Scȃnteia, decembrie 1953 (Anul 22, nr. 2833-2859)

1953-12-15 / nr. 2845

r­lag. 4 SCÂNTEIA Partea americană a întrerupt tratativele de la Panmunjon _ PEKMN 14 (Agerpres). — China Nouă transmite: In comunicatul delegaţiei coreeano­­chineze la conferinţa de la Panmunjon se spune că la 12 Decembrie reprezentantul american, Arthur Dean, a părăsit sala de şedinţe întrerupând, pe termen nelimitat, tratativele în problemele cu privire la con­vocarea conferinţei politice pentru Coreea. Reprezentantul părţii coreeano-chineze, Ki Sue Boc, care a luat cuvântul la înce­putul şedinţei, a respins propunerea ame­ricană cu privire la ordinea­ votării la con­ferinţă. Reprezentantul american, a spus el, a propus ca la adoptarea de hotărîri la conferinţa politică fiecare parte să voteze ca un întreg şi ca aceste hotărîri să fie obligatorii numai pentru acele state ale părţii americane care vor fi de acord cu ele­ şi le vor­ semna. Aceasta înseamnă că şi în cazul când cealaltă parte, pronunţân­­du-se ca un vot unic, va vota pentru o propunere prevăzând retragerea trupelor străine din Coreea, guvernul S.U.A. va putea să refuze îndeplinirea acestei hotărîri, declarând că nu aprobă o astfel de propunere şi nu-şi va retrage trupele din Coreea. Chiar dacă cea­laltă parte va consimţi la rezolvarea pas- Comunicatul delegaţiei coreeano-chineze nică a problemei coreene, guvernul sud­­coreean va putea să declare că nu este de acord cu această hotărîre şi va re­fuza s’o îndeplinească. Ki Sue Boc a pus întrebarea : Cum va putea partea ameri­cană să asigure în acest caz îndeplinirea hotărîrilor adoptate la conferinţă , Dean, care este reprezentantul a 17 state, a de­clarat Ki Suc Boc, este de acord ca în anu­mite condiţii să fie invitate la conferinţă state neutre. In acelaşi timp, ministrul afa­cerilor externe al Coreei de Sud — ţară pe care o reprezintă Dean, dacă este să-l credem pe el — a protestat categoric îm­potriva participării oricărui stat neutru la conferinţa politică. Pe cuvintele cui te poţi bizui, pe cele spuse de Dean sau pe cele spuse de ministrul afacerilor externe al Coreei de Sud ? Dean s-a eschivat să dea un răspuns la întrebările puse, rostind în schimb un discurs calomnios la adresa părţii core­­eano-chineze. Reprezentantul părţii coreeano-chineze, Huan Hua, care a luat apoi cuvântul, a spus că Dean nu poate să răspundă la în­trebările puse deoarece aceasta ar dezvălui ţelul părţii americane, care constă în a permite unor anumite state să­ se eschi­veze de la îndeplinirea hotărîrilor conferin­ţei politice şi să pregătească terenul pen­tru viitoare acţiuni perfide ale acestor state. Luând cuvântul pentru a doua oară, Dean a încercat să silească delegaţia co­­reeano-chineză să accepte „proiectul de propunere“ prezentat de el şi a ameninţat că în caz contrar el va întrerupe tratati­vele. Neobţinând acest lucru, Dean a pă­răsit sala de şedinţe, întrerupând tratati­vele pe termen nelimitat. Comportarea re­prezentantului american dă în vileag pla­nurile concepute de mult de partea ameri­cană şi care au ca scop zădărnicirea con­ferinţei. Prin aceste manevre, partea ame­ricană încearcă în zadar să sperie partea coreeanochineză şi să împiedice convoca­rea conferinţei politice. Ea urmăreşte să reţină cu forţa peste 20.000 de prizonieri coreeni şi chinezi şi să menţină încordarea în relaţiile internaţionale. Comunicatul C.C. al Frontului Unit Democrat Patriotic Coreean PHENIAN 14 (Agerpres). — Agenţia Centrală Telegrafică Coreeană publică co­municatul Comitetului Central al Frontu­lui Unit Democrat Patriotic Coreean (F.U.D.P.C.) cu privire la atrocităţile să­vârşite de agresorii americani împotriva ostaşilor şi ofiţerilor din Armata Populară Coreeană căzuţi prizonieri. Intervenţioniştii americani, se spune în comunicat, călcând grosolan în picioare normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, au săvârşit în Coreea crime­­nemaiîntâlnite în istorie. Comitetul Central al Frontului Unit De­mocrat Patriotic Coreean a primit scrisori din partea multor prizonieri de război re­patriaţi care povestesc despre atrocităţile fără precedent săvârşite în lagărele ameri­cane. Pe baza unor cercetări minuţioase, C.C. al F.U.D.P.C. trag© următoarele con­cluzii : 1. Intervenţioniştii au săvârşit atrocităţi împotriva prizonierilor de război încăl­când Convenţia de la Geneva cu privire la comportarea faţă de prizonierii de ..război, precum şi alte norme unanim recunoscute ale dreptului Internaţional, ceeace este confirmat de fapte îndeobşte cunoscute care s’au petrecut în toate lagărele ame­ricane în întreaga perioadă în care s’au aflat acolo prizonieri de război. 