Scȃnteia, ianuarie 1952 (Anul 21, nr. 2234-2260)

1952-01-31 / nr. 2260

Pag. 4 Măreţe victorii ale constructorilor comunismului Iiarele au publicat erl Comunicatul a­­supra rezultatelor Îndeplinirii planului de stat al Uniunii Sovietice pe anul 1951 — măreţ bilanţ al victoriilor strălucite do­bândite pe frontul muncii paşnice de po­porul sovietic, călăuzit de geniul marelui Stalin. Intr'un moment când fiarele im­­­­perialiste adulmecă sângele vărsat pe pă­mântul eroicei Coree, al Vietnamului, E­­giptului, Tunisiei, etc., când la Paris se dau comunicate despre noi paşi pe calea creării faimoasei „armate europene“ de mercenari în slujba agresiunii americane In Europa — Comunicatul Direcţiei Cen­trale a Statisticii de pe lângă Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. răsună în lumea în­treagă ca un puternic mesaj de pace, dă­tător de curaj, forţă şi nădejdi sporite pentru partizanii păcii de pretutindeni. Ilustrând nedesminţita politică de pace a Guvernului sovietic, comunicatul exprimă totodată, cu toată tăria, forţa crescândă a Uniunii Sovietice, baza de granit a lagă­rului păcii, democraţiei şi socialismului. Comunicatul vorbeşte convingător des­pre avântul neîntrerupt al economiei şi culturii socialiste în anul care a trecut şi prin fiecare cifră a sa este un necruţător act de acuzare împotriva lumii capitaliste bântuite de furia nebunească a înarmări­lor, de flagelul inflaţiei, crizei, şomaju­lui, aducătoare de sărăcie, teroare şi moarte pentru oamenii muncii. Calm şi vigilent, marele popor sovietic, sub con­ducerea partidului lui Lenin­ Stalin, şi-a încordat şi în anul trecut sforţările în lupta pentru construirea comunismului — visul de aur al celor mai îndrăzneţe minţi, primăvara omenirii. Şi din fiecare cifră a comunicatului îţi poţi da seama cum se desvoltă, din an în an, mugurii minunaţi ai comunismului. Planul anual al producţiei globale pe anul 1951 a fost îndeplinit în ansamblu in Industrie în proporţie de 103,5%. Produc­ţia globală a întregii industrii a U.R.S.S. a crescut cu 16% în comparaţie cu 1950. Aceasta subliniază cu putere faptul că in­dustria sovietică se desvoltă necontenit, că ea nu cunoaşte regresul ! In acelaş timp, în Statele Unite, cu toate că economia a fost trecută pe picior de război, producţia in­dustrială în ansamblul ei nu este în cre­ştere. Deşi în trimestrul al III-lea al anului 1951 producţia de armament a fost cu 20% mai mare ca în trimestrul al II-lea, Indicele global de producţie scăzuse cu 3%. Cursa înarmărilor nu poate salva eco­nomia capitalistă de criză şi catastrofe . Importantele sporuri realizate în Uniunea Sovietică faţă de anul precedent la pro­ducţia de fontă, oţel, cărbune, ţiţei, sunt o chezăşie a faptului că poporul sovietic va realiza înainte de termen sarcinile fixate de tovarăşul Stalin, în ceea ce pri­veşte construirea bazei materiale a comu­nismului. Aceste sporuri sunt rezultat di­rect al desvoltării continue a tehnicii sovie­tice, cea mai înaintată din lume. Comunica­tul oglindeşte progresele rapide realizate anul trecut pe calea mecanizării, automati­zării, chimizării şi electrificării producţiei — calea tehnicii comunismului. 500 tipuri şi mărci de maşini şi mecanisme, create pentru prima oară în 1951 de industria so­vietică, sunt menite să uşureze munca oa­menilor, să-i elibereze de muncile istovi­toare, să mărească considerabil productivi­tatea muncii. Cu ce interes şi emoţie tre­­bue să citească năpăstuiţii mineri ameri­cani, aflaţi nu demult în grevă, ca protest împotriva lipsei oricărei protecţii a muncii în mină, rândurile comunicatului care a­­rată că în U.R.S.S. peste 1.500 combine şi haveuze şi 1350 conveiere au început să fie manipulate de la distanţă ! Stăpânul a­­cestor minunate maşini, muncitorul sovie­tic, îşi însuşeşte un înalt nivel tehnic, ceea ce şterge tot mai mult deosebirea din­tre munca fizică şi cea intelectuală. Cele peste 700.000 invenţii şi raţionalizări a­­plicate în industria sovietică în 1951, vor­besc cu tărie despre atitudinea conştientă faţă de muncă, despre spiritul de iniţiativă nesecată a oamenilor sovietici în îndeplini­rea datoriei faţă de societate, faţă de stat,— izvorul Invincibilităţii orânduirii sovietice, al mersului ei­ victorios spre comunism. Plin de învăţăminte pentru oamenii muncii din ţara noastră este faptul că pla­nul de reducere