această caie,­­ ce a fost sănătos în trecut cu prezentul şi viitorul Patriei noa­stre : MIHAIL EMINESCU, ION CREANGA, I.L. CARAGIALE, C. DOBROGEANU - GHEREA, AL. VLAHUTA, ST. LUCH­IAN, TEODOR NE­­CULUTA, ION PAUN-PINCIU, N. GRIGORES­­CU, I. ANDREESCU, AUREL VLAICU, DJ. ST. STANCA, G. IBRAILEANU, AL. SAH­IA, DJ. D. BAGDASAR. Him­inii 11 ş­­ Dill­im­u MII Festivităţile de la Aro, Casa Prieteniei Sovieto- Române, Casa Sînden- L. u. s„ Pe­tească şi Sala Filimon Sârbeu. Deschiderea expoziţiei „Aspecte din viaţa şi lupta tineretului sovietic“ C­u ocazia aniversării a 30 de ani de la înfiinţarea Comsomolului a avut loc­eri după amiază în sala „Aro“ o festivitate la care au participat tov. Ion Nicun­, vice­preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale; d. dr. Petru Groza, preşedinte al Consiliulu de Miniştri, tovarăşii Vasile Luca, secretar al P.M.R., Teohari Geor­gescu, secretar al P. M. R. Lo­­tar Rădăceanu, secretar al P.M.R. Iosif Chişinevschi, secretar al P. M R., Ştefan Voitec, membru al Biroului Politic al G. G. al R., M. R. D­easemeni a luat parte şi o delegaţie a Comsomolului, care se află în ţară. F­estivitatea s-a deschis prin in­tonarea imnului R. P. R. şi a im­­nului Uniunii Sovietice. L­uând cuvântul tov. Gt­. Flo­­rescu membru al G. G. al P.M.R şi preşedinte al F. N. T. D. R. a arătat că tineretul din ţara noastră împreună cu tineretul democrat din întreaga lume, săr­­bătoreşte astăzi cu entuziasm cea de a 30-a aniversare a Gomso­­molului leninist ,stalirul, cea mai puternici şi mai revoluţionară organizaţie de tineret din lume. F­ăcând un scurt istoric al lup­tei Gomsomoluhi, vorbitorul a subliniat munca uriaşă pe care­­ a depus-o în cei 30 de ani de existenţă, muncă răsplătită prin cele trei mari distincţii a­­cordate de guvernul şi poporul sovietic: ordinul „Steagul Roşu” pentru participarea lui în Războ­iul civil, ordinul „Steagul Roşu al Muncii" pentru munca sa u­­riaşă depusă în perioada indus­trializării socialiste şi ordinul „Lenin“ pentru contribuţia sa e­n Continuare in pag. 5-a, col 2-2) Citiţi În paa, 3-a, 3-a, 4-a Şi a 3-a . DESBATERILE PROCESULUI GRUPULUI DE COMPLOTIŞTI, SPIONI ŞI SABOTORI — Interogatoriile acuzaţilor — Un vierme Mulţi au şi uitat de el — ... dacă l-au ştiut vreodată. Tre­­­bue să răscoleşti adânc prin putreziciuni, ca să dai de urma lui, târându-se la fund. Câte nu visase viermuşorul ăsta ! Să se facă dolofan, să crească, să se umfle, ’ şi iar să se umfle, să ajungă mare, să se vadă şarpe. Vier­mele îşi găţase o lavalieră cu picăţele şi se înfoia in ea, asu. da ţinând discursuri — cu fiere că nu e ascultat — viermele făcea declaraţii presei străine, iscalea memorii peste memorii, se trăgea în poză cu ochii daţi peste cap ; viermele se băga peste tot şi în toate, se agita în sus şi în jos, că poate-poate fi pică şi lui ceva — şi se bă­­­tăia de ciudă că nu-l ia nimeni în seamă. Un vierme ambiţios, Titel Pe­­trescu, îşi adunase în jur o mână de escroci şi spărgători de grevă, cu care se numea împreună „Partidul Social Democrat In­dependent“. Viermele scria la toţi fraţii lui mai mari : lui Be­­vin, lui Blum, lui Ramadier şi ceilalţi socialişti de dreapta, precum şi guvernelor american­e» englez. In Martie 1947, până şi la turci ajunsese să se plângă că nimeni de la el din ţară nu-l socoate altceva decât o sdren­­ţăroasă cârpă de lustruit pan­­­tofii imperialiştilor. Cu cinism­ul ■ hitleristului Schumacher : „Noi socotim că suntem în Ro­­mânia ceea ce este Partidul­ So­cial Democrat condus de dvs. în mania“. Intr’adevăr a fost,­­ după posibilităţile lui. Şi „socialismul“ şi „indepen­­denţa“ viermelui cu lavalieră cu ieşit la iveală mai bine ca oricând în procesul complotiş­­­tilor, spionilor şi sabotorilor. Acuzatul Popp a mărturisit că Titel primea de la capitalistul Auschnitt zeci şi sute de mi­­­lioane, prin care acesta V­ali-N. Corfeu (Continuare în pag. 5-a, col. 2-3)

Next