Scînteia, februarie 1971 (Anul 40, nr. 8684-8711)
1971-02-25 / nr. 8708
PAGINA 6 A ÎNVĂŢA ŞI A REINVĂŢA DE LA 6 LA 60 DE ANI Educaţia este de aceeaşi vîrstă cu omul, nu numai pentru că îl însoţeşte de la apariţia sa, ci şi pentrucă, omniprezentă in întreaga existenţă umană, ea se constituie ca o condiţie a acestei existenţe. Dar, dacă îndelungatelor milenii ale omenirii le-a corespuns integral axioma „totul educă“, societatea socialistă contemporană din ţara noastră impune un nou adevăr : totul se cere format, instruit şi pregătit continuu pentru activitatea socială utilă. Educaţia permanentă începe să se legitimizeze ca un proces educaţional de durata întregii vieţi, la baza căruia este necesar să se găsească ridicarea continuă a calificării profesionale. La plenara C.C. al P.C.R. din 10—11 februarie a.c., abordînd multilateral şi în marea lor complexitate problemele actuale şi de perspectivă ale dezvoltării cu succes a societăţii noastre, tovarăşul Nicolae Ceauşescu spunea : „dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii a ajuns foarte departe şi merge mereu înainte. Dacă vrem să construim socialismul şi comunismul trebuie să avem oameni pricepuţi, stăpini pe cuceririle ştiinţei moderne, capabili să minuiască tehnica avansată. Toţi trebuie să ne însuşim cunoştinţele noi Această indicaţie programatică, pe care ne-o dă secretarul general al partidului, ridică în faţa ştiinţelor şi sistemelor educaţionale sarcina de înaltă responsabilitate socială de a asigura educaţiei dimensiunile pe care le impun cerinţele progresului neîntrerupt al României socialiste. După cum se ştie, în prezent se realizează şi în ţara noastră primii paşi pentru instituţionalizarea educaţiei permanente. Cu alte cuvinte, de la o acţiune larg culturalizatoare pentru populaţia de vîrstă adultă, activă, se conturează jaloanele unui invăţămint permanent, diferenţiat prin conţinutul şi formele de pregătire, în raport nemijlocit cu profilul profesiilor, cu locurile de muncă şi cu locul pe care fiecare om îl ocupă în producţie şi, în general, in activitatea socială utilă. O asemenea concepţie se impune, datorită faptului că unele specialităţi solicită o reciclare a cunoştinţelor pentru toate cadrele aflate, de 10 sau 15 ani, în activitate. In alte domenii, bunăoară, al electronicii şi al ciberneticii, intrucit cibernetica însăşi nu are nici un sfert de veac de cînd s-a constituit ca ştiinţă şi toţi inginerii din ţara noastră care au trecut de vîrstă de 40 de ani nu au avut cum să înveţe cibernetică In timpul studiilor lor universitare — reciclarea cunoştinţelor devine nu numai o cerinţă de informare „la zi“, ci şi o obligaţie profesională, o acţiune de pregătire necesară într-unul dintre capitolele componente ale profesiilor inginereşti, indiferent de specialitate. Acest „vîrf“ al ritmurilor de acumulare a informaţiei de specialitate, pe care-l reprezintă cibernetica, poartă în el una dintre semnificaţiile cele mai înalte şi mai actuale ale educaţiei permanente : specialistul are nevoie de reciclarea cunoştinţelor, de informarea sa cu toate datele, cu ideile şi cu teoriile cele mai recente din domeniul său de activitate, nu doar pentru a promova în muncă — aşa cum a fost până nu de mult — ci pentru a putea face faţă cerinţelor în continuă creştere ale locului său de muncă, înnoirilor tehnologice şi tehnice ale tuturor locurilor de muncă din toate domeniile de activitate din ţara noastră, aşezate pe baze moderne. Dar educaţia permanentă nu se impune numai cadrelor cu studii superioare. In aceeaşi măsură au nevoie de o reîmprospătare periodică a cunoştinţelor cadrele cu pregătire medie. Un domeniu care se cere cunoscut şi invăţat după rigorile formelor de invăţămint îl constituie ştiinţa conducerii şi organizării activităţii în toate domeniile de activitate socială utilă, ceea ce se defineşte prin „management“, ştiinţă încă inexistentă în programele de invăţămint din şcoala generală, din liceu şi din majoritatea