2. Atrocităţile săvârşite de agresorii americani n’au un caracter întâmplător: ele au fost şi sunt săvârşite într-un mod organizat şi premeditat şi pe scara cea mai largă. Nu există niciun lagăr aflat sub controlul trupelor americane în care să nu 6© fi săvârşit asasinări în masă ale prizonierilor de război şi acte de violenţă împotriva lor. 3. Atrocităţile săvârşite de agresorii americani şi de clica l­siimanistă împo­triva prizonierilor de război se disting prin cruzimea lor fără precedent. Pentru a asasina ostaşii şi ofiţerii din Armata Populară Coreeană, căzuţi prizo­nieri, agresorii americani au făcut uz de metodele cele mai neomeneşti : au trecut peste ei cu tancuri, au turnat peste ei apă fiartă, au aţâţat câinii împotriva lor, i-au exterminat prin foamete şi frig. In timpul interogatoriilor prizonierii de război erau supuşi la cele mai bestiale torturi. Femeile erau batjocorite şi insultate cu cele mai urâte cuvinte. Toate aceste crime săvârşite de inter­venţioniştii americani împotriva prizonie­rilor de război, se spune în continuare în comunicat, urmăresc scopuri militaro-poli­­tice care ţintesc departe. Prin ameninţări, torturi şi asasinate, americanii au reţinut cu forţa prizonieri de război, silindu-i să renunţe la repatriere; americanii au pre­dat prizonieri de război d­icii­listumaniste pentru ca aceasta să-i folosească drept carne de tun. Americanii au dus în rândurile prizonie­rilor de război o propagandă deşănţată, au tatuat, făcând uz de forţă, pe corpul pri­zonierilor de război lozinci, inscripţii şi desene provocatoare.­­ Atrocităţile săvârşite de americani, se subliniază în comunicat, pot fi împărţite pe anumite etape, fiecare etapă având particularităţile ei. Prima etapă a atroci­tăţilor cuprinde perioada Decembrie 1950- Februarie 1951. In această etapă, ameri­canii au făcut pregătiri pentru reţinerea forţată a prizonierilor de război. In acelaşi timp americanii au folosit prizonieri de război drept cobai pentru experimentarea diferitelor tipuri de arme. Din primele zile ale lunii Februarie 1951, când a început transferarea in masă pe insula Cocledo a prizonierilor de răz­boi coreeni, până în Iulie 1952, durează a doua etapă a atrocităţilor săvârşite de americani. Această etapă se caracte­rizează prin înmulţirea cazurilor de asasinate şi de represiuni sângeroase în rândul ostaşilor din Armata Populară Coreeană căzuţi prizonieri. Din Iulie 1952 americanii au început să ducă în rândul prizonierilor de război o­ muncă de agitaţie pentru a-i sili să renunţe la repatriere. Perioada din Iulie 1952 până la înce­perea repatrierii prizonierilor de război constitue cea de a 3-a etapă a atrocităţilor săvârşite de americani. După ce au înţeles că niciun fel de propagandă, nu-i va ajuta să frângă voinţa neclintită a prizonierilor de război, americanii au recurs in această perioadă la cele mai bestiale torturi, acte de violenţă şi batjocoriri, făcând toate sforţările pentru a împiedica pe prizonierii de război să se înapoieze în patrie şi for­­ţându-i să rămână în Coreea de Sud. Acea­­stă etapă se caracterizează printr-o teroare deosebit de deşănţată în lagăre, prin asa­sinate în masă şi torturarea prizonierilor de război. Trebuie subliniat, se spune în comunica­tul C.C. al F.U.D.P.C., că violenţele şi atrocităţile săvârşite împotriva prizonieri­lor de război nu sunt crime izolate, în­tâmplătoare, săvârşite de unii militari americani. Dimpotrivă, aceste violenţe şi atrocităţi au fost minuţios pregătite şi ela­borate şi au fost săvârşite după un plan. La aceste atrocităţi au luat parte mari uni­tăţi militare care primiseră o pregătire specială în acest scop. Următoarele fapte dovedesc proporţiile acestor crime. Numai din materialele pre­zentate de prizonierii de război repatriaţi, numărul total al ostaşilor şi ofiţerilor din Armata Populară Coreeană căzuţi prizo­nieri şi care au fost ucişi depăşeşte 33.600. Numărul celor răniţi sau schilodiţi se ri­dică la câteva zeci de mii. Comportarea bestială a medicilor americani faţă de prizonierii de război PEKMN 13 (Agerpres). — China Nouă Societatea chineză de Cruce Roşie a publicat un raport in care sunt citate date dovedind că în tratamentul aplicat prizo­nierilor de război, militarii şi medicii din armata americană