Scȃnteia, octombrie 1948 (Anul 17, nr. 1237-1263)
1948-10-31 / nr. 1263
Frontul păcii va învinge Interviewul acordat de tovarăşul Stalin ziarului „Pravda“, cu privire la rezultatele discuţiilor din Consiliul de Securitate al O. N. U.-ului asupra problemei Berlinului, este un document de o importanţă deosebită pentru înarmarea politică şi ideologică în lupta vapoarelor pentru pace. Tovarăşul Stalin smulge masca de pe faţa aţâţătorilor imperialişti la un nou război mondial, desvăluie CINE sunt cei care duc politica de agresiune şi arată scopurile agresive pe care cercurile conducătoare ale politicii americano-britanice şi franceze le ascund în dosul mult discutatei probleme a Berlinului. însăşi „problema Berlinului” este un rezultat direct al politicii provocatoare de război a imperialiştilor în frunte cu cei americani. Ea s-a născut din faptul că guvernul Statelor Unite, împreună cu cel al Marei Britanii şi al Franţei, au făcut în iunie a. c. o reformă monetară separată în zonele americană, britanică şi franceză din Germania. Deşi Berlinul se află în centrul zonei sovietice, puterile imperialiste au introdus marca germană occidentală în zonele lor de ocupaţie din Berlin, ceea ce a creat pericolul ca în toată zona de ocupaţie sovietică să circule două monete diferite, să existe două feluri de preţuri, etc. Prin aceasta, anglo-americanii urmăreau desorganizarea vieţii economice în zona sovietică, specularea şi jefuirea populaţiei germane din această zonă de către marii capitalişti americani, englezi, francezi şi germani, precum şi extinderea indirectă a controlului economic al bancherilor americani asupra Germaniei Orientale. Aşa s-a născut problema Berlinului. Dacă imperialiştii nu ar fi făcut o reformă monetară separată, nu ar fi fost necesar ca comandamentul sovietic să introducă restricţii de transport, pentru împiedicarea contrabandei şi a bursei negre, şi nu ar fi existat astăzi o problemă a Berlinului. Dar efectuarea reformei monetare separate de către statele imperialiste a avut loc tocmai pentru a se crea o situaţie tulbure, un isvor de nelinişte, de alarmă şi isterie războinică, de manevre şi uneltiri internaţionale. De aci, larma presei imperialiste în jurul inexistentei „blocade a Berlinului”, de aci îndelungatele discuţii purtate la Moscova în căutarea unei rezolvări pe care puterile imperialiste nu o doresc ; de aci, trimiterea de către provocatorii de război a problemei Berlinului în faţa Consiliului de Securitate, deşi acest organ — conform prevederilor acordului de la Potsdam şi a Ghartei Naţiunilor .Uniter nu are nici în clin nici în mânecă cu problema germană, care este de atribuţia Consiliului Miniştrilor de Externe. Este clar că în toată această chestiune, nu-i vorba propriu zis de BERLIN ci că problema Berlinului nu este decât un PRETEXT în opera de provocare internaţională a imperialiştilor americani, britanici şi francezi. Tovarăşul Stalin, în interviewul acordat ziarului „Pravda”, arată că încă „la 30 August a. c., s’a ajuns la Moscova la un acord între reprezentanţii U. R. S. S., U. S. A., Angliei şi Franţei cu privire la aplicarea simultana a măsurilor pentru ridicarea restricţiunilor de transport pe deo parte, şî introducerea mărcii germane din zona sovietică la Berlin, ca singură monetă, pe de altă parte...“. care a fost însă rezultatul acestui acord care „ţine seama de interesele Părţilor şi garantează posibilitatea colaborării ulterioare?