facultăţilor. Măsurile preconizate de Conferinţa Naţională a P.C.R. din decembrie 1967 şi întregul ansamblu de măsuri adoptate de partid în anii următori şi în mod deosebit de recenta plenară a C.C. al P.C.R. pentru perfecţionarea conducerii şi organizării activităţii economice, pentru perfecţionarea întregii vieţi sociale, se cer predate — prin cursuri, prin lecţii şi prin forme de invăţămint adecvate locurilor de muncă, profesiilor şi locului pe care îl ocupă in organizarea producţiei — nu numai cadrelor de conducere, ci tuturor cadrelor, din toate domeniile de activitate, fiecărui adult integrat în muncă, la cel puţin trei-patru ani după începerea activităţii profesionale. O situaţie specială, în cadrul educaţiei permanente, o au cercetătorii ştiinţifici, proiectanţii şi cadrele didactice din invăţămîntul superior , datorită rolului lor în cadrul domeniilor specifice de activitate, toate aceste cadre trebuie să se integreze intr-un sistem de reciclare, de perfecţionare şi de specializare mult mai dinamic, pe perioade mult mai scurte şi în forme mult mai active decît ale celorlalte cadre din specialităţile de care aparţin. Cadrele didactice, spre exemplu, care se ocupă de reciclarea cunoştinţelor ciberneticienilor, trebuie să se recicleze ele însele, cu cel puţin un an înaintea acestora, ceea ce le scurtează etapele de reciclare de la patru-cinci ani, cit sunt necesare ciberneticienilor, la trei-patru ani. Pregătirea post-universitară continuă a cercetătorilor, a proiectanţilor şi a cadrelor didactice din invăţămîntul superior e necesar să fie realizată atît în specialitate, cît şi în domeniile înrudite, solicitate de dezvoltarea ştiinţelor de graniţă, şi mai ales de abordarea interdisciplinară, a cercetărilor, a realizării proiectelor şi, respectiv, a pregătirii specialiştilor. A devenit necesar ca reciclarea acestor cadre să cuprindă chiar perioade de activitate directă în sectoarele de producţie. Aceste citeva direcţii ale educaţiei permanente şi toate celelalte care pot fi încă dezbătute se cer studiate şi rezolvate operaţional. Constituirea, în cadrul Ministerului învăţământului a unei comisii de educaţie permanentă, exprimă nu numai preocuparea ministerului în acest domeniu, ci şi necesitatea aşezării educaţiei permanente, pe bazele temeinice ale unui invăţămint permanent. Una dintre principalele preocupări ale comisiei de educaţie permanentă credem a fi studierea şi organizarea, în colaborare cu toţi factorii interesaţi, a sistemului de invăţămint permanent pentru fiecare profesie, pentru fiecare loc de muncă şi pentru fiecare grupă de vîrstă adultă activă. Generalizarea cursurilor postuniversitare şi organizarea lor pentru cuprinderea specialiştilor pe centre universitare, dar şi pe centrale economice sau pe grupuri teritoriale de instituţii, ar putea oferi cadrul optim pentru o amplă şi profundă acţiune de reciclare a specialiştilor din toate domeniile. Este necesar ca instituţia educaţiei permanente, privită ca învăţământ permanent, să se orienteze spre formele cele mai variate, dintre care o bună parte şi-au verificat eficienţa prin practică de mai mulţi ani, să solicite o mai activă folosire a organizării generale a activităţii post-şcolare. Un loc deosebit credem că e necesar să-l ocupe extinderea învăţării şi perfecţionării cadrelor în domeniul folosirii limbilor moderne, pentru studierea directă a informaţiei şi a noutăţilor tehnico-ştiinţifice de specialitate. Problemele educaţiei permanente — ca invăţămint de la 6 la 60 de ani, aşezat pe principiul ridicării continue a calificării profesionale — sunt, de bună seamă, mult mai numeroase decit am reuşit să le enumerăm în această prezentare succintă. Ceea ce este insă esenţial pentru instituţionalizarea educaţiei permanente pe bazele pe care le poate conferi învăţămintul continuu, constă în înţelegerea profundă a faptului că, în etapa actuală a făuririi societăţii noastre socialiste multilateral dezvoltate, pregătirea continuă a cadrelor