Scȃnteia, februarie 1952 (Anul 21, nr. 2261-2285)

1952-02-10 / nr. 2269

Pag. 2 SCÂNTEIA ADUNAREA FESTIVĂ PENTRU SĂRBĂTORIREA CENTENARULUI NAŞTERII­ ­­De aproape două luni, milioane de oameni ai muncii de la oraşe şi sate iau parte cu viu interes la numeroasele şi varia­tele manifestări, organizate în cinstea sărbătoririi centenarului marelui Caragiale. Această sărbătorire a culminat cu Adunarea Festivă de la Ateneul R.P.R. Cuvântările rostite au pus cu tărie în lumină chipul adevărat şi nobil al lui Caragiale, demascatorul necruţător al blestematu­lui regim burghezo-moşieresc, patriotul însufleţit de profundă dragoste şi credinţă în popor, în viitorul acestuia. Realismul operei lui Caragiale, marea ei valoare artistică şi actualitatea ei, au la bază concepţia luptătoare despre artă a scriitorului­­patriot, datorită în mare măsură influenţei binefăcătoare pe care au exercitat-o asupra lui Caragiale marii clasici ruşi, ale căror opere geniale le-a cunoscut şi le-a admirat şi cu care se simţea înrudit sufleteşte. Sărbătorirea a scos puternic în evidenţă faptul că, dacă ma­rele Caragiale — altădată prigonit, defăimat, falsificat de bur­ghezie şi moşierime — este astăzi glorificat de către întregul popor, aceasta se datoreşte schimbărilor adânci care s’au petre­cut în ţara noastră, faptului că poporul nostru, eliberat de către marea Uniune Sovietică, a luat în mâinile sale puterea şi, călăuzit cu înţelepciune de partidul clasei muncitoare, îşi construeşte o viaţă nouă, o economie şi o cultură nouă, fără clasele parazite şi împotriva acestor clase pe care le-a batjocorit şi le-a înfierat Caragiale.­­ Cuvântările ţinute de delegatul sovietic şi de ceilalţi delegaţi ai scriitorilor de peste hotare la adunarea de la Ateneul R.P.R. au subliniat cu căldură valoarea internaţională a operei lui Ca­ragiale, au arătat că popoarele prietene din U.R.S.S., din ţările de democraţie populară, partizanii păcii şi progresului din ţă­rile capitaliste socotesc opera lui Caragiale ca un bun al lor. Legăturile puternice de prietenie pe care poporul nostru le are în sânul uriaşului lagăr al păcii şi democraţiei, fac astăzi ca marile sale opere clasice din trecut, alături de noile şi marile realizări ale poporului nostru să-şi poată aduce cu putere spo­rită aportul la tezaurul culturii mondiale. ,,Şi astăzi, Caragiale se găseşte­ în linia întâia a frontului de luptă pentru înaltele principii ale umanismului şi democra­ţiei... Prin întreaga sa activitate el şi-a cucerit dreptul la ne­murire“ — a spus scriitorul sovietic Arkadie Pervenţev în cu­vântarea rostită la Adunarea Festivă dela Ateneul R.P.R. Adunarea dela Ateneul R.P.R. s-a desfăşurat sub semnul spi­ritului stalinist al egalităţii între popoare, al dragostei şi res­pectului pentru valorile culturale înaintate ale tuturor popoa­relor, spirit care, după minunata pildă a poporului sovietic, în­sufleţeşte întregul lagăr al păcii — în totală opoziţie cu spi­ritul destructiv al imperialismului american, care foloseşte orice prilej pentru a înăbuşi cultura altor popoare, pentru a propaga dispreţul faţă de creaţiile lor naţionale, pregătind un război de nimicire a culturii şi civilizaţiei mondiale. Adunarea de la Ateneul R.P.R. pentru sărbătorirea centenaru­lui marelui nostru Caragiale a fost o puternică manifestare a prieteniei din­tre poporul nostru şi popoarele sovietice elibera­toare, a prieteniei cu popoarele libere din ţările de democraţie populară, a solidarităţii cu partizanii păcii de pretutindeni în lupta nobilă, pentru zădărnicirea războiului, pentru apărarea te­zaurului cultural al popoarelor, pentru progres. Participanţii la Adunarea Festivă şi-au exprimat în repetate rânduri, prin ovaţii entuziasta, dragostea şi recunoştinţa faţă de marele Stalin, învăţătorul oamenilor muncii de pretutindeni, Călăuzitorul popoarelor pe drumul făuririi unei vieţi libere, al unei culturi înfloritoare. Cuvântarea academicianului G. Călinescu­ ­ In prima parte a cuvântării sale, acad. G. Călinescu a făcut o prezentare a vieţii lui I. L. Caragiale. Vorbitorul a arătat că marele scriitor — care se trăgea dintr’o familie modestă — s’a lovit în viaţă de greutăţi materiale şi a fost nevoit să îm­brăţişeze o serie de meserii, fără legătură cu scrisul, pentru a-şi putea câştiga exis­tenţa. La greutăţile materiale s’au adău­gat prigonirile şi boicotul exercitate asu­pra sa