a preţului de cost al pro­ducţiei industriale, stabilit pentru anul 1951, a fost depăşit, ceea ce a creat condi­­diţiile reducerii preţurilor la mărfurile de larg consum la 1 Martie 1951, precum şi o reducere la o serie de mărfuri cu ridi­cata la 1 ianuarie 1952. Agricultura sovietică a dobândit şi în anul 1951 succese însemnate, care arată că satul se apropie din ce în ce mai mult de oraş. In colhozuri au fost mecanizate aproape complect, ara­tul şi trei sferturi din lucrările de în­­sămânţare , peste 60/2 c din suprafaţa însă­mânţată cu cereale a fost strânsă cu com­binele. A crescut considerabil folosirea energiei electrice în colhozuri pentru con­diţionarea grânelor, prepararea nutreţuri­lor, mulsul vacilor, tunsul oilor. Cu a­­proape 14 milioane de capete a crescut şeptelul. Cu imensă bucurie şi mândrie iau cu­noştinţă prietenii Uniunii Sovietice şi ai păcii de marile succese obţinute în 1951 pe şantierele marilor instalaţii hidrotehnice de pe Volga, Don şi Nipru, precum şi în construirea principalului Canal Turkmen — giganticele construcţii, fără pereche în lume, ale epocii staliniste. Marile construc­ţii ale comunismului, împreună cu planul stalinist de transformare a naturii, care este realizat cu succes, constitue verigi din cele mai importante în crearea bazei teh­­nico-materiale a comunismului. însemnate succese au fost obţinute anul trecut în cadrul comerţului sovietic. Re­ducerea preţurilor la mărfurile de larg consum a contribuit la ridicarea puterii de cumpărare şi la o nouă sporire a vân­zării de mărfuri către populaţie. Comu­nicatul subliniază sporiri însemnate la vânzarea acelor articole care contribue ca viaţa să fie mai frumoasă, mai veselă, mai demnă de trăit. Astfel, s-au vândut cu 86% mai multe biciclete ca în 1950, cu 38% mai multe aparate de fotografiat, cu 26% mai multe aparate de radio, de câteva ori a sporit vânzarea de frigidere, maşini, de spălat vasele,, aspiratoare de praf. Este instructiv să amintim cu acest prilej, recenta dispoziţie a dictatorului economiei de război americane, Wilson, prin care se reduce cu 40'’/o cantitatea de oţel repartizată întreprinderilor care fabrică aparate de radio, de televiziune, ma­şini de spălat ! In loc de toate acestea wilsonii găsesc mult mai rentabil să fabrice tunuri, tancuri, obuze. Cea de a patra reducere de preţuri efectuată în 1951 în U.R.S.S. a contri­buit ca rubla sovietică — valuta cea mai solidă din lume — să se întărească şi mai mult. Aceasta are o însemnătate deosebită pentru ţara noastră, acum, când prin re­forma bănească, cursul banilor se stabi­leşte pe baza rublei sovietice. Legătura strânsă a valutei noastre cu valuta sovie­tică este un factor puternic de asigurare a stabilităţii şi puterii leului nostru. In Ţara Socialismului biruitor, desvol­­tarea întregii economii, are ca urmare ri­dicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc, apropiere tot mai mare de belşugul comunismului. Intr’un singur an — 1951 — au fost construite numai la oraş, cu ajutorul creditelor acordate de stat, case de locuit în suprafaţă totală de 27.000.000 m. p. Se apropie cu paşi repezi timpul despre care vorbea tovarăşul Stalin şi anume când toţi muncitorii şi toţi ţăranii sovietici vor fi oameni culţi. Anul trecut, numărul elevi­lor din toate gradele de învăţământ a to­talizat 57.000.000 de persoane , ceea ce înseamnă că fiecare al treilea locuitor în U.R.S.S. învaţă, în timp ce în S.U.A. 6 milioane de copii sunt în afara şcolii. Nu există domeniu în care, puse faţă în faţă, succesele strălucite ale U.R.S.S. cu situaţia din Statele Unite şi din ţările marshallizate, să nu rezulte cu toată evi­denţa superioritatea imensă a orânduirii socialiste asupra orânduirii capitaliste, in­trate în putrefacţie. Să amintim că anul 1951 — an de mă­reţe victorii în realizarea planului de stat al U.R.S.S. — a fost şi anul în care în mod oficial a încetat să mai funcţioneze planul Marshall. Pe urmele lui, nu au apă­rut decât ruina industriei de pace, şoma­jul crescând, deficitul bugetar, cascada impozitelor, inflaţia, devalorizarea monetei, sărăcirea continuă a oamenilor muncii. Nu mai departe decât acum două zile, mini­strul de finanţe englez, Butler, a anunţat ca măsuri „salvatoare" ale economiei An­gliei: reducerea importurilor de cărbune din S.U.A., a aprovizionării şi aşa destul de slabe cu produse