din toate domeniile de activitate socială utilă, devine nu numai una dintre preocupările care cuprind masele cele mai largi, ci şi una dintre problemele centrale ale însuşi progresului societăţii noastre socialiste. Costin ŞTEFANESCU şeful secţiei educaţie Institutul de cercetări pedagogice CERINŢA OBIECTIVĂ A RECICLĂRII Semnul devoţiunii noastre (Urmare din pag. I) debutanţii au lucrat necondiţionat, înlăuntrul partidului, pentru partid, ajutînd la făurirea unei vieţi noi, a unei lumi noi, a unei ţări noi, libere şi independente. România socialistă. Lîngă scriitorii care la 23 August erau maturi sau aproape maturi au venit an de an noi şi noi scriitori tineri, înzestraţi cu talent, iar unii dintre ei şi cu o excepţională putere de muncă. Aceste forţe proaspete, adăugate cu sinceritate cadrelor de mai înainte, au făcut, cum era şi firesc, ca literatura noastră să capete noi faţete, ca literaţii noştri să caute şi să descopere noi cimpuri de investigaţie. Una din mîndriile noastre constă în legătura noastră puternică şi permanentă cu poporul nostru, cu pămîntul sfînt al patriei noastre, cu partidul nostru comunist şi cu conducerea sa înţeleaptă. Sîntem bucuroşi că putem afirma, cu fruntea sus, că între noi, scriitorii României socialiste, şi partidul nostru comunist nu există nici o spărtură. Nimic nu umbreşte încrederea noastră in partid şi Încrederea partidului în devotaţii săi scriitori. Acest adevăr a fost confirmat cu strălucire şi de recenta întîlnire a oamenilor de cultură şi artă cu conducerea partidului, cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Legăturile noastre cu masele mari de la oraşe şi sate nu sunt formale. Intr-o lună şi jumătate, conducerea Uniunii scriitorilor şi redacţiile revistelor sale au participat la 42 de întîlniri cu cititorii. La aceste călduroase întîlniri prieteneşti au participat 407 scriitori şi peste 18 000 de cititori. Noi mergem în mijlocul oamenilor care ne citesc cu inima deschisă şi pretutindeni unde ne ducem sîntem primiţi tot cu inima deschisă. Unii ne mulţumesc pentru cărţile pe care le-am scris, alţii ne ceartă că nu le-am aprofundat îndestul şi nu le-am scris cu destulă frumuseţe şi cu o înaltă măiestrie. Toţi însă ne reproşează că nu atacăm cu mai multă pricepere şi cu mai multă îndrăzneală problemele de actualitate, şi cu deosebire acele probleme pe care Ie pune la noi construcţia socialismului. In fiecare săptămînă, pe masa mea de lucru de la Uniunea Scriitorilor se descarcă o căruţă de cărţi, — tomuri grele, cărţi cu sute şi sute de pagini, şi cărţulii, — producţia pe o săptămînă a editurilor noastre. Opere în nouă volume de Dostoievsky Opere în patru volume de Leonid Andreev, Opere complete de Balzac, Opere complete sau alese din marii noştri clasici : Eminescu, Creangă, Caragiale, Odobescu, opere ale scriitorilor care au trăit şi au lucrat între cele două războaie mondiale, scriitori care trăiesc şi lucrează astăzi, dintre care cei mai mulţisunt tineri sau foarte tineri. Nu există la noi ruptură între generaţii. Redacţiile revistelor literare, editate de către Uniunea scriitorilor, sunt alcătuite şi conduse de tineri, cu o singură excepţie, «Viaţa românească». Şi în redacţia acestei reviste se află tineri. In ceea ce priveşte paginile «Vieţii româneşti», mai mult de jumătate din ele sunt acoperite cu scrisul celor tineri — proză, poezie, critică şi istorie literară, eseuri. Este clar că febrilitatea creatoare de care este cuprinsă acum lumea noastră literară şi editorială se datorează, în bună parte, apropierii aniversării de care am vorbit mai înainte. Dar tot atît de clar este că acest impuls va continua să-şi dea roadele. Experienţa cîştigată în sectorul nostru de muncă cu prilejul aniversării o vom duce mai departe şi o vom îmbogăţi. Vom duce, de asemenea, mai departe experienţa căpătată în relaţiile noastre cu scriitori din ţări socialiste şi din ţări nesocialiste. In 1970 am primit vizita a peste 150 scriitori străini, le-am