Scînteia, martie 1980 (Anul 49, nr. 11671-11697)
1980-03-28 / nr. 11695
PAGINA 4 2050 DE ANI DE LA CREAREA STATULUI DAC CENTRALIZAT ŞI INDEPENDENT Cercetătorii noştri s-au aplecat de multă vreme asupra istoriei geto-dacice, cu un mereu reînnoit interes izvorît din perpetua nevoie de a cunoaşte cit mai temeinic rădăcinile multe şi trainice care ii leagă pe români de vatra strămoşească. Iar prin aceasta — pentru a ne cunoaşte mai bine şi mai profund de noi, cei de astăzi. Dar dacă este adevărat că studierea lumii geto-dacice este o veche preocupare a istoricilor noştri — să amintim doar că exact acum o sută de ani Grigore Tocilescu publica prima sinteză de amploare asupra „Daciei înainte de romani“ — tot atit de adevărat este că anii construcţiei socialiste reprezintă pe rioada cind s-a acumulat cel mai important tezaur de date şi documente istorice, datorită cărora imaginea noastră asupra epocii dacice a dobindit contururi clare, sigure. Lumea dacică şi-a dezvăluit astfel vechimea multimilenari şi continuitatea neîntreruptă in acelaşi spaţiu, caracterul său unitar şi original. Citeva dintre concluziile la care a ajuns cercetarea românească in ultimele decenii — cu deosebire in ceea ce priveşte pe geto-dacii din teritoriul est-carpatic — prezentate in cadrul unui simpozion organizat recent la Institutul de istorie şi arheologie „A. D. Xenopol“ din Iaşi, sunt înfăţişate in cele ce urmează. Din străvechiul fond autohton nord-traCÎC. Cercetările arheologice din ultimele decenii au proiectat o puternică lumină asupra genezei civilizaţiei de ansamblu a geto-dacilor, au precizat momentul cristalizării etnosului geto-dacic. După cum arăta prof. univ. dr. docent Mircea Petrescu-Dimboviţa, data încheierii acestui proces a fost coborită cu mult înainte de anul 514 i.e.n. — cind getii sînt amintiţi pentru prima oară de Herodot opunînd o dirză rezistenţă armatei regelui persan Darius ; ea a fost cu îndreptăţire fixată în secolele VIII—VII î.e.n., cînd pe întreaga arie pe care ulterior vor fi atestaţi geto-dacii se constată prezenţa unei culturi materiale unitare — căreia pe planul vieţii spirituale îi corespund manifestări de factură identică — cultura Basarabi. Săpăturile arheologice au pus in relief faptul că civilizaţia geto-dacică a crescut şi s-a dezvoltat organic din fondul local, autohton nord-tracic din mileniul al II-lea i.e.n. S-a impus, de asemenea, cu argumente judicioase, concluzia că odată cu trecerea la epoca bronzului — in jurul anului 2000 i.e.n. — in spaţiul carpato-balcanic se constituie neamurile tracice, desprinse din marea masă a triburilor indoeuropene, că întreaga şi strălucita civilizaţie a epocii bronzului (circa 2000—1200 i.e.n.) de pe teritoriul patriei noastre poartă pecetea spiritualităţii tracice. Cu alte cuvinte, civilizaţia geto-dacică din vremea lui Burebista—Decebal reprezintă expresia cea mai înaltă a creaţiei autohtone în cursul unei evoluţii neîntrerupte de circa două milenii. Tradiţiile îndelungate ale organizării social-politice. Una din principalele concluzii ale investigaţiilor arheologice din ultimele decenii, datorită cărora se poate azi urmări aproape neîntrerupt evoluţia societăţii est-carpatice în mileniul I i.e.n., pătrunzindu-se adine in intimitatea structurilor social-economice ale epocii, se referă la vechimea tradiţiilor de organizare social-politică la geto-daci. S-a constatat a arăta în acest sens Adrian C. Florescu, cercetător ştiinţific principal — că de la o multiplă compartimentare tribală in prima parte a perioadei, societatea geto-dacă de aici evoluează înspre constituirea unei puternice uniuni de triburi, o adevărată formaţiune prestatală, în secolele V-I-IV i.e.n., de pildă, la marginile podişului Sucevei şi ale podişului central moldovenesc se ridicaseră 12 cetăţi — in jurul cărora gravitau peste 250 de aşezări deschise — formind un sistem defensiv de anvergură ce închidea accesul spre inima Moldovei şi mai departe spre Transilvania. Centrul acestei formaţiuni trebuie să se fi aflat la Cotnari-Scobinţi (Iaşi) sau Stinceşti (Botoşani), unde