Scînteia, martie 1980 (Anul 49, nr. 11671-11697)

1980-03-28 / nr. 11695

PAGINA 4 2050 DE ANI DE LA CREAREA STATULUI DAC CENTRALIZAT ŞI INDEPENDENT Cercetătorii noştri s-au aplecat de multă vreme asu­pra istoriei geto-dacice, cu un mereu reînnoit interes izvorît din perpetua nevoie de a cunoaşte cit mai te­meinic rădăcinile multe şi trainice care ii leagă pe ro­mâni de vatra strămoşească. Iar prin aceasta — pentru a ne cunoaşte mai bine şi mai profund de noi, cei de astăzi. Dar dacă este adevărat că studierea lumii geto-dacice este o veche preocupare a istoricilor noştri — să amintim doar că exact acum o sută de ani Grigore Tocilescu publica prima sinteză de amploare asupra „Daciei înainte de romani“ — tot atit de ade­vărat este că anii construcţiei socialiste reprezintă pe­­ rioada cind s-a acumulat cel mai important tezaur de date şi documente istorice, datorită cărora imaginea noastră asupra epocii dacice a dobindit contururi clare, sigure. Lumea dacică şi-a dezvăluit astfel vechimea multimilenari şi continuitatea neîntreruptă in acelaşi spaţiu, caracterul său unitar şi original. Citeva dintre concluziile la care a ajuns cercetarea românească in ultimele decenii — cu deosebire in ceea ce priveşte pe geto-dacii din teritoriul est-carpa­­tic — prezentate in cadrul unui simpozion organizat recent la Institutul de istorie şi arheologie „A. D. Xeno­­pol“ din Iaşi, sunt înfăţişate in cele ce urmează. Din străvechiul fond au­tohton nord-traCÎC. Cercetările arheologice din ultimele decenii au proiectat o puternică lumină asu­pra genezei civilizaţiei de ansamblu a geto-dacilor, au precizat momentul cristalizării etnosului geto-dacic. După cum arăta prof. univ. dr. do­cent Mircea Petrescu-Dimboviţa, data încheierii acestui proces a fost cobo­­rită cu mult înainte de anul 514 i.e.n. — cind getii sînt amintiţi pentru pri­ma oară de Herodot opunînd o dirză rezistenţă armatei regelui persan Da­rius ; ea a fost cu îndreptăţire fixată în secolele VIII—VII î.e.n., cînd pe întreaga arie pe care ulterior vor fi atestaţi geto-dacii se constată pre­zenţa unei culturi materiale unitare — căreia pe planul vieţii spirituale îi corespund manifestări de factură identică — cultura Basarabi. Săpăturile arheologice au pus in relief faptul că civilizaţia geto-dacică a crescut şi s-a dezvoltat organic din fondul local, autohton nord-tracic din mileniul al II-lea i.e.n. S-a impus, de asemenea, cu argumente judicioase, concluzia că odată cu trecerea la epoca bronzului — in jurul anului 2000 i.e.n. — in spaţiul carpato-bal­­canic se constituie neamurile tra­cice, desprinse din marea masă a tri­burilor indoeuropene, că întreaga şi strălucita civilizaţie a epocii bronzu­lui (circa 2000—1200 i.e.n.) de pe te­ritoriul patriei noastre poartă pece­tea spiritualităţii tracice. Cu alte cu­vinte, civilizaţia geto-dacică din vre­mea lui Burebista—Decebal repre­zintă expresia cea mai înaltă a crea­ţiei autohtone în cursul unei evoluţii neîntrerupte de circa două milenii. Tradiţiile îndelungate ale organizării social-politice. Una din principalele concluzii ale investigaţiilor arheologice din ultime­le decenii, datorită cărora se poate azi urmări aproape neîntrerupt evo­luţia societăţii est-carpatice în mile­niul I i.e.n., pătrunzindu-se adine in intimitatea structurilor social-econo­­mice ale epocii, se referă la vechimea tradiţiilor de organizare social-poli­­tică la geto-daci. S-a constatat a a­­răta în acest sens Adrian C. Florescu, cercetător ştiinţific principal — că de la o multiplă compartimentare tribală in prima parte a perioadei, societatea geto-dacă de aici evoluează înspre constituirea unei puternice uniuni de triburi, o adevărată formaţiune prestatală, în secolele V-I-IV i.e.n., de pildă, la marginile podişului Sucevei şi ale podişului central moldovenesc se ridicaseră 12 cetăţi — in jurul că­rora gravitau peste 250 de aşezări deschise — formind un sistem defen­siv de anvergură ce închidea accesul spre inima Moldovei şi mai departe spre Transilvania. Centrul acestei formaţiuni trebuie să se fi aflat la Cotnari-Scobinţi (Iaşi) sau Stinceşti (Botoşani), unde se