vorbit despre literatura noastră, le-am arătat ţara noastră cu cîmpurile, munţii şi apele ei, cu vechile ei monumente de artă. Peste 150 de scriitori din România socialistă au vizitat ţări străine. Această acţiune a avut ca efect, între altele, sporirea cărţilor noastre traduse în graiuri străine şi apărute peste hotare, atît in Răsărit cit şi în Apus. Acum aproape că nu există scriitor in ţara noastră care să nu fi predat unei edituri sau care să nu aibă pe masa lui de lucru o carte importantă sau măcar o cărticică modestă închinată aniversării partidului, închinată poporului nostru constructor al socialismului. Este semnul devoţiunii noastre, al adeziunii noastre faţă de ideile, de politica Partidului Comunist Român, a cărui aniversare glorioasă o întîmpinăm, asemeni tuturor cetăţenilor patriei, cu inima încărcată de seva bucuriei și împlinirilor. I 1 cinema 1 — ——— I 1 • Mihai Viteazul i PATRIA — 1 V 10; 15; 19,30. 1 • Ora scorpionului : LUMINA — 1 \ 9,30; 12; 14,30; 17,30; 20,15. 1 • îngerii negri : FESTIVAL — 1 \ 8,30; 11,30; 14,30; 17,30; 20,30. 1 a Incineratorul : CENTRAL — ( \ 9,15. 1 « Strada lăturalnică : CENTRAL I 1 — 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. 1 « Romeo și Julieta : CAPITOL — 18,45; 11,45; 14,45; 18, 21. ( « Bătălia pentru Alger : FLO- I REASCA — 15,30; 18, 20,30. , i « 7 : înfrățirea intre po- ' 1 POARE — 15,30; 18. I l • Ambasador al Uniunii Sovie- ' I tice : ÎNFRĂȚIREA INTRE PO- | l POARE — 20,15. 1 • Clanul sicilienilor : LUCEAFA- i RUL — 8,45; 11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21,15, BUCUREȘTI — 8,30; I \ 11; 13,30; 16; 18,30; 21, FAVORIT — 10; 12,30; 15,30; 18, 20,30, MO- ( I DERN — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; i 21. I \ • Circ fără frontiere : TIMPURI I NOI — 9,15—17,15 în continuare. I î • Program de filme documenta- I re : TIMPURI NOI — 19, 30,45. II « Diligența — 9; Can-can — 10,30; 1 12,30; 14,30, Dansez cu tine — 16,30; 1 ) CINEMATECA (sala Union). 1 • Tripla verificare : UNIREA — 1 15,30; 18, 20,15. i a Băieţi buni, băieţi răi : GRI-1 VIŢA — 9,30; 11,30; 13,30; 16; 18,15; 4 20,30, MELODIA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45, GLORIA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. J • Un italian în America : FERO- VIAR — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; J 20,30, EXCELSIOR — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30, VICTORIA — 9; 11,15; 13,30; 18; 18,30; 20,45. J « Ultimul samurai : AURORA — 9,30; 12; 15,15; 17,45; 20,15. I • Pe luciul ghetei : DACIA — I 8,45—20,30 în continuare, MOȘILOR — 15, 17; 19, 21. \ # B. D. Intră în acțiune : FE , RENTARI — 15,30; 18, 20,15. j « Cinci pentru infern : VOLGA . — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30, TOMIS — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15 , 1 20,30, FLAMURA — 9; 11,15; 13,30; I 16; 18,15; 20,30. I • Semnale P« drum I PROIGRESUL — 15,30; 18, 20. | « cîntecele mării : BUCEGI — 1 16; 18,15; 20,30. I 4 • Stăpîn pe situație i BUZEȘTI — 1E,30; 18; 20,30. i I • Vagabondul : PACEA — *; , 12,30; 16; 19,30, RAHOVA — 9; 12,30; 16; 19,30. 1 « Şarada : VIITORUL — 15, 17; 19. 1 \ « Călătorie în jurul craniului meu : VIITORUL — 21. t « Străinii : LIRA — 15,30; 18; 20,15. \ « Ursul şi păpuşa s DRUMUL SĂRII — 15,30; 17,45; 20, GIULEŞTI \ — 15,30; 18; 20,30. i « Răzbunarea Sfîntului CRlNGAŞI — 15,30; 18; 20,15. 1 « Genoveva de Brabant: MIORI- 1 ta — 9—14,30 în continuare: 16,30; 18,30; 20,30, ARTA — 15,30; 18, 20,15. 1 * Ai grijă de Suzi i MUNCA — i 16, 18; 20. 1 « Soarele vagabonzilor : FLACA- i RA — 15,30; 18, 20,15. 1 « Comisarul X și „panterele albastre“ : VITAN — 15,30; 18, 20,15. « Omul din Sierra : COSMOS — i 15,30; 18, 20,15. « Vara de altădată : LAROMET — 15,30; 17,30; 19,30. teatre \ « Opera Română ; Liliacul — 4 19,30. 1 « Teatrul de operetă ; Soarel» 4 Londrei — 19,30. 1 « Teatrul Naţional „L L. Cara- 4 giale (sala Comedia) : Al patru. lea anotimp — 20; (sala Studio) . 