alimentare, precum şi concedierea unui număr de 10­ 000 func­ţionari de stat. Dacă nu se aplică aceste măsuri — a spus Butler — va fi „foamete şi şomaj pentru Marea Britanie şi dezastru pentru alte ţări ale Commonwealthului" (imperiul britanic). „Planul Marshall", îmbrăcând uniformă militară, este continuat de „planul Schu­­man" pentru crearea arsenalului militar european al agresiunii americane şi „pla­nul Pleven" de creare a „armatei europe­ne" având drept nucleu principal Wehr­­machtul hitlerist reînviat ! Este evident că, monstruosul sistem capitalist nu este în stare să conceapă şi să realizeze decât planuri ale războiului şi înrobirii popoare­lor! Dar viaţa arată că ele sunt sortite ine­vitabil celui mai ruşinos eşec ! Succesele continue ale luptei popoare­lor pentru pace, lărgimea în lumea întreagă a stării de spirit antiamericane, creşterea prestigiului Uniunii Sovietice —lucruri pe care între altele le-a oglindit şi actuala se­siune a Adunării Generale a O.N.U.— sunt mărturii vii ale clarificării continue a mas­­selor populare. Popoarele văd din ce în ce mai bine că socialismul înseamnă pace, progres, o viaţă însorită şi plină de bucu­rii pentru oamenii muncii , iar imperialis­mul înseamnă război, foamete, mizerie, pentru milioane de oameni. Pentru ţările de democraţie populară, pentru poporul nostru, victoriile construc­torilor comunismului au o semnificaţie deosebită. Oamenii muncii din ţara noas­tră ştiu că succesele pe care le obţinem sub conducerea partidului — dintre care reforma bănească şi reducerea de pre­ţuri este unul din cele mai importante — se datoresc ajutorului de zi cu zi al marii noastre prietene, Uniunea Sovietică. Neîncetata întărire a Uniunii Sovietice este o chezăşie sigură a desvoltării patriei noastre, ca şi a întregului lagăr al păcii. Iată de ce este datoria de onoare a fiecărui patriot din ţara noastră de a-şi însuşi fără răgaz tezaurul experienţei sovietice, de a urma în toate pilda oamenilor sovietici, de a aplica metodele stahanoviştilor sovietici, de a lupta zi de zi pentru întărirea şi a­­dâncirea prieteniei dintre ţara noastră şi invincibilul bastion al păcii — ţara lui Lenin şi Stalin­­ I. FANTANARU Presa sovietică despre centenarul lui Caragiale MOSCOVA 30 (Agerpres). — Corespondentul Agenţiei Agerpres transmite : Majoritatea ziarelor centrale sovietice consacră astăzi articole împlinirii a 100 ani de la naşterea marelui scriitor român Ion Luca Caragiale. Ziarul SOVIFITSKOE ISKUSSTVO pu­blică, sub semnătura Nataliei Rovnaia, un articol intitulat „Ion Luca Caragiale — un clasic al literaturii române", în care se spune printre altele : Ion Luca Caragiale a aparţinut acelui grup al intelectualilor pro­gresişti care şi-au dat limpede seama de trădarea burgheziei şi care au căutat căi pentru realizarea idealurilor democratice. Scriitorul, eşit din popor, n'a putut să nu se identifice cu interesele masselor. Comportarea critică a lui Caragiale faţă de realitatea înconjurătoare, scrie în con­tinuare autoarea articolului, umanismul profund al scriitorului îl apropie de marii scriitori realişti ruşi, a căror influenţă a­­supra literaturii române de la sfârşitul se­colului XIX şi începutul secolului XX a fost uriaşă. Operele progresiste ale li­teraturii ruse — ale lui Gogol, Saltîkov- Şcedrin, Ceh­ov — îmbogăţesc bagajul literar al Iul Caragiale, dau adâncime o­­perei Iul. In curând și spectatorii sovietici vor avea prilejul să vadă pe scena Teatrului de sa­tiră din Moscova cea mai bună comedie a lui Caragiale ,,O scrisoare pierdută". Ziarul TRUD publică,sub semnătura lui Boris Kotov un articol intitulat „Fiul slă­vit al poporului român", în care auto­rul subliniază că Caragiale a luptat pen­tru orientarea socială a artei prin întreaga sa creaţie, cu toată puterea talentului său satiric. In opera sa, el a reuşit să redea trăsăturile caracteristice burgheziei din toate ţările. Acest fapt face ca operele sale să fie deosebit de actuale pentru demascarea „democraţiei occidentale" con­temporane, deşi această „democraţie" a depăşit cu mult, prin bestialitatea şi jos­nicia ei, cele văzute de Caragiale acum câţiva zeci de ani în societatea contem­porană lui. Dar încă atunci, scriitorul a apreciat la justa ei valoare faimoasa „de­mocraţie" americană. LITERATURNAIA GAZETA publică sub titlul „Ion Luca Caragiale — o sută de ani