se înălţaseră comfilexe fortificate din cite două cetăţi, egate intre ele cu valuri puternice de pămint, care delimitau mari suprafeţe interioare : 350—400 ha în primul caz şi 50 ha in al doilea. Pentru executarea lucrărilor de fortificare de la Cotnari-Scobinţi a fost dislocată o uriaşa masă de pămint şi piatră (50 000—60 000 metri cubi), s-a utilizat o cantitate de 10 000—11 000 metri cubi de lemn de stejar pentru armarea valului de pămint împrejmuitor. Sunt date care certifică existenţa unor mari şi prospere comunităţi geto-dacice, ca şi un înalt nivel al cunoştinţelor tehnice ale constructorilor. Despre eficienţa acestui sistem vorbeşte convingător faptul că într-o epocă îndeajuns de agitată se asigura în aceste părţi o stare de sta- bilitate, propice unei desfăşurări normale a activităţii — demonstrată de prezenţa în epocă a circa o sută de aşezări deschise numai în zona din cimpia Jijiei, de inventarul bogat al aşezărilor, de prezenţa mereu mai pronunţată a unor produse greceşti, semn al unor schimburi comerciale vii, posibile doar atunci cînd armele tăceau. în fine, aceste cercetări documentează o evoluţie similară, identică a societăţii de pe teritoriul Moldovei cu cea din alte zone dacice, unde in acesaşi vreme Informaţii literare şi arheologice atestă constituirea altor asemenea formaţiuni politice. Agricultori, meşteşugari, crescători de vite. Teritorul est-carpatic cunoaşte şi sub aspectul culturii materiale o evoluţie ce întruneşte caracteristici proprii ansamblului lumii dacice. După cum arăta Silvia Teodor, cercetător ştiinţific principal , descoperirile arheologice confirmă şi pentru Moldova ceea ce scriau istoricii romani despre daci, cînd îi aşezau intre popoarele experte în lucrarea pămîntului. In turbăria de la Lozna (Botoşani) a fost dat la iveală un mare depozit de unelte de fier (56) — agricole şi meşteşugăreşti ; la Negri (Bacău) şi Oniceni (Neamţ) s-au descoperit brăzdare de plug. Este atestată o largă gamă de meşteşuguri. Olăritul (începind cu veacul al II-lea î.e.n. se generalizează roata olarului) este prezent practic în fiecare aşezare ; prelucrarea metalelor conferă pecete de „centre metalurgice“ aşezărilor de la Poiana-Galaţi, Bradu (Neamţ) şi Răcătău (Bacău) ; celelalte ocupaţii tradiţionale — creşterea vitelor în special — sunt şi ele pe deplin demonstrate. Vestigiile arheologice documentează pentru secolele IV—II î.e.n. în întreaga Dacie o puternică dezvoltare a forţelor de producţie, creşterea numerică a aşezărilor, multe din ele fortificate şi aglomerate pe spaţii restrînse, de tip proto-urban — ele fiind centre politice, economice şi religioase ale unor triburi sau uniuni de triburi. Originalitatea creaţiei Spirituale Date numeroase s-au acumulat in ultima vreme şi în ceea ce priveşte viaţa spirituală a getodacilor est-carpatici — arăta Silviu Sanie, cercetător ştiinţific principal. Cercetările arheologice au scos la iveală o bogată plastică antropomorfă (Răcătău-Bacău, Dumbrava-Iaşi, Poiana-Galaţi etc.) sau zoomorfă (ar fi aici de amintit un fragment dintr-o statuetă reprezentînd un taur, descoperit la Dumbrava-Iaşi, vădind prezenţa unui artist cu o mină sigură, exersată, cu un ochi fin şi pătrunzător, cu nimic mai prejos decit celebrul artist de la Cîrlomăneşti-Buzău). înalta măiestrie pe care au atins-o meşterii daci in arta argintăriei şi orfevrăriei o dovedeşte splendidul tezaur de la Cucuteni-Băiceni (Iaşi), descoperit în urmă cu 20 ani, datat în secolul IV î.e.n. Anumite motive ornamentale, întîlnite şi pe alte tezaure şi piese din celelalte părţi ale Daciei — bunăoară capul de bour înconjurat de doi şerpi etc. — ar pleda pentru o provenienţă autohtonă a superbelor piese care-l compun. De asemenea, spusele scriitorului antic Jordanes despre cunoştinţele astronomice şi medicale ale geto-dacilor şi-au aflat confirmare arheologică. La Barboşi-Galaţi şi Bîtca Doamnei-Neamţ — ca şi în Transilvania, dealtfel — au fost scoase la iveală instrumente care puteau fi utilizate în tratamentul medical. Foarte semnificativă este şi tableta rotundă