de către reprezentanţii regimului burghezo-moşieresc, care se simţeau ustu­raţi şi batjocoriţi prin opera lui Caragiale. După a doua reprezentaţie a ,,Nopţii fur­tunoase“, o bandă de huligani din ,,garda civică“ a ameninţat pe scriitor cu bătaia iar piesa a fost scoasă din repertoriu. A­­cademia de pe vremuri — a spus vorbito­rul — în sânul căreia dormitau mulţi mari moşieri şi „puternici“ ai zilei, capătă o subită vigoare când e vorba de a refuza lui Caragiale premiul pentru cele două volume de teatru. Ultragiat, umilit, ameninţat cu reduce­rea la tăcere, Caragiale s-a văzut nevoit în cele din urmă să se expatrieze. Dragos­tea de patri­e nu l-a părăsit o clipă, fiind mereu cu gândul spre ţară. Din străină­tate urmăreşte evenimentele din România şi, totodată, pe cele petrecute în 1905 în Rusia, arătându-şi simpatia faţă de po­porul rus, oprimat de regimul ţarist. In 1907, anul marilor răscoale ţărăneşti, Ca­ragiale, aflat la Berlin, înfierează cu mâ­nie sălbatica represiune organizată de oli­garhia burghezo-moşierească şi scrie cu­vinte biciuitoare la adresa partidelor ei „istorice" . ....Şi oligarchia asta, semicultă, sau, în cel mai bun caz, fals-cultă, pe cât de inca­pabilă de producţie utilă ori de gândire, pe atât de lacomă la câştiguri şi onoruri, îşi arogă puterea întreagă a Statului; cu o crudă şi revoltătoare neobrăzare, ea tăgă­­dueşte ţăranilor (imensei mase, supusă şi cuminte producătoare a avuţiei naţionale), sub pretextul ignoranţei şi lipsei lor de maturitate politică, orice drept de amestec, fie măcar pur consultativ, la cârmuirea Intereselor lor, la dirijarea destinelor lor, împărţită în două bande ce se numesc cu pretenţie „istorice” — liberal şi conser­vator — bande mai nesocotite decât nişte seminţii barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenie, fără frică de Dumnezeu—această Oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut ieri, preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate şi fără altă sis­Permiteţi-mi, în numele oamenilor so­vietici, să vă transmit dvs., şi prin dvs întregului popor român, un salut fierbinte şi felicitări din toată inima cu prilejul ju­bileului scriitorului clasic al literaturii ro­mâne, Ion Luca Caragiale (aplauze furtu­noase). Au trecut o sută de ani de când s’a născut marele fiu al poporului român, scriitorul, cetăţeanul şi luptătorul Ion Luca Caragiale. Poporul sovietic participă împreună cu dvs. la gloriosul jubileu al lui Ion Luca Caragiale. In toate ziarele ce se editează în Uniu­nea Sovietică, au apărut articole despre creaţia lui Caragiale. La noi nu există vreun centru cultural în care oamenii, în aceste zile de Jubileu, să nu ia cunoştinţă de creaţia marelui scriitor român. In aceste zile au loc referate şi conferinţe dedicate operei Iul Caragiale. La Moscova — capi­tala patriei noastre — în ziua de 30 Ia­nuarie, ziua centenarului naşterii Iui Ca­ragiale, locuitorii Moscovei s’au Întrunit într’o şedinţă solemnă pentru a cinsti me­moria scriitorului. Teatrul de Stat de Sa­tiră din Moscova a pregătit, pentru prima dată pe scena vreunui teatru rus, specta­colul „O scrisoare pierdută“. Teatrele din Uniunea Sovietică cercetează cu Interes piesele lui Caragiale — şi nu încape în­doială că după Moscova, într’un şir de oraşe ale noastre vor fi realizate specta­cole cu piesele lui Caragiale. Oamenii sovietici — ne învaţă tovarăşul Stalin — consideră că fiecare naţiune, indiferent dacă este mare sau mică, are particularităţile sale calitative, specificul său, care-i aparţine numai el şi care nu se găseşte la alte naţiuni. Aceste particulari­tăţi constitue acea contribuţie pe care fiecare naţiune o aduce la tezaurul comun al culturii mondiale, îl completează şi îl îmbogăţeşte. In acest sens, toate naţiu­nile — şi mari şi mici — se află în aceeaşi situaţie ,şi fiecare naţiune este egală cu oricare altă naţiune (aplauze). Călăuziţi de aceste mari principii stali­­niste, oamenii sovietici resping cu hotărîre îngâmfarea şi dispreţul pe care-l nutresc faţă de popoarele mici reprezentanţii aşa numitei civilizaţii apusene. Noi, oamenii sovietici, înţelegem şi simţim ca foarte apropiată creaţia lui Ca­ragiale. Nouă, Caragiale ne este deosebit de apgropiat şi prin faptul că a fost un repre­temă decât numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetua­rea sacrei organizaţiuni numite act demo­cratice”. Analizând