de la naşterea lui" un articol de K. Derjavin. Şi alte ziare au publicat articole consa­crate celei de a 100-a aniversări a naște­rii lui Ion Luca Caragiale. Ziarul PRAVDA publică articolul scrii­torului român Geo Bogza, intitulat: „I. L. Caragiale — mare scriitor român“; ziarul IZVESTIA — articolul intitulat: „I. L. Ca­­ragiale —­ clasic al literaturii române" de prof. Ion Vitner de la facultatea de filolo­gie a universităţii ,,C. I. Parhon" din Bucureşti ; ziarul KOMSOMOLSKAIA PRAVDA— articolul lui Victor Bârlădeanu intitulat „Un clasic al literaturii române". Revista OGONIOK publică articolul „Ion Luca Caragiale“ de I. Konstantinov­­ski. Majoritatea articolelor publicate în presa sovietică au fost însoțite de fotografii ale lui Caragiale. Centenarul marelui Caragiale (Urmare din pag. 1­ a­­craţiei şi nu împotriva falsificatorilor de­mocraţiei. Calomniatorii lui Caragiale nu cre­deau deloc că opera lui e atât de puţin pri­mejdioasă. De aceea s'au îngrijit să re­joace cât mai rar piesele lui Caragiale, să ascundă poporului cât mai multe din scrierile lui Caragiale ştiuse să vadă tendinţele tipice de evoluţie ale claselor stăpânitoare şi ale partidelor lor. De aceea, cu cât a trecut vre­mea, cu atât opera lui a devenit mai ac­tuală şi mai ofensivă. Decăderea morală necontenită, a claselor exploatatoare, rosto­golirea până în mocirla fascismului şi a trădării de ţară au făcut ca massele să poată recunoaşte tot mai mult în tipurile ridicole şi nemernice satirizate de marele realist pe conducătorii de eri ai regimului burghezo­­moşieresc din ţara noastră. Azi, fiii şi ne­poţii „eroilor" lui Caragiale, deveniţi „persoane selecţionate” cu dolari, ca spioni şi calomniatori ai ţării la posturile de ra­dio ale imperialiştilor americani, dovedesc prin faptele lor cât de adânc a caracteri­zat Caragiale nemernicia caţavencilor şi farfurizilor. Opera lui Caragiale este şi astăzi plină de viaţă şi de actualitate; ea înarmează po­porul cu vrăjmăşia neîmpăcată faţă de tre­cutul negru ; ea umple poporul muncitor de ură şi scârbă faţă de exploatatorii de la noi şi faţă de marii capitalişti şi mai rapaci, şi mai ipocriţi din apusul imperialist. Opera veşnic vie a lui Caragiale ajută pe comunişti, pe constructorii socialismului să lupte pentru a nimici până la rădăcină rămăşiţele lăsate de capitalism în conştiinţa şi în deprinderile oamenilor ; ea ne ajută direct în lupta împotriva palavragiilor, birocraţilor şi carieriştilor, înfumuraţilor, şi slugarnicilor, svoniştilor şi intriganţilor, dalapidatorilor şi sperţarilor, împotriva ig­noranţei mulţumite de sine şi falsei „cul­turi" cosmopolite. O adevărată şi largă preţuire a putut căpăta opera lui Caragiale abia în regimul de democraţie populară. Călăuzit de învă­ţătura leninist-stalinistă, partidul­­clasei muncitoare face din tradiţiile înaintate ale clasicilor noştri şi îndeosebi din marea operă realist critică a lui Caragiale pietre de temelie ale desvoltării culturii socialiste a poporului nostru. Datorită partidului, stu­dierea operii lui Caragiale, eliberarea ei de sub crusta falsificărilor burgheze, a făcut ca azi Caragiale să fie într’adevăr apropiat masselor largi ale poporului; numai în preajma centenarului diferite opere ale lui Caragiale au fost tipărite în 400.000 exem­plare , sute de echipe artistice sindicale şi ţărăneşti, dau spectacole cu scrierile Iul, numai la teatrele cu actori de profesie. în ultimii ani, piesele Iul Caragiale s’au repre­zentat în ţară de aproape 100 ori mai des decât in vremea regimului burghezo­­moşieresc. Călăuzind azi Scriitorii pe calea realismului socialist, partidul le cere să se inspire din tradiţiile înaintate ale clasici­lor noştri şi îndeosebi să înveţe de la Cara­giale, să înveţe din combativitatea şi din strânsa lui legătură cu viaţa, să fie culţi cum a fost Caragiale şi tot atât de buni cunoscători ai literaturii populare, să fie ca şi Caragiale pasionaţi şi plini de curaj în lupta pentru desvoltarea unei literaturi realiste înaintate, să fie ca ei exigenţi faţă de propria lor operă şi plini de răspundere pentru fiecare rând predat poporului. Azi, Caragiale este sărbătorit nu numai de poporul nostru muncitor, de regimul nostru, dar şi de toate ţările prietene, pre­tutindeni unde poporul e liber. In festi­vităţile ce au loc în Uniunea Sovie­tică în cinstea lui Caragiale, în