nesocotesc cu desăvâr­şire principalele ţeluri ale medicinei şi principiile omeniei. In raport este subliniat printre altele procentul neobişnuit de mare de amputări făcute prizonierilor de către chirurgii armatei americane. Din 840 de soldaţi, care au devenit invalizi şi schilozi, 135 au rămas fără mâini şi picioare în urma amputărilor care puteau fi evitate; în unele cazuri, amputările au constituit ade­vărate crime. Au fost supuşi unor ampu­tări 70% din bolnavi având mâinile şi picioarele degerate. Chirurgii militari din armata americană au nesocotit adesea principiile elementare ale chirurgiei, re­fuzând să trateze fracturi complicate şi alte răni cu ajutorul măsurilor profilac­tice prin anastomoza oaselor la fracturile deschise, prin aplicarea de şine­ şi pansa­mente de gips, precum şi prin luarea mă­surilor necesare împotriva complicaţiilor şi a urmărilor grave ale bolilor. Specialiştii care au examinat pe bolnavi au constatat că în rândul prizonierilor re­patriaţi se afla un număr neobişnuit de mare de bolnavi care sufereau de infla­­maţia cronică a organelor respi­retorii, din 657 de oameni, 90% sufereau de această boală. Aproximativ trei sferturi din prizonierii de război sufereau de tu­berculoză pulmonară. Evoluţia bolilor a dovedit în mod incon­testabil că bolnavii au fost prost îngrijiţi şi au fost maltrataţi în lagărele ameri­cane, ceea ce a constituit de fapt cauza îmbolnăvirii lor. Chiar în timpul bolii, autorităţile americane au continuat să le aplice un tratament barbar, făcând adesea uz de gaze toxice. Cine deţine puterea în ţările capitaliste Cu ani în urmă, preşedintele de pe atunci al S.U.A., Woodrow Wilson, în­­tr’umul din puţinele sale momente de sin­­ceritate, a spus: „Financiarii şi industria­şii su­nt stăpânii guvernului Statelor Unite... Veniţi la Washington şi veţi vedea că cei care deţin puterea în mod real sunt marii bancheri, marii industriaşi, mar­rii negustori, stăpânii marilor companii de căi ferate şi de navigaţie... Guvernul Sta­telor Unite este fiul adoptiv al intereselor speciale. Lui (guvernului N.R.) nu-i este permis să aibă propria sa voinţă..." Cunoscător în materie şi cu o expe­rienţă îndelungată în viaţa de culise a po­liticii S.U.A., Wilson a arătat astfel, fără sit­irea, adevărata faţă a ceea ce presa şi propaganda burgheză din S.U.A. numesc „democraţie" americană. Cuvintele lui Wilson sunt şi mai actuale astăzi, atât în S.U.A., cât şi în oricare din ţările capi­taliste. In prezent, marile monopoluri nu numai că şi-au subordonat întregul aparat de stat, legislativ, poliţienesc, judecăto­resc, dar şi-au trimis în guvern pe repre­zentanţii lor direcţi. Nu este de mirare că, odată cu aceasta, jefuirea şi exploa­tarea oamenilor muncii s’au înăsprit mai mult, că statul burghez se fascizează trep­tat, devenind adevărat infern pentru ma­joritatea zdrobitoare a populaţiei Nu este pentru nimeni un secret faptul că actualul guvern american este un gu­vern alcătuit din miliardari şi milionari. Presa americană l-a numit fără înconjur „un guvern al milionarilor pentru milio­nari". Sunt suficiente doar câteva exemple. De la conducerea trustului „General Motors", unul din furnizorii principali de armament din S.U.A., unde deţinea func­­ţia de preşedinte, Charles E. Wilson, a tre­cut direct în fruntea ministerului de război al S.U.A. Nici că se putea o mai „fericită îmbinare de interese”, ştiut fiind că ministerul pe care-l conduce Wilson are la dispoziţie marea majoritate a resurselor bugetare ale S.U.A. Titularul ministerului de finanţe este George Humphrey, mare magnat al capi­talului industrial şi bancar,din Cleveland, aflat în legătură directă cu grupurile mo­nopoliste ale lui Morgan şi Mellon. El este una şi aceeaşi persoană cu George Hum­phrey, al cărui nume figurează în 32 con­silii de administraţie diferite. O apartenenţă asemănătoare are Sin­clair Weeks, ministrul comerţului, direc­tor al Asociaţiei Naţionale a Industriaşi­lor (un fel de comitet de coordonare al pa­tronatului american în care sunt repre­zentate cele mai mari trusturi), membru în nenumărate consilii de administraţie a di­ferite fabrici şi bănci din Boston, principal acţionar al uzinelor „Gilette", director al uzinelor „Read and Boster". O încercare grosolană de a arunca praf în ochii maselor muncitoare a fost numi­rea în guvern în calitate de „muncitor” a lui Martin Durkin, de profesie boss (con­ducător, patron N.R.) sindical. Până acum câtva timp presa