1 Cui i-e frică de Virginia Woolf 7 1 — 20. 4 « Teatrul de comedie i Nicula J — 20. 1 « Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (sala din bd. Schitu Mărgureanu) : Leonce şi Lena — 20; (sala din str. Alex. Sabia) : Pu- ricele în ureche — 20. « Teatrul Mic : Primarul Lunii şi 1 iubita sa — 20. « Teatrul ,,C. I. Nottara" (sala Magheru) : Şi eu am fost în Ar- cadia — 19,30; (sala Studio) : Cînd 1 Luna e albastră — 20. 1 « Teatrul Giuleşti : Tango la Nisa I _ lg 36. 1 • A.T.M. (Ateneul Român — sala Studio) : Premieră — 21. 1 * Teatrul „Ion Creangă** : Comoara din insula piraţilor — 9.30; Poveste neterminată — 16. 1 • Teatrul „Ţăndărică" (sala din Calea Victoriei) : Miul Cotoiul — 17; (sala din str. Academiei) : Ti- L grișorul Petre — 17. * • Teatrul evreiesc de stat : P« placul tuturor — 19,30. ; • Studioul I.A.T.C. „I. L. Cara-giale" • Divertisment ’70 — 20. • Teatrul de revistă și comedie „Ion Vasilescu" : Floare de cactus l _ 1930. • Teatrul satiric-muzical „C. Tănase" (sala Savoy) : La grădina „Cărătuş“ — 19,30; (la Sala Palattului) : Se caută o vedetă — 19,30. • Circul de stat: Internaţional »71 — 16; 19,30. Volumul „Dacica“, apărut la Cluj, in seria „Bibliotecii Muzeului de istorie“, reprezintă o culegere a unora dintre cele mai însemnate studii şi nota critice publicate de învăţatul istoric clujean acad. C. Daicoviciu de-a lungul a peste patru decenii de bogată şi stăruitoare activitate. Aşa cum rezultă din subtitlul lucrării, studiile alese privesc istoria veche a pâmintului românesc şi în special a acelei părţi care va constitui, după anul 106, provincia romană a Daciei. Evident, in această lucrare nu puteau intra nici marile monografii publicate de autor asupra cetăţilor dacice şi mai ales asupra Daciei romane — lucrare de importanţă fundamentală — nici studiile cu privire la unele probleme istorice şi arheologice ale Italiei sau ale provinciei romane a Dalmaţiei care au constituit, la vremea lor, o remarcabilă contribuţie românească la dezlegarea unor probleme dificile ale istoriei romane. Nu putem dorit felicita ideea autorului de a fi reunit intr-un singur volum aceste studii absolut indispensabile pentru înţelegerea istoriei vechi a României. Indispensabile — deoarece nu numai că fiecare contribuţie în parte a însemnat un mare pas înainte în descifrarea „enigmei“ poporului român, dar şi fiindcă ele sunt străbătute de la un capăt la altul de un spirit critic care le-a asigurat şi le asigură o permanentă actualitate. Pentru a anticipa asupra concluziei acestor însemnări, ţin să subliniez în special acest aspect al operei acad. C. Daicoviciu. Analiza critică a izvoarelor literare, istorice, epigrafice sau arheologice i-a îngăduit istoricului clujean, înarmat cu o foarte bogată informaţie documentară, să scoată în relief tot ceea ce aceste informaţii puteau da pentru cunoaşterea trecutului mai vechi al poporului nostru. Ar fi, desigur, greu să trecem în revistă toate problemele pe care le ridică şi, atit cît a fost posibil, le rezolvă aceste studii. Aceasta cu atît mai mult cu cit monografiile publicate de autor, ca şi alte studii ale sale, au îmbogăţit permanent cunoştinţele noastre despre acest trecut şi au constituit noi puncte de plecare pentru studiile cuprinse în volumul de faţă. Un fir conducător există însă şi el merită a fi pus în lumină : cercetarea istoriei şi civilizaţiei Daciei — fie că e vorba de Dacia liberă, fie că e vorba de cea romană sau post-romană — a căpătat pentru prima dată, prin activitatea istoricului clujean, acele puncte de sprijin fără de care o reconstituire istorică ar rămine totdeauna şubredă. Rolul şi însemnătatea poporului dac înainte de cucerirea romană, ca şi prezenţa sa, modestă dar permanentă şi sigură, în Dacia cucerită de Traian, formele de organizare militară, administrativă, socială şi culturală ale noii provincii şi, în sfîrşit, studiul temeinic al continuităţii ferme a populaţiei daco-romane in Dacia, constituie tot atîtea contribuţii esenţiale ale studiilor acad. C. Daicoviciu. E deajuns să amintim în acest sens doar citeva dintre studiile sale : Dacii din Munţii Orăştiei şi începuturile statului sclavagist dac ; Expansiunea dacică ; Civilizaţia dacică şi locul său în cultura balcanică, — pentru primul din marile capitole ale volumului. Mida şi suplimentul său epigrafic ; Problema primei diviziuni a Daciei ; Mausoleul Aureliilor de la Sarmizegetuza ; Cele trei diplome militare de la Căşei, de la Gherla şi de la Tibiscum ; Severus Alexander şi provincia Dacia . Romanizarea Daciei etc. constituie unele dintre cele mai preţioase contribuţii publicate in capitolul al 11-lea al volumului. In sfîrşit, de abia dacă trebuie să mai subliniem contribuţia excepţională a autorului în problemele Daciei post-romane, care figurează in cel de-al III-lea capitol al lucrării : problema continuităţii în Dacia, monumentele creştine din Dacia Traiană, originea poporului român în lumina ultimelor cercetări şi săpături etc. Romanizarea populaţiei din provincia Daciei Traiane şi continuitatea ei, atit de nedrept contestate de către unii, dispun astăzi, de pe urma activităţii lui C. Daicoviciu şi a elevilor săi, de o documentaţie temeinică. Procesul de formare a poporului român pe teritoriul Daniei lui Decebal şi al provinciei romane cucerite de Traian, devenite focar de civilizaţie romană şi pentru celelalte regiuni în care trăiau Dacii liberi, nu mai este astăzi o simplă ipoteză în sprijinul sau în defavoarea căreia puteau fi aduse altă dată citeva fraze ale unor istorici latini, ei o realitate vie, amplu sprijinită ştiinţific prin documente epigrafice şi arheologice, in a căror descoperire şi interpretare istoricul clujean şi-a ciştigat merite deosebit de apreciate in ţară şi în străinătate.Ceea ce caracterizează Întreaga operă a lui C. Daicoviciu, este pe de o parte o precisă cunoaştere a documentaţiei problemei respective, pe de altă parte o analiză riguroasă a acestui material documentar. Toate studiile publicate în acest volum dovedesc acest fapt. Unele dintre ele au putut să apară la vremea lor iconoclaste. Panta iluziilor a atras pe mulţi istorici, uneori chiar şi pe unii foarte învăţaţi. Analiza critică la care a supus C. Daicoviciu unele documente pe care le folosiseră şi alţi istorici dinainte sau din vremea sa, nu numai că a repus in limitele lor obiective datele acestor probleme, dar a şi dat singurele soluţii valabile. Pot servi de model analizei« critice din studiile „Problema numărului geto-dacilor", „Expansiunea dacică“, „Noi consideraţii asupra Daciei Malvensis*, „Există monumente creştine in Dacia Traiană din sec. I— III 7" etc. Mărturisesc că, deşi am citit toate aceste studii la vremea apariţiei lor, mi-a făcut o plăcere deosebită să le citesc din nou, tocmai fiindcă ele îmbină în forma cea mai fericită bogăţia informaţiei şi necesitatea analizei critice. Din acest punct de vedere, spiritul critic care întovărăşeşte permanent aceste studii trebuie să constituie un model pentru tinerele generaţii, adeseori pradă uşoară unor iluzii. Sunt studii care justifică, dacă mai era nevoie să o spunem, locul excepţional ocupat de-a lungul atitor decenii de acad. C. Daicoviciu in dezvoltarea istoriografiei noastre contemporane. Acad. Im. CONDURACHI // C. DAICOVICIU DACICA 44 Scena din spectacolul cu piesa „Casa Bernardei Alba" de Federico Garcia Lorca, în interpretarea Teatrului de stat din Turda PROGRAMUL I 10.00—11.30 Emisiune-lecţie pentru lucrătorii din agricultură. Sisteme intensive de cultură a viţei de vie. Prezintă dr. ing. I. László şi ing. I. Grigoroaia. 18.00 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară. 18.30 La volan — emisiune pentru conducătorii auto. 18.50 Mult e dulce şi frumoasă — emisiune de prof. dr. Sorin Statio Limbajul tehnic contemporan — dialog cu Edmond Nicolau o Cine are dreptate ? — reportaj-anchetă • Comentariul lingvistic : Valeria Guţu-Romalo # Poşta emisiunii de acad. Al. Graur. 19,15 Publicitate. 19,20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 ROMANIA *71. AZI — JUDEŢUL SĂLAJ. Emisiune de Gh. Verman. Imaginea : Aurel Aldea. 20.30 Film serial : „Vidoc”** (XII). 20.55 Conferinţa de presă TV cu tovarăşul Ion Cosma, ministrul turismului. Participă ziariştii : Victor Bănciulescu, Eugen Mândrie şi Victor Iv Vîntu. Emisiune de Manasa Radnev. ZI,45 Film documentar de montaj : „Planeta se grăbeşte“ — „Demonul vitezei II“. Scenariul şi regia : Paul Anghel şi Sergiu Verona. 22,20 Telejurnalul de noapte. 22,30 Campionatele mondiale de patinaj artistic de la Lyon. Proba de perechi. 23.00 Închiderea emisiunii programului I. PROGRAMUL 20.00 Concertul orchestrei simfonice a Radioteleviziunii. Festival Mozart — Bruckner. Dirijor : Erich Berger. In program : Simfonia nr. 40 In sol Minor de Mozart, 20.40 Univers XX. „Supertrenurile şi impasul transporturilor feroviare". 21,25 Buletin de ştiri. 21,30 Reportaj-anchetă prin sindicatele din Capitală. 21,45 Istoria filmului. Cea de-a S-a emisiune din acest ciclu evocă activitatea pionierilor filmului sovietic şi a celor care au definit montajul ca lege esenţială a limbajului cinematografic. Prezintă : D. I. Suchianu. 23.00 Închiderea emisiunii. SCINTEIA - Joi 25 februárie 1971 Teatrul de stat din Galaţi la Bucureşti Deşi sîntem abia la jumătatea stagiunii teatrale, nu cred să greşesc prea mult afirmînd că una din trăsăturile care o definesc o constituie frecvenţa turneelor şi îndeosebi a turneelor in Capitală. Se poate spune chiar că asistăm la o adevărată întrecere a teatrelor din provincie care ţin să-şi confrunte realizările şi forţele cu publicul şi presa bucureşteană. Din păcate, majoritatea turneelor de pină acum au ilustrat o pregătire uneori de-a dreptul deconcertantă. Argumentele oferite pentru această constatare de spectacolele trupelor de la Botoşani, Piatra Neamţ şi chiar Galaţi, spre exemplu, au şi făcut obiectul unor severe critici care nu au putut omite semnalarea gravelor carenţe in domeniul concepţiei repertoriale, al profilului şi obligaţiilor profesioniste, presupuse de rolul de focar de cultură al acestor instituţii. Să revenim însă la turneul teatrului gălăţean, semnificativ prin lipsa de rigoare în alcătuirea repertoriului şi prin discrepanţă, sub raportul valorii, dintre cele două spectacole propuse confruntării incii, la sfîrşitul reprezentaţiilor aveai impresia că, de fapt, ai fost la două teatre, literalmente complet diferite. Prima din aceste reprezentaţii ne-a oferit premiera pe ţară a comediei Ascensiunea unei fecioare", scrisă de actorul Paul Ioachim de la Teatrul Giuleşti, însoţită, in caietul program, de citeva certificate aglomerate de elogii pe care subiectul şi replicile nu le justifică, oricîtă bunăvoinţă am dovedi, lucrarea ar vrea să satirizeze moralitatea îndoielnică a unor tinere care practică, cinic, căsătoriile de conjunctură spre a-şi asigura o viaţă de lene şi lux. Nimic mai condamnabil, fireşte, şi autorul nu osteneşte, uneori chiar cu vervă, inventînd situaţii care să-i slujească intenţiile. Din nefericire, nobila rămîn doar intenţiile, pentru că piesa este de un schematism plat, alunecînd nu o dată un ridicol, mai ales cînd pledoaria face apel la „accente dramatice, tragice chiar, dacă situaţia respectivă o cere“. Literar vorbind, textul este precar, multe împrejurări concurînd caricatura estradistică fără pretenţii, replicile căzînd nu o dată sub semnul scheciului. Astfel stînd lucrurile, satira nu numai că nu are nici un efect dar, la un moment dat, nici nu ştii dacă se face satira incriminatei moralităţi sau a literaturii mediocre despre aceasta. In sfîrşit, n-am fi drepţi dacă n-am recunoaşte că autorul, actor fiind, ştie citeva din regulile scrisului teatral şi că are o anume îndeminare în acest sens, dar piesa rămîne un exerciţiu. Pe un asemenea text, regizorul Ovidiu Georgescu a construit un spectacol dintre cele mai greu de explicat pentru un teatru care ţine la ţinuta şi la prestigiul său în faţa publicului. Să consemnăm mai întîi o greşeală de distribuţie capitală, privind rolul protagonist , interpretat de Stela Popescu-Temelie, actriţă cu date fizice şi interpretative într-o flagrantă contradicţie cu cele ale rolului ; totul se consumă exact ca în „celebrele“, dacă se poate spune aşa, pauze de la cinematografele de pe timpuri. Inutil deci să spun cite cirlige penibile sint scoase de la naftalină, cit de grotesc este înţeleasă satira, cît se Îngroaşe totul pină la refuz şi cum realele slăbiciuni ale textului sint şi mai violent scoase in lumină. Şi, iată, in seara următoare, un spectacol de o reală ţinută artistică, cu binecunoscuta piesă a lui Paul Everac „Camera de alături“. Un spectacol deosebit prin gravitatea cu care dezbaterea propusă de Paul Everac este transpusă scenic de un regizor mai puţin cunoscut, Traian Ghiţescu-Ciurea, ilustrînd o evidentă aplicaţie pentru analiza psihologică, pentru construcţia riguroasă a acţiunii teatrale, pentru relevarea jocului de nuanţe semnificative. Fineţea desenului arhitectural, a portretului, a conducerii generale a jocului ne-a pus de această dată în faţa unui teatru serios, cu o trupă capabilă să atace repertoriul cel mai sever. Voi releva, de asemenea, prezenţa unei actriţe de frumoase resurse . Olga Dumitrescu — interpreta Alinei Bondoc. Un joc echilibrat şi sigur, o paletă bogată în redarea convingătoare a sentimentelor şi ideilor, au slujit partitura complexă a personajului care ne-a apărut, în acest spectacol, reliefat cu o pregnanţă pe care nici în spectacolul premiat al Naţionalului n-am întîlnit-o, deşi acolo rolul era jucat excelent. S-au distins, din distribuţie, Ioana Ioniţă (Mira Bondoc), Dumitru Pîslaru (Paul Cristian), Eugen Popescu- Cosmin (Flaviu Veniamin). Dar trebuie spus că distribuţia, in întregime, a jucat cu ţinută, vegheată atent de direcţia de scenă şi în decorul reuşit al Olimpiei Damian. Aşadar, două spectacole, două ipostaze contradictorii, una punind direct sub semnul Întrebării valoarea trupei, alta justificînd încrederea in virtuţile ei. Concluzia : lipsa rigorii în selecţia repertorială şi în judecarea actului scenic. O pendulare păgubitoare între artă autentică şi amatorism. Venind la Bucureşti cu piesa lui Paul Everac „Camera de alături“, teatrul din Galaţi ne-ar fi convins că aplaudăm o trupă care ştie ce vrea. Aşa cum a fost gîndit turneul însă, n-a făcut decît să ridice in faţa spectatorilor un deconcertant semn de Întrebare. Care este, de fapt, faţa adevărată a acestui teatru, de la care publicul gălăţean — un public realmente nou, avid de cultură, — aşteaptă, pe bună dreptate, atît de mult 7 Dinu SARARU CRONICA DRAMATICA în Editura politică au apârut: LUCREŢIU PĂTRĂŞCANU. Curente şi tendinţe în filozofia românească. *** Reprezentanţele diplomatice ale României. Volumul al ll-lea (1911-1939). A. I. ZAINESCU. Tinerii. UN NOU AŞEZĂMlNIT CULTURAL BAIA MARE (coresp. „Scînteii“, Vasile Gaftone). Sîmbătă 20 februarie, la Baia Mare a fost inaugurată noua casă de cultură a sindicatelor, un modern edificiu, caracterizat printr-o originală concepţie de proiectare, încadrată armonios în peisajul construcţiilor municipiului, casa de cultură dispune de o sală de spectacole cu peste 700 locuri, o sală cu 200 locuri pentru simpozioane, încăperi special amenajate pentru cineclub, bibliotecă, cercuri de artă plastică, foto, balet, o sală pentru organizarea expoziţiilor, un bar pentru tineret etc. La festivitatea de inaugurare desfăşurată în prezenţa a sute de localnici a participat tovarăşul Gheorghe Blaj, prim-secretar al Comitetului judeţean P.C.R. Maramureş. Cu acest prilej, pe scena noii săli de spectacole a fost prezentat un bogat program artistic, la care şi-au dat concursul corul sindicatului din învăţămînt din Baia Mare, Ansamblul artistic „Maramureş", formaţiile artistice ale Casei orăşeneşti de cultură din Vişeul de Sus, ale căminului cultural din Ardusat, fanfarele minerilor din Baia Mare şi altele.