studiile ce apar asupra operei lui, în faptul că scrie­rile lui găsesc răspândire şi o înaltă pre­ţuire la oamenii sovietici, noi vedem res­pectul stalinist al poporului sovietic faţă de contribuţia fiecărui popor la tezaurul culturii universale şi îndeosebi dragostea poporului sovietic pentru ţara noastră. Noi privim deasemeni cu mândrie şi cu dra­goste faptul că piesele lui Caragiale sunt jucate cu mare succes la Budapesta, Sofia, Praga şi Varşovia. Interesul intens şi entuziast cu care oamenii muncii din Republica Populară Română participă la sărbătorirea lui Caragiale este expresia vie a drago­stei fierbinţi a poporului pentru marele său scriitor. Oamenii muncii din R.P.R. se simt mândri pentru faptul că distrug până în temelii acea orânduire pe care cei mai luminaţi fii ai poporului au urît-o şi au dispreţuit-o şi împotriva căreia au luptat ani şi auni, se simt mândri că făuresc şi apără o orânduire dreaptă, o viaţă fericită, şi că în aceasta nobilă muncă simt alături de ei marea operă a lui Caragiale. SCÂNTEIA Presa din străinătate despre reforma băneasca şi reducerea de preţuri din R. P. R. MOSCOVA 30 (Agerpres).— Ziarul IZ­VESTIA publică sub titlul „Un eveniment de o importanţă excepţională In viaţa Ro­mâniei”, o corespondenţă semnată de A. M. Alexandrov, în legătură cu reforma bă­nească şi reducerea de preţuri efectuate în Republica Populară Română. Scoţând în evidenţă faptul că noua re­formă bănească stabileşte cursul leului pe baza rublei sovietice, valuta cea mai sta­bilă din lume, A. M. Alexandrov relevă caracterul de clasă al reformei, caracteri­zat prin faptul că schimbul banilor se face diferenţiat. Poporul român se bucură şi bucuria sa este justificată întru totul: a fost obţinută încă o victorie în lupta pentru socialism. PRAGA 3­0 (Agerpres). — Toate ziarele din R. Cehoslovacă au publicat la 30 Ia­nuarie ştiri în legătură cu Hotărîrea Consi­liului de miniştri al R.P.R. şi a Comitetului Central al P.M.R., cu privire la reforma bănească şi reducerile de preţuri din Re­publica Populară Română. ★ BUDAPESTA 30 (Agerpres).— Ziarul SZABAD NEP, organul Comitetului Cen­tral al Partidului celor ce muncesc din Ungaria, a anunţat la 30 ianuarie reforma bănească şi reducerile de preţuri din Re­publica Populară Română. Ziarul subliniază însufleţirea cu care oamenii muncii din Republica Populară Română au primit reforma bănească care va avea ca urmare o nouă creştere a pu­terii de cumpărare a leului şi reducerea da preţuri, care va duce la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. Ştiri asupra reformei băneşti din Repu­blica Populară Română au fost publicate şi de ziarele NÉPSZAVA, MAGYAR NEMZET şi VILÁGOSSÁG. ★ SOFIA 30 (Agerpres).— Toate ziarele din capitala Bulgariei au publicat ample Informaţii despre Hotărîrea Consiliului de miniştri al R.P.R. şi a Comitetului Central al P.M.R., cu privire la efectuarea refor­mei băneşti şi la reducerea de preţuri. Ziarul OTECESTVEN FRONT a publi­cat o corespondenţă din Bucureşti, care descrie entuziasmul cu care oamenii muncii din R.P.R. au primit știrea reformei bă­nești. Proiectul de Constituţie a Republicii Populare Polone VARŞOVIA 30 (Agerpres). — TASS transmite : In şedinţa din 23 ianuarie a Comisiei Constituţionale a fost adoptat proiectul de Constituţie a Republicii Populare Polone. In partea Introductivă a proiectului de Constituţie se spune printre altele : Re­publica Populară Polonă este o republică a oamenilor muncii. Ca urmare a luptelor şi schimbărilor revoluţionare, dominaţia capitaliştilor şi moşierilor a fost răsturnată, statul de de­mocraţie populară s-a consolidat, se for­mează şi se întăreşte o nouă orânduire so­­cială care corespunde Intereselor şi nă­zuinţelor masselor populare celor mai largi.