Scînteia, martie 1981 (Anul 50, nr. 11982-12007)
1981-03-01 / nr. 11982
PAGINA 4 Revirimentul comediei teatrale Ar Însemna să-l plictisim pur şi simplu pe cititor dacă i-am aminti din jiou (a cita oară ?) însemnătatea şi rosturi!* comediei (satirice, irn primul rînd, căci aceasta ne interesează, și nu cea gratuită, săracă in sensuri şi trimiteri socialmorale) in ansamblul obligaţiilor civice şi estetice ale Cetăţii. Ştim prea bine că, dintotdeauna, insul a pedepsit moravurile rele şi că a fost preţuit de către oamenii cei mai de spirit pentru forţa sa penetrantă, pentru impactul imediat şi exploziv, pentru starea de bună dispoziţie pe care o creează chiar şi în rîndul celor vizaţi. Au existat şi există, fireşte, oameni cărora nu le-a plăcut să rîdă. Unii consideră insul o reacţie neserioasă şi facilă, alţii nu rid din lipsă de vocaţie. Majoritatea semenilor noştri consideră insă că nu se poate trăi fără a ride, că vechiul adagiu care spune că „ziua in care nu rîzi e o zi pierdută“ este adevărat mai mult ca oricînd astăzi, cînd ofensiva societăţii faţă de Rău este permanentă, pasionată şi neostenită. Ca fiinţă implicată direct în destinul actual al comediografiei româneşti mă văd obligat să arunc, din cînd în cind, priviri mai largi şi iscoditoare prin bătătura confraţilor şi a teatrelor. Senzaţia e, uneori, reconfortantă. Se scrie şi se joacă, azi, comedie mai mult ca oricind. Nu lipsesc de pe afişe clasicii (poate cu excepţia lui Tudor Muşatescu, neglijat în ultimii cîţiva ani) şi, mai ales, autorii importanţi de comedie din ultimele trei decenii : Baranga, Mazilu, Solomon, Tudor Popescu şi (de ce nu ?) Sorescu, ale cărui drame au atitea momente extraordinare de ironie şi haz. Piesele acestor autori, atît de mult preţuiţi de public, se află în permanenţă în repertoriile teatrelor din Capitală şi, mai ales, din provincie. Un gest de mult aşteptat pare a se afla aproape de împlinire: retragerea de pe piaţă a comediilor bullevardiere străine, care nu făceau nimănui servicii de nici un fel. A biruit în cugetul directorilor de teatru, de atitea ori solicitaţi de obsesia planului financiar, convingerea că spectatorii se bat pentru un bilet în plus şi la comediile româneşti. Sunt şi alte motive de satisfacţie pentru autorul de comedie român contemporan. Aş aminti, în primul rind, numeroasele festivaluri de teatru organizate (adeseori cu o solicitudine remarcabilă) in diferite oraşe ale ţării, cum ar fi Oradea, Timişoara, Braşov, Focşani etc. Galaţiul organizează chiar un festival al comediei româneşti contemporane, iar la Vaslui se desfăşoară, din doi în doi ani, un festival al umorului. Aceste manifestări nu înseamnă doar o simplă trecere in revistă a unor trupe teatrale din diverse localităţi ale ţării şi împărţirea unor premii (pur onorifice), cu OPINII de Ion BAIEŞU aceste prilejuri, autori dramatici, critici dramatici, istorici, regizori şi actori întilnindu-se in cadrul unor dezbateri teoretice de o serioasă ţinută ideatică, încă un detaliu deloc mărunt, care trebuie reţinut neapărat: în ultima vreme, teatrele cultivă cu predilecţie comediile grave, satirele cu încărcătură social-morală de anvergură , cu greu işi mai găsesc loc pe scenă comedioarele subţiri şi idilice. Un succes impresionant al acestei orientări benefice este ultima comedie a lui Tudor Popescu. „Concurs de frumuseţe“, operă penetrantă, ascuţită şi neiertătoare. Dar revirimentul comediei româneşti de