şi propaganda americană obişnuiau să afirme că în guvernul S.U.A., pe lângă miniştrii milionari se află şi un „muncitor" (adică Martin Durkin). Acum, în urma demisiei lui Durkin, care a con­siderat că rămânerea lui într-un guvern care duce în mod atât de făţiş o politică de favorizare a patronilor şi de asu­prire a muncitorilor l-ar demasca cu desăvârşire ca o unealtă a marelui ca­pital, locul de ministru al muncii a fost ocupat de James P. Mitchnel, fost director­ul personalului şi consilierul patronilor mai multor firme americane pentru pro­blemele privind relaţiile cu muncitorii.. Până şi basmul cu ministrul „muncitor” s-a spulberat. Aceeaşi situaţie există şi în rândurile Congresului (parlamentului) american. Printre membrii Camerei reprezentanţi­lor şi ai Senatului nu se află în prezent niciun reprezentant al oamenilor muncii americani. Mai mult de jumătate din mem­brii celor două camere ale Congresului sunt recrutaţi dintre avocaţii care au strânse legături cu corporaţiile industriale şi financiare, iar aproximativ o treime sunt ei înşişi bancheri şi businessmeni. Cei­lalţi sunt mari fermieri, leaderi reacţio­nari ai sindicatelor, etc. După ce intră în parlament, aceşti repre­zentanţi ai trusturilor, care în timpul fie­cărei campanii electorale îi linguşesc pe alegători şi le jură că le vor fi devotaţi, aruncând în dreapta şi în stânga promi­siuni de tot felul, uită de toate acestea şi votează diferitele legi menite să înăs­prească şi mai mult exploatarea sălbatică a acelora care i-au „ales”. Un fenomen tipic pentru viaţa parlamen­tară din S.U.A. este aşa numitul „lob­­bysm”. „Lobbysmul“ este in fond o me­todă care asigură controlul marilor mo­nopoluri nu numai asupra Congresului dar şi asupra diferitelor instituţii de stat. Me­toda este simplă şi se reduce la o ope­raţiune de vânzare-cumpărare. Prin dife­riţi samsari, marile monopoluri oferă do­lari şi cumpără voturile membrilor Congre­sului şi hotărîrile judecătorilor sau şeri­filor. Lobbyştii mişună pe culoarele (de unde le vine şi numele — lobby înseamnă în limba engleză, culoar) parlamentului şi ale insti­tuţiilor şi aranjează afacerile cu a căror „aranjare” au fost însărcinaţi de către patronii lor. Procedeul obiş­nuit este mita. După datele Aso­ciaţiei americane a mecanicilor, industria­şii au avansat, prin agenţii lor, lobbyştii, aproape 100 milioane dolari pentru a face să fie votată de către Congres legea an­ti muncitorească Taft-Hartley, denumită de către muncitorii americani „legea muncii sclavagiste”. Lobbyştii, agenţi ai diferite­lor monopoluri, sunt cei care au făcut să fie suprimat de către parlament controlul asupra preţurilor; ei sunt coautorii legii asupra creditelor şi producţiei de război. Tot în urma presiunilor şi manevrelor lor, Congresul a refuzat să acorde fonduri din bugetul federal pentru construcţiile de lo­cuinţe. O puternică influenţă asupra Congresu­lui S.U.A. o exercită lobbyştii reuniţi în jurul aşa numitei „China lobby” (cercurile ultra-reacţionare care susţin pe marioneta americană din Taiwan, Cian Cai-şi). Interesele monopoliştilor vest-germani şi ale clicii revanşarde de la Bonn sunt re­prezentate de o altă bandă de mituitori numită „German lobby”. Având în vedere influenţa lobbyştilor asupra vieţii de stat a S.U.A., presa americană a nu­mit pe drept cuvânt acest fenomen tipic american „a treia Cameră a Congresului” sau „guvernul invizibil". Dacă „lobbysmul” este un fenomen ti­pic american, nu mai puţin „american” este fenomenul întrepătrunderii de interese între marile monopoluri, organele de stat şi... gangsteri. Gangsterismul este un re­zultat al putreziciunii şi descompunerii imperialismului american. El este folosit deasemenea ca un mijloc de control al mo­nopoliştilor asupra vieţii publice, politice şi de stat în domenii unde acestora nu le reuşesc întotdeauna diferitele lor metode „cinstite”. Atât de strâns ,’a împletit în S.U.A. politica cu gangsterismul încât cu greu poţi stabili unde acţionează gang­sterii şi unde politicienii. Exemple de „aleşi” ai monopolurilor şi ai gangsterilor se pot da multe, atât în aparatul de stat central cât şi în cel local. Cităm unul dintre cele mai tipice : Dewey, guvernator al statului New York şi fost candidat nenorocos al republicanilor la preşedinţia S. U. A., avea strânse legături de prietenie şi de afaceri cu un binecunoscut gangster, Charles Luciano. Dewey şi Luciano s-au „ajutat” reciproc în nenumărate rânduri. Când „din nefericire” Luciano a fost arestat şi condamnat la mulţi ani de temniţă pentru trafic de came vie, guvernatorul Dewey a aranjat în aşa fel lucrurile, încât după puţin timp pe­deapsa lui Luciano a fost redusă. Ceva mai târziu Luciano a fost pus în libertate şi a plecat în ţara sa de baştină, Italia, de unde a continuat să conducă activitatea gangsterilor din New York şi să întreţină legături cu prietenii suspuşi de peste Ocean. Mc­Grath, fost ministru al justiţiei, şi judecătorul Tom Clark dela Curtea Su­premă, care s’a evidenţiat prin zelul depus iv, procesul intentat celor 11 fruntaşi al Partidului Comunist din S.U.A., erau re­numiţi pentru şperţurile primite şi pentru legăturile cu gangsterii şi cu oamenii de afaceri. Un alt fost ministru al justiţiei, Harry M. Daugherbhy, a declarat, după câtva timp dela ocuparea acestui post: „înainte n’aş fi dat nici 30 de cenţi pen­tru postul de ministru al justiţiei, acum însă n'aş renunţa la el nici pentru un mi­lion de­­dolari”. In slujba monopolurilor se află şi po­liţia. Ea este folosită în S.U.A. nu, cum s’ar putea crede, pentru combaterea crimi­nalităţii crescânde. Manevrată de către marii© monopoluri, poliţia cu întregul ei aparat de represiune este îndreptată spre reprimarea mişcării poporului american pentru pace şi pentru un trai mai bun In vreme ce luptătorii pentru pace şi de­mocraţie sunt hăituiţi şi prigoniţi cu săl­băticie, gangsterii sunt lăsaţi să opereze în voie. Când din întâmplare vreun gang­ster încape pe mâna poliţiei, el ajunge să se simtă acolo ca î n sânul familiei. Faimo­sul Diltinger, supranumit „inamicul pu­blic nr. 1“ a fost închis pentru scurt timp La ce fel de regim a fost supus acest gang­ster au arătat unele ziare, care, cu această ocazie, au publicat o fotografie infăţişân­du-l pe Diliinger îmbrăţişat cu procurorul şi cu directorul închisorii Controlul întregii vieţi de stat de către marile monopoluri este astăzi un fenomen caracteristic nu numai pentru S.U.A. El se întâlneşte în mai mare sau mai mică mă­sură în fiecare ţară capitalistă. Să luăm de pildă Anglia. Compoziţia Camerei Comunelor este destul de semni­ficativă pentru a ne da seama în mâna cui se află puterea. Chiar atunci când avea o majoritate laburistă, Camera Comunelor număra 139 rentieri, 27 mari moşieri, 37 industriaşi şi 114 bancheri, generali şi avocaţi. Cealaltă Cameră, numită a Lor­zilor, nu este aleasă nici chiar în sensul burghez al cuvântului. Ea este numită de rege din rândul marilor moşieri, indus­triaşi, bancheri, conţi, viconţi, marchizi, duci şi alte asemenea personagii „onora­bile" care trăiesc pe spinarea oamenilor muncii. In Germania occidentală, puterea se află­­ cu sprijinul autorităţilor de ocupaţie apusene — în mâinile revanşarzilor şi mi­­litariştilor germani, în spatele cărora stau aceleaşi monopoluri care l-au finanţat şi pe Hitler. In prezent, în parlamentul de la Bonn figurează 42 directori sau func­ţionari superiori, 34 „întreprinzători”, 38 avocaţi, 41 moşieri. Viitoarea armată mer­cenari este reprezentată în Bundestag de un viceamiral, un general şi un căpitan locotenent. In noul Bundestag figurează deasemenea principalii reprezentanţi ai industriei grele: Robert Pferdmenges, complice al lui Hitler, şi Schamberg, mare bancher din Hamburg. Lista noului guvern format de Adenauer cuprinde fascişti notorii care au dus o In­tensă activitate in slujba hitlerismului. Pregătind­u-se cu însufleţire în vederea alegerilor de deputaţi în sfaturile popu­lare care vor avea loc la 20 Decembrie, oamenii muncii din ţara noastră compară timpurile de azi cu timpurile apuse pen­tru totdeauna, când şi la cânma ţării noas­tre se aflau doar moşieri, bancheri, fabri­canţi şi „oameni de casă” de-ai lor. Fie că erau liberali sau ţărănişti, odată ajunşi la putere jefuiau cât puteau, scoteau şapte piei de pe spinarea omului muncitor şi, pe deasupra, puneau bogăţiile ţării la dis­poziţia capitaliştilor străini. Aşa se face că la urma urmei, proprietarii de trusturi din America, din Anglia, Germania erau stăpâni absoluţi nu numai la ei acasă, dar şi la noi şi în atâtea alte ţări „înapoiate". Astăzi oamenii muncii din Republica Populară Română, stăpâni in patria lor liberă, pe bogăţiile ţării, participanţi ac­tivi la conducerea statului şi a treburilor obşteşti îşi aleg în organele puterii de stat, de sus şi până jos, pe reprezentanţii lor direcţi, oameni ai muncii de la oraşe şi sate. Comparând situaţia din ţara