* Constituţia Republicii Populare Polone stabileşte bazele juridice ale acestei o­­rânduiri. Baza puterii populare existente In Po­lonia o constitue alianţa dintre clasa mun­citoare şi ţărănimea muncitoare. In această alianţă, rolul conducător aparţine clasei muncitoare ca clasă înaintată a societăţii, care se sprijină pe cuceririle revoluţionare ale mişcării muncitoreşti poloneze şi inter­naţionale, pe experienţa istorică a victo­rioasei construcţii socialiste în Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, primul stat al muncitorilor şi ţăranilor. In capitolul referitor la structura po­litică, se spune că Republica Populară Po­lonă este un stat de democraţie populară. In Republica Populară Polonă puterea a­­parţine oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Oamenii muncii exercită puterea de stat prin Intermediul reprezentanţilor lor aleşi în Seimul Republicii Populare Po­lone şi în sfaturile populare locale în baza votului universal, egal, direct şi secret. Reprezentanţii poporului în Sei­mul Republicii Populare Polone şi sfatu­rile populare locale sunt răspunzători în faţa alegătorilor lor şi pot fi revocaţi de ei. Republica Populară Polonă, se spune în proiectul de Constituţie, stă de strajă cuceririlor oamenilor muncii polonezi de la oraşe şi sate, apără puterea şi libertatea lor împotriva forţelor duşmănoase poporu­lui ; asigură desvoltarea şi creşterea ne­contenită a forţelor de producţie ale ţării prin industrializarea acesteia, prin lichi­darea înapoierii economice, tehnice şi cul­turale ; organizează economia planificată, sprijinindu-se pe întreprinderile proprie­tate obştească ; îngrădeşte, înlătură şi li­chidează clasele sociale care trăiesc de pe urma exploatării muncitorilor şi ţăranilor ; asigură ridicarea continuă a bunei stări, a sănătăţii şi nivelului cultural al masselor populare , asigură desvoltarea multilate­rală a culturii naţionale. Forţele armate ale Republicii Populare Polone stau de strajă suveranităţii şi inde­pendenţei poporului polonez, securităţii sale şi păcii. In capitolul referitor la structura social economică se spune că Republica Populară Polonă, sprijinindu-se pe mijloacele de producţie, de comerţ, de transport şi de credit socializate, desvoltă viaţa economică şi culturală a ţării pe baza unui plan al economiei naţionale, în special prin des­voltarea Industriei socialiste de stat — fac­tor hotărîtor în transformarea relaţiilor so­­cial-economice. Statul deţine monopolul comerţului exte­rior. Scopul principal al politicii economice planificate a Republicii Populare Polone îl constitue desvoltarea continuă a forţelor de producţie ale ţării, ridicarea neconte­nită a nivelului de trai al oamenilor mun­cii, întărirea puterii, a capacităţii de apă­rare şi a independenţei patriei. Republica Populară Polonă întăreşte în mod planificat alianţa economică dintre oraş şi sat pe baza colaborării frăţeşti a muncitorilor şi ţăranilor. Republica Populară Polonă acordă un sprijin deosebit şi un ajutor multilateral cooperativelor agricole de producţie, care iau fiinţă pe bază de liber consimţământ, ca forme ale gospodăriei colective. Republica Populară Polonă recunoaşte şi garantează pe baza legilor în vigoare proprietatea particulară şi dreptul de moştenire a pământului, a clădirilor şi a mijloacelor de producţie ale ţăranilor, me­seriaşilor şi meşteşugarilor. In Constituţie se arată că munca este un drept, o datorie şi o chestiune de onoare pentru fiecare cetăţean. In Republica Populară Polonă se traduce tot mai com­plet în viață principiul: „De la fiecare după capacitatea sa, fiecăruia după munca sa". In capitolul referitor la organele su­preme ale puterii de stat, se spune că or­ganul suprem al puterii de stat este Sei­mul Republicii Populare Polone. Seimul, ca exponent suprem al voinţei oamenilor muncii de la oraşe şi sate, înfăptueşte drep­turile suverane ale poporului. Seimul promulgă legile şi exercită con­trolul asupra activităţii celorlalte organe ale puterii şi ale administraţiei de stat. Iniţiativa legislativă aparţine Consiliu­lui de stat, guvernului şi deputaţilor. Seimul alege în prima sa şedinţă Consi­liul de stat. In Intervalul dintre sesiunile Seimului, Consiliul de stat emite decrete care au putere de lege şi care urmează a fi aprobate în următoarea sesiune a Sei­mului. In capitolul referitor la organele admi­nistraţiei de stat, se spune că Seimul nu­meşte şi demite Guvernul Republicii Popu­lare Polone , în totalitatea sa, sau pe ori­care din membrii săi. Consiliul de miniştri este organul su­prem executiv şi administrativ al puterii de stat. Consiliul de miniştri dă seama de acti­vitatea sa Seimului şi este răspunzător faţă de acesta, iar în intervalul dintre sesiunile Seimului — faţă de Consiliul de stat. In capitolul referitor la organele locale ale puterii de stat se spune că organele puterii de stat în plăşi, în oraşe, în ra­ioanele oraşelor mari, în judeţe şi în voe­­vodate