apoi opera lui I. L. Caragiale, acad. G. Călinescu a arătat că scriitorul a fost martorul desăvârşirii coaliţiei bur­­ghezo-moşiereşti; el a trăit în epoca des­­vol­tării capitalismului şi a închegării miş­cării noastre muncitoreşti, faţă de care nutrea o neacoperită simpatie. Drumul creaţiei lui I. L. Caragiale de­vine tot mai larg, pe măsură ce scriitorul străbate realitatea epocii sale. De la poezia antimonarhică şi de la săgeţile îndreptate împotriva „lumii bune" în „Ghimpele“ şi „Claponul“ Caragiale trece la critica burgheziei liberale, care trădase idealu­rile revoluţionare de la 1848. Vorbitorul a arătat că în piesa „O noapte furtunoasă“, prin tipul negustorului îmbuibat — Jupân Dumitrache — Cara­giale a surprins în mod strălucit trăsătu­rile burgheziei, care încerca să-şi ascundă caracterul ei reacţionar sub masca lozin­cilor „progresiste”. Ocupându-se de capodopera lui Cara­giale, „O scrisoare pierdută”, vorbitorul a arătat că piesa constitue o extindere a criticii făcute de Caragiale regimului bur­ghezo-moşieresc la înseşi „vârfurile'' bur­gheziei şi moşierimii. Presa înfăţişează aspecte ale luptei electorale din vechea Românie. Lupta nu se dă între două par­tide şi două ideologii, ci între doi candi­daţi la acelaş loc, venali, agramaţi şi de­magogi, al căror instrument de luptă este şantajul. „O scrisoare pierdută“ repre­zintă o excepţională demascare a „demo­craţiei“ exploatatorilor, a farsei electo­rale, practicate deopotrivă de liberali şi de conservatori. Nu există reprezentant al statului bur­ghezo-moşieresc — a spus în continuare vorbitorul — de la factorii cei mai „de sus“­până la uneltele lor, pe care Cara­giale să nu-i fi stigmatizat cu condeiul său ascuţit. Corupţia, favoritismul, făţăr­nicia, descompunerea morală, caracteris­tice societăţii timpului său, găsesc în Ca­ragiale un necruţător pictor de moravuri. Defectele morale ale vremii, surprinse de Caragiale, sunt fără număr. Caragiale arată că familia burgheză e imorală, soţul trăieşte din „micile economii“ ale soţiei sau avansează în slujbă prin „diplomaţia“ acesteia . Caracudi, reporterul fabrică tih­nit ştiri senzaţionale şi mincinoase; poeţii mondeni fac versuri abracadabrante , acu­zentant al unui popor cu care ne unesc străvechi legături istorice. Sângele ruşilor şi al românilor a curs pe Dunăre, alături, în luptele comune împo­triva Turciei sultanilor, la Plevna, pe ves­tita redută de la Griviţa. Caragiale a scris cu dragoste despre eroicii ostaşi români de la Plevna, care au cimentat prin lupta lor istorica frăţie de arme româno-rusă, alianţa dintre poporul român şi poporul rus. Sângele vărsat în comun a servit marii cauze a eliberării poporului român de sub jugul turcesc. Drumul vieţii lui Caragiale a fost dru­mul aspru al unui luptător cinstit şi în­drăzneţ. Burghezia l-a hărţuit, l-a calom­niat, l-a prigonit. Da, drumul scriitorului a fost greu. Şi Caragiale a mers neînfricat pe acest drum greu. A împărtăşit lumii evenimen­tele sociale şi politice al căror martor şi participant a fost, vorbind, cum spune chiar dânsul, „ca un istoric şi nu ca un simplu comediant". Creaţia lui Caragiale a fost rodnic In­fluenţată de gândirea înaintată a Rusiei de atunci, a Rusiei lui Belinski, Cernâşevski şi Dobroliubov. Caragiale a fost un gazetar publicist, un pamfletar cu o pană deosebit de ascuţită ; el a fost deasemenea un scrii­tor cu un diapazon de creaţie într’adevăr larg. Caragiale lupta împotriva duşmanilor cu cele mai variate arme. O calitate de preţ a Individualităţii sale creatoare este capa­citatea de a se adapta oricărui câmp de bătălie, de a găsi acolo pe duşman şi de a-l lovi în locul cel mai vulnerabil. Burghezia îl ura pe Caragiale pentru că o lovea fără greş şi fără cruţare tocmai în călcâiul lui Achile, smulgând fără milă masca sistemului pretins democratic me­nit să înşele massele. încă în anul 1907, Caragiale a prezis Inevitabilitatea prăbuşirii şi catastrofei politice a­ oligarhiei româneşti. El a văzut, în, mod just, în răscoala ţărănească din 1907, un crâncen război civil pornit de massa producătorilor împotriva oligarhiei uzurpatorilor. In creaţia lui Caragiale se îmbinau ar­monic două calităţi deosebit de necesare, şi eu aş spune chiar obligatorii, pentru un scriitor contemporan care trăeşte pentru Interesele poporului său — o vie activi­tate politică şi obştească pe de o parte, şi o