Scînteia, august 1970 (Anul 39, nr. 8503-8532)

1970-08-19 / nr. 8521

C­ronica zilei SOSIREA AMBASADORULUI REPUBLICII DEMOCRATICE CONGO LA BUCUREŞTI Marţi după-amiază a sosit în Capitală Theodore Kondo Belan, noul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Demo­cratice Congo în Republica Socia­listă România. ★ Ministrul relaţiilor externe al Republicii Columbia, Alfredo Vas­­quez Carrizosa, a transmis o tele­gramă ministrului afacerilor ex­terne al Republicii Socialiste Ro­mânia, Corneliu Mănescu, în care adresează sincere mulţumiri pen­tru mesajul de felicitare primit cu ocazia desemnării sale în ■ această funcţie. ★ Ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu, a primit din partea secretarului de stat pentru afacerile externe al Canadei, Mit­chell Sharp, o telegramă de mul­ţumiri pentru felicitările trans­mise cu ocazia Zilei naţionale a Canadei. * Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Denis Seward Laskey, a oferit marţi un cocteil cu oca­zia vizitei în ţara noastră a pre­şedintelui comitetului de condu­cere al Centrului Marea Brita­­nie-Europa de est, Gilbert Lang­­den, membru în parlamentul bri­tanic. Au participat Mihnea Gheor­­ghiu, prim-vicepreşedinte al In­stitutului român pentru relaţiile culturale cu străinătatea, Octav Livezeanu, vicepreşedinte al in­stitutului, funcţionari superiori din Ministerul Afacerilor Exter­ne şi I.R.R.C.S., ziarişti. ★ La Oradea s-a deschis expoziţia pictorului contemporan polonez Waclaw Taranczewski. Expoziţia — care va rămîne deschisă timp de trei săptămîni — cuprinde pes­te 40 de lucrări reprezentative din opera artistului. (Agerpres) SCI­NT El A — miercuri 19 august 1970 A apărut revista „LUPTA DE CLASĂ“ nr. 8/1970 Numărul pe luna august al revistei se deschide cu edito­rialul intitulat „Gloriosul nostru partid". In continuare se publi­că articolul „Linii directoare ale cercetărilor prospective“, sem­nat de MIRCEA MALIŢA. Sub titlul „Centralism şi democraţie in conducerea economiei“ sunt inserate­ apoi articolele şi studii­le „Lărgirea atribuţiilor unită­ţilor productive“ de DUMITRU JOIŢA, „Competenţe la nivelul răspunderilor“ de ST. DINCA şi „Asociaţiile intercooperatiste — expresie a perfecţionării rela­ţiilor de producţie in agricul­tură“ de GH. DINDERE. Revista mai cuprinde inter­venţiile la dezbaterea organizată de Academia de ştiinţe sociale şi politice cu tema „Suverani­tatea şi dreptul internaţional contemporan“, urmate de o suită de studii şi articole : „La 200 de ani de la naşterea lui Hegel“ de D. D. ROŞCA, „Confluenţe şi sinteze“ de AUREL BARAN­­GA, „Acţiunea cultural-educati­­vă pentru adulţi şi universităţile populare“ de EMIL IORDA­­CHESCU, „Cultivarea convinge­rilor materialiste“ de ALEXAN­DRU­­­GOLIANU, „Adevărata criză în gindirea socială occi­dentală“ de SILVIU BRUCAN. La rubrica „Opinii“, RADU MĂNESCU semnează articolul „Cu privire la tratarea proble­melor monetare în unele lecţii de economie politică“, iar C. PINTILIE, „Modernizarea prac­ticii în producţie a studenţilor economişti“. Revista mai cuprinde rubrici­le „Pagini de istorie“, în cadrul căreia se publică studiul „Pa­triotism şi internaţionalism în vechea mişcare socialistă din România“ de M. BADEA, „Do­cumentar", care cuprinde comu­nicările „Obiective fundamenta­le ale revoluţionarilor din Coreea de sud“ şi „Situaţia demografică mondială“. Numărul se încheie cu rubrica „Critică şi bibliogra­fie“, susţinută de L. STROJA cu recenzia „Pledoarie pentru o nouă geografie economică a lumii“. vremea lem­­in­­ară. Vremea a fost insta­bilă" la început în vestul­ şi nordul ţării, unde cerul a prezentat înno­­rări mai accentuate şi au căzut aver­se locale însoţite de descărcări elec­trice. In cursul după-amiezii, averse izolate s-au semnalat în zona sub­carpatică a Munteniei, Bărăgan, Do­­brogea şi sudul Moldovei. Vîntul a suflat potrivit, cu intensificări izo­late, predominînd din sectorul vestic. Temperatura aerului la ora 14 oscila între 15 grade la Ocna Şugatag şi 30 de grade la Giurgiu. In Bucureşti . Vremea a fost în general frumoasă, cu cerul variabil. După-amiaza a plouat slab. Vîntul a suflat slab, pină la potrivit. Temperatura maxi­mă a fost de 30 de grade. Timpul probabil pentru zilele de 20, 21 și 22 august. In vară : Vremea continuă s­ă se amelioreze în prima parte a intervalului, apoi, ...devine ușor instabilă, începînd din nord­­vest. Vor cădea ploi locale sub for­mă de averse, mai ales in zona de munte şi în jumătatea de nord a ţării. Vînt potrivit. Temperatura în creştere uşoară la sfîrşitul