din ceramică, descoperită la Dumbrava, pe care este conturat un cerc, secţionat de 2 linii, în cele 4 secţiuni ale cercului fiind incizate formele celor 4 faze ale lunii. Datele furnizate de ştiinţa arheologică — de pildă, descoperirea sanctuarelor rectangulare de la Bîtca Doamnei şi Bărboşi, asemănătoare cu cele de peste munţi de la Sarmizegetusa (Hunedoara) şi Tilişca (Sibiu) — au pus in relief noi elemente de unitate, în plan spiritual, a lumii geto-dacice. O lume unitară, civilizaţie avansată, cu adinei rădăcini istorice Concluzii ale simpozionului „Dacii şi civilizaţia lor, în lumina cercetărilor efectuate în anii construirii socialismului în România“ înrîurirea de durată şi de substanţă a lumii ro- mane. Remarcabile Cîştiguri a do-bîndit cercetarea de specialitate in ultimele decenii şi in ceea ce priveşte evoluţia dacilor est-carpatici după transformarea unei părţi a Daciei in provincie romană (secolele II—III e.n.). Civilizaţia acestora — arăta Ion loniţă, cercetător ştiinţific principal — evoluează pe linia formelor sale clasice, stabilitatea politică asigurată de Imperiu răsfringindu-se din plin şi asupra vieţii lor economice. Aşezările — bunăoară cele de la Văleni (Neamţ) şi Băiceni (Iaşi) sunt foarte întinse — pînă la citeva zeci de hectare, iar inventarul lor atestă o prosperitate economică evidentă. Sporeşte repertoriul formelor ceramice şi numărul uneltelor de fier, se înmulţesc piesele de podoabă şi obiectele de lux. Din analiza materialului arheologic reiese cu pregnanţă o foarte puternică inmurire a civilizaţiei romane asupra dacilor liberi. (Dealtfel, zonele centrală şi de nord ale Moldovei, deşi n-au fost ocupate de romani, au fost ţinute sub o permanentă şi severă supraveghere). Produse romane de tot felul — unelte, arme, garnituri de harnaşament, podoabe, ceramică, vase de sticlă şi monede — pătrund pe diverse căi şi în cantitate mare la dacii liberi. Numai în judeţele Bacău şi Neamţ s-au descoperit peste 80 de tezaure de monede imperiale romane, unele dintre ele alcătuite din mii de piese (tezaurul de la Măgura-Bacău numără 2 730 monede de argint, iar cel de la Puriceni-Neamţ 1 152 monede din acelaşi metal). Unele dintre produsele romane au servit ca prototipuri pentru producţia realizată de meşteri locali. Imensul tezaur de informaţii acumulat in ultimele decenii documentează aşadar caracterul avansat al culturii materiale şi unitatea deplină a lumii geto-dacice. Această unitate a constituit temelia pe care s-a clădit statul centralizat dac acum două milenii și cincizeci de ani sub conducerea ilustrului „bărbat get“ — Burebista. Silviu ACHIM cinema • Tentaţia : SCALA — 9,30; 11,30; 13,30; 15,30; 17,45, 20. • Naufragiul : PALATUL SPORTURILOR ŞI CULTURII — 18. • Zizania : PATRIA — 9; 11,15; 13,39; 15,45; 18; 20,15. LUCEAFĂRUL — 9, 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20, BUCUREȘTI — 9,15; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15. • Peisaj orizontal : FESTIVAL — — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20.15. • Sălbaticul : SALA PALATULUI — 17,15; 20. FEROVIAR — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20.15. CULTURAL — 9; 11,15; 13.30; 15,45; 18; 20.15. • Foc pe punte : CENTRAL — 9,30; 11.30; 13.30; 15.30; 17.30; 19.30. • întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu : CINEMA STUDIO — 10; 12,45; 16 ,18,45. CAPITOL 9.30; 12,30; 16; 19. MELODIA — 9; 12; 16; 19. • Mizerabilii : FAVORIT — 9; 11,15; 13.30; 15,45; 18; 20,15. VICTORIA — 9; 11,15; 13.30; 15.45; 18; 20,15. • Singur printre prieteni : EX CELSIOR — 9; 11,15: 13.30; 15.43; 18; 20,15. MODERN — 9; 11,15: 13.30; 15,45; 18: 20,15. 41 Degeţica — 9,15; 10.,45; 12,15; 13,45. O viaţă închinată fericirii poporului —15,30; 17,30; . 19.30 : DOINA. o Fata de pe lac : BUCEGI — 16; 18, 20. • Rug şi flacără : FERENTARI — 15; 17,30; 20 VIITORUL — 15,30; 17,30; 19,30. TIMPURI NOI — 15; 17,15; 19,30. • Mijlocaș la deschidere : DACIA — 9; 11,15; 13,30; 15.45; 18; 20. COTROCENI — 15; 17,15; 19.30. • Sosea odată un călăreț : GRIVITA — 9; 11,15; 13,30; 15.45; 18; 20.15. AURORA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18. 