înaltă măestrie literară pe de altă parte. demia burgheză nu termină niciodată al său „Magnum Mophtologicum“. Opera de clasificaţie morală a lui Caragiale este vastă, sclipitoare prin geniul e­­sotiric. Caragiale a fost un duşman nemilos al şovinismului, ai „moftangiilor” şi „mof­­tangioaicelor“ care profesau naţionalis­mul, considerându-se români până în mă­duva oaselor, dar vorbind între ei fran­ţuzeşte, sau strigând graseiat „jos străi­nismul“, „sus­urromânismul“. Caragiale a înţeles împletirea dintre naţionncismul şi cosmopolitismul burghez. Vorbitorul a arătat apoi că marele scrii­tor a batjocorit în opera sa monarhia. „Jubileul“ de la 1906, după 40 de ani de regim burghezo-moşieresc şi de domnie a hrăpăreţei monarhii a Hohenzollern­ilor, nu scapă criticii aspre a lui Caragiale, care aruncă suliţa în „marele farsor" — Carol I. I. L. Caragiale — a spus în continuare vorbitorul — este un scriitor profund iu­bit de massere populare pentru că a fost cel mai talentat şi cel mai puternic critic al regimului burghezo-moşieresc, pentru­­că a fost un prieten al poporului exploatat şi amăgit cu frazeologia mincinoasă a lu­mii lui Caţavencu. Opera lui ajută şi as­tăzi poporului să vadă ce se ascunde în­dărătul făţărniciei şi demagogiei burgheze. Publicaţiile clasei muncitoare au adus până la urechile scriitorului ecoul opere­lor marilor critici democraţi-revoluţionari ruşi şi ale marii literaturi realiste ruse. Caragiale citează în opera sa numele lui Turgheniev, Gogol, Tolstoi, Cehov, Gorki, iar în amărăciunea profundă a sarcasmului său este o înrudire de atmosferă artistică cu opera unui Gogol, Saltâko­v-Scedrin sau Cehov. Vorbitorul a arătat apoi că sărbătorirea centenarului lui Caragiale e o dovadă stră­lucită a înaltei preţuiri pe care o acordă scriitorilor şi tuturor oamenilor de cul­tură, regimul nostru de democraţie popu­lară, învăţătura cea mai nobilă pe care o putem extrage din opera marelui Cara­giale este optimismul, încrederea sănă­toasă în viaţă şi mai cu seamă dragostea faţă de popor, stima şi încrederea în pu­terile poporului muncitor. Vorbitorul a citat în încheere un frag­ment din corespondenţa lui Caragiale, în care răsună patriotismul fierbinte al ma­relui scriitor, credinţa sa adâncă în for­ţele creatoare ale poporului nostru, menit „să dea şi el culturii şi civilizaţiei... con­cursul lui specific...“. Citind operele sale dramatice sau asis­tând la reprezentarea lor scenică, te con­vingi din nou cât de exigent a fost Cara­giale faţă de el însuşi. Adânca cunoaştere a specificului literaturii dramatice, iscu­sinţa de a zugrăvi exact şi multilateral caracterul fiecărui personaj, se îmbină la­ el cu admirabila construcţie a subiectului care leagă întreaga acţiune şi cu un mi­nunat simţământ de înţelegere a scenei şi a sufletului actoricesc. A juca în piesele lui Caragiale este o sărbătoare pentru oricare actor. A vedea piesele lui Cara­giale este o sărbătoare pentru fiecare spectator, (aplauze). De obicei, piesele sunt plantele literare ce se ofilesc cel mai repede. Cel mai bun indiciu pentru a recunoaşte valoarea unei piese este durabilitatea ei. Piesele lui Ca­ragiale au reuşit la examenul cel mai se­rios — examenul timpului; ele trăesc şi acum pe scenă şi nu numai că înfloresc în culori minunate, de neasemuit, dar ele sunt şi deosebit de actuale. Şi astăzi Caragiale se găseşte în linia în­tâia a frontului de luptă pentru înaltele principii ale umanismului şi democraţiei Caragiale învaţă pe contemporanii noş­tri, învaţă pe toţi scriitorii, să fie alături de poporul lor, să aducă în literatură pa­tosul şi credinţa plină de pasiune în drep­tatea cauzei poporului, să iubească tot ce este înaintat şi ceea ce se desvoltă — şi să urască tot ce este reacţionar, înapoiat şi condamnat la pieire. Prin înalta pildă a vieţii sale, Caragiale învaţă pe scriitori să simtă răspundere pentru munca lor scriitoricească, să nu despartă niciodată sentimentele şi tendin­ţele lor personale de cauza comună, să subordoneze activitatea lor intereselor po­porului. Noi, oamenii sovietici, urmărim cu bucurie cum creşte noua naţiune socia­listă română. Noi vedem cum înfloreşte poporul dvs., vecinul şi prietenul nostru apropiat. Poporului sovietic îi sunt apro­piate­ şi scumpe izbânzile poporului român, îi sunt scumpe comorile lui naţionale şi spirituale. Noi considerăm că marele Caragiale trăeşte şi