intervalu­lui. Minimele vor fi cuprinse între 8 şi 18 grade, iar maximele între 19 şi 29 de grade. In Bucureşti : Vreme răcoroasă la început, apoi în încăl­zire. Cerul schimbător, favorabil ploii sub formă de averse. Vînt po­trivit. (Urmare din pag. I) grîu au fost amplasate după legu­minoase. Ca plante premergătoare, ponderea au deţinut-o paioasele, re­­prezentînd 50 la sută din suprafeţe, restul urmînd pe terenurile eliberate de porumb. Am amintit că 50 la sută din grîu a urmat după păioase, adică tot după grîu. Dar aceasta nu este totul. In unele unităţi agri­cole, griul s-a cultivat 4—5 ani la rind pe acelaşi loc. Aceasta duce, după cum se ştie, la creşterea gra­dului de îmburuienare a terenului, la înmulţirea bolilor şi dăunătorilor specifici acestei culturi. In trecut, orice ţăran mai priceput ştia că nu poate pune mai mult de doi ani la rind griul pe acelaşi loc şi de aceea făcea un asolament care, chiar dacă era empiric, permitea o rotaţie a culturilor. Specialiştii noştri care au vizitat unele ţări străine au venit cu ideea monoculturii, zicînd că griul merge pe acelaşi loc mai mulţi ani la rind. Dar nu numai că au venit cu această idee, ci, fără să ţină seama de condiţiile concrete de aplicare, au şi susţinut-o ani la rind. Unde dace această situaţie este uşor de ghi­cit. Iată de ce alegerea premer­gătoarelor pentru grîu trebuie făcută cu multă grijă. Acolo unde s-a negli­jat acest aspect, producţiile se men­ţin la un nivel necorespunză­­tor. La cooperativa agricolă din Călăraşi, judeţul Ialomiţa, pe par­celele unde griul s-a semănat pe acelaşi teren 6—9 ani la rind, recol­ta a fost cu 50 la sută mai mică faţă de terenul care fusese ocupat cu alte plante premergătoare. Insă cel mai convingător exemplu îl oferă, din păcate, întreprinderile agricole de stat din judeţul Con­stanţa care, cultivind cea mai mare suprafaţă de griu după păioase, au obţinut în acest an o recoltă de grîu la nivelul cooperativelor agricole din judeţe, unităţi care au folosit cantităţi mai mici de îngrăşăminte chimice decît întreprinderile agricole de stat. Tov. Sergiu Chiriacescu, teh­­nologul-şef al Trustului I.A.S. Con­stanţa, motivează: „Griul a fost am­plasat in proporţie de 67 la sută tot după grîu. Pe 37 la sută din suprafeţe griul se cultivă 3 ani şi chiar mai mult pe acelaşi teren. în asemenea condiţii, recoltele sunt sub posibili­tăţi“. Dar nu numai în întreprin­derile agricole de stat, ci şi în coo­perativele agricole griul se cultivă pe acelaşi teren -de ani şi ani de zile Acestei practici trebuie să i se pună capăt. In acest scop, suprafe­ţele care urmează să se cultive cu grîu trebuie extinse în unităţile care dispun de cele mai bune con­diţii, iar în cadrul acestora, ampla­sarea lui să se facă după cele mai bune plante premergătoare. In a­­ceastă privinţă se cere ca Specia­liştii din unităţi să aibă o poziţie fermă, să nu admită insămînţarea acelor terenuri despre care se ştie că nu pot da recolta corespunzătoa­re. Toată lumea este de acord că cul­tivarea griului mai mulţi ani pe ace­laşi teren nu este bună. Care este ex­plicaţia că de la acord la practică s-a ales totuşi monocultura ? Nu-i vorba numai de concepţia unor spe­cialişti, ci mai degrabă de lipsa unor condiţii materiale care să permită rotaţia culturilor. Nu se fac sufici­ente eforturi pentru eliberarea te­renului şi atunci se recurge la orice suprafaţă , care există la indemînă, chiar dacă se ştie că nu corespunde a fi cultivată cu grîu. Numai slăbi­ciunile dovedite de conducerile unor unităţi agricole, de specialiştii res­pectivi în organizarea muncii fac să se recurgă la soluţia cea mai como­dă, conştienţi fiind că aceas­ta duce la scăderea producţiei. La consfătuirea cu inginerii-şefi din cooperativele agricole s-a arătat că griul nu trebuie cultivat după griu mai mult de doi ani. Aceasta presu­pune măsuri pentru alegerea imediată a terenurilor, pregătirea celor de pe care s-a strins recolta şi luarea din vreme a măsurilor tehnice şi organi­zatorice care să permită eliberarea terenurilor cu premergătoare tîrzii. Nivelul producţiei de grîu a fost determinat, in cea mai mare mă­sură, de calitatea lucrărilor de pre­gătire a terenului. La această cul­tură lucrările sunt mecanizate în proporţie de aproape sută la sută. Actuala bază materială de care dis­punem permite ca toate lucrările să se facă la timp şi de cea mai bună calitate. Or, în această direcţie se constată numeroase neajunsuri. La consfătuire s-a subliniat că slaba or­ganizare a eliberării terenurilor, at­it după premergătoarele