“. Când Uniunea Sovietică, în dorinţa de a înlătura piedicile din calea înţelegerii şi colaborării paşnice a realizat un acord cu delegaţii cu care a tratat, guvernele Statelor Unite şi Angliei, văzând că împotriva voinţei lor s’a ajuns la o înţelegere, au desavuat pe reprezentanţii lor la Moscova şî au declarat acordul ca inexistent. La Paris, înainte de a se trece la votarea proectului de rezoluţie în Consiliul de Securitate s’a ajuns din nou, în tratative neoficiale, la un acord de care americanii şi englezii nu au vrut apoi să ţină seama. Tovarăşul Stalin explică limpede despre ce este vorba: „Lucrurile stau aşa: Inspiratorii politicii agresive din U.S.A. şi Anglia nu se consideră interesaţi în înţelegerea şi colaborarea cu U.R.S.S. Lor nu le trebue înţelegere şi colaborare, ci vorbărie despre înţelegere şi colaborare, pentru ca zădărnicind acordul, să arunce apoi vina asupra Uniunii Sovietice şi să „dovedească“ prin aceasta imposibilitatea colaborării cu, U.R.S.S.“. Dacă discuţiile în jurul problemei Berlinului au durat atât de mult şi au contribuit la creiarea unei atmosfere internaţionale încărcate, nu este deci pentrucă nu s’ar fi putut ajunge la o înţelegere, ci pentrucă inspiratorii actuali ai politicii Statelor Unite şi Angliei NUa VOR să se înţeleagă şi să colaboreze cu Uniunea Sovietică. Dragostea popoarelor pentru Uniunea Sovietică este însă mult prea puternică pentru, ca conducătorii anglo-americani să aibe curajul de a mărturisi aceasta. De aceea, ei uneltesc în aşa fel încât să poată înşela masele. Inspiratorii politicii agresive a Statelor Unite şi Angliei nu numai că nu vor să se înţeleagă şi să colaboreze cu Uniunea Sovietică, dar SE TEM MAI MULT CA DE ORICE DE O ASEMENEA ÎNŢELEGERE ŞI COLABORARE. Ei duc o politică de ajâţare la un nou război. „POLITICA ACTUALILOR CONDUCĂTORI AI STATELOR UNITE ŞI ANGLIEI ESTE O POLITICA DE AGRESIUNE, O POLITICA DE DESLANŢUIRE A UNUI RASBOI”, arată tovarăşul Stalin. Cum ar putea oare să nu se teamă actualii conducători ai Statelor Unite şi ai Angliei de o înţelegere cu Uniunea Sovietică, dacă tocmai întreţinerea agitaţiei antisovietice le foloseşte pentru politica de expansiune şi dominare imperialistă asupra altor tari şi pentru pregătirea unui nou răsboi mondial?”. „New York Herald Tribune” scrie: „bomba atomică este singura bază veritabilă pentru politica diplomatică şi economică a Statelor Unite”. Şi sub acoperişul acestei agitaţii răsboinice, marii fabricanţi americani, ameninţaţi de isbucnirea crizei economice, primesc comenzi pentru trei miliarde dolari material de răsboi destinat ţărilor europene. UNA este însă dorinţa actualilor conducători ai Statelor Unite şi Angliei, şi ALTA este raportul între forţele mondiale ale păcii şi răsboiului. Forţele păcii sunt mult mai puternice decât ale provocatorilor de răsboi. „Sunt încă prea vii în memoria popoarelor grozăviile răsboiului recent — spune tovarăşul Stalin — şi SUNT PREA MARI FORŢELE SOCIALE CARE SUNT PENTRU PACE, PENTRU CA ELEVII LUI CHURCHILL INTRU AGRESIUNE SA LE POATA ÎNFRÂNGE $I SA ÎNDREPTE LUCRURILE SPRE UN NOU RASBOI”. In primul rând al forţelor păcii stă măreaţa şi neînvinsa Uniune Sovietică, ale cărei lovituri puternice Churchill şi elevii săi le-au mai simţit dureros. Pretutindeni în lume însă, cresc forţele păcii. Nu numai în ţările democraţiei populare, dar chiar şi în ţările aflate sub stăpânirea imperialismului. „Nu vom lupta împotriva Uniunii Sovietice” strigă sutele de mii de muncitori francezi, manifestând împotriva teroarei imperialiste şi a politicii de agresiune. „Nu vrem să mergem la răsboi” ,-au strigat studenţii din Oxford ministrului britanic de răsboi, Emanuel Shinwell. „îmi este tot timpul prezentă în minte ideea că orice răsboi dus pentru nimicirea comunismului va crea condiţii şi teren prielnic pentru înflorirea comunismului” este nevoit să recunoască comentatorul ultrareacţionarului post de radio