înălţaseră com­filexe fortificate din cite două cetăţi, egate intre ele cu valuri puternice de pămint, care delimitau mari su­prafeţe interioare : 350—400 ha în pri­mul caz şi 50 ha in al doilea. Pen­tru executarea lucrărilor de fortifi­care de la Cotnari-Scobinţi a fost dislocată o uriaşa masă de pămint şi piatră (50 000—60 000 metri cubi), s-a utilizat o cantitate de 10 000—11 000 metri cubi de lemn de stejar pentru armarea valului de pămint împrej­muitor. Sunt date care certifică exis­tenţa unor mari şi prospere comuni­tăţi geto-dacice, ca şi un înalt nivel al cunoştinţelor tehnice ale construc­torilor. Despre eficienţa acestui sistem vorbeşte convingător faptul că într-o epocă îndeajuns de agitată se asi­gura în aceste părţi o stare de sta- bilitate, propice unei desfăşurări nor­male a activităţii — demonstrată de prezenţa în epocă a circa o sută de aşezări deschise numai în zona din cimpia Jijiei, de inventarul bogat al aşezărilor, de prezenţa mereu mai pronunţată a unor produse greceşti, semn al unor schimburi comerciale vii, posibile doar atunci cînd armele tăceau. în fine, aceste cercetări documen­tează o evoluţie similară, identică a societăţii de pe teritoriul Moldovei cu cea din alte zone dacice, unde in acesaşi vreme Informaţii literare şi arheologice atestă constituirea altor asemenea formaţiuni politice. Agricultori, meşteşugari, crescători de vite. Teritor­ul est-carpatic cunoaşte şi sub aspectul culturii ma­teriale o evoluţie ce întru­neşte caracteristici proprii ansamblu­lui lumii dacice. După cum arăta Silvia Teodor, cercetător ştiinţific principal , descoperirile arheologice confirmă şi pentru Moldova ceea ce scriau istoricii romani despre daci, cînd îi aşezau intre popoarele ex­perte în lucrarea pămîntului. In tur­­băria de la Lozna (Botoşani) a fost dat la iveală un mare depozit de unelte de fier (56) — agricole şi meş­teşugăreşti ; la Negri (Bacău) şi Oni­­ceni (Neamţ) s-au descoperit brăz­­dare de plug. Este atestată o largă gamă de meş­teşuguri. Olăritul (începind cu veacul al II-lea î.e.n. se generalizează roata olarului) este prezent practic în fie­care aşezare ; prelucrarea metalelor conferă pecete de „centre metalur­gice“ aşezărilor de la Poiana-Galaţi, Bradu (Neamţ) şi Răcătău (Bacău) ; celelalte ocupaţii tradiţionale — creşterea vitelor în special — sunt şi ele pe deplin demonstrate. Vestigiile arheologice documentează pentru secolele IV—II î.e.n. în în­treaga Dacie o puternică dezvoltare a forţelor de producţie, creşterea nu­merică a aşezărilor, multe din ele fortificate şi aglomerate pe spaţii re­­strînse, de tip proto-urban — ele fiind centre politice, economice şi re­ligioase ale unor triburi sau uniuni de triburi. Originalitatea creaţiei Spirituale Date numeroase s-au acumulat in ultima vreme şi în ceea ce priveşte viaţa spirituală a geto­­dacilor est-carpatici — arăta Silviu Sanie, cercetător ştiinţific principal. Cercetările arheologice au scos la iveală o bogată plastică antropomorfă (Răcătău-Bacău, Dumbrava-Iaşi, Po­­iana-Galaţi etc.) sau zoomorfă (ar fi aici de amintit un fragment dintr-o statuetă reprezentînd un taur, desco­perit la Dumbrava-Iaşi, vădind pre­zenţa unui artist cu o mină sigură, exersată, cu un ochi fin şi pătrunză­tor, cu nimic mai prejos decit cele­brul artist de la Cîrlomăneşti-Buzău). înalta măiestrie pe care au atins-o meşterii daci in arta argintăriei şi or­fevrăriei o dovedeşte splendidul te­zaur de la Cucuteni-Băiceni (Iaşi), descoperit în urmă cu 20 ani, datat în secolul IV î.e.n. Anumite motive ornamentale, întîlnite şi pe alte te­zaure şi piese din celelalte părţi ale Daciei — bunăoară capul de bour înconjurat de doi şerpi etc. — ar pleda pentru o provenienţă autohtonă a superbelor piese care-l compun. De asemenea, spusele scriitorului antic Jordanes despre cunoştinţele astronomice şi medicale ale geto-da­cilor şi-au aflat confirmare arheolo­gică. La Barboşi-Galaţi şi Bîtca Doamnei-Neamţ — ca şi în Tran­silvania, dealtfel — au fost scoa­se la iveală instrumente care pu­teau fi utilizate în tratamentul me­dical. Foarte semnificativă este şi tableta rotundă din ceramică, des­coperită