timpurii, cît şi după cele tîrzii, atrage după sine lucrări de calitate necorespunzătoa­re. Mai ales la arătura de vară se pierde cu bună ştiinţă momentul favorabil pentru executarea ei, ceea ce are drept urmare cheltuieli su­plimentare de energie şi bani. La cooperativa agricolă Tudor Vladimi­­rescu, judeţul Ialomiţa, pe terenurile care au fost eliberate de mazăre arătura de vară a fost executată abia la sfîrşitul lui august, deci cu două luni mai tîrziu. La cooperati­vele agricole din Luica, judeţul Ilfov, Conţeşti, judeţul Teleorman, şi în multe alte locuri, lucrările de pregătire a terenului au fost execu­tate abia în preajma semănatului. Or, în aceste condiţii nu se reali­zează cunoscutele procese de nitrifi­­care, de acumulare de rezerve de apă şi de reducere a gradului de îmburuienare. S-a învăţat ceva din aceste nea­junsuri ? Se pare că nu, din moment ce şi în acest an lucrările de pre­gătire a terenului pentru grîu sunt rămase în urmă. Din datele centra­lizate la Ministerul Agriculturii şi Silviculturii rezultă că pînă la 16 august au fost făcute alături de vară pe numai 534 000 ha. Este ne­cesar ca, in timpul cel mai scurt, in fiecare unitate agricolă să se analizeze temeinic ce suprafeţe vor fi destinate pentru a fi însăminţate cu griu şi să fie luate măsuri în vederea pregătirii lor în cele mai bune condiţii. Agricultura dispune din an în an de cantităţi tot mai mari de îngră­şăminte chimice, din care cea mai mare parte sunt folosite la griu. In întreprinderile agricole de stat s-au folosit la cultura griului în medie cite 150 kg îngrăşăminte substanţă activă, iar în cooperativele agricole, pe suprafaţa fertilizată s-au dat cite 102 kg la ha. Sunt cantităţi destul de mari. Numai că nu se face o fertili­zare ştiinţifică, care să ţină seama de rezerva solului în materii fertili­­zante. La consfătuirea griului s-a arătat că a devenit un obicei, chiar şi la cei mai buni specialişti din agricultură, aplicarea şablon a unei doze de 200—300 kg superfosfat şi 150—200 kg azotat de amoniu la hectar. La aceasta îşi aduc contribu­ţia şi unele organe agricole judeţene şi centrale. Tov. Mihai Roth, inginer agronom la­ cooperativa agricolă Pa­­lazu Mare, judeţul Constanţa, ară­ta că printre măsurile care au dat posibilitatea acestei unităţi să­ ob­­ţină 3 700 kg griu la ha se numără şi fertilizarea terenului. „Ingrăşă­­mintele chimice trebuie date în funcţie de rezervele de materii hră­nitoare din sol , spunea inginerul de la Palazu Mare. Dar nu avem posibilitate să facem acest lucru. De aceea întreb cine îşi vor începe acti­vitatea laboratoarele de analiză a solului pentru a le putea solicita ? Nu putem da îngrăşămintele oricum, deoarece se face o cheltuială nejus­tificată. Pentru producţia anului 1970 noi am cheltuit cu îngrăşămintele chimice 700 000 lei, iar pentru 1971 această sumă se va ridica la 1 200 000 lei. Prin analiza solului de către amintitul laborator vom putea utiliza mai eficient îngrăşămintele, deci şi banii cheltuiţi pentru procurarea lor“. Este o cerinţă îndreptăţită, laboratoarele de analiză a solului trebuie să-şi dovedească prezenţa în activitatea unităţilor agricole. A­ceste laboratoare se tot organizează şi reorganizează de mai mulţi ani. Se pare că acum au o formă definitivă : funcţionează pe lingă direcţiile agri­cole judeţene şi, după cum am fost informaţi la Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, in curînd îşi vor în­cepe activitatea. Se cere ca faza de organizare să fie cit mai scurtă pen­tru ca unităţile agricole să beneficie­ze de sprijinul lor. Folosirea îngrăşămintelor chimice necesită, în continuare, un control se­ver pentru că se constată defecţiuni in administrarea lor. La consfătuire au fost proiectate diapozitive celor care reprezentau diferite lanuri de grîu fotografiate din avion. Se ve­deau fîşii sau pilcuri de un verde în­chis care alternau cu altele galbene, după cum solul a primit sau nu în­grăşăminte chimice. De aci şi nece­sitatea ca specialiştii din unităţi să urmărească modul de aplicare a în­grăşămintelor chimice, astfel ca aces­tea să fie împrăştiate cît mai uni­form. Despre epoca de semănat la grîu, despre densitatea plantelor la hec­tar s-a discutat în fiecare an. Cu toate acestea, în multe cazuri, spe­cialiştii nu se orientează in alegerea epocii optime de semănat. Se pare că s-a înrădăcinat o concepţie şablon despre acest important factor de producţie. La consfătuire s-a arătat că, aşa după cum au demonstrat cer­cetările ştiinţifice şi mai ales prac­tica unităţilor agricole