20. FLAMURA — 9, 11; 13,15; 15.30; 17.45. 20. • Artista, dolarii si ardelenii : GIULESTI — 9, 11; 13,15; 15,30; 17,45; 20. MIORIŢA — 9: 11;15; 13,30; 15,45: 18: 20. FLORE AUCA — 9: 11; 13; 15,30; 17,45: 20. • Colosul din Rhodos : BUZEŞTI — 9,30; 12; 16,15: 19. FLACĂRA — 9: 11,30; 14; 16.30: 19. • Studentul, computerul şi cartofii : PACEA — 15,30; 17.30: 19,30. • I se spunea „Buldozerul“ : LIRA — 10; 12; 15,20; 18, 20, TOMIS — 9; 11,15- 13,30; 15.45: 18; 20.15. • Sezonul de catifea : VOLGA — 9; 11,15; 13.30; 15.45; 18; 20,15. O remarcabilă lucrare a lexicografiei româneşti O lucrare aşteptată cu deosebit interes de mai multă vreme şi cred, fără teama de a mă înşela, de toţi cei care se ocupă într-un fel sau altul de limba spaniolă la noi, a apărut, de curind, la Editura ştiinţifică şi enciclopedică. Este vorba de Dicţionarul român-spaniol elaborat de Alexandru Calciu, Constantin Duhăneanu şi Dan Munteanu. După cum se ştie, in ultimele două decenii, studiul limbii şi literaturii spaniole a luat o amploare deosebită la noi. Au apărut numeroase lucrări de hispanistică a căror valoare ştiinţifică este recunoscută pe plan nu numai naţional, ci şi internaţional, cu precădere in ţările hispanice. Dicţionarul românspaniol despre care este vorba trebuie considerat drept prima lucrare de acest gen apărută în România (Pînă în prezent s-au mai publicat două asemenea dicţionare, dar de dimensiuni reduse). El completează, in chip fericit, instrumentele de lucru puse la indemîna specialiştilor în hispanistică, şi nu numai a lor. Dicţionarul înregistrează peste 50 000 de cuvinte româneşti (primul de acest fel care are asemenea proporţii, întrecînd astfel cantitativ mai toate lucrările similare: român-francez, romăn-italian etc.), selectate pe baza celor mai moderne dicţionare explicative ale limbii române. Deşi este un dicţionar al românei contemporane, înregistrează şi realităţi mai vechi de la noi, precum şi unele regionalisme, ceea ce îl face util şi celor care traduc opere literare româneşti în limba spaniolă. In tratarea corespondenţelor spaniole, autorii oferă o bogată sinonimie, de la sensul general, la cele specializate, iar în cadrul seriilor sinonimice, pînă la nuanţe semantice ori stilistice. Mai mult decit atit, apar deseori atit echivalente de limba spaniolă literară, cit şi echivalenţe locale, şi pentru Spania, şi pentru celelalte ţări hispanice. Deşi nu beneficiază de o tradiţie mai îndelungată, cum este cazul dicţionarelor bilingve ale unor limbi de mare circulaţie la noi — franceză, engleză, germană — Dicţionarul român-spaniol apărut recent, prin bogăţia şi exactitatea informaţiei şi prin rigoarea ştiinţifică cu care a fost elaborat, este un instrument de lucru deosebit de valoros pentru amatori, ca şi pentru specialiştii in domeniul spaniolei, o nouă realizare remarcabilă a lexicografiei româneşti. Acad.Iorgu IORDAN Este indiscutabil un merit al lucrării faptul că insistă asupra unor concepte situate la graniţa dintre filozofie şi religie : înstrăinare religioasă, armonie prestabilită, spiritualism, finalitate a evoluţiei in univers etc. sau a unor noţiuni şi practici religioase — trinitate, teodicee, chietism religios, sensul rugăciunii etc. — dindu-se posibilitatea cititorului să-şi facă o imagine mai exactă în legătură cu aceste probleme, cu relativitatea unor noţiuni considerate ,,adevăruri eterne“ în doctrina religioasă. în structura lucrării, mai multe întrebări sunt dedicate explicării statutului religiei in societatea noastră, punîndu-se în lumină condiţiile libertăţii de credinţă, care sunt asigurate tuturor cetăţenilor şi totodată atenţia deosebită acordată de partid şi de stat educaţiei materialist-ştiinţifice a maselor. Parcurgînd volumul, cititorul nu poate, totuşi, să nu remarce că răspunsurile ocolesc unele aspecte ale fenomenului religios contemporan, tendinţe şi evoluţii ale sale din zilele noastre, a căror dezbatere ar fi contribuit la sporirea considerabilă a interesului faţă de lucrare. După