la Dumbrava, pe care este conturat un cerc, secţionat de 2 linii, în cele 4 secţiuni ale cercului fiind incizate formele celor 4 faze ale lunii. Datele furnizate de ştiinţa arheolo­gică — de pildă, descoperirea sanctuarelor rectangulare de la Bîtca Doamnei şi Bărboşi, asemănătoare cu cele de peste munţi de la Sarmize­­getusa (Hunedoara) şi Tilişca (Sibiu) — au pus in relief noi elemente de unitate, în plan spiritual, a lumii geto-dacice. O lume unitară, civilizaţie avansată, cu adinei rădăcini istorice Concluzii ale simpozionului „Dacii şi civilizaţia lor, în lumina cer­cetărilor efectuate în anii construirii socialismului în România“ înrîurirea de durată şi de substanţă a lumii ro-­­ mane. Remarcabile Cîştiguri a do-­­­bîndit cercetarea de specialitate in ultimele decenii şi in ceea ce pri­veşte evoluţia dacilor est-carpatici după transformarea unei părţi a Da­ciei in provincie romană (secolele II—III e.n.). Civilizaţia acestora — a­­răta Ion loniţă, cercetător ştiinţific principal — evoluează pe linia for­melor sale clasice, stabilitatea po­litică asigurată de Imperiu răsfringin­­du-se din plin şi asupra vieţii lor economice. Aşezările — bunăoară cele de la Văleni (Neamţ) şi Băiceni (Iaşi) sunt foarte întinse — pînă la citeva zeci de hectare, iar inventarul lor atestă o prosperitate economică evi­dentă. Sporeşte repertoriul formelor ceramice şi numărul uneltelor de fier, se înmulţesc piesele de podoabă şi obiectele de lux. Din analiza materialului arheologic reiese cu pregnanţă o foarte puter­nică inm­urire a civilizaţiei romane asupra dacilor liberi. (Dealtfel, zo­nele centrală şi de nord ale Moldo­vei, deşi n-au fost ocupate de ro­mani, au fost ţinute sub o permanen­tă şi severă supraveghere). Produse romane de tot felul — unelte, arme, garnituri de harnaşament, podoabe, ceramică, vase de sticlă şi monede — pătrund pe diverse căi şi în cantitate mare la dacii liberi. Numai în jude­ţele Bacău şi Neamţ s-au descoperit peste 80 de tezaure de monede im­periale romane, unele dintre ele al­cătuite din mii de piese (tezaurul de la Măgura-Bacău numără 2 730 mo­nede de argint, iar cel de la Puri­­ceni-Neamţ 1 152 monede din acelaşi metal). Unele dintre produsele ro­mane au servit ca prototipuri pentru producţia realizată de meşteri locali. Imensul tezaur de informaţii acumulat in ultimele decenii docu­­mentează aşadar caracterul avansat al culturii materiale şi unitatea deplină a lumii geto-dacice. Această unitate a constituit temelia pe care s-a clădit statul centralizat dac acum două milenii și cincizeci de ani sub conducerea ilustrului „bărbat get“ — Burebista. Silviu ACHIM cinema • Tentaţia : SCALA — 9,30; 11,30; 13,30; 15,30; 17,45, 20. • Naufragiul : PALATUL SPOR­TURILOR ŞI CULTURII — 18. • Zizania : PATRIA — 9; 11,15; 13,39; 15,45; 18; 20,15. LUCEAFĂ­RUL — 9, 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20, BUCUREȘTI — 9,15; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15. • Peisaj orizontal : FESTIVAL — — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20.15. • Sălbaticul : SALA PALATULUI — 17,15; 20. FEROVIAR — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20.15. CULTURAL — 9; 11,15; 13.30; 15,45; 18; 20.15. • Foc pe punte : CENTRAL — 9,30; 11.30; 13.30; 15.30; 17.30; 19.30. • întoarcerea lui Vodă Lăpușnea­­nu : CINEMA STUDIO — 10; 12,45; 16­ ,18,45. CAPITOL 9.30; 12,30; 16; 19. MELODIA — 9; 12; 16; 19. • Mizerabilii : FAVORIT — 9; 11,15; 13.30; 15,45; 18; 20,15. VIC­TORIA — 9; 11,15; 13.30; 15.45; 18; 20,15. • Singur printre prieteni : EX­­ CELSIOR — 9; 11,15: 13.30; 15.43; 18; 20,15. MODERN — 9; 11,15: 13.30; 15,45; 18: 20,15. 41 Degeţica — 9,15; 10.,45; 12,15; 13,45. O viaţă închinată fericirii poporului —­15,30; 17,30; . 19.30 : DOINA. o Fata de pe lac : BUCEGI — 16; 18, 20. • Rug şi flacără : FERENTARI — 15; 17,30; 20 VIITORUL — 15,30; 17,30; 19,30. TIMPURI NOI — 15; 17,15; 19,30. • Mijlocaș la deschidere : DACIA — 9; 11,15; 13,30; 15.45; 18; 20. CO­­TROCENI — 15; 17,15; 19.30. • Sosea odată un călăreț : GRI­­VITA — 9; 11,15; 13,30; 15.45; 18; 20.15. AURORA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18. 