noastră cu cea din lumea capitalistă — lumea robiei, a lipsei de drepturi şi a asupririi celor ce muncesc — cetăţenii patriei noastre sunt plini de mândrie pentru orânduirea noastră democrat-populară, expresia nă­zuinţelor şi intereselor lor vitale, şi sunt hotărîţi să lupte cu toate forţele pentru întărirea şi consolidarea ei. N. PLOPEANU ★ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA­ Bucureşti, Piaţa „Scânteii",­ Tel. 7.60.10, 7.60.20, 7.60.40, 7.60.00, 7.61.30, 7.61.40 Mişcarea pentru apărarea păcii în Germania şi Franţa încheierea Congresului luptătorilor pentru pace din Germania BERLIN 13 (Agerpres). — TASS trans­mite : La 12 Decembrie a avut loc la Weimar şedinţa de închidere a Congresului luptă­torilor pentru pace din Germania. Parti­cipanţii la Congres au adoptat un apel către poporul german şi un mesaj de salut adresat popoarelor din ţările vecine cu Germania. La Weimar, Halle, Brandenburg, Leip­zig şi într-o serie de alte oraşe mari au avut loc demonstraţii şi meetinguri ale oamenilor muncii în cinstea Congresului. Conferinţa naţională a partizanilor păcii din Franţa PARIS 13 (Agerpres). — Ziarul „L’Humanité“ anunţă că la 12 Decembrie s’a deschis la Paris o confe­rinţă naţională a partizanilor păcii din Franţa. La lucrări­le conferinţei participă 500 de delegaţi din toate colţurile ţării. Pe ordinea de zi se află două chestiuni: 1) Lucrării© sesiunii Consiliului Mon­dial al Păcii şi lupta poporului francez pen­tru asigurarea securităţii Franţei şi pen­tru micşorarea încordării internaţionale. 2) Formele de organizare a mişcării partizanilor păcii şi măsurile menite să asigure cea mai mare extindere şi eficaci­tate a campaniei desfăşurate în ţară. Sesiunea blocului agresiv al Atlanticului de Nord PARIS 14 (Agerpres).­ Agenţiile de presă anunţă că la 14 Decembrie s-a des­chis la Paris sesiunea consiliului miniş­trilor afacerilor externe şi de război din cele 14 ţări membre ale organizaţiei nord­­atlantice. Sesiunea va dura trei zile şi va avea de examinat o serie de probleme legate de reînarmarea ţărilor occidentale. Agen­ţia Reuter precizează că „ordinea de zi oficială” cuprinde între altele „darea de seamă a lordului Ismay, secretarul gene­ral al N.A.T.O., (blocul Atlanticului de Nord — N.R.), reexaminarea situaţiei in­ternaţionale, raportul şefilor de stat ma­jor care formează comisia militară. Mi­niştrii de externe al celor trei mari puteri occidentale, Dulles, Ederj şi Bidault, vor prezenta dări de seamă asupra conferinţei din Bermude“. Discuţiile privitor la înfiinţarea aşanu­­mitei „comunităţi defensive europene" se vor axa în special pe problema germană. Din relatările agenţiei Reuter reiese că discuţiile vor fi destul de anevoioase, în­trucât ,,ei (participanţii la conferinţă — N.R.) sunt de acord că alienţa atlantică... se află în faţa unei perioade dificile”. Agenţiile occidentale cred că acestei situaţii se datoreşte faptul că Dulles a venit însoţit de o suită deosebit de nu­meroasă, din care fac parte, printre alţii: Charles­­ Wilson, ministrul de război, Humphrey, ministrul de finanţe, Douglas MacArthur, care în prezent deţine funcţia de consilier al Departamentului de stat, Livingstone, Merchant şi McCardle, se­cretari de stat adjuncţi. Ziarele au semnalat totodată sosirea la Paris a cancelarului Adenauer. El va participa la actuala sesiune cu toate că, după cum se ştie, Germania occidentală nu face parte în mod oficial din blocul atlantic. Abia descins în capitala Franţei, Ade­nauer a şi început să desfăşoare o in­tensă activitate. Aceasta a creat la Par­­is o impresie penibilă. Agenţiile de presă au transmis o serie de ştiri privi­toare la întrevederile avute de cancelar cu Dulles, Eden şi Bidault. In cadrul unei conferinţe de presă, Ade­nauer a folosit expresii şi un ton conside­rate de cercurile politice franceze ca o nouă presiune exercitată asupra Franţei cu consimţământul S.U.A. şi Angliei şi o ameninţare directă la adresa Franței pen­tru ca aceasta să grăbească ratificarea acor­durilor de la Bonn şi Paris. P­e scurt • Potrivit relatărilor presei, Janet Jagan, secretarul Partidului popular pro­gresist din Guyana britanică, şi alţi nouă membri ai Partidului popular progresist, printre care şi Brindley Benn, preşedin­tele Ligii tineretului, au fost arestaţi la 13 Decembrie, fiind acuzaţi de încălcarea decretului cu privire la „starea excepţio­nală”. Până la proces cei arestaţi au fost eliberaţi pe cauţiune. • La 11 