cum se ştie, dacă pe ansamblu, fenomenul religios manifestă semne de regres, nu este mai puţin adevărat că asistăm şi la eforturi de a revitaliza credinţele mistice concretizate pe de o parte în preocupările de modernizare a religiei, iar, pe de alta, în apariţia a tot felul de practici mistice, a unei întregi reţele de secte. Urmărirea în răspunsurile de faţă a implicaţiilor social-umane, dezbaterea cauzelor acestor fenomene ar fi fost de natură să releve dificultăţile şi contradicţiile în care se zbate fenomenul religios, caracterul depăşit al misticismului. O îmbinare mai armonioasă a răspunsurilor pe problemeclasice, unele dintre ele mai cunoscute, cu cele axate pe aspecte moderne, proaspete din punct de vedere ştiinţific, ar fi fost în măsură să satisfacă exigenţele crescînde ale cititorului de azi. Paul DOBRESCU predilecţie pentru estetica marxistă italiană — prin dorinţa de a insera critica cinematografică in dialecCu seria „Destine comune“, editura „Eminescu“ continuă, cu binecunoscuta-i perseverenţă, tipărirea unor lucrări inspirate din realitatea imediată a timpului nostru, atit sub forma literaturii de ficţiune, dar şi a publicisticii şi reportajului. Faptul că această serie se deschide cu un volum de Ion Arieşanu. „Respiraţie liberă“, nu ni se pare o simplă întîmplare, cunoscută fiind îndelunga prezenţă a prozatorului in aria publicisticii si a reportajului, pasiunea acestuia pentru investigarea mutaţiilor istorice produse în viata tării si, cu deosebire, a Banatului. Două părţi distincte alcătuiesc volumul: primatica fenomenului cultural naţional şi mai ales prin fervoarea ei civică se recomandă de la sine ca un „Marile familii“, ţine de specia reportajului, multe din acestea cunoscute din presă. Autorul practică un reportaj „clasic“, in sensul că multe sunt microsondaje în existenta unei entităti sociale : fabrică, sat, instituţie, grup profesional etc., cuprinse într-o privire circulară, adesea sintetică. Datorită calităţilor arătate in viata cotidiană, la locul lor de muncă, capacităţilor intelectuale şi de voinţă, spiritului de iniţiativă, inventivităţii şi puterii creatoare, oamenii acestei cărţi ne apar ca destine superioare, tocmai pentru că sunt personaje exponenţiale ale unui mod superior de a-şi duce existenţa, în consonanţă cu viaţa întregii ţări. Modul în model în exercitarea profesiunii: ftimolog. Manuela CERNAT care autorul le relevă personalitatea arată o constantă a reportajului şi publicisticii noastre de a sublinia nivelul înalt de conştiinţă şi profesionalitate al personajelor, indiferent că sunt muncitori, ţărani, profesori universitari sau academicieni. Partea a doua a cărţii prezintă un excurs în viaţa spirituală a Banatului. „Convorbiri din imediata realitate“ sunt pagini de mărturii venite din partea unor cunoscute personalităţi ale vieţii sociale, ştiinţifice şi artistice bănăţene, un mănunchi de experienţe împărtăşite sub forma simplă şi accesibilă a interviului. Emil VASILESCU CARTEA « CART« Ion arieşanu : „Respiraţie liberă“ Un volum util pentru activitatea de educare materialist-ştiinţifică Elaborată de un colectiv de autori — cadre didactice şi cercetători — bine cunoscuţi în domeniu, lucrarea cu titlul „întrebări şi răspunsuri la problemele de educaţie ateistă“ — autori Petru Berar, Octavian Cheţan, Florin Georgescu, ■ Paul Popescu-Neveanu, Emil Repciuc, Ion Corvin Singiorzan, Aurelian Tache, Gheorghe Vlăduţescu se situează, de fapt, în continuarea unui alt volum cu acelaşi profil apărut cu cîţiva ani in urmă, atestind preocuparea consecventă a Editurii politice de a pune la îndemâna factorilor educaţionali, publicului larg material bibliografic în sprijinul formării concepţiei ştiinţifice despre lume. Problemele Îmbrăţişate în volum nu au prin însăşi natura lucrării un caracter unitar, riguros sistematizat. Gama de aspecte dezbătute este largă, de la principalele religii contemporane la analiza diferitelor precepte biblice, dialogul dintre marxişti şi creştini, statutul religiei, în condiţiile societăţii socialiste. Lectura cărţii evidenţiază