20. FLAMURA — 9, 11; 13,15; 15.30; 17.45. 20. • Artista, dolarii si ardelenii : GIULESTI — 9, 11; 13,15; 15,30; 17,45; 20. MIORIŢA — 9: 11;15; 13,30; 15,45: 18: 20. FLORE AU­CA — 9: 11; 13; 15,30; 17,45: 20. • Colosul din Rhodos : BUZEŞTI — 9,30; 12; 16,15: 19. FLACĂRA — 9: 11,30; 14; 16.30­: 19. • Studentul, computerul şi carto­fii : PACEA — 15,30; 17.30: 19,30. • I se spunea „Buldozerul“ : LIRA — 10; 12; 15,20; 18, 20, TO­MIS — 9; 11,15- 13,30; 15.45: 18; 20.15. • Sezonul de catifea : VOLGA — 9; 11,15; 13.30; 15.45; 18; 20,15. O remarcabilă lucrare a lexicografiei româneşti O lucrare aşteptată cu deosebit interes de mai multă vreme şi cred, fără teama de a mă înşela, de toţi cei care se ocupă în­tr-un fel sau altul de lim­ba spaniolă la noi, a apă­rut, de curind, la Editura ştiinţifică şi enciclopedică. Este vorba de Dicţionarul român-spaniol elaborat de Alexandru Calciu, Constan­tin Duhăneanu şi Dan Munteanu. După cum se ştie, in ul­timele două decenii, studiul limbii şi literaturii spanio­le a luat o amploare deo­sebită la noi. Au apărut numeroase lucrări de his­­panistică a căror valoare ştiinţifică este recunoscută pe plan nu numai naţio­nal, ci şi internaţional, cu precădere in ţările hispa­nice. Dicţionarul român­­spaniol despre care este vorba trebuie considerat drept prima lucrare de a­­cest gen apărută în Româ­nia­ (Pînă în prezent s-au mai publicat două aseme­nea dicţionare, dar de di­mensiuni reduse). El com­pletează, in chip fericit, in­strumentele de lucru puse la indemîna specialiştilor în hispanistică, şi nu numai a lor. Dicţionarul înregistrea­ză peste 50 000 de cuvinte româneşti (primul de acest fel care are asemenea pro­porţii, întrecînd astfel can­titativ mai toate lucrările similare: român-francez, ro­­măn-italian etc.), selectate pe baza celor mai moder­ne dicţionare explicative ale limbii române. Deşi este un dicţionar al românei contemporane, înregistrează şi realităţi mai vechi de la noi, precum şi unele re­gionalisme, ceea ce îl face util şi celor care traduc o­­pere literare româneşti în limba spaniolă. In tratarea corespondenţelor spaniole, autorii oferă o bogată si­nonimie, de la sensul ge­neral, la cele specializate, iar în cadrul seriilor sino­nimice, pînă la nuanţe se­mantice ori stilistice. Mai mult decit atit, apar dese­ori atit echivalente de lim­ba spaniolă literară, cit şi echivalenţe locale, şi pen­tru Spania, şi pentru cele­lalte ţări hispanice. Deşi nu beneficiază de o tradiţie mai îndelungată, cum este cazul dicţionare­lor bilingve ale unor limbi de mare circulaţie la noi — franceză, engleză, ger­mană — Dicţionarul ro­mân-spaniol apărut recent, prin bogăţia şi exactitatea informaţiei şi prin rigoa­rea ştiinţifică cu care a fost elaborat, este un in­strument de lucru deosebit de valoros pentru amatori, ca şi pentru specialiştii in domeniul spaniolei, o nouă realizare remarcabilă a le­­xicografiei româneşti. Acad.Iorgu IORDAN Este indiscutabil un me­rit al lucrării faptul că insistă asupra unor concep­te situate la graniţa dintre filozofie şi religie : înstrăi­nare religioasă, armonie prestabilită, spiritualism, finalitate a evoluţiei in uni­vers etc. sau a unor noţi­uni şi practici religioase — trinitate, teodicee, chietism religios, sensul rugăciunii etc. — dindu-se posibilita­tea cititorului să-şi facă o imagine mai exactă în le­gătură cu aceste probleme, cu relativitatea unor noţi­uni considerate ,,adevăruri eterne“ în doctrina religi­oasă. în structura lucrării, mai multe întrebări sunt dedica­te explicării statutului re­ligiei in societatea noastră, punîndu-se în lumină con­diţiile libertăţii de credinţă, care sunt asigurate tuturor cetăţenilor şi totodată a­­tenţia deosebită acordată de partid şi de stat educa­ţiei materialist-ştiinţifice a maselor. Parcurgînd volumul, citi­torul nu poate, totuşi, să nu remarce că răspunsurile ocolesc unele aspecte ale fenomenului religios con­temporan, tendinţe şi evo­luţii ale sale din zilele noastre, a căror dezbatere ar fi contribuit la sporirea considerabilă a interesului faţă de lucrare. După cum se ştie, dacă pe ansamblu, fenomenul