sunt sfaturile populare locale. Justiţia în Republica Populară Polonă este exercitată de:­ Curtea Supremă şi de tribunalele din voevodate şi judeţe. Se pot înfiinţa prin lege instanţe speciale. Judecarea proceselor şi pronunţarea sentinţelor se face cu participarea aseso­rilor populari, cu excepţia cazurilor stabi­lite de lege. Judecătorii şi asesorii populari sunt aleşi. Curtea Supremă sau membrii el In parte sunt aleşi de Consiliul de stat. Procurorul general al Republicii Popu­lare Polone este numit şi revocat de Consiliul de stat. Cetăţenii Republicii Populare Polone au dreptul la muncă, la odihnă, la ajutor în caz de boală sau de pierdere a capacităţii de muncă, la învăţământ. Femela în Re­publica Populară Polonă are drepturi egale cu cele ale bărbatului în toate domeniile vieţii de stat, politice, economice, sociale şi culturale. Căsătoria şi familia sunt sub protec­ţia Republicii Populare Polone. Republica Populară Polonă acordă o deosebită grijă educaţiei tineretului şi asigură acestuia cele mai largi posibilităţi de des­­voltare. Cetăţenii Republicii Populare Polone. indiferent de naţionalitate, rasă şi cre­dinţă religioasă, au drepturi egale în toate dom­eniile vieţii de stat, politice, econo­mice, sociale şi culturale. Republica Populară Polonă asigură ce­tăţenilor libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă Biserica este despărţită de stat. Republica Populară Polonă asigură cetă­ţenilor libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor şi a meetingurilor, a cortegii­­lor şi a demonstraţiilor. In scopul desvoltării activităţii politice, sociale, economice şi culturale a oamenilor muncii de la oraşe şi sate, Republica Popu­lară Polonă asigură cetăţenilor dreptul de asociere în organizaţii. Republica Populară Polonă asigură cetă­ţenilor libertatea individuală. Republica Populară Polonă acordă azil cetăţenilor statelor străine urmăriţi pentru apărarea intereselor oamenilor muncii, pen­tru lupta în favoarea progresului social, pentru activitatea întru apărarea păcii, pentru lupta de eliberare naţională sau pentru activitate ştiinţifică. Fiecare cetăţean al Republicii Populare Polone este dator să păzească proprietatea obştească şi s’o întărească, ea fiind baza de neclintit a desvoltării statului, isvorul bogăţiei şi puterii patriei. Apărarea patriei este datoria sfântă a fiecărui cetăţean. In capitolul referitor la principalele drepturi electorale se spune că fiecare ce­tăţean care a împlinit vârsta de 18 ani, fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă, religie, grad de cultură, de durata domici­­lierii, de origina socială, de profesie şi de situaţia materială, are dreptul de a alege. Fiecare cetăţean care a împlinit vârsta de 18 ani poate fi ales în Sfaturile Popu­lare locale, iar în Seim , cel care a îm­plinit 21 ani. Femeile au aceleaşi drepturi electorale ca şi bărbaţii. Militarii au aceleaşi drepturi electorale ca şi persoanele civile. Nu se bucură de drepturi electorale a­­lienaţii mintali, precum şi persoanele con­damnate prin sentinţă judecătorească la pierderea drepturilor electorale. Candidaţii la locul de deputat şi de membri ai sfa­turilor populare locale sunt desemnaţi de organizaţiile politice şi obşteşti care reu­nesc pe cetăţenii de la oraşe şi sate. NEW YORK 30 (Agerpres). — TASS transmite : Presa americană comentează pe larg ul­timele evenimente din Egipt. Ziarele se ocupă de activitatea diplomaţiei americane în Egipt înainte de venirea la putere a actualului prim ministru al Egiptului, Aii Maher-Paşa. Astfel, bazându-se pe informaţii primite de la reprezentanţii Departamentului de Stat, corespondentul din Washington al Agenţiei UNITED PRESS anunţă că am­basadorul american în Egipt, Caffery, a avut în ultimele zile numeroase întreve­deri cu reprezentanţi egipteni. Potrivit relatărilor presei americane. Washingtonul a exercitat presiuni făţişe în Situaţia din Egipt scopul înlăturării guvernului lui Nahas Paşa. Presa transmite că, cu o zi înainte de în­lăturarea guvernului lui Nahas Paşa, la 26 ianuarie, ambasadorul american Caffery, a vizitat pe regele Egiptului şi i-a prezentat un memorandum în care se cerea înceta­rea „dezordinilor” din Egipt. Potrivit ziarului WALL STREET JOUR­NAL, ambasadorul american a declarat că „Statele Unite nu glumesc în această chestiune". După cum scriu ziarele, Departamentul