insă că autorii abordează cu predilecţie anumite teme principale. O asemenea temă — un adevărat ax al lucrării— o formează dezbaterea raportului ştiinţă-religie. Din analiza unor aspecte cum sunt implicaţiile teoretice ale descoperirilor din ştiinţă pentru îmbogăţirea categoriei de materie, cauzele conflictului dintre religie şi ştiinţă, explicarea veridică a diferitelor procese şi fenomene naturale se conturează limpede ideea privind capacitatea omului de a cunoaşte şi stăpîni procesele din natură, de a transforma lumea, de a utiliza cuceririle ştiinţifice pentru a-şi construi o viaţă mai bună. © Jocuri de noapte : POPULAR — 15.30; 17,30; 19,30. © Bilet de Întoarcere : MUNCA — 16; 18; 20. • Popeye marinarul — 14,30; 17.45: Clopote de toamnă — 16; 19,30 : COSMOS. • Prima mica vară : ARTA — 9; 11,15; 13.30; 15,45; 18; 20. • Camionul de cursă lungă : DRUMUL SĂRII - 15.30; 18; 20. • Cumpăna : PROGRESUL — 16: 18: 20; teatre : Teatrul Naţional (sala mică): Romulus cel Mare — 17:20; (sala Teatrului Giuleşti) : Peripeţiile bravului soldat Svejk — 16:30: 20; (sala Atelier) : Fanteziile lui Farriatiev — 19:30: 41 Filarmonica ..George Enescu“ (Ateneul Român) : Concert simfonic. Dirijor : Roberto Renzi* (Italia). Solist : Valentin Gheorghiu — 19.30. (sala mică a Palatului) : „Treptele afirmării artistice“. Ioana Bentoiu-soprană: Ina Macarie — pian — 18. • Opera Română : Tosca — 19. • Teatrul de operetă : Victoria și-al ei husar — 19.20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (sala Schitu Măgureanu): Gin-Rummy — 19.20. (sala Grădina Icoartei) : Furtuna — 19.30. • Teatrul Mic : Efectul razelor gamma asupra anemonelor — 19.30. • Teatrul de comedie : Plicul — 19.30. • Teatrul ,.Nottara“ (sala Magheru) : Familia Tot — 19.20. (sala Studio) : Conversaţie... — 19. © Teatrul Giuleşti (sala Majestic) : A cincea lebădă — 19.20. © teatrul satiric-muzical ..C. Tănase“ (sala Savoy) : De la Cărăbuş la Savoy — 19.30. (sala Victoria) : Idolul femeilor — 19.30. • Teatrul ..Ion Vasilescu“ : Piatră la rinichi — 19.30. 0» Ansamblul artistic ..Rapsodia română“ (sala Studio) : De dor, de dragoste — 19. © Teatrul ..Ion Creangă“ : Trei grăsani — 17. O Teatrul „Ţăndărică“ : Tigrişorul Petre — 10. e Circul Bucureşti : Atracţiile circului bulgar — 19.30. © Studioul de teatru al I.A.T.C. : Amphytrion (în limba germană) — 19.30. Florian POTRA: Ultima carte a lui Florian Potra este înainte de toate o pasionată, erudită şi lucidă profesiune de credinţă. închinîndu-şi de astă dată condeiul exclusiv fenomenului cinematografic naţional, unul dintre cei mai autorizati filmologi ai noştri demonstrează din nou, cu eleganţă dar fără a se feri să pună apăsat punctele pe i, că exegeza unei opere cinematografice nu poate extrage şi analiza „in vitro“ virtuţile pur estetice ale unui film, prefăcîndu-se a ignora candid interdependenţa organică dintre creaţia propriu-zisă, producţie (deci industrie) şi spectacol (deci comerţ). Nu intîmplător ultimul capitol al volumului, intitulat programatic „încotro se îndreaptă filmul românesc“ este conceput ca „un inventar de probleme si deziderate“ expuse pe un ton polemic. Toate cele 351 de pagini ale cărţii stau sub semnul aceluiaşi binefăcător şi tonic spirit polemic îndreptat printre altele împotriva „aproximativismului pseudoprofesional“, oriunde s-ar manifesta el, şi împotriva diferitelor prejudecăţi înrădăcinate incă în viaţa noastră cinematografică : 1) prejudecăţi de ordin estetic, ca aceea a „asemănătorismului“, vinovat de reflectarea pedestră a realităţii în prea multe din filmele de actualitate; 2) prejudecăţi de ordin profesional, ca aceea a păgubitoarei teze potrivit căreia „instinctul cinematografic“ poate suplini cultura şi pregătirea teoretică a unui cineast; 3) prejudecăţi ale acelui public „neînarmat în faţa falselor valori“. „Profesiune : Filmul“ se înfăţişează ca un permanent dialog al criticului cu propriile sale opinii, dialog punctat cu utile digresiuni inspirate de punctele nevralgice rămase peste ani de actualitate : problema scenariului, a dialogurilor şi