religios manifestă semne de regres, nu este mai pu­ţin adevărat că asistăm şi la eforturi de a revitaliza credinţele mistice concre­tizate pe de o parte în pre­ocupările de modernizare a religiei, iar, pe de alta, în apariţia a tot felul de prac­tici mistice, a unei întregi reţele de secte. Urmări­rea în răspunsurile de faţă a implicaţiilor social-uma­­ne, dezbaterea cauzelor a­­cestor fenomene ar fi fost de natură să releve dificul­tăţile şi contradicţiile în care se zbate fenomenul re­ligios, caracterul depăşit al misticismului. O îmbinare mai armonioasă a răspun­surilor pe probleme­­clasi­ce, unele dintre ele mai cunoscute, cu cele axate pe aspecte moderne, proaspete din punct de vedere ştiin­ţific, ar fi fost în măsură să satisfacă exigenţele crescînde ale cititorului de azi. Paul DOBRESCU predilecţie pentru estetica marxistă italiană — prin dorinţa de a insera critica cinematografică in dialec­Cu seria „Destine comu­ne“, editura­­ „Eminescu“ continuă, cu binecunoscu­­ta-i perseverenţă, tipări­rea unor lucrări inspirate din realitatea imediată a timpului nostru, atit sub forma literaturii de ficţiu­ne, dar şi a publicisticii şi reportajului. Faptul că această serie se deschide cu un volum de Ion Arieşanu. „Respiraţie liberă“, nu ni se pare o simplă întîmplare, cunos­cută fiind îndelunga pre­­zenţă a prozatorului in aria publicisticii si a reportaju­lui, pasiunea acestuia pen­tru investigarea mutaţiilor istorice produse în viata tării si, cu deosebire, a Ba­natului. Două părţi distincte alcă­tuiesc volumul: prima­­tica fenomenului cultural naţional şi mai ales prin fervoarea ei civică se reco­mandă de la sine ca un „Marile familii“, ţine de specia reportajului, multe din acestea cunoscute din presă. Autorul practică un reportaj „clasic“, in sensul că multe sunt micro­­sondaje în existenta unei entităti sociale : fabrică, sat, instituţie, grup profe­sional etc., cuprinse într-o privire circulară, adesea sintetică. Datorită calităţi­lor arătate in viata cotidia­nă, la locul lor de muncă, capacităţilor intelectuale şi de voinţă, spiritului de ini­ţiativă, inventivităţii şi pu­terii creatoare, oamenii acestei cărţi ne apar ca destine superioare, tocmai pentru că sunt personaje exponenţiale ale unui mod superior de a-şi duce exis­tenţa, în consonanţă cu viaţa întregii ţări. Modul în model în exercitarea pro­fesiunii: ftimolog. Manuela CERNAT care autorul le relevă per­sonalitatea arată o constan­tă a reportajului şi publicis­ticii noastre de a sublinia nivelul înalt de conştiinţă şi profesionalitate al per­sonajelor, indiferent că sunt muncitori, ţărani, profesori universitari sau academi­cieni. Partea a doua a cărţii prezintă un excurs în viaţa spirituală a Ba­natului. „Convorbiri din imediata realitate“ sunt pa­gini de mărturii venite din partea unor cunoscute per­sonalităţi ale vieţii sociale, ştiinţifice şi artistice bănă­ţene, un mănunchi de expe­rienţe împărtăşite sub for­ma simplă şi accesibilă a in­terviului. Emil VASILESCU CARTEA « CART« Ion arieşanu : „Respiraţie liberă“ ­­­ Un volum util pentru activitatea de educare materialist-ştiinţifică Elaborată de un colectiv de autori — cadre didactice şi cercetători — bine cu­noscuţi în domeniu, lu­crarea cu titlul „întrebări şi răspunsuri la problemele de educaţie ateistă“ — autori Petru Berar, Octa­­vian Cheţan, Florin Geor­­gescu, ■ Paul Popescu-Ne­­veanu, Emil Repciuc, Ion Corvin Singiorzan, Aure­lian Tache, Gheorghe Vlă­­duţescu se situează, de fapt, în continuarea unui alt volum cu acelaşi profil apărut cu cîţiva ani in urmă, atestind preocupa­rea consecventă a Editurii politice de a pune la înde­­mâna factorilor educaţio­nali, publicului larg mate­rial bibliografic în spriji­nul formării concepţiei ştiinţifice despre lume. Problemele Îmbrăţişate în volum nu au prin în­săşi natura lucrării un caracter unitar, riguros sistematizat. Gama de as­pecte dezbătute este largă, de la principalele religii contemporane la analiza di­feritelor precepte biblice, dialogul dintre marxişti şi creştini, statutul religiei, în condiţiile societăţii socia­liste. Lectura cărţii eviden­ţiază insă că autorii