de Stat al Statelor Unite este de fapt acela care l-a numit pe Maher-Paşa ca succesor al lui Nahas Paşa. Presa şi posturile de radio din Europa occidentală nu ascund că în spatele lovi­turii de stat din Egipt se află „cercuri străină". Corespondenţii anunţă — trans­mite postul de radio din Hamburg — că regele Faruk a fost nevoit să încredinţeze noul guvern lui Aii Maher-Paşa sub pre­siunea unor diplomaţi străini. ★ ISMAILIA 30 (Agerpres). — După cum anunţă FRANCE PRESSE, patrioţii egip­teni au aruncat în aer un tren militar bri­tanic în apropiere de localitatea El Kan­tara, pe linia ferată care leagă orașele Port Said și Ismailla. Lupta poporului tunisian pentru independenţă PARIS 30 (Agerpres). — TASS Comentând situaţia din Tunisia, ziarul L’HUMANITE subliniază că trupele, po­liţia şi Jandarmeria franceză, continuă măsurile represive împotriva poporu­lui tunisian. In regiunea Sahel, unde continuă aşa numitele „operaţiuni de cură­ţire", tancurile franceze dărâmă locuin­ţele oamenilor muncii. In regiunea ora­şului Tunis sunt operate percheziţii şi a­­restări în massă în rândul populaţiei. In legătură cu aceasta, ziarul LIBERA­TION citează declaraţia unui ofiţer supe­rior francez,­ în care se arată că în fiecare sat sunt operate între 5 şi 30 arestări.. Totuşi, niciun fel de măsuri teroriste nu pot frânge voinţa poporului tunisian. După cum relatează ziarul L’HUMA­NITE, la 28 ianuarie au avut loc la Gabes şi în alte oraşe din Tunisia puternice de­monstraţii populare împotriva jugului co­lonial francez. Sindicatul funcționarilor din Tunisia a hotărît să organizeze la 1 Februarie o grevă generală de 24 ore. Nr. 2280 Populaţia Moscovei a adus ultimul salut mareşalului Cioibalsan MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS Oamenii muncii din Ţara Sovietelor îm­părtăşesc adânca durere pricinuită poporu­lui mongol de moartea mareşalului Cioibal­­san, gloriosul conducător al poporului mon­gol, constructor neobosit al Republicii Populare Mongole, prieten credincios al Uniunii Sovietice. Peste 100.000 cetăţeni din Capitala so­vietică s’au perindat prin faţa catafalcului mareşalului Cioibalsan, aşezat în Sala Co­loanelor din Palatul Sindicatelor. 29 Ianuarie, orele 7 dimineaţa. In Sala Coloanelor răsună marşuri funebre. In sală se află miniştri, deputaţi ai Sovie­tului Suprem al U.R.S.S. şi ai Sovietului Suprem al R.S.F.S.R., activişti ai parti­dului şi sovietelor din Moscova. In sunetele marşului funebru, catafal­cul cu corpul neînsufleţit al mareşalului Cioibalsan este ridicat cu grijă din Sala Coloanelor. Cortegiul funerar porneşte încet spre gara Iaroslavski, unde s-au a­­dunat reprezentanţii oamenilor muncii din întreaga Moscovă. In sunetele unui marş funebru, corte­giul se apropie de trenul special. Sicriul este urmat de rudele decedatului, de Şa­­rap, vicepreşedinte al Consiliului de Mi­niştri ai Republicii Populare Mongole, de ambasadorul R. P. Mongole, Idamjab, şi de membrii ambasadei R. P. Mongole, de membri ai Guvernului U.R.S.S., mi­niştri, deputaţi ai Sovietului Suprem al U.R.S.S. şi ai­ Sovietului Suprem al R.S.F.S.R. Au venit, de asemenea, să-şi ia rămas bun de la strălucitul conducător al po­porului mongol, N. A. Bulganin, vice­preşedinte al Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., V. A. Malîşev, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., A. I. Vîşinski, ministrul afacerilor externe al U.R.S.S., A. M. Vasilevski, ministrul Armatei al U.R.S.S., mareşal al Uniunii Sovietice, B. P. Beşcev, ministrul comu­nicaţiilor, P. H. Kumîkin, ministrul co­merţului exterior al U.R.S.S , A. N. Şa­­banov, ministru adjunct al ocrotirii să­nătăţii al U.R.S.S., V. D. Sokolovski, L. A. Govorov, mareşali ai Uniunii So­vietice, generalul colonel P. A. Artemiev, generalul colonel F. F. Kuzneţov, p­ecum şi şefii şi reprezentanţii unei serii de ambasade şi legaţii acreditaţi la Moscova. O delegaţie guvernamentală a U.R.S.S. Însoţește trenul mortuar la Ulan Bator — capitala Republicii Populare Mongole, pentru a lua parte la funeraliile mai ega­lului Cioibalsan.m REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti Piaţa „Scânteii", Tal. 7.60.10 *1 f.66.40. Copt ••• poftai 1.361. Tiparul: Combinatul pol tgrabo „CASA SCANTEU", — Abonam anta: Individuala lunar io!­S, colective pentru muncitori, ţărani şi Intelectuali lei 4.

Next