a dialoghiştilor, a diletantismului şi improvizaţiei dovedite de unii regizori, dar şi de unii producători, a tinerelor promoţii formate în cadrul I.A.T.C. etc. Dincolo de aprecierile valorice asupra filmelor din ultimii cinci ani, dincolo de invocarea unor principii generale de estetică — completate cu utile transcrieri in extenso a unor texte străine indispensabile pentru luminarea unor anume tendințe ale filmologiei ultimelor decenii — axul volumului este unul de ordin moral de vreme ce toate firele converg înspre ideea de responsabilitate, a cineaştilor (regizori şi producători) faţă de public, a publicului faţă de filmul românesc, a criticilor faţă de autorii şi receptorii artei cinematografice. Scrisă cu nerv şi vervă polemică, cu prestanţă academică înviorată de o robustă notă de umor — ultima carte a lui Florian Potra, prin vasta ei deschidere spre alte spaţii culturale — cu o evidentă „Profesiune: Filmul“ „Adevărul pe care l-am preţuit totdeaunaadevărul vieţii şi al frumosului“ * într-o activitate artistică desfăşurată de-a lungul a peste trei decenii, pictorul Ion Popescu-Negreni îşi construieşte opera sa pe o concepţie artistică personală izvorită din marea tradiţie a picturii româneşti — impunîndu-se discret dar ferm atenţiei iubitorilor de artă ca o personalitate distinctă, de certă originalitate, în arta noastră contemporană. Cred — ne-a mărturisit artistul — că există în arta modernă o nevoie de claritate şi de puritate. Ea ar trebui să fie plină de linişte şi de lumină, de bucurie şi de pace, de toată bucuria, lumii. Consider arta, ca şi natura, un sfătuitor prin care omul se poate ridica spiritual pe marile înălţimi ale umanităţii. Legătura artistului cu pămîntul ţării, cu locurile unde a văzut lumina zilei şi unde îşi are adine înfipte rădăcinile, cu oamenii pe care-i zugrăveşte şi cărora le dăruie opera sa, este o datorie sfîntă a misiunii sale. Toate operele marilor artişti dintotdeauna păstrează în adincurile lor acel caracter unic, neconfundabil de sentimente şi exprimări artistice specifice poporului din care s-au născut. Creaţia noastră artistică a fost şi este a poporului, am creat şi creăm pentru a înfrumuseţa casele şi spiritul oamenilor de astăzi. De atîta vreme de cind pictez am înţeles că opera mare este aceea care spune ceva despre oameni. Omul de lingă noi, aşa cum este el, l-am pictat mereu. Sunt convins că măreţele obiective ale celui de-al Xll-lea Congres al partidului — obiective ce înaripează şi asigură pe mai departe dezvoltarea creatorului de artă, a creatorului ce trăieşte şi se exprimă contemporan — vor deschide un viitor luminos pentru toţi oamenii acestui pămint. — Care este, după părerea dumneavoastră, modul cel mai bun pentru a face legătura cu publicul? — Legătura cu publicul trebuie făcută prin participarea la toate manifestările de artă, prin expoziţii personale în marile expoziţii colective — anuale si bienale. Avem public sensibil la opera de artă, trebuie să-l intîmpinăm cu lucrări frumoase. Statul nostru e preocupat de răspîndirea culturii şi pune la dispoziţie mijloace de informare : albume de artă, reviste de artă, emisiuni de radio şi televiziune — şi mai ales muzeele, adevărate comori ale spiritualităţii şi frumuseţii umane. Intîlnirea şi confruntarea operei de artă cu publicul e lucrul cel mai important pentru un artist adevărat. — Ce rol are tradiţia şi pină unde poate influenţa saltul spre o nouă etapă? — O nouă etapă poate deveni ea Însăşi o trediţie. Tradiţia trebuie să fie un permanent reper de comparaţie şi stimulent, nu de frînare a creaţiei. Pentru că tradiţia este formată din tot ce-i mai valoros in conştiinţa şi simţirea noastră de-a lungul timpului. Nu este ceva fix şi închis. Cred că pictura evoluează către figurativ, răminînd cea mai deschisă dintre artele plastice către înnoire şi meditaţie. — Aţi fost profesor mulţi ani la Institutul de arte plastice „Nicolae Grgorescu“. Vorbiţi-ne despre necesitatea studiului. — Şcoala noastră de artă plastică e bună. S-au căutat prin temele de studiu programate să se dezvolte