abor­dează cu predilecţie anumi­te teme principale. O asemenea temă — un adevărat ax al lucrării— o formează dezbaterea rapor­tului ştiinţă-religie. Din analiza unor aspecte cum sunt implicaţiile teore­tice ale descoperirilor din ştiinţă pentru îmbogăţirea categoriei de materie, cau­zele conflictului dintre reli­gie şi ştiinţă, explicarea ve­ridică a diferitelor procese şi fenomene naturale se conturează limpede ideea privind capacitatea omului de a cunoaşte şi stăpîni procesele din natură, de a transforma lumea, de a uti­liza cuceririle ştiinţifice pentru a-şi construi o via­ţă mai bună. © Jocuri de noapte : POPULAR — 15.30; 17,30; 19,30. © Bilet de Întoarcere : MUNCA — 16; 18; 20. • Popeye marinarul — 14,30; 17.45: Clopote de toamnă — 16; 19,30 : COSMOS. • Prima mica vară : ARTA — 9; 11,15; 13.30; 15,45; 18; 20. • Camionul de cursă lungă : DRUMUL SĂRII - 15.30; 18; 20. • Cumpăna : PROGRESUL — 16: 18: 20; teatre : Teatrul Naţional (sala mică): Romulus cel Mare — 17:­­20; (sala Teatrului Giuleşti) : Peripeţiile bravului soldat Svejk — 16:30: 20; (sala Atelier) : Fanteziile lui Far­riatiev — 19:30: 41 Filarmonica ..George Enescu“ (Ateneul Român) : Concert sim­fonic. Dirijor : Roberto Renzi* (Italia). Solist : Valentin Gheor­­ghiu — 19.30. (sala mică a Pala­tului) : „Treptele afirmării artis­tice“. Ioana Bentoiu-soprană: Ina Macarie — pian — 18. • Opera Română : Tosca — 19. • Teatrul de operetă : Victoria și-al ei husar — 19.20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bu­­landra“ (sala Schitu Măgureanu): Gin-Rummy — 19.20. (sala Grădina Icoartei) : Furtuna — 19.30. • Teatrul Mic : Efectul razelor gamma asupra anemonelor — 19.30. • Teatrul de comedie : Plicul — 19.30. • Teatrul ,.Nottara“ (sala Ma­­gheru) : Familia Tot — 19.20. (sala Studio) : Conversaţie... — 19. © Teatrul Giuleşti (sala Majes­tic) : A cincea lebădă — 19.20. © teatrul satiric-muzical ..C. Tă­­nase“ (sala Savoy) : De la Cără­buş la Savoy — 19.30. (sala Vic­toria) : Idolul femeilor — 19.30. • Teatrul ..Ion Vasilescu“ : Pia­tră la rinichi — 19.30. 0» Ansamblul artistic ..Rapsodia română“ (sala Studio) : De dor, de dragoste — 19. © Teatrul ..Ion Creangă“ : Trei grăsani — 17. O Teatrul „Ţăndărică“ : Tigrişorul Petre — 10. e Circul Bucureşti : Atracţiile cir­cului bulgar — 19.30. © Studioul de teatru al I.A.T.C. : Amphytrion (în limba germană) — 19.30. Florian POTRA: Ultima carte a lui Flo­rian Potra este înainte de toate o pasionată, erudită şi lucidă profesiune de credinţă. închinîndu-şi de astă dată condeiul exclu­siv fenomenului cinemato­grafic naţional, unul dintre cei mai autorizati filmo­­logi ai noştri demon­strează din nou, cu elegan­ţă dar fără a se feri să pună apăsat punctele pe i, că exegeza unei opere cine­matografice nu poate extra­ge şi analiza „in vitro“ vir­tuţile pur estetice ale unui film, prefăcîndu-se a igno­ra candid interdependenţa organică dintre creaţia pro­­priu-zisă, producţie (deci industrie) şi spectacol (deci comerţ). Nu intîmplător ultimul capitol al volumu­lui, intitulat programatic „încotro se îndreaptă fil­mul românesc“ este con­ceput ca „un inventar de probleme si deziderate“ ex­puse pe un ton polemic. Toate cele 351 de pagini ale cărţii stau sub semnul aceluiaşi binefăcător şi to­nic spirit polemic îndreptat printre altele împotriva „aproximativismului pseu­­doprofesional“, oriunde s-ar manifesta el, şi împotriva diferitelor prejudecăţi în­rădăcinate incă în viaţa noastră cinematografică : 1) prejudecăţi de ordin este­tic, ca aceea a „asemănă­­torismului“, vinovat de re­flectarea pedestră a reali­tăţii în prea multe din fil­mele de actualitate; 2) pre­judecăţi de ordin profesio­nal, ca aceea a păgubitoa­rei teze potrivit căreia „instinctul cinematografic“ poate suplini cultura şi pregătirea teoretică a unui cineast; 3) prejudecăţi ale acelui public „neînarmat în faţa falselor valori“. „Profesiune : Filmul“ se înfăţişează ca un perma­nent dialog al criticului cu propriile sale opinii, dialog punctat cu utile digresiuni inspirate de punctele nevralgice ră­mase peste ani de actua­litate : problema scena­riului, a dialogurilor şi