fruntaşe în cultura griului, epoca optimă nu este o „constantă“, ci o variabilă a unor funcţii. Astfel, dacă în toamne care găsesc solul bine aprovizionat cu apă semănatul timpuriu este un fac­tor cert de sporire a producţiei,­in toamnele secetoase, cum a fost cazul anului trecut, la semănatul timpuriu s-au înregistrat, în majo­ritatea judeţelor, recoltele cele mai scăzute. De aceea se cere ca stabili­rea epocii optime de semănat să nu fie legată de date calendaristice ri­gide, ci să se aibă în vedere starea de aprovizionare a solului cu apă, nivelul de pregătire a terenului sau calitatea patului germinativ. Ministe­rul Agriculturii şi Silviculturii a pre­cizat că, din experienţa şi datele care există, epoca optimă pentru semăna­tul griului se încadrează pentru zona de sud între 1 şi 15 octombrie, iar în zona colinară şi de nord, între 25 sep­tembrie şi 10 octombrie. In funcţie de condiţiile naturale, lucrarea poate începe cu 5—6 zile mai devreme sau mai tîrziu. Trebuie însă ca terenul să fie pregătit pentru ca semănatul să se poată face in 8—12 zile de lucru. In acest an, in multe unităţi agri­cole, recolta a fost diminuată dato­rită densităţi­i necorespunzătoare. Este adevărat că multe boabe nu au răsărit din cauza secetei din toamnă, iar unele plante au pierit din cauza excesului de umezeală din primă­vară. Dar nu este mai puţin ade­vărat că unii specialişti nu asigură încă de la semănat norma cores­punzătoare de săminţă. Tov. Gh. Ma­­rinescu, inginer agronom la coope­rativa agricolă din Cobadin, judeţul Constanţa, arătind în cadrul consfă­tuirii măsurile care au permis aces­tei unităţi să obţină peste 3 500 kg griu la ha a subliniat că a respectat cu cea mai mare stricteţe norma de semănat. Aceasta a fost stabilită în funcţie de planta premergătoare, sta­rea solului şi soiul folosit şi nu s-au dat sub 600 boabe la metrul pătrat. Inginerul de la Cobadin a arătat că este bine să se meargă pe densităţi mai mari. Şi alţi specialişti au îm­brăţişat acest punct de vedere. La consfătuire s-a arătat ce norme de sămînţă să se dea la hectar pentru fiecare soi folosit. Intrucît în acest an sămînţa nu prisoseşte va trebui folo­sită cît mai chibzuit. Nici risipă, dar nici economie prost înţeleasă­ care ar putea duce la densităţi mici şi deci la recolte scăzute. Este bine ca în aceste zile în fie­care unitate agricolă să se analizeze rezultatele obţinute în cultura griului evidenţiindu-se atît factorii care au asigurat obţinerea unor recolte bune, cît şi cauzele care au dus la dimi­nuarea producţiei. Trebuie să se facă analize foarte serioase, cu mult simţ de răspundere. Spunem aceasta de­oarece chiar la actuala consfătuire a griului s-a văzut cit de superficial privesc unii specialişti această pro­blemă. La consfătuire, după prezen­tarea materialelor, inginerii au fost împărţiţi pe judeţe pentru a apro­funda unele probleme, în timp ce inginerii agronomi din judeţele Constanţa, Ialomiţa au dezbătut foarte temeinic problemele legate de cultura griului, cei din judeţele Olt şi Dolj, prin luările lor de cuvînt, au dovedit lipsă de interes şi de răspun­dere pentru rezolvarea multiplelor probleme pe care le ridică tehnologia culturii griului. Obţinerea unor recolte mari la această cultură necesită creşterea răspunderii specialiştilor în ce priveşte aplicarea unei tehnologii corecte, aportul lor la realizarea pro­ducţiei fiind hotărîtor. In aceste zile se fac intense pregă­tiri în vederea cultivării griului , se ară şi se întreţin terenurile destinate acestei culturi, se asigură seminţele necesare şi se aplică îngrăşămintele chimice. Conducerile întreprinderilor agricole de stat, ale cooperativelor a­­gricole, specialiştii din aceste unităţi, direcţiile agricole şi uniunile coope­ratiste, avînd sprijinul organelor de partid, trebuie să se ocupe cu cea mai mare răspundere de asigurarea condiţiilor necesare obţinerii unei re­colte mari de grîu in 1971. ClND SE SEAMĂNĂ GRlUL? • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT „CUPA VOINŢA" LA CICLISM Sprint disputat la sosirea in prima etapă BRAŞOV (prin telefon). 