armonios facultăţile spirituale necesare creaţiei. Astfel, forţa de observaţie care stă la baza studiului şi cercetării, se dezvoltă prin nenumărate studii după natură avind ca temă centrală omul. Pe specificul specialităţii s-au prevăzut teme prin care se dezvoltă fantezia şi imaginaţia, atit de necesare viitorului artist plastic. Se are in vedere şi grija dezvoltării aptitudinilor care întregesc partea autentică a personalităţii In dezvoltare. — Aţi fost studentul lui Camil Ressu — ce amintiri vă leagă de personalitatea lui? — Camil Ressu a fost și este mai mult un artist autentic, apoi a fost şi un mare pedagog şi organizator al Institutului de arte plastice. Ca artist nu s-a abătut niciodată de la crezul său artistic, nu a făcut nici un compromis in calitatea artei sale, iar ca profesor a avut o metodă de predare eficientă — viguroasă — de mare disciplină şi efort in a studia. O corectură a lui era o creaţie didactică şi artistică. — Ca pictor — nn munca dumneavoastră la şevalet — ce proiecte aveţi? — Mai intii să continui ce am Început acum mai bine de treizeci de ani : să pictez şi să desenez. îmi place să desenez. Doresc ca pictura mea să se lumineze mai mult — forţa ei de comunicare să ajungă direct la sensibilitatea iubitorilor de frumos, să poarte în ea acel adevăr pe care l-am preţuit totdeauna — adevărul vieţii — şi al frumosului. Să deschid o nouă expoziţie. Leila POP Convorbire cu pictorul Ion POPESCU-NEGRENI „ROMÂNIA-FILM“ prezintă : Ultima noapte de dragoste" Nasta. Machiajul : Rozana Barta. Cu : Vladimir Găitan, Ioana Pacula, Sergiu Nicolaescu, Sebastian Papaiani, Ion Besoiu, Gheorghe Dinică, Colea Rălitu, Ernest Maftei, George Mihăiţă, Corneliu Girbea şi Enikő Szilagyi. Film realizat în studiourile Centrului de producţie cinematografică „Bucureşti". Un film de Sergiu Nicolaescu, inspirat din romanul lui Camil Petrescu - „Ultima noapte de dragoste, întiia noapte de război", o producţie a Casei de filme Trei. Muzica : Bert Grund. Imaginea : Nicolae Girardi. Decoruri : Gheorghe Bălăşoiu. Costume civile : Doina Levinţa Bocaneţ. Costume militare : Marga Moldovan. Coloana sonoră : A. Salamanian. Montajul : Gabriela SCI NT El A — vineri 28 martie 1980 J Alecsandru BABE : „Echilibrul financiar în socialism“ Biblioteca literaturii economice originale se îmbogăţeşte cu o interesantă carte referitoare la problema echilibrului financiar în socialism. Despre importanţa temei nimeni nu se îndoieşte. Dezvoltarea proporţională a economiei noastre, asigurarea echilibrului material, financiar şi valutar, ca o condiţie a edificării unei economii sănătoase, a creşterii eficienţei muncii sociale şi a ridicării nivelului de trai, este o teză fundamentală a Programului partidului. In lucrare, autorul nu s-a limitat la elucidarea conceptului şi problematicii echilibrului financiar, ci s-a străduit să găsească soluţii practice pentru perfecţionarea căilor de transpunere în viaţă a acestui echilibru. Un alt merit al lucrării este acela că analizează echilibrul financiar nu numai în sine, ci şi în raport cu echilibrul monetar, cu echilibrul valutar şi cu alte componente ale echilibrului general economic. Autorul precizează in partea I a cărţii sfera şi conţinutul echilibrului financiar, determină importanţa echilibrului în sistemul economiei socialiste. Autorul subliniază, de asemenea, că, deşi echilibrul balanţelor este un echilibru real, el nu trebuie absolutizat, reclamînd, pe de o parte, acţiunea pirghiilor economice şi financiare direcţionate,spre consolidarea echilibrului, iar, pe de altă parte, o anumită elasticitate exprimată prin prevederea de rezerve materiale, financiare şi valutare. în partea a II-a, autorul examinează conţinutul principalelor instrumente de planificare financiară şi metodele de analiză, posibilităţile de îmbunătăţire a balanţei financiare de sinteză (cunoscută sub denumirea de plan financiar centralizat), raporturile dintre această balanţă şi planurile financiare executorii, balanţa financiară de execuţie şi factorii economici care o influenţează. Costn KIRIŢESCU