Londra. Interviewul acordat de tovarăşul Stalin ziarului „Pravda“ mobilizează popoarele din lumea întreagă împotriva aţâţătorilor şi provocatorilor unui nou răsboi mondial, în lupta pentru apărarea păcii. Poporul român, eliberat de sub jugul imperialismului, s’a încadrat în marele şî puternicul front al păcii în frunte cu Uniunea Sovietică, cu hotărîrea de a lupta ca politica de agresiune a imperialiştilor angloamericani să se sfârşească — aşa cum spune tovarăşul Stalin în interviewul acordat ziarului „Pravda“ — „numai printr’un eşec ruşinos al aţâţătorilor la un nou răsboi”. 6 PAGINI 4 LEI Dumniîci 31 Octombrie 1948 SERIA IH ANUL XVIII No. 1263 Al doilea Congres General all ARLUS-ului, care s-a deschis in dimineaţa aceste■, zile e un congres sărbătoresc, congresul marei, puternicei prietenii între poporul nostru şi popoarele Uniunii Sovietice. Oraşul întreg respiră intens atmosfera acestei sărbători. Nenumărate drapele româneşti şi sovietice străjuesc Piaţa Republicei şi clădirea Ateneului Român. E ora 9. Grupuri compacte de congresişti se îndreaptă spre intrarea Ateneului. Printre ei, zeci de delegaţi străini. In sală sunt oameni veniţi din toate colţurile ţării. O adevărată hartă vie a Republicii noastre. Iar publicul acesta entuziast care umple sala Congresului — muncitori, plugari, ostaşi şi ofiţeri, ingineri, medici, magistraţi, profesori, oarmeni de ştiinţă şi artă, având în fruntea lor pe conducătorii cei mai încercaţi ai luptei clasei muncitoare, fruntaşii Partidului Muncitoresc Român, primiţi cu puternice aclamaţii , arată că tot ce este viu şi creator în ţara noastră nutreşte o dragoste adâncă şi înflăcărată pentru marea Ţară a Socialismului, elibertoarea noastră şi sprijinul sigur cuversului nostru înainte, către bună stare şi fericire, către socialism. Deschiderea Congresului s-a făcut sub impresia puternică produsă de interviewul acordat de I. V. Stalin corespondentului ziarului ,,Pravda", interview care arată că „sunt prea mari forţele sociale care luptă pentru pace pentru că elevii lui Churchill întru agresiune să le poată înfrânge şi să îndrepte lucrurile spre un nou război”.. Vorbitorii români care au adus salutul iar de la tribuna Congresului, reprezentanţii Partidului Muncitoresc Român, reprezentanţii Guvernului, ai organizaţiilor de massă, de femei, de tineret, a exprimat hotărîrea de a lupta mai departe cu tărie în rândurile puternicului lagăr cu păcii, în frunte cu Uniunea Sovietică, hotărîrea de a strânge şi mai mult prietenia cu Uniunea Sovietică, a cărei uriaşă experienţă ne ajută să mergem cu paşi mai repezi spre socialism, spre bunăstarea şi înflorirea patriei noastre. Publicul a ovaţionat îndelung pe genialul conducător al popoarelor sovietice, învăţătorul oamenilor muncii din lumea (Continuare în pag. 5-a, col. 4-8) Citiţi în pag. 6-a Discursurile rostite la deschiderea celui de al doilea Congres General A.R.L.U.S. de d. dr. Petru Groza S. 1. Kavtaradze sî tov. Emil Bodnăraş Eri s'a deschis în sala Ateneului Român A niltimiEH O nouă şi puternică afirmare a voinţei poporului român de a adânci legăturile de prietenie cu U. R. S. S. Delegaţii din toate colţurile ţării, muncitori, ţărani muncitori, tineri, femei, ostaşi, intelectuali şi-au manifestat hotărîrea ca prin întărirea colaborării cu puternica Ţară a Socialismului • să consolideze suveranitatea şi securitatea Republicii Populare Române • să grăbească mersul ţării noastre spre socialism • să participe activ la lupta forţelor antiimperialiste apărătoare ale păcii şi democraţiei, în fruntea cărora se află nebiruita Uniune Sovietică Participanţii au aclamat cu entuziasm pe genialul conducător al popoarelor sovietice şi învăţătorul tuturor celor ce muncesc din lumea întreagă, I. V. STALIN In rândul întâi, dela stânga spre dreapta: tov. I. Chişinevschi, Teohari Georgescu, Vasile Luca, s. I. Kavtaradze, dr. Petru Groza, prof. e. I. Parhon, tov. Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Lotar Rădăceanu, Emil Bodnaraş, prof. Traim. Săvulescu, locotcolonel Iscenko, general-maior petre Borilă. Sosirea delegaţiei sovietice la teresul General A.R. L.U.S. Eri după amiază a sosit în Capitală, venind cu avionul, delegaţia sovietică care participă la cei de al iMaa Congres General ARLUS. Delegaţia este formată din: Vladimir lacovlev, prim vice reşedinte al VOKS-ului, prof. dr. Maria Makarova, Ghenadie Fomimov şi Victor Livenţov, din comitetul antifascist al tineretului. In întâmpinarea oaspeţilor se aflau pe aeroport : Ana Toma, secretar general la Ministerul Afacerilor Externe, H. Bădeanu, secretar general la Ministerul Artelor şi Informaţii, pr. Cristina Luca, prim consilier de Legaţie. Din partea Ambasadei Sovietice au fost prezenţi : V. Karetkin, prim secretar de Ambasadă, şi M. Kadalov, secretar de Ambasadă. Pe aeroport se mai aflau : Sanda Rangheţ şi dr. I. Bogdan, din Comitetul Central al ARLUS-ului, dr. V. Novacu, secretar general al Institutului de Studii Româno-Sovietice Fotino, prim secretar de Legaţie, precum şi o numeroasă delegaţie de tineri din F.N T.D.R., în frunte cu: Ilie Dragan, secretari general al F.N.T.D.R., Petre Lupu şi Pavel Lala, secretari ai U. T. M. Valeriu Mironescu, secretar general, şi Virgil Ioamid, secretar al U.N.S.R., etc. La coborîrea din avion, membrii delegaţiei sovietice au fost întâmpinaţi de cei prezenţi pe aeroport, iar delegaţiile de tineret au oferit oaspeţilor buchete de flori, urându-le bun sosit, p rimirea delegaților sovietici la Congresul General A. R. aeroportul Băneasa. Complotul ce se judecă la Tribunalul Militar a răscolit mânia oamenilor muncii „Nicio îndurare pentru trădătorii de ţară şi duşmanii poporului muncitor!” — Muncitorii, tehnicienii şi inginerii din fabrici şi uzine cer aspra condamnare a bandei de complotişti, spioni şi sabotori în slujba imperialismului american Gu ură clocotitoare, cu nemărginită revoltă, urmăresc oamenii muncii, desbatterile procesului complotiştilor, spionilor şi sabotorilor, agenţi ai imperialiştilor aţâţători la războaie. Auschnitt, Bujoiu, Popp.... Aceştia nu sunt tâlhari de rând. Sunt bandiţi care ani şi ani de zile au jefuit, au asuprit şi au batjocorit mii şi mii de oameni ai muncii, exploatăndu-i până la sânge, punându-i să robească pentru ca ei, capitaliştii, să adune aur, cât mai mult aur. • Muncitorii de la fabrica „înainte” (fost „Migrat”) au aşteptat cu nerăbdare ziarul, au urmărit rând cu rând, în „Scânteia”, dările de seamă, actul de acuzare şi interogatoriile în procesul bandei de complotişti, spioni şi sabotori. Chiriţă Munteanu, de la secţia croit şi talpait a înţeles de la început un lucru: — Aste-s încercările lor, ale burghezilor, înainte de moarte. N’au mai găsit în ţară tărie să înceapă lupta contra noastră. Au trecut deaceea la trădare făţişă, s’au vândut cu totul stăpânilor lor, capitaliştilor din Apus. La secţia noastră, la croit, am văzut astăzi o mulţime de tovarăşi discutând cu aprindere despre proces. N’am auzit nici unul care să nu fi cerut pedepse cât mai grele. — Nu merită nici un fel de indurare oamenii ăștia, spunea in acest timp, la cizmărie, muncitoarea Angela Marcu. Cine sunt ei ? Trântori, care au trăit pe spinarea noastră, care au vrut să trăiască si mai departe In felul acesta, fără să cunoască munca. Femeile noastre, muncitoarele, ii cunosc la mine. Şi cerem o pedeapsă cât mai grea pentru