76 de ci­clişti — din Bulgaria, Italia, Polo­nia, R.F.G., Ungaria şi România — au luat startul ieri în prima etapă a „ediţiei montane“ a „Cupei Voin­ţa“. Pe şoseaua pînă la Făgăraş şi înapoi la Braşov, plutonul a rămas puţin timp compact, numeroasele ac­ţiuni individuale fragmentîndu-l, agi­­tîndu-l aproape permanent. Pe prima jumătate a traseului, poate şi pentru că urcuşul de la Vlădeni a fost doar... un pseudourcuş, regrupările s-au ţinut lanţ. Italianul Mariam şi ro­mânii Sofronie şi Suditu, plecaţi so­litari pe vîrful Vlădeni, aveau totuşi să fie prinşi înainte de Şercaia. Pînă în centrul Făgăraşului, moment de acalmie. O acalmie care avea însă să dezlănţuie apoi adevărate furtuni pe drumul de întoarcere, spre Bra­şov. L-am văzut mai întîi pe V. Sele­­jan ghemuit, „adunat“ parcă între şa şi ghidon, pedalînd de unul sin­gur în fruntea plutonului şi dis­­tanţîndu-se metru cu metru. Era in comuna Mîndra, la kilometrul 68 al cursei. Dar, după puţină vreme, lui Selejan aveau să i se alăture, după un efort deosebit. Sofronie, italianul Martani, vest-germanul Kornmayer. Lupta devine şi mai îndîrjită pe ur­mătorii kilometri ; în pluton, nimeni nu se împacă cu ideea de a lăsa pe fugari să se distanţeze prea mult. Pe şoseaua cu numeroase viraje, cicliştii — în monom — acoperă acum o dis­tanţă de cîteva sute de metri. Viteza de 60 kilometri pe oră devine curentă. Toţi se grăbesc să ajungă... la poalele Perşanilor. Urcuşul dificil le... poto­leşte multora zelul. Căţărători încer­caţi, dar şi cu forţele mai proaspete, Emil Rusu, Ciumeti, Burlacu, ma­ghiarul Şipoş atacă Perşanii de pe poziţii avansate. In vîrf, primul este Rusu. La coborîre se formează un grup fugar de vreo 10 alergători. A­­cestora nu le este prea greu să-şi a­­sigure un avans liniştitor. Pe ulti­mii 20 de kilometri, din plutonul se­cund se mai încearcă o dată prinde­rea fugarilor. Dar zadarnic... Braşov — sosire. Ciumeti avea po­ziţia cea mai bună şi părea că va cîştiga. La­ 200 m de fanio­nul arbitrului de sosire, el are un avans de două lungimi de bicicletă. Ceilalţi sunt încă nedecişi. Dintr-o dată însă, pe „pas mare“, vi­ne din urmă Emil Rusu. La 100 m Ciumeti are încă avans. Cam o lun­gime de bicicletă. Face eforturi dis­perate. Rusu remontează puţin cîte puţin. La 50 m, bicicletele celor doi sunt cap la cap. Egalitate perfectă. Ridicaţi din şa, ambii apasă puternic pe pedale. Cu ultimele picături de energie cîştigă Emil Rusu, urmat de Ciumeti, Tudoran, Puterity, Burlacu, italianul Martani etc. La un minut după micul pluton (cronometrat în 2 h 54’04, pe cei 125 kilometri cît a măsurat etapa de ieri) sosesc Gri­­gore, Selejan (!), maghiarul Iszak. Peste 2 minute — grosul plutonului. Astăzi, etapa Brașov—Feldioara— Rupea şi retur. TENIS Finala „Cupei Davis“ in actualitate Ca urmare a victoriei cu 4-1 rea­lizate în faţa selecţionatei de tenis a Spaniei, echipa R. F. a Germaniei va disputa în zilele de 29, 30 şi 31 au­gust, la Cleveland, finala „Cupei Da­vis“ cu echipa S.U.A., deţinătoarea „Salatierei de argint“. în legătură cu această finală, mai mulţi participanţi la turneul de tenis recent încheiat la Hamburg au făcut o serie de decla­raţii corespondenţilor agenţiilor in­ternaţionale de presă. ION ŢIRIAC (România) a spus printre altele : „Echipa vest-germană a demonstrat că ştie să joace pe terenuri asfaltate. Componenţii acestei formaţii au dat un randament superior pe astfel de terenuri. Cred că vor face o figură frumoasă la Cleveland, unde se va juca pe asfalt“. La rîndul său, ILIE NASTASE a spus : „Tenismanii vest­­germani au dat randament in meciul cu Spania. Ei pot oferi jocuri spec­taculoase si in meciul cu S.U.A.“. Tenismanul sud-african McMillan a declarat că echipa S.U.A. va cîştiga cu 4—1. Owen Davidson (Australia) a arătat că echipa vest-germană­ nu trebuie desconsiderată şi că după el are o șansă în partida cu S.U.A. O­­landezul Tom Okker, învingătorul concursului de la Hamburg, a spus că echipa R. F. a Germaniei a știut să speculeze erorile tactice ale jucăto­rilor spanioli. Campionul olandez a arătat că echipa vest-germană are șanse minime la Cleveland. „BRĂDULEŢ“ în prima cursă CONSTANŢA (corespondentul „Scînteii“ Gh. Apostol).­­ Marţi dimineaţa, prima navă maritimă construită la Şantierul naval din Constanţa s-a întors din probele de marş pe mare. După acosta­rea navei la cheiul şantierului, inginerul Teodor Trandafir, de la Institutul de cercetări şi pro­iectări navale din Galaţi, autor al proiectului, ne-a declarat : „Timp de cinci zile, cargoul „Brăduleţ“ a fost supus celor mai exigente probe de funcţio­nare a motoarelor şi celorlalte mecanisme şi instalaţii de bord, comportîndu-se excelent“. Cîteva din caracteristicile nou­lui tip de navă produs la Con­stanţa , este un cargou de trans­portat material lemnos sau măr­furi generale, cu o capacitate de 1 920 tone. Marea supleţe a co­menzilor, sistemele moderne de electronavigaţie de care dispune îi permit să navigheze pe orice timp în zone neaccesibile nave­lor de