astăzi printre noi. Prin întreaga sa activitate, Caragiale şi-a cucerit dreptul la nemurire. (aplauze). Gloria lui Caragiale va creşte tot mai mult şi mai mult. Astăzi, noi cinstim pe acest om mare, în condiţiile unei adânci înţelegeri reciproce, statornicite în Româ­nia democrat-populară, între poporul şi guvernul ei , îl cinstim pe Caragiale într’o ţară unde se ridică noi talente, unde cresc şi se desvoltă forţele creatoare, unde noţiunea de om este ridicată pe o treaptă înaltă. Toate acestea, poporul ro­mân le datorează clasei sale muncitoare, partidului său muncitoresc, care merge pe drumul indicat de Lenin şi Stalin, care merge mereu înainte, călăuzit de condu­cătorul poporului român, tovarăşul Ch. Gheorghiu-Dej. Trăiască Partidul Muncitoresc Român şi Comitetul său Central, în frunte cu tovară­şul Gheorghe Gheorghiu-Dej vaplauze pu­ternice­. Să trăiască şi să se întărească prietenia între poporul român şi poporul sovietic­­ (aplauze puternice). Să trăiască cel mai bun prieten al po­porului român, farul luminos al culturii mondiale, stegarul păcii, marele Stalin ! (aplauze şi ovaţii îndelungate. Asistenţa în picioare, scandează numele tovarăşului Stalin). SALUTUL LUI DIAN ŞAN­ŢUN, DELEGATUL OAMENILOR DE CULTURA DIN R.P. CHINEZA Cu prilejul aniversării a 100 de ani de la naşterea marelui scriitor român Ion Luca Caragiale, îngăduiţi-mi ca, în numele Fe­deraţiei oamenilor de literatură şi artă din Republica Populară Chineză, să exprim scriitorilor din Republica Populară Ro­mână salutul meu fierbinte, (aplauze). România este o ţară înzestrată cu bogate tradiţii de cultură, iar opera plină de com­bativitate a lui Ion Luca Caragiale păs­trează până în zilele noastre reala sa va­loare. Caragiale a demascat fără cruţare, prin arma sa literară, josnicia şi întuneri­cul ce stăpâneau ţara pe timpul său, din pricina dominaţiei burgheziei şi moşte­­nimii. Noi acordăm o deosebită atenţie mari­lor succese înregistrate pe tărâmul culturii , sub călăuzirea Partidului Muncito­resc Român — în Republica Populară Română, într’un răstimp de numai câţiva ani. Ingăduiţi-mi ca alături de dvs. să mă bucur din inimă pentru aceste succese. Oamenii de literatură şi artă din China slujesc poporul şi cauza păcii. Mai ales acum, după ce au pus în aplicare noua linie în literatură a tovarăşului Mao Tze­­dun, (aplauze puternice) de a servi pe mun­citori, ţărani şi soldaţi—munca literară a Chinei noi a putut ajunge la izbânzi necu­noscute până acum. In prezent, cu puteri însutite, noi înrădăcinăm în ţara noastră această linie. Literatura Chinei noastre noi păstrează cu sfinţenie bogata moşte­nire literară a poporului său. Totodată, trebue să studiem literatura de peste hota­rele ţării noastre, şi în mod deosebit înain­tata literatură realist-socialistă a Uniunii Sovietice. Prietenia între poporul chinez şi poporul român este adâncă. Această prietenie a putut fi întărită numai prin victoria revo­luţiilor populare din ţările noastre. Şi cola­borarea pe tărâm cultural s’a realizat ast­fel, în largă măsură, între cele două ţări. Nu demult, guvernele ţărilor noastre au încheiat un acord cultural de o mare în­semnătate, şi, pe calea deschisă de acest acord, este neîndoielnic că legăturile noas­tre pe plan cultural vor lua o şi mai mare desvoltare. Noi, toţi cei ce muncim în domeniul literaturii şi artei, avem acelaş ţel, ţelul apărării păcii în lumea întreagă. (aplauze). SALUTUL SCRIITORULUI POLONEZ LEON PRZEMSKY In numele scriitorilor polonezi vă trans­mit un salut cald şi frăţesc, (aplauze). Creaţia lui Caragiale este cunoscută în Polonia. Nu de mult, la Varşovia a fost prezentată piesa „O scrisoare pierdută”. Noi am admirat forţa artistică cu care Caragiale biciueşte racilele burgheziei, cupiditatea şi cruzimea ei, corupţia şi ignoranţa ei, acoperite cu o spoială de pseudo-cultură cosmopolită. Astăzi, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale, toate teatrele reprezintă piesele lui, iar cărţile sale se răspândesc în sute de mii de exemplare. Operele lui Caragiale pătrund departe, în casele ţărăneşti. Aceasta e cu putinţă numai în regimul de democraţie populară care construeşte socialismul şi care creează condiţii favorabile pentru des­­voltarea culturii. Realizările noastre le datorăm în primul rând faptului că eroica Armată Sovietică ne-a eliberat de sub jugul fascist, dându-ne astfel posibilitatea să