Decembrie a avut loc la Monte­video (Uruguay) un meeting de protest îm­potriva creşterii scumpete­. La meeting au participat peste 10.000 de oameni ai mun­cii din oraş şi delegaţii din multe depar­tamente ale ţării. • Ziarul indonezian „Harian Sed­uh" publică un articol semnat de Mohamed Tabrani, membru în misiunea guverna­mentală indoneziană care a încheiat recent la Pekin un acord de colaborare economică cu R. P. Chineză. Comentând rezultatul favorabil al tratativelor, Mohamed Ta­­forani scrie: „Relaţiile de prietenie dintre China şi Indonezia trebue întărite tot mai mult". • După cum relatează ziarul „Pakistan Times“, preşedintele adunării constituante din Djammu şi Caşmir, Guliam Mohammed Sadac, luând cuvântul la Djammu, a de­clarat : „Pactul americano-pakistanez va crea primejdia amestecului puterilor occi­dentale în afacerile interne ale ţărilor Asiei. A sosit momentul ca popoarele In­diei, Pakistanului şi ale altor ţări din Asia să respingă această ameninţare". • Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a numit pe Coroboc­chin Alexei Petrovici trimis extraordinar şi plenipoten­ţiar al U.R.S.S. în Etiopia. Prezidiul So­vietului Suprem al U.R.S.S. a eliberat pe Rîbacov Vasili Arsenievici din funcţia de trimis extraordinar şi plenipotenţiar al U.R.S.S. în Etiopia, în legătură cu trecerea sa la o altă muncă. • La 11 Decembrie 6’a deschis la Delhi prima Conferinţă naţională a Asociaţiei pentru prietenia indo-chineză. In aceeaşi zi, preşedintele Indiei, Radjendra Prasad, a primit delegaţia culturală chineză, con­dusă de Din Sî-lin, ministru adjunct al cul­turii al Republicii Populare Chineze, iar primul ministru al Indiei, Nehru, a oferit un dejun în cinstea delegaţiei. • La 13 Decembrie, Ciu En-lai, minis­trul afacerilor externe al Guvernului Cen­tral Popular al R. P. Chineze, a primit pe P. F. Iudin, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al U.R.S.S. în Republica Populară Chineză, în legătură cu apro­piata prezentare a scrisorilor sale de acre­ditare. • Tribunalul regional din Budapesta a judecat procesul lui Endre Zadar şi al celor 5 complici ai lui, acuzaţi de activit­­ate subversivă împotriva regimului demo­crat-popular. Tribunalul a condamnat pe Endre Zudar la 14 ani închisoare, pe Gá­bor Pál­fai, László Jeney şi Bela Bársony la 10 ani închisoare, pe soţia lui Endre Zudar şi pe László Luka la câte 7 ani în­chisoare. Nr. 1345 Consfătuirea pomicultorilor şi legumicultorilor din regiunea Stalin cu biologul R. Palocsay ORAŞUL STALIN. — Duminică dimi­­neaţa biologul Rudolf Palocsay, laureat­ al Premiului de stat, directorul staţiunii experimentale pomicole din Cluj, s’a întâl­nit cu pomicultorii şi legumicultorii din regiunea Stalin. La consfătuirea organi­zată de filiala S.R.S.C. Oraşul Stalin, au luat parte ţărani colectivişti şi ţărani cu gospodării individuale, profesori şi tehni­cieni, elevi ai şcolilor medii agricole şi studenţi ai Institutului de Silvicultură. Tov. Rudolf Palocsay a arătat că în cei 27 de ani de cercetări în domeniul agro­­biologiei a obţinut o serie­ de realizări. Vaoarea acestora a crescut în anii puterii populare, când i s’au creat toate condiţiile necesare desfăşurării în bune condiţiuni a muncii de cercetare. Aplicând învăţăturile marelui biolog sovietic I. V. Miciurin, tov. R. Palocsay a reuşit să obţină o serie de noi soiuri de plante legumicole şi pomi fructiferi mai productivi şi mai rezistenţi. Prin altoirea ardeilor pe roşii, a obţinut un hibrid care are pe o singură tulpină câte 50-60 fructe. Din altoitul piersicului pe migdal amar a realizat u­n nou soi de piersic foarte re­zistent la atacurile afidelor — dăunători ai piersicilor. Fiecare fruct al noului soi de piersic are o greutate de 200-350 gr. După îndelungi cercetări, tov. R. Palocsay a rea­lizat o serie de noi soiuri de meri care dau o producţie de 10 ori mai mare decât merii nealtoiţi; hibrizi de vişini cu o pro­ductivitate de 20 ori mai mare ca a vişi­nilor cunoscuţi până acum şi cu o mare rezisten­ţă la frig ; soiuri noi de gladiole a căror floare are un diametru de 19 cm.; floarea soarelui altoită al cărei capitul are un diametru de 52 cm., etc. In momentul de faţă, în laboratoarele, serele şi live­zile centrului experimental de­ Cluj, un colectiv de agrobiologi condus de­­ tov. R. Palocsay studiază cu ajutorul ştiinţei miciuriniste posibilităţile de a crea noi soiuri pomicole şi legumicole. Numeroşi participanţi la consfătuire, ca