mare tonaj. Pe punte sunt instalate trei macarale cu o ca­pacitate de 5 tone fiecare, cu a­­jutorul cărora operaţiunile de încărcare-descărcare se fac in­dependent, fără a apela la insta­laţiile portuare. Noul tip de navă este echipat cu un motor de 1 560 C.P. și 3 motoare se­cundare, putând dezvolta o vite­ză de 12,5 noduri pe oră. în cîteva rînduri UN PURTĂTOR DE CUVtNT AL FEDERAŢIEI INTERNAŢIONALE DE FOTBAL, F.I.F.A., a declarat că acest for studiază posibilitatea ca finala „Cupei campionilor europeni“ să aibă loc la 2 iunie pe stadionul londonez Wembley. De altfel, această propunere a fost făcută de Uniunea europeană de fotbal. Oraşul Atena va găzdui anul viitor la 19 mai finala „Cupei cupelor“. O hotărire definiti­vă în problema finalelor competiţiilor internaţionale europene va fi luată cu ocazia şedinţei Comitetului executiv al U­.E.F.A., care va avea loc in no­iembrie la Paris. EDILII ORAŞULUI NATAL al lui Pele au hotărît să-i ridice acestuia o statuie la Bele Horizonte. Statuia va fi înălţată în principala piaţă a ora­şului. O DATA CU DESFĂŞURAREA UL­TIMELOR DOUA FINALE au luat sfîrşit întrecerile turneului de tenis „open“ de la Toronto. In proba de simplu feminin, australianca Marga­ret Court a învins-o cu scorul de 6—8, 6. 6—4, 6—4, pe Rosemary Casals (S.U.A.). Martin Reissen (S.U.A.) și Bill Bowrey (Australia) au cîștigat proba de dublu. Ei au învins în finală cu scorul de 6—3, 6—2 pe Drysdale (Republica Sud-Africană)-Fred Stolle (Australia). BOXERUL ISMAEL LAGUNA (Pa­nama), campion mondial la categoria uşoară, a fost autorizat de forul inter­naţional să-şi pună centura în joc în faţa scoţianului Ken Buchanan. Meciul va avea loc la 26 septembrie la Porto Rico. CAMPIONATUL MONDIAL STU­DENŢESC DE ŞAH DE LA HAIFFA a continuat cu desfăşurarea partidelor B cuprinse în cea de-a 8-a rundă. Re­zultate : Anglia-Austria 2—2; R.F. a Germaniei-Elveţia 3—1; Israel-Fin­landa 3,5—0,5; Islanda-Suedia 3,5—0,5; Scoţia-Grecia 2—1 (1). în clasament conduce Anglia cu 24 de­ puncte, urmată de S.U.A. cu 19,5 puncte și 4 partide întrerupte, R. F. a Germaniei cu 18 puncte (4) etc. S-AU STABILIT DATELE MECIU­RILOR ZELEZNICIAR SARAJEVO­­ANDERLECHT (Belgia), din cadrul primului tur al „Cupei europene a tîrgurilor“ la fotbal. Primul joc va avea loc la 2 septembrie la Sarajevo, iar cel de-al doilea la 16 septembrie la Bruxelles. CEA DE-A 14-A EDIŢIE A TURU­LUI CICLIST AL SLOVACIEI va reuni la start alergători din Franţa, Polonia, Austria, România, Danemar­ca, U.R.S.S., Italia şi Cehoslovacia. Competiţia măsoară aproximativ 1 000 km, împărţiţi în 6 etape. PRONOSPORT PREMIILE CONCURSULUI NR. 33 DIN 16 AUGUST 1970­­­CATEGORIA I : (12 rezultate) 4,3 variante a 8 863 lei ; CATEGORIA a Il-a : (11 rezultate) 46,8 variante a 977 lei ; CATEGORIA a IlI-a : (10 rezultate) 381 variante a 180 lei. PAGINA 7 A 25-A ANIVERSARE A REVOLUŢIEI VIETNAMEZE Poporul vietnamez sărbătoreşte astăzi împlinirea unui sfert de veac de la Revoluţia din august 1945. Această aniversare evocă anii de luptă dirză şi neînfricată purtată de acest brav popor împotriva dominaţiei şi asupririi colonialiste, pentru eliberarea naţională şi socială. Călăuzită de partidul comunist, in frunte cu marele fiu al poporului vietnamez, Ho Si Min bucurîndu-se de participarea largă a tuturor forţelor naţionale şi democratice, această luptă a repurtat o victorie istorică. La puţină vreme de la această victorie, în ziua de 2 septembrie 1945, a fost procla­mată la Hanoi Republica Democrată Vietnam — primul stat al munci­torilor şi ţăranilor din această parte a lumii. Păşind pe calea vieţii noi, socialiste, oamenii muncii vietnamezi au trebuit să facă faţă în repetate rinduri asaltului forţelor colonialismului şi imperialismului. In pofida acestor grele condiţii, in R.D. Vietnam au fost înfăptuite importante transformări social-economice — industria, agricultura, ştiinţa, cultura au cunoscut progrese considerabile. Bucurîndu-se din toată inima de succesele dobîndite de R.D. Viet­nam în opera de construcţie socialistă, poporul român îşi exprimă, în acelaşi timp, solidaritatea internaţionalistă şi sprijinul ferm faţă de lupta eroică pe care o duce poporul vietnamez împotriva agresiunii im­perialiste, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii ţării, a fiinţei sale naţionale. Cu prilejul aniversării unui sfert de veac de la Revoluţia­ din august, poporul nostru adresează poporului vietnamez un salut fierbinte şi urări de noi succese in lupta sa dreaptă pentru apărarea indepen­denţei şi suveranităţii naţionale, pentru