putem construi so­cialismul. Experienţa Uniunii Sovietice ne învaţă cum trebuesc preţuite şi folosite tra­diţiile progresiste şi revoluţionare din tre­cut, în aşa fel încât ele să îmbogăţească cultura noastră, s’o facă mai plină, mai bogată. Marile festivităţi prilejuite de cen­tenarul naşterii lui Ion Luca Caragiale sunt o manifestare a desvoltării necontenite a culturii în ţările noastre (aplauze). SALUTUL SCRIITORULUI CEHO­SLOVAC JIRI MAREK Sărbătorirea centenarului scriitorului clasic român Ion Luca Caragiale este soco­tită şi de noi drept un eveniment cultural important. Prin ce ne este nouă apropiat Caragiale, prin ce ne sunt apropiaţi nouă marii cla­sici din secolul trecut ? Prin faptul că ei au fost mereu alături de popor, că se aflau de partea poporului. Marele scriitor român, critic necruţător al sceleraţii în care a trăit, şi din a cărui operă răzbate sentimentul de solidaritate cu cei oprimaţi, ne vorbeşte într’o limbă pe care o înţelegem şi noi. Astăzi, când poporul român şi poporul cehoslovac păşesc pe acelaş drum, noi avem datoria să adâncim şi mai mult cu­noaşterea reciprocă a culturilor noastre na­ţionale. Sărbătorirea centenarului lui Ca­ragiale este pentru scriitorii cehoslovaci un îndemn de a da cititorilor din ţara noa­stră traduceri noi din operele marelui scriitor. Operele lui I. L. Caragiale vor constitui pentru poporul nostru un îndemn în lupta şi munca sa. (aplauze). SALUTUL SCRIITORULUI MONGOL SAGDARJAV NATOGDOJ Vă rog să-mi permiteţi să vă transmit felicitarea călduroasă a scriitorilor mon­goli şi a tuturor intelectualilor Republicii Populare Mongole, cu prilejul centenaru­lui naşterii marelui clasic al literaturii ro­mâne — Ion Luca Caragiale. (aplauze). Caragiale şi-a iubit poporul şi a crezut cu tărie în viitorul său luminos. Scriitorii români au preluat din creaţia lui Caragiale tot ceea ce constitue un ade­vărat tezaur, şi astăzi, luptând pentru a-şi însuşi­ metoda realismului socialist, creează opere valoroase, care sprijină marea cauză a poporului lor. Poporul nostru este astăzi adânc îndure­rat. A murit conducătorul nostru, tova­rășul Cioibalsan. In persoana tovarăşului Cioibalsan, scriitorii mongoli au pierdut pe marele lor prieten și îndrumător. Toate succesele noii literaturi mongole se da­torau în primul rând conducătorului no­stru, îndrumătorului nostru, tovarăşul Cioi­balsan. Poporul nostru şi-a strâns rândurile şi mai puternic în jurul partidului şi guver­nului; el va depune toate eforturile, spre victoria deplină a socialismului în ţara noastră. Luând parte la sărbătorirea centenarului naşterii marelui clasic român, scriitorii mongoli simt cu şi mai multă putere da­toria ce o au faţă de poporul lor: aceea de a contribui la întărirea frontului păcii şi socialismului, în fruntea căruia se află poporul sovietic, condus de geniul marelui Stalin, (aplauze şi ovaţii puternice). SALUTUL SCRIITORULUI MAGHIAR GYÖRGY BÖLÖNI Aduc aici salutul scriitorilor maghiari. Noi preţuim deosebit de mult pe Caragiale, eminent scriitor, deoarece vedem în el un aprig, neînduplecat şi pasionat judecător al epocii sale, un critic al stăpânilor din răposata orânduire burghezo-moşierească. Excepţionalele piese ale lui Caragiale sunt jucate în teatrele noastre, iar cititorii ma­ghiari îl cunosc bine — din volumele sale — pe acest maestru român al nuvelei şi schiţei. Uniunea Scriitorilor Maghiari a or­ganizat la Budapesta un festival închinat lui Caragiale, aducând astfel omagiul său acestui mare scriitor a cărui operă, fiind o comoară naţională a poporului român, este totodată şi a noastră, este o comoară comună a literaturilor noastre, (aplauze). Este datoria noastră de scriitori să punem în valoare pe marii scriitori ai literaturii universale — aşa cum o facem astăzi cu Caragiale — care ne-au ajutat in dărâmarea vechii orânduiri burgheze. Ca­ragiale a lovit în această orânduire, scoa­ţându-i la iveală păcatele, demascând pe duşmanii poporului. Să urmăm pilda mari­lor clasici, să lovim în duşmanii păcii, fo­losind opera lui Caragiale drept armă în această luptă. In numele scriitorilor ma­ghiari vă spun : să învăţăm, tovarăşi, de la Caragiale, să fim îndrăzneţi, plini de pa­siune şi neînduplecaţi în lupta noastră îm­potriva vrăjmaşilor. (aplauze). SALUTUL SCRIITORULUI BULGAR ANDREI STOIANOV GULIAŞKI Permiteţi-ne să vă aducem un fierbinte salut din partea Comitetului