a dialoghiştilor, a diletantis­mului şi improvizaţiei do­vedite de unii regizori, dar şi de unii producători, a tinerelor promoţii formate în cadrul I.A.T.C. etc. Dincolo de aprecierile valorice asupra filmelor din ultimii cinci ani, din­colo de invocarea unor principii generale de este­tică — completate cu utile transcrieri in extenso a unor texte străine indis­pensabile pentru luminarea unor anume tendințe ale filmologiei ultimelor de­cenii — axul volumului este unul de ordin moral de vreme ce toate firele converg înspre ideea de responsabilitate, a cineaş­tilor (regizori şi producă­tori) faţă de public, a pu­blicului faţă de filmul ro­mânesc, a criticilor faţă de autorii şi receptorii artei cinematografice. Scrisă cu nerv şi vervă polemică, cu prestanţă a­­cademică înviorată de o robustă notă de umor — ultima carte a lui Florian Potra, prin vasta ei des­chidere spre alte spaţii culturale — cu o evidentă „Profesiune: Filmul“ „Adevărul pe care l-am preţuit totdeauna­adevărul vieţii şi al frumosului“ * într-o activitate artistică desfăşu­rată de-a lungul a peste trei decenii, pictorul Ion Popescu-Negreni îşi construieşte opera sa pe o concepţie artistică personală izvorită din marea tradiţie a picturii româneşti — impu­­nîndu-se discret dar ferm atenţiei iubitorilor de artă ca o personalitate distinctă, de certă originalitate, în arta noastră contemporană. Cred — ne-a mărturisit artistul — că există în arta modernă o nevoie de claritate şi de puritate. Ea ar trebui să fie plină de linişte şi de lumină, de bucurie şi de pace, de toată bucuria, lumii. Consider arta, ca şi natura, un sfătuitor prin care omul se poate ri­dica spiritual pe marile înălţimi ale umanităţii. Legătura artistului cu pă­­mîntul ţării, cu locurile unde a văzut lumina zilei şi unde îşi are adine înfipte rădăcinile, cu oamenii pe care-i zugrăveşte şi cărora le dăruie opera sa, este o datorie sfîntă a misiunii sale. Toa­te operele mari­lor artişti dintot­­deauna păstrează în adincurile lor acel caracter unic, neconfundabil de sentimente şi ex­primări artistice specifice poporului din care s-au născut. Creaţia noastră artistică a fost şi est­e a poporului, am creat şi creăm pentru a înfrumuseţa casele şi spiri­tul oamenilor de astăzi. De atîta vreme de cind pictez am înţeles că opera mare este aceea care spune ceva despre oameni. Omul de lingă noi, aşa cum este el, l-am pictat me­reu. Sunt convins că măreţele obiec­tive ale celui de-al Xll-lea Congres al partidului — obiective ce înari­pează şi asigură pe mai departe dez­voltarea creatorului de artă, a creato­rului ce trăieşte şi se exprimă con­temporan — vor deschide un viitor luminos pentru toţi oamenii acestui pămint. — Care este, după părerea dum­neavoastră, modul cel mai bun pen­tru a face legătura cu publicul? — Legătura cu publicul trebuie fă­cută prin participarea la toate ma­nifestările de artă, prin expoziţii per­sonale în marile expoziţii colective — anuale si bienale. Avem public sensibil la opera de artă, trebuie să-l intîmpinăm cu lucrări frumoase. Sta­tul nostru e preocupat de răspîndirea culturii şi pune la dispoziţie mijloace de informare : albume de artă, re­viste de artă, emisiuni de radio şi televiziune — şi mai ales muzeele, adevărate comori ale spiritualităţii şi frumuseţii umane. Intîlnirea şi con­fruntarea operei de artă cu publicul e lucrul cel mai important pentru un artist adevărat. — Ce rol are tradiţia şi pină unde poate influenţa saltul spre o nouă etapă?­ — O nouă etapă poate deveni ea Însăşi o trediţie. Tradiţia trebuie să fie un permanent reper de compara­ţie şi stimulent, nu de frînare a crea­ţiei. Pentru că tradiţia este formată din tot ce-i mai valoros in conştiinţa şi simţirea noastră de-a lungul timpului. Nu este ceva fix şi închis. Cred că pictura evoluează către fi­gurativ, răminînd cea mai deschisă dintre artele plastice către înnoire şi meditaţie. — Aţi fost profesor mulţi ani la Institutul de arte plastice „Nicolae Grgorescu“. Vorbiţi-ne despre nece­sitatea studiului. — Şcoala noastră de artă plastică e bună. S-au căutat prin temele de stu­diu programate să se dezvolte armo­nios facultăţile spirituale necesa­re creaţiei. Astfel, forţa de observa­ţie care stă la baza studiului şi cercetării, se dez­voltă prin nenu­mărate studii după natură avind ca temă centrală omul. Pe specificul spe­cialităţii s-au prevăzut teme prin care se dezvoltă fantezia şi imaginaţia, a­­tit de necesare viitorului artist plas­tic. Se are in vedere şi grija dez­voltării aptitudinilor care întregesc partea autentică a personalităţii In dezvoltare. — Aţi fost studentul lui Camil Ressu — ce amintiri vă leagă de per­sonalitatea lui? — Camil Ressu a fost și este mai m­ult un artist autentic, apoi a fost şi un mare pedagog şi organizator al Institutului de arte plastice. Ca ar­tist nu s-a abătut niciodată de la crezul său artistic, nu a făcut nici un compromis in calitatea artei sale, iar ca profesor a avut o metodă de pre­dare eficientă — viguroasă — de mare disciplină şi efort in a studia. O corectură a lui era o creaţie di­dactică şi artistică. — Ca pictor — nn munca dumnea­voastră la şevalet — ce proiecte aveţi? — Mai intii să continui ce am În­ceput acum mai bine de treizeci de ani : să pictez şi să desenez. îmi place să desenez. Doresc ca pictura mea să se lumineze mai mult — forţa ei de comunicare să ajungă direct la sensibilitatea iubitorilor de frumos, să poarte în ea acel adevăr pe care l-am preţuit totdeauna — adevărul vieţii — şi al frumosului. Să des­chid o nouă expoziţie. Leila POP Convorbire cu pictorul Ion POPESCU-NEGRENI „ROMÂNIA-FILM“ prezintă : Ultima noapte de dragoste" Nasta. Machiajul : Rozan­a Barta. Cu : Vladimir Găitan, Ioana Pacula, Sergiu Nicolaescu, Sebastian Papaiani, Ion Besoiu, Gheorghe Dinică, Colea Rălitu, Ernest Maf­­tei, George Mihăiţă, Corneliu Girbea şi Enikő Szilagyi. Film realizat în studiourile Centrului de producţie cinematografică „Bucureşti". Un film de Sergiu Nicolaescu, inspirat din romanul lui Camil Petrescu - „Ultima noapte de dragoste, întiia noapte de război", o producţie a Casei de filme Trei. Muzica : Bert Grund. Imaginea : Nicolae Girardi. De­coruri : Gheorghe Bălăşoiu. Costume civile : Doina Le­­vinţa Bocaneţ. Costume militare : Marga Moldovan. Co­loana sonoră : A. Salamanian. Montajul : Gabriela SCI NT El A — vineri 28 martie 1980 J Alecsandru BABE : „Echilibrul financiar în socialism“ Biblioteca literaturii eco­nomice originale se îmbo­găţeşte cu o interesantă carte referitoare la proble­ma echilibrului financiar în socialism. Despre impor­tanţa temei nimeni nu se îndoieşte. Dezvoltarea pro­porţională a economiei noastre, asigurarea echili­brului material, financiar şi valutar, ca o condiţie a edificării unei economii să­nătoase, a creşterii eficien­ţei muncii sociale şi a ridi­cării nivelului de trai, este o teză fundamentală a Programului partidului. In lucrare, autorul nu s-a limi­tat la elucidarea conceptu­lui şi problematicii echili­brului financiar, ci s-a străduit să găsească soluţii practice pentru perfecţio­narea căilor de transpunere în viaţă a acestui echilibru. Un alt merit al lucrării este acela că analizează echili­brul financiar nu numai în sine, ci şi în raport cu echilibrul monetar, cu echi­librul valutar şi cu alte componente ale echilibru­lui general economic. Autorul precizează in par­tea I a cărţii sfera şi conţi­nutul echilibrului financiar, determină importanţa echi­librului în sistemul econo­miei socialiste. Autorul subliniază, de asemenea, că, deşi echilibrul ba­lanţelor este un echili­bru real, el nu trebuie absolutizat, reclamînd, pe de o parte, acţiunea pir­­ghiilor economice şi finan­ciare direcţionate,spre con­solidarea echilibrului, iar, pe de altă parte, o anumită elasticitate exprimată prin prevederea de rezerve ma­teriale, financiare şi valu­tare. în partea a II-a, auto­rul examinează conţinutul principalelor instrumente de planificare financiară şi metodele de analiză, posi­bilităţile de îmbunătăţire a balanţei financiare de sinteză (cunoscută sub de­numirea de plan financiar centralizat), raporturile dintre această balanţă şi planurile financiare exe­cutorii, balanţa financiară de execuţie şi factorii eco­nomici care o influenţează. Costn KIRIŢESCU

Next