progresul şi prosperitatea pa­triei sale. La înălţimea aspiraţiilor întregului popor vietnamez Provincia Cao Bang din nordul R. D. Vietnam exemplifică sugestiv procesul înnoitor pe care-l trăieşte societatea vietnameză în aceşti ani de luptă eroică şi de muncă încorda­tă. Drumul ascendent al evoluţiei pe calea socialismului, oglindit în toate realizările oamenilor muncii din R. D Vietnam, se reflectă cu deose­bită pregnanţă în prefacerile pe care le-au cunoscut şi le cunosc regiunile de munte ale ţării. Faţă de zonele de cîmpie — fertilizate din belşug de alu­viunile Fluviului Roşu şi de nenumă­rate rîuri ce brăzdează Vietnamul de Nord, oferindu-şi cu dărnicie apa canalelor de irigaţii ale orezăriilor — zonele de munte, acoperite de pă­duri de nepătruns sau presărate pe vaste suprafeţe cu stînci aride, au fost întotdeauna ostile oricărei cul­turi agricole. Omul statornicit pe a­­ceste locuri a fost obligat să poarte o luptă încordată, permanentă, cu na­tura pentru a-şi asigura traiul coti­dian şi pentru a putea face paşi cît de mici pe calea spre mai bine. Eforturile de­puse de oame­nii din pro­vincia Cao Bang pentru ridicarea ţinutului lor din starea de înapoiere economică, socială şi culturală vizea­ză îndeplinirea obiectivului fixat de Partidul celor ce muncesc şi de sta­tul vietnamez „de a face astfel incit regiunile muntoase să le ajungă din urmă­ pe cele de şes“. Călătorul care parcurge azi şoselele Cao Bangului se poate convinge singur de marile eforturi depuse aici şi de succesele realizate în îndeplinirea acestei sar­cini. Vegetaţia sălbatică de junglă pre­domină : păduri seculare, pilcuri dese de bambuşi, desişuri de arbuşti, mărăcinişuri. Aveam să aflu că pă­durile acoperă peste 60 000 hectare, în inima acestui ocean vegetal se desfăşoară bătălia pentru agricultură. Este o bătălie complexă, de zi cu zi, purtată simultan pe mai multe fron­turi — pentru extinderea continuă a suprafeţelor cultivate (care au sporit de la 20 000 de hectare în 1960 la 250 000 hectare în prezent), creşterea productivităţii muncii (astăzi se şi obţin anual, în medie, cinci tone de orez la hectar), aclimatizarea unor noi culturi, adoptarea unor metode agrotehnice moderne. Nucleul industrial al provinciei, despre a cărui existenţă s-a putut vorbi abia în perioada de după in­staurarea puterii populare, este în continuă dezvoltare. Vocaţia indus­trială a Cao Bangului este de pe acum o certitudine. Cu nenumăratele sale căderi de apă, el se numără printre regiunile ţării cu cel mai im­portant potenţial hidroenergetic. Re­sursele naturale ale subsolului, încă în mică măsură exploatate sau chiar prospectate, constituie una din prin­cipalele pîrghii ale dezvoltării viitoa­re a acestor locuri. In anii celor mai înverşunate atacuri aeriene inamice, activitatea economică din această zonă n-a încetat să se desfăşoare şi, in anumite privinţe, chiar să se dez­volte. Au apărut atunci în regiune pentru prima oară întreprinderi ale industriei regionale, sector care avea să se extindă cu repeziciune. Dez­voltarea industriei regionale — îmi spune Vu Van Phuc, membru al Co­mitetului provincial de partid — este pentru noi un obiectiv dintre cele mai importante, nu numai în timp de război, ci şi în condiţiile paşnice de edificare a noii societăţi, fiind un aspect specific al procesului de in­dustrializare a R. D. Vietnam care corespunde situaţiei concrete din ţara noastră. Fabrica de mobilă şi obiecte din bambus „1 Iunie“, pe care am vizi­­tat-o, este una din cele mai „vechi“ întreprinderi din Cao Bang. Ea a fost construită cu numai cîţiva ani înainte de declanşarea raidurilor de bombar­dament inamice. Directorul întreprin­derii, Binh Hai, ne schiţează în câteva cuvinte istoricul fabricii, simi­lar cu al multor altor mari obiective industriale apărute în aceşti ani pe harta R. D. Vietnam. Ea a fost fon­dată în scurtul răstimp de pace de care poporul vietnamez a putut be­neficia în cei 25 de ani de viaţă li­beră. întreprinderea s-a dezvoltat rapid, dar, într-o perioadă de plin avînt, ea a trebuit — după declan­șarea bombardamentelor aeriene ale S.U.A. — să-și revizuiască toate pla­nurile, să reia totul de la început. Acum, preocupările principale con­verg către introducerea pe scară tot mai largă a mecanizării, organizarea mai raţională a producţiei, ridicarea cunoştinţelor de cultură generală şi profesionale ale muncitorilor d­in marea lor majoritate femei. Devota­mentul,­­puterea de muncă şi de sa­crificiu, dăruirea de sine a muncito­rilor şi muncitoarelor de la fabrica „1 