pentru Şti­inţă, Artă şi Cultură din Republica Popu­lară Bulgaria, din partea Uniunii Scriito­rilor Bulgari şi a oamenilor de cultură din ţara noastră. Cu prilejul sărbătoririi centenarului unuia dintre scriitorii cei mai de seamă ai poporului român —■ Ion Luca Caragiale. (aplauze). Punându-se în scenă în teatrele noastre cunoscuta piesă „O scrisoare pierdută“ de I. L. Caragiale, publicând în presă o serie de articole, noi am sărbătorit centenarul lui Caragiale şi în ţara noastră. Opera lui Caragiale, reflectând ura poporului român împotriva burgheziei şi moşierimii, este strâns legată şi de trecu­tul de suferinţe al poporului bulgar. Căci demascând regimul burghezo-moşieresc din România, Caragiale în mod indirect a demascat şi regimul burghezo-moşieresc din Bulgaria. Iată pentru ce Caragiale, fiind un mare scriitor, luptător pentru fericirea poporului său, este în acelaş timp un scriitor al poporului bulgar şi al ori­cărui popor muncitor, de orice naţionali­tate ar fi; este un scriitor al oamenilor simpli de pretutindeni" (aplauze). Să nu uităm că aceste ceasuri frumoase se datoresc faptului că în lume există Moscova, datorită faptului că există marele Stalin. Noi cinstim şi vom cinsti sărbă­torile noastre culturale, pentru că puterea noastră este măreaţă şi de nebiruit, pen­trucă ea este puterea adevărului şi a dra­gostei pentru pace, pentrucă ea este puterea popoarelor care şi-au luat soarta în propriile lor mâini. (aplauze). SALUTUL SCRIITORULUI SUEDEZ HENRY PETER MATTHIS Sunt bucuros că pot avea prilejul să transmit acestei însufleţite adunări care sărbătoreşte centenarul marelui scriitor­­ L. Caragiale, un salut călduros din Sue­dia. Este salutul multor suedezi care au vizitat în ultimii ani Republica Populară Română, dar şi salutul a nenumăraţi alţi suedezi care au putut cunoaşte această frumoasă şi bogată ţară, viaţa liberă şi fericită a poporului român, din ziare, con­ferinţe şi filme. Avem profunda convingere că printr-o mai bună cunoaştere reciprocă a culturii şi artei lor, popoarele îşi pot îmbogăţi viaţa, întărind în acelaş timp forţele păcii. Noi credem că schimbul cultural din ce în ce mai activ între popoare poate con­tribui la cunoaşterea reciprocă, la înţele­gerea între popoare, la consolidarea păcii (aplauze). SALUTUL SCRIITORULUI BELGIAN CHARLES LOUIS PARON Strălucita sărbătorire a centenarului lui Caragiale în ţara dvs. este unul­ din sem­nele care vădesc superioritatea lumii păcii faţă de imperialismul american şi englez, care nu mai poate aduce omenirii decât război, distrugere, moarte. Provocatorii de război nu suportă nici măcar existenţa culturii. La noi, în Bel­gia, ca şi în Franţa, centenarul morţii lui Balzac, cea de a 50-a aniversare a morţii lui De Coster, autorul lui Eulenspiegel, această capodoperă a literaturii noastre naţionale, au fost trecute sub tăcere. Acordându-i lui Caragiale însemnătatea pe care o merită, sărbătorind centenarul naşterii sale cu atâta amploare aduceţi încă o contribuţie, prieteni români, la îm­bogăţirea culturii universale şi la lupta pentru o lume mai bună, la lupta pentru pace. Şi un asemenea efort constitue o pildă pentru noi în munca importantă care trebue dusă la noi în ţară. Mulţumim tuturor acelora, care, invi­tându-ne, ne-au făcut cinstea de a putea participa la această minunată manifestare a culturii şi a păcii. Mulţumim muncitorilor din ţara voastră, scriitorilor şi artiştilor voştri. Mulţumim conducătorilor ţării voastre, care, încă din timpul anilor grei, au dus o luptă neobosită pentru pace şi pentru fe­ricirea poporului lor. Mulţumim Uniunii Sovietice, fără exis­tenţa căreia noi nu ne-am afla astăzi întru­niţi aici. Mulţumim marelui corifeu al culturii, stegarul luptei pentru pace, către care se îndreaptă speranţele tuturor oamenilor muncii din lumea întreagă. Iosif Vissarionovici Stalin. (Aplauze şi ovaţii prelungite în cinstea marelui conducător de popoare). , SALUTUL SCRIITOAREI­­ PROGRESISTE GRECE MELPO AXIOT1 Sunt profund mişcată că mă găsesc printre voi şi că Vă pot aduce un salut frăţesc din partea tovarăşilor mei greci, (aplauze). Sunt fericită că am ocazia să sărbătoresc cu dvs. pe marele scriitor al poporului ro­mân, Ion Luca Caragiale. Poporul grec vă este foarte recunoscă­tor, pentru că în Republica voastră Popu­lară, copiii noştri, urmăriţi de imperialiştii americani care stăpânesc Grecia, au găsit