toti imbuibafii care au vrut să ne arunce iar in mizerie, in război. Nedelcu Ion e tânăr muncitor la secţia tehnică. Geoace l-a indignat mai mult pe el a fost că unii dintre trădători îşi ziceau „ingineri“. — Inginer înseamnă un om menit să construiască. Noi avem asemenea ingineri. Iar ei, tâlharii judecaţi acum, au distrus maşini în loc să construiască altele noui au făcut să scadă producţia, în loc să ajute la creşterea ei. Cu ingineră adevăraţi, noi muncim cot la cot, zi de zi, ascultându-le sfaturile. Pentru „ingineri“ sabotori de-alde Popp şi Bujoiu însă nu este loc la ţara noastră. „SA FIE PEDEPSIŢI FARA CRUŢARE ACEŞTI DUŞMANI ÎNVENINAŢI AI POPORULUI MUNCITOR” In jurul locomotivei trenului 7401, un grup de ceferişti discută cu aprindere despre procesul de la Tribunalul Militar. Un tovarăş mai vârstnic spune: — „in ura lor oarbă, trădătorii au pus la cale un plan criminal de dezorganizare a transporturilor, sabotaj şi paralizare a vieţii economice. In timp ce noi, muncitorii ceferişti, înfruntam greutăţi mari, căutând să îmbunătăţim pe fiecare zi transporturile, trădătorul Alexandru Popp, fostul director general de la Reşiţa, împiedica pe muncitori să fabrice locomotive. Am citit actul de acuzare şi am înţeles cum şi de către cine eram împiedicaţi în munca noastră. Am înţeles că legionarii sunt slugile capitalului, gata să se vândă imperialiştilor străini, ori nemţilor, azi americanilor“.u aceste cuvinte mecanicul locomotivei trenului 1401, de pe linia Bucureşti—Urziceni, împărtăşea revolta sa faţă de crimele bandei care se află acum în faţa justiţiei şi cerea aspra condamnare a celor vinovaţi: — „Să fie pedepsiţi fără cruţare, pe măsura fărădelegilor lor, aceşti duşmani înveninaţi ai poporului muncitor". „IN SINDICATE VOIAU EI SA LOVEASCĂ !” La „Lemaître“ este vâlvă mare. — „Aţi văzut tovarăşi — spune un munctor bătrân de la secţia de turnătorie, tov. Marines.» cu Nicolae — ţinta lor era printre alte crime să distrugă de nou mişcarea sindicală, pentru că munca noastră să îmbogăţească din nou pe capitalişti. „In timp ce noi munceam din greu, banda de trădători vânduţi capriatişilor americani, specula rodul muncii noastre , vânzând produsele la bursa neagră, pentru a da sute de milioane manştilor brătieniştilor, titeliştilor şi legionarilor, duşmani ai muncitorilor, iar pentru noi nu se găseau bani ca să fim aprovizionaţi cu câteva kilograme de cartofi”. „Pentru oamenii ăştia — continuă Iov. Marinescu — care ar fi vrut să aprindă focul în ţară — (Continuare în pag. 5-a, col. 1.2-3) Marii nedreptăţiţi ai literaturii, artei, ştiinţei româneşti declaraţi membri de onoare, post mortem ai Academiei R.P.R. Adunarea plenară a Academiei Republicii Populare Române a votat în ziua de 28 octombrie următoarea hotărîre : Acum, când Academia Republicii Populare Române, după lucrările preliminare, păşeşte la organizarea activităţii ei ca In stituţie de Stat. socotim că e bine să ne aducem aminte cu recunoştinţă de acele personalităţi de valoare PE CARE REGI-MURILE DIN TRECUT LE-AU ÎMPIEDICAT SA FACA PARTE DINN FOSTA ACADEMIE Regimul de democraţie populară de astăzi care cinsteşte ştiinţa, literele şi artele, ţine să se aşeze la locul ce li se cuvine valorile nedreptăţite de odinioară. In acest spirit, propunem onoratului plen următoarele nume de oameni unanim recunoscuţi ca valori permanente ale ştiinţei, literelor şi artelor poporului nostru, spre a fi declaraţi, în chip excepţional, membri de onoare post-mortem ai Academiei Republicii Populare Române, legând astfel şi pe această caie, ce a fost sănătos în trecut cu prezentul şi viitorul Patriei noastre : MIHAIL EMINESCU, ION CREANGA, I.L. CARAGIALE, C. DOBROGEANU - GHEREA, AL. VLAHUTA, ST. LUCHIAN, TEODOR NECULUTA, ION PAUN-PINCIU, N. GRIGORESCU, I. ANDREESCU, AUREL VLAICU, DJ. ST. STANCA, G. IBRAILEANU, AL. SAHIA, DJ. D. BAGDASAR. Himinii 11 ş Dillimu MII Festivităţile de la Aro, Casa Prieteniei Sovieto- Române, Casa Sînden- L. u. s„ Petească şi Sala Filimon Sârbeu. Deschiderea expoziţiei „Aspecte din viaţa şi lupta tineretului sovietic“ Cu ocazia aniversării a 30 de ani de la înfiinţarea Comsomolului a avut loceri după amiază în sala „Aro“ o festivitate la care au participat tov. Ion Nicun, vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale; d. dr. Petru Groza, preşedinte al Consiliulu de Miniştri, tovarăşii Vasile Luca, secretar al P.M.R., Teohari Georgescu, secretar al P. M. R. Lotar Rădăceanu, secretar al P.M.R. Iosif Chişinevschi, secretar al P. M R., Ştefan Voitec, membru al Biroului Politic al G. G. al R., M. R. Deasemeni a luat parte şi o delegaţie a Comsomolului, care se află în ţară. Festivitatea s-a deschis prin intonarea imnului R. P. R. şi a imnului Uniunii Sovietice. Luând cuvântul tov. Gt. Florescu membru al G. G. al P.M.R şi preşedinte al F. N. T. D. R. a arătat că tineretul din ţara noastră împreună cu tineretul democrat din întreaga lume, sărbătoreşte astăzi cu entuziasm cea de a 30-a aniversare a Gomsomolului leninist ,stalirul, cea mai puternici şi mai revoluţionară organizaţie de tineret din lume. Făcând un scurt istoric al luptei Gomsomoluhi, vorbitorul a subliniat munca uriaşă pe care a depus-o în cei 30 de ani de existenţă, muncă răsplătită prin cele trei mari distincţii acordate de guvernul şi poporul sovietic: ordinul „Steagul Roşu” pentru participarea lui în Războiul civil, ordinul „Steagul Roşu al Muncii" pentru munca sa uriaşă depusă în perioada industrializării socialiste şi ordinul „Lenin“ pentru contribuţia sa en Continuare in pag. 5-a, col 2-2) Citiţi În paa, 3-a, 3-a, 4-a Şi a 3-a . DESBATERILE PROCESULUI GRUPULUI DE COMPLOTIŞTI, SPIONI ŞI SABOTORI — Interogatoriile acuzaţilor — Un vierme Mulţi au şi uitat de el — ... dacă l-au ştiut vreodată. Trebue să răscoleşti adânc prin putreziciuni, ca să dai de urma lui, târându-se la fund. Câte nu visase viermuşorul ăsta ! Să se facă dolofan, să crească, să se umfle, ’ şi iar să se umfle, să ajungă mare, să se vadă şarpe. Viermele îşi găţase o lavalieră cu picăţele şi se înfoia in ea, asu. da ţinând discursuri — cu fiere că nu e ascultat — viermele făcea declaraţii presei străine, iscalea memorii peste memorii, se trăgea în poză cu ochii daţi peste cap ; viermele se băga peste tot şi în toate, se agita în sus şi în jos, că poate-poate fi pică şi lui ceva — şi se bătăia de ciudă că nu-l ia nimeni în seamă. Un vierme ambiţios, Titel Petrescu, îşi adunase în jur o mână de escroci şi spărgători de grevă, cu care se numea împreună „Partidul Social Democrat Independent“. Viermele scria la toţi fraţii lui mai mari : lui Bevin, lui Blum, lui Ramadier şi ceilalţi socialişti de dreapta, precum şi guvernelor americane» englez. In Martie 1947, până şi la turci ajunsese să se plângă că nimeni de la el din ţară nu-l socoate altceva decât o sdrenţăroasă cârpă de lustruit pantofii imperialiştilor. Cu cinismul ■ hitleristului Schumacher : „Noi socotim că suntem în România ceea ce este Partidul Social Democrat condus de dvs. în mania“. Intr’adevăr a fost, după posibilităţile lui. Şi „socialismul“ şi „independenţa“ viermelui cu lavalieră cu ieşit la iveală mai bine ca oricând în procesul complotiştilor, spionilor şi sabotorilor. Acuzatul Popp a mărturisit că Titel primea de la capitalistul Auschnitt zeci şi sute de milioane, prin care acesta Vali-N. Corfeu (Continuare în pag. 5-a, col. 2-3)