Iunie“ aveam să le regăsesc la fiecare nouă întîlnire cu construc­torii socialismului din R. D. Vietnam , la minerii de la exploatarea de bauxită de la Tinh Tue, la tex­­tilistele fabricii „Minh Huai“, la coopera­torii din satul Pac Bo, ca şi la tinerii mun­teni care asigură întreţinerea reţelei rutiere ce străbate provincia. Toate aces­tea îşi găsesc o expresie sin­tetică în faptul că în pre­zent valoarea globală a producţiei in-­­dustriale­ realizate în provincia Cao ■ Bang este de două ori mai mare decâit în 1960. Anual, locuitorii construiesc-­­­prin contribuţie voluntară o mie de­­ km de drumuri. înainte existau in toată provincia doar 12 muncitori calificaţi ; astăzi sunt peste 10 000. Analfabetismul a fost lichidat încă din 1960. In fiecare sat există dispen­sar, în fiecare district funcţionează spitale. Puterea de cumpărare a crescut de trei ori în zece ani. Nata­litatea, odinioară în pronunţată scă­dere, înregistrează azi o medie a­­nuală de creştere de 3,2 la sută. în anii ce vin — spune Wu Van Phuc — dezvoltarea provinciei va continua intr-un ritm tot mai rapid. In industrie se va investi în viitorul plan de două ori mai mult decît in primul plan cincinal (1960—1965), in­vestiţiile in domeniul energeticii fiind considerabil mai mari. In vietnameză, „cao“ înseamnă „înalt“, iar „bang“ — egal. M-am în­trebat adesea, străbătînd serpentinele largi ale şoselelor bine întreţinute ale provinciei, care ar putea fi astăzi semnificaţia cea mai potrivită a nu­melui acestei provincii. Şi am ajuns la concluzia că el exprimă, mai bine ca oricînd aspiraţiile şi înfăptuirile oamenilor din această parte a Viet­namului. Semnificaţia acestui nume este valabilă pentru toate provinciile R.D. Vietnam. Căci în aceşti ani toa­te oraşele şi provinciile ţării s-au ri­dicat deopotrivă la luptă împotriva agresiunii imperialiste, pentru apă­rarea libertăţii, pentru progres şi o viaţă mai bună. Aşa s-a intimplat cu provincia Thai Binh, pe al cărui pă­­mint fertil de deltă s-a realizat pen­tru prima oară pe ţară obiectivul celor cinci tone de orez la hectar pe an, cu Hoa Binh — faimoasă prin realizările puternicei industrii regio­nale, cu Nghe An — provincie cu vechi tradiţii de luptă şi meleag na­tal al preşedintelui Ho Şi Min, cu Ha Tinh şi Quang Binh, care au avut cel mai mult de suferit de pe urma atacurilor duşmane, dar în care mun­ca constructivă n-a încetat o clipă, cu oraşele-erou Hanoi şi Haifong şi cu atâtea alte ţinuturi ale patriei viet­nameze. Revenind la semnificaţia cuprinsă în cuvintele Cao Bang, se poate a­­firma că provincia cu acest nume se arată la înălţimea tuturor regiunilor R.D. Vietnam în îndeplinirea marilor imperative ale momentului, că ea se află angajată în egală măsură cu în­treaga R. D. Vietnam in construirea noii societăţi, în apărarea pămîntu­­lui patriei, în lupta pentru realizarea aspiraţiilor de pace, unitate naţiona­lă, prosperitate şi progres, nutrite de poporul vietnamez. CORESPONDENŢA DIN HANOI DE LA CORNELIU­­LAD ŞTIRI CULTURALE La 19 august se împlinesc 89 de ani de la naşterea lui George Enes­­cu. Ca în fiecare an, muzeul din Bucureşti care-i poartă numele cinsteşte memoria marelui artist ro­mân printr-o manifestare închinată geniului său. In acest sfîrşit de august, festivi­tatea atrage atenţia atît prin conţi­nutul ei, cît şi prin faptul că se con­stituie într-o veritabilă avanpremieră la ediţia a V-a a Festivalului şi con­cursului internaţional „George Enes­­cu“. O surpriză : audiţia Simfoniei a IV-a „de şcoală“ a lui George Enes­­cu, descoperită, nu de mult, în cabi­netul unui colecţionar din Paris de Romeo Drăghici, directorul muzeului. O proiecţie de diafilme inedite, cu imagini din­ viaţa şi opera marelui compozitor, însoţită de fragmente din creaţia sa muzicală, va încheia a­­ceastă meritorie manifestare. * RM. VILCEA (corespondentul „Scînteii“). La filiala arhivelor sta­tului din Rm. Vîlcea s-a deschis re­cent o expoziţie consacrată comemo­rării a 80 de ani de la moartea lui Vasile Alecsandri. Expoziţia cuprinde documente, fotografii, reviste şi cărţi care oglindesc activitatea multilate­rală a poetului. Din acestea reţin a­­tenţia scrisoarea din 1876 adresată de Alecsandri lui Iacob Negruzzi (în care sunt făcute cunoscute împrejură­rile în care a fost premiată la Mont­pelier poezia „Cîntecul gintei latine“), lucrarea în original „Protestaţie în numele Moldovei, a omenirii şi a lui dumnezeu“, legată nemijlocit de re­voluţia de la 1848, precum şi o scri­soare originală, nedatată, a poetului adresată lui Cîmpineanu.

Next