Alexandru Aron, preşedintele gospodăriei agricole colective din comuna Laslea, şi numeroşi alţi colectivişti şi-au exprimat hotărîrea de a folosi noile cuceriri ale ştiinţei agrobiologice. (Agerpres) Sosirea unei delegaţii de femei din R. P. Ungară Duminică a sosit în Capitală o delegaţie a Uniunii Femeilor Democrate din R. P. Ungară, în frunte cu Margareta Vardai, membră a secretariatului Uniunii Femeilor Democrate din R. P. Ungară. Membrele delegaţiei vor vizita diferite oraşe ale ţării noastre şi vor face un schimb de experienţă cu comisiile de fe­mei din R.P.R. Luni seară la Sfatul popular al Capita­lei, membrele delegaţiei maghiare au avut o consfătuire cu comisia de femei de pe lângă Sfatul popular al Capitalei şi cu pre­şedinte ale adunărilor delegatelor de femei din Bucureşti. (Agerpres) INFORMAŢII Luni 14 Decembrie a.c. ministrul Afacerilor Externe S. Bughici, a primit în audienţă pe d. Pierre Francfort, mi­nistrul Franţei la Bucureşti, în legătură cu apropiata depunere a scrisorilor de acreditare. (Agerpres) Manifestări sportive In Gala Floreasca, din Capitală, s-au desfăşurat Duminică ultimele jocuri de volei contând pentru desemnarea echipei campioane a R.P.R. pe anul 1953. Cu acest prilej formaţia bucureşteană Dinamo a obţinut o nouă victorie, învingând echipa Ştiinţa­ Craiova. Totalizând cel mai mare număr de puncte — 18 — echipa Dinamo a cucerit titlul de campioană a R.P.R. Tre­bue subliniat faptul că în decursul finale­lor campionatului, formaţia Dinamo nu a suferit nicio înfrângere. Campionatele de şah al R.P.R. se apro­pie de sfârşit. Duminică după amiază, în cadrul rundei XIV, fruntaşii clasamentu­lui au susţinut partide deosebit de grele, întrucât partenerii lor le-au opus o dârză rezistenţă. Voiculescu n’a reuşit decât un rezultat de egalitate în partida cu Drimer. Repeter­­ele atacuri întreprinse de Bălănel în par­tida cu Rădulescu n’au fost încununate de succes, ceea ce a făcut ca şi această în­trecere să se încheie remiză. După 5 ore de joc, partida Troianescu- Halic a fost întreruptă, într’o poziţie de avantaj pentru Halic. La reluare, Luni după amiază, Troianescu n’a reuşit să echilibreze jocul, dând prilej partenerului său să obţină victoria. Celelalte partide desfăşurate .Duminică şi Luni s-au încheiat cu următoarele rezultate : Ciocâltea-Suti­­man 1—0 ; Soos-Şt. Szabó 1—0 ; Erdely- I. Szabó 1—0 ; Popa-Gavrilă 1—0 ; Bălă­­nel-Pope 1—0; Troianescu-Şt. Szabó 1—0; Botez-Silberman 1—0 ; Sutiman-Botez 1—0. Partidele Crețulescu-Reicher, Rădu­­lescu-Voiculescu, Erdely-Silberman, Rei­­cher-Drimer s’au încheiat remiză. In prezent I. Bălănel se află în fruntea clasamentului, având IOV2 puncte. SPECTACOLELE DE AZI TEATRE : Naţional ,,I. L. Caragiale“ (Studio) : Nunta lui Crecinschi ; Naţional „I. L Caragiale“ (Comedia) : Matei Millo sau Căruţa cu paiaţe ; Municipal : Pădurea ; Studioul Actorului de film „C. Nottara" : Iaşii în carnaval; Ansamblul de Estradă al R.P.R. : Concert de muzică distractivă ; Armatei (B­dul G-ral Magheru) ; Cazul Bennet. CINEMATOGRAFE: Patria. Bucureşti, înfrăţi­rea între popoare ; Zorile deasupra Niemenului ; Republica : Festivalul filmului pe tema . ..Teatrul sovietic pe ecran“ — Liubov Iarovaia ; I. C. Frimu : Căpitan la 15 ani ; Maxim Gorchi, „8 Mai“ : Centenarul Teatrului National ,,1. „ Cara­giale“. Campionatele mondiale de tenis de masă ; ■ Elena Pavel : Stepan Razin ; Lumina : Magazin de stat ; Victoria : Fata cu părul cărunt ; Timpuri Noi (Bulevard): Circuitul ciclist al R.P R . Sport sovietic nr. 6. Jurnal românesc nr. 49, Jur­nal sovietic nr 56 Zai şi Cic (desen ani­mat) ; Gh. Doja, Libertăţii . Nu-i fuce sub măslini ; Alex. Popov : Povestea unui om ade­vărat ; 8 Martie : Neastâmpăraţii ; Vâslit* Roab­ă : Toată lumea pe stadion . Cultural : Hoţi de bici­clete ; Griviţa : Casa mult visată ; Alex Sahia : Aventură la castel ;Flacăra: Volpone:­­ Vladimi­­rescu : Undeva în Bizoni» ; Arta: Donca Simo : Balaurul ; Popular : Pe aliţele cântului (Rimschi Corsacov); M. Eminescu : Elixirul dragostei Mio­riţa : Ţiganii : Moşilor, prin India ; 23 August : Reţeaua morţii : Ilie Pintilie : Preludiul floriei ; Volga : Trei povestiri ; 1 Mai: Destinul unor femei: N. Bălcescu : Lupii şi oile ; Rahova : Bătălia din golfu­l Caliacra (Amiralul Irsacov), (Seria I a); Olga Banele : Scutierul şi cenuşăreasa ; Constantin Da­vid : Nepoţii gornistului (seria l-a). Tiparul­­ Combinatul poligrafic Casa Scânteii „I. V. STALIN"*

Next