un adăpost cald şi o primire părintească. Vă suntem recunoscători pentru că poporul român, prin organizaţiile sale, ne-a ajutat întotdeauna în campaniile de protest pentru salvarea eroilor poporului nostru din ghişrele morţii. Când poporul grec, prin lupta sa, va goni pe imperialiştii americani şi pe slu­gile lor, atunci vă vom invita, tovarăşi ro­mâni, pentru a sărbători împreună, la Atena, Republica Populară Greacă I (aplauze puternice). SALUTUL SCRIITORULUI FINLANDEZ ARVO TURTIAINEN Noi, finlandezii, avem deasemeni bucuria şi cinstea de a participa la cinstirea me­moriei marelui fiu al poporului vostru, scriitorul Ion Luca Caragiale. Caragiale este unul dintre acei meşteri ai cuvântului literar, care a descris stră­lucit epoca în care a trăit, epocă de ex­ploatare şi asuprire a poporului. In limba voastră există un cuvânt care sună mândru, un cuvânt care îmi place îndeosebi. Este cuvântul : trăiască. In nu­mele scriitorilor progresişti şi al artiştilor Finlandei, vreau să rostesc acest cuvânt pentru Republica Populară Română, pen­tru poporul ei, pentru reprezentanţii artei literare, plastice şi muzicale din România. (aplauze). SALUTUL SCRIITORULUI DANEZ HANS CHRISTIAN SCHERFIG Mulţumesc din toată inima tovarăşilor români, care mi-au dat posibilitatea să particip la această sărbătorire. Vă aduc un salut din partea colegilor mei, scriitori progresişti danezi (aplauze). In ţara mea, „domnii“ sunt foarte mân­dri de libertatea cuvântului şi de liberta­tea presei, care este garantată prin Consti­tuţie. Din păcate, adeseori, această liber­tate se transformă în libertatea de a spune minciuni. Adevărul este pentru ei mult mai periculos ! Din toate ziarele care apar în Dane­marca, numai unul singur spune adevă­rul — ziarul clasei muncitoare. Celelalte spun zilnic minciuni cu privire la Uniunea Sovietică şi la ţările de democraţie popu­lară. Nu am dat crezare acestor minciuni; totuşi, trebue să vă mărturisesc că sunt surprins cât de departe aţi ajuns în mi­nunata dvs. ţară. Cred că voi putea să vă mulţumesc cel mai bine, povestind adevărul despre tot ce am văzut şi am auzit în ţara dvs. Soco­tesc că acest adevăr poate contribui la cauza păcii, cauză măreaţă, căreia fiecare om trebue să-i dea ce are mai de preţ. (aplauze). SALUTUL SCRIITORULUI AUSTRIAC STEFAN HOCHREINER Ca delegat al scriitorilor progresişti din Austria, sunt profund impresionat de săr­bătorirea aniversării lui Ion Luca Cara­giale, sărbătorire Care arată câtă dragoste şi câtă stimă poartă poporul român mari­lor săi scriitori. Am avut şi eu bucuria de a putea cu­noaşte cu acest prilej succesele poporului român pe tărâm economic şi cultural. Ace­ste succese, caracteristice ţărilor de demo­craţie populară, arată forţa invincibilă a ideilor socialismului, superioritatea lor zdrobitoare asupra capitalismului. Oamenii muncii din Austria urmăresc cu multă dragoste aceste succese, care con­stitue un exemplu şi un îndemn pentru poporul austriac în lupta lui pentru liber­tate. Operele marelui Caragiale sunt arme spirituale, care denunţă adevărata faţă a exploatatorilor. De aceea, opera sa este un bun comun al tuturor oamenilor muncii în lupta lor pentru libertate. (aplauze). SALUTUL SCRIITOAREI NORVEGIENE MIMI SVERDLUP LUNDEN Mulţumesc Comitetului Naţional Jubi­liar pentru sărbătorirea centenarului naş­terii lui I. L. Caragiale, care m-a invitat în ţara dvs., dându-mi astfel putinţa de a vedea cum îşi făureşte poporul­­român o viaţă nouă, cum îşi desvoltă cultura sa. România este departe de noi, şi noi ştim prea puţine despre ţara dumnea­voastră. De aceea, simt o bucurie deose­bită că mi s’a dat prilejul să vizitez a­­ceastă ţară, să-i cunosc oamenii, ca să pot povesti poporului meu tot ce am văzut aci. Nu sunt de multe zile aici, dar am avut bucuria să constat că faceţi totul pentru a pune în lumină tot ceea ce e va­loros în cultura trecutului, în arta popu­lară. Sărbătorirea centenarului marelui Cara­giale mi-a arătat cum luptaţi pentru pace, căci fără pace, această muncă ar fi za­darnică, fără pace nu pot fi oamenii feri­ciţi, fără pace nu poate exista un viitor fericit, nici aici, nici în ţara mea, şi ni­căieri în lume. Vă doresc din toată inima fericire în munca voastră cea mare, şi pace pentru noi toţi. (aplauze). . Saluturile delegaţilor de peste hotare Cuvântarea rostită de scriitorul sovietic Arkadie Pervenţev Nr. 2239 .

Next