actualitate nu s-ar fi putut produce fără apariţia surprinzătoare (dar, într-un fel, aşteptată şi extrem de necesară) a unei pleiade de regizori tineri de comedie, talentaţi, autori ai unor spectacole memorabile. Aş aminti doar citeva nume din cele multe despre care în curind se va vorbi cu respect : Cătălina Buzoianu, Anca Ovanez-Doroşenco, Tocilescu, Fătulescu, Eremia. Sigur că satisfacţia noastră nu poate fi deplină, mai ales dacă re gîndim că în ultimii ani teatrele nu au lansat nici un comediograf tînăr de vocaţie certă şi că avem încă în fruntea unor teatre oameni care decit să se încumete să monteze o comedie românească originală preferă o dramă obscură şi încrîncenată, care se joacă de citeva ori cu sala semigoală, dar care face bine într-un raport de... sfirşit de stagiune. In ansamblu insă, imi susţin părerea că în teatrul nostru comedia urcă cu paşi iuţi spre locul care îl merită. Dar, vai, ce ne facem cu comedia cinematografică ? Cu vreo patru-cinci ani in urmă făcusem propunerea (inclusiv în coloanele acestui ziar) de a se înfiinţa o casă de filme specializată în comedii. Directorii celorlalte case de filme au sărit ca arşi : „Lăsaţi, că facem noi cel puţin cite o comedie pe an“. S-au făcut, intr-adevăr, citeva. Erau modeste, unele de-a dreptul nereuşite. Ţinîndu-se cont de această situaţie nedorită de nimeni, casele de filme au luat o măsură hotărîtă : în ultimii ani nu s-a mai făcut nici o comedie. Ca să vă dau un exemplu (fireşte, cu intenţia de a vă face să zîmbiţi) am să vă spun că am dus cu cîţiva ani în urmă un scenariu de comedie satirică la una din casele de filme. Scenariul se numea „Omul care vine din Buzău“ şi satiriza încrederea oarbă a unui naiv provincial in pile şi relaţii. Mi s-a spus : „Dragă, nu te complica cu o satiră, fă o comedie fără pretenţii, fără probleme, la care să se distreze lumea“. „Şi atunci cum rămîne cu teoria mizei majore a comediei?“, am întrebat eu. „Teoria rămîne valabilă“, mi s-a răspuns. Situaţia comediei cinematografice este paradoxală şi aproape de neexplicat. Casele de filme par resemnate şi împăcate cu gindul că e minunată şi necesară comedia, dar că aceasta e greu, foarte greu de făcut, iar cel mai înţelept lucru e să nu încerci. Indiferenţa merge pînă acolo incit se uită să fie trecută (măcar formal) in planurile de muncă. Un confrate care se zbate şi el de ani de zile să-şi vadă scenariul unei comedii ajuns pe peliculă avea o idee năstruşnică în această privinţă : să-i dea în judecată pe cei ce răspund de casele de filme pentru... atitudine intolerantă față de rîs. Sînt convins că ar avea cîștig de cauză. Chiar și fără avocat. tv PROGRAMUL 1 8.30 Tot înainte 19.05 Şoimii patriei 9.15 Film serial pentru copii : „Contela de Monte Cristo“. Episodul 12 9.35 Omul Şi sănătatea 10.00 Viaţa satului 11.45 Bucuriile muzicii 12.30 De strajă patriei 13.00 Telex 13.05 Album duminical 16.00 Şah . 16.15 Telesport. In sumar : „Daciada“ — reportaj din marea competiţie naţională ; a 30-a ediţie a „Cupei Drumarilor“ la schi ; campionatele europene de atletism pe teren acoperit de la Grenoble , baschet masculin : Ţ.S.K.A. Moscova — Real Madrid (repriza a II-a) In turneul final al „Cupei campionilor europeni“ 18.00 Ecranizări după opere literare româneşti. „Titanic vals" — ultima parte 18.40 Micul ecran pentru cei mici 19.00 Telejurnal 19.25 Fapte de eroi al muncii şi vieţii socialiste 10.00 Un cîntec, un zîmbet, o floare... 11.00 Film artistic : „Sfîrşitul nopţii“. Premieră pe ţară. Producţie a studiourilor americane 12.25 Telejurnal PROGRAMUL 2 11.00 Ora elevului de la seral (Consultaţii) 13.00 concert educativ 14.00 Reportaj „T“ 14.15 Drag mi-i cintu-n ţara mea 14.55 Desene animate 15.20 Teatru TV : „Unii l-ar numi destin" de Titus Popovici 17.00 Serată muzicală TV. Vocile veacului (I) 19.00 Telejurnal 19.25 Telerama 19.55 Serată muzicală TV (continuare) 21.40 Film documentar, ce sunt culorile. Producţie a studioului „Sahiafilm“ 21.50 Program de valsuri 22.25 Telejurnal LUNI, 2 MARTIE PROGRAMUL 1 15.30 Repere marocane — documentar 16.00 Emisiune In limba maghiară 18.50 1001 de seri 19.00 Telejurnal 19.30 Actualitatea economică a înfăptuim obiectivele noii revoluţii agrare 19.55 Călătorie prin ţara mea. Reportaj 20.25 Roman foileton : „Trecea un călăreţ“. Episodul 12 21.20 Cadran mondial 21.45 Cîntecele popoarelor 22.05 Telejurnal PROGRAMUL 2 16.00 Muzică uşoară cu Gigi Marga 16.20 Cenacluri ale tineretului 16.40 Muzică de cameră 17.25 De pretutindeni 17.50 Moment folcloric 18.10 Ecranizări după opere literare româneşti : „Titanic vals“. Reluarea ultimei părţi 18.50 1001 de seri 19.00 Telejurnal 19.30 Mozaic — selecţiuni 20.50 Hărnicie. Reportaj 21.15 Treptele afirmării 22.05 Telejurnal DE LA ADAS La tragerea de amortizare a asigurărilor de viaţă pentru luna februarie 1981 au ieşit următoarele opt combinaţii de litere : H.Y.G. ; F.R.L. ; M.S.L. ; Y.S.R. ; Y.N.Y. ; B.O.G. ; T.C.M. ; V.O.S. Toţi asiguraţii cărora le-au ieşit una sau mai multe din aceste combinaţii de litere înscrise în poliţele lor urmează să se adreseze unităţilor ADAS pentru a li se stabili drepturile cuvenite. Pentru a participa şi la următoarele trageri lunare de amortizare este necesar ca asiguraţii să achite primele de asigurare la termenele stabilite. (Urmare din pag. I) venabilă unei convieţuiri sociale demne. Istoria arată că moravurile se modifică din generaţie in generaţie. Şi multora dintre istorici şi sociologi evoluţia moravurilor li se pare mai interesantă şi mai importantă decit istoria războaielor. Dar să-l invoc pe Lucian Blaga : „Legile morale se schimbă după locuri şi timpuri ; unii găsesc în aceasta un motiv să nu asculte de nici una“... Aşa, mai zilele trecute, in troleibuzul 84, doi tineri voinici, sportivi, îmbrăcaţi tip„top“, cu părul în valuri nedomolite de pieptene, cu ochii negri, focoşi şi obrazul cam smead, vorbesc despre o „profesie” foarte nouă şi puţin onorabilă, ca de pildă, cea de bişniţar, cu un chef nedomolit de vorbă tare, împănată cu expresii deşuchiate care se voiau, chipurile, hazoase. Pasagerii suportau, cu crispare şi chiar cu un fel de stoicism. Un singur cetăţean a intervenit, poftindu-i, în termenii cei mai civilizaţi, să-şi potolească eschibiţiile verbale. Tinerii parcă numai asta au aşteptat : s-au dezlănţuit cu o energie, cu o dezinvoltură, cu o obrăznicie, cu furie care au indignat întregul troleibuz. Tinerilor nu le-a păsat. Au continuat să împroaşte şi mai abitir cu injurii şi cuvinte scirboase. Am coborît la aceeaşi staţie, la Piaţa Rosetti. De jos au continuat cu injuriile la adresa cetăţeanului care cercase să-i moralizeze. Rideau, suduiau, răcneau, gesticulau, săltau peste mulţimea înghesuită la coborire şi urcare, strigindu-şi resturile de batjocură pînă s-a depărtat troleibuzul. M-am adresat unui cetăţean voinic, de două ori mai voinic ca mine, care privea spectacolul cu un aer placid : „Cit o să-i tolerăm ?“ S-a simţit deranjat în crusta lui de nepăsare : „Ce mă priveşte?... Treaba miliţiei“... Ba ne priveşte, teribil de mult ne priveşte, iubite cetăţean. Pentru individ ca şi pentru societate, morala este o plasmă, o forţă permanent regeneratoare, iar un sistem social nu-i puternic dacă nu dovedeşte o înaltă, nobilă, frumoasă forţă morală. Dar societatea suntem noi. Toţi, la un loc, într-o indisolubilă convieţuire. Şi forţa tot noi suntem. Noi trebuie să ne autoeducăm şi să educăm, în permanenţă. Să ne corectăm, să ne şlefuim moravurile, intr-o neîntreruptă strădanie. Agresivitatea, stupiditatea comportărilor sint maladii sociale. Nu trebuiesc tolerate. De aceea, iubiţi cetăţeni ai acestei vremi atît de deosebite cînd realizăm, in toate domeniile, opere uimitoare, imposibile in alte condiţii si in altă orînduire socială, să nu lăsăm paraziţii, chiulangiii, şmecherii, obraznicii să puiască şi să ne întunece bucuria şi cinstea, demnitatea şi frumuseţea vieţii, pe care toţi ni le dorim şi cu neobosită trudă ni le făurim. Extirparea, prin propriul nostru efort, a aberaţiilor sociale de orice natură e o datorie cetăţenească şi patriotică, nu mai prejos de marele efort pe care-1 facem, cu atîta succes, în înălţarea furnalelor. in crearea hidrocentralelor. in construcţia locuinţelor, în dezvoltarea ştiinţei şi a artei. O societate e puternică, viabilă, trainică, dacă aidoma oricărei construcţii se zideşte solid, fără fisuri. Iar fisurile morale cuibăresc în ele morburi întotdeauna nocive, care nu îngăduie în nici un chip accesele de filozofie sceptică , de tipul expresiei : „Aşa-i de cind lumea şi aşa o să fie“. Liantul moral al unei societăţi tinere, sănătoase, se cere a fi întreţinut, mereu fortificat cu infuzii şi impulsuri noi, sănătoase, curate, demne, umane, convenabile tuturor şi fiecăruia în parte. Concluzie cristalizată convingător din faptele atît de diverse ale vieţii. Morală a faptului divers. Morala faptului divers VASLUI • In ciclul de manifestări politice, cultural-educative şi artistice dedicate împlinirii a 60 de ani de la crearea P.C.R., la Vaslui, Bârlad, Huşi şi Negreşti au avut loc spectacole intitulate „Omagiu partidului“. • în sala „Arta“ a Muzeului din Vaslui a avut loc vernisajul expoziţiei de artă plastică şi artizanat, manifestare ce se înscrie în programul etapei judeţene Vaslui — 1981 a Festivalului naţional al muncii şi creaţiei — „Cîntarea României“. (Crăciun Lăluci). COVASNA • In cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României“ la Galeria de artă a Muzeului judeţean din Sfintu Gheorghe s-a deschis expoziţia judeţeană a meşterilor populari cu cele mai reuşite şi frumoase lucrări de artă populară din judeţ. (Páljános Maria). BUZĂU • Casa de cultură a sindicatelor din Buzău a găzduit etapa judeţeană a formaţiilor artistice de dansuri. In această impresionantă desfăşurare scenică s-au remarcat, prin autenticitatea, execuţia jocului şi bogăţia cromatică a costumelor, formaţiile de la Bisoca, Gura Teghii, Buda şi de la casa orăşenească de cultură Rm. Sărat, echipele de femei de la Mărgăriteşti şi Minzăleşti, formaţia de virstnici de la Padina, precum şi soliştii dansatori din comuna Bisoca. (Dumitru Dănăilă). MEHEDINŢI , 28 de brigăzi ştiinţifice alcătuite din profesori, jurişti, economişti, activişti de partid şi de stat, s-au deplasat in 62 localităţi, sate şi comune, purtînd un dialog cu cetăţenii pe marginea legilor şi hotărîrilor care se referă la probleme din agricultură. (Virgiliu Tătaru) SATU MARE 0 Secţia maghiară a Teatrului de Nord a prezentat o nouă premieră cu piesa „Monolog cu fata la perete“ de Paul Georgescu, in regia lui Kovács Adam şi scenografia Katalinei Moldvay. (Octav Grumeza). IALOMIŢA • In cadrul colaborării dintre Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Ialomiţa şi Uniunea compozitorilor, a avut loc recitalul vocal-instrumental, al 4-lea din această stagiune, care a beneficiat de concursul sopranei Liliana Pagu, pianistului Remus Manoleanu și trioului „Euther- Casa de cultură din Sfintu Gheorghe Foto : Sandu Cristian Activitatea de pionierat a lui N. Cartojan imprimul sintezelor de istoria literaturii române vechi nu va putea fi niciodată îndeajuns de bine subliniată, fie şi de urmaşii şi discipolii lui cei mai direcţi, in primele rinduri aflîndu-se profesorii Emil Turdeanu, I. C. Chiţimia Şi Dan Simonescu. Elaborînd sinteza sa — apărută pentru prima dată în ediţie monumentală şi de lux acum patru decenii — Cartojan a incorporat organic mai tot ce se lucrase pină la dînsul în acest domeniu de către B. P. Hasdeu, V. A. Urechia, M. Caster, Ion Bianu, I. G. Sbierea, N. Iorga, Al. Philippide, C. Giurescu, G. Pascu, Demostene Russo, P. P. Panaitescu, Ştefan Ciobanu şi mulţi alţii. A făcut totodată el insuşi muncă de cercetare, uneori extrem de amănunţită, întemeind şi consolidînd disciplina ca nimeni altul, împreună cu o şcoală, ale cărei ecouri au ajuns pînă in zilele noastre, cu efecte în lucrări deosebit de valoroase. Ceea ce impresionează in primul rind pe cititorul de azi al Istoriei lui Cartojan este continuitatea perfectă a lucrării lui in raport cu opera înaintașilor, fără nici cel mai neînsemnat gest ostentativ în sensul originalităţii forţate, căutate anume, cum adesea se întîmplă la apariţia unor asemenea sinteze. „Imaginaţia“ prodigioasă a unui Hasdeu. ..îndrăznelile“ ce uimesc uneori la N. Iorga, „rigorile“ îngheţate ale unor Philippide, Giurescu ori Demostene Russo etc. nu sunt de aflat în paginile Liniştite ale lui Cartojan. Conştient de rolul său insumator, istoriograful înregistrează totul cu blindeţe şi înţelegere, dă fiecăruia partea ce i se cuvine, este deosebit de prudent in avansarea ipotezelor proprii, pitindu-le cumva în umbra altora, cu o modestie care-i stă întotdeauna bine. El este un constructiv in cultură Şi înţelege să fie urmat intr-asta şi de alţii, exemplar cu moderaţie, punind piatră peste piatră in vederea unui edificiu cit mai durabil. Personalitatea autorului, la o privire cit de cit încordată asupra paginilor Istoriei literaturii române vechi, o ghicim insă deosebit de puternică, deşi latentă, în anume chip, acoperită de bogăţia informaţiilor, sustrasă aproape complet in comentariile cit mai obiective, impersonale pină la un punct. Cu atît mai mult insă textul devine preţios, atractiv, prin căldura molcomă a stilului, vibrînd în surdină şi dezvăluind treptat o mare pasiune pentru obiect, o pasiune menită să facă prozeliţi. Se vede dintr-odată, chiar pentru cine nu o Ştie, că multe din capitolele cărţii au fost, mai intîi mtelegeri, lecţii de literatură română veche, pronunţate de la catedră ori dezbătute in seminarii laborioase. Cuminte, absolut matur — şi nu doar la nivelul virstei lui, ci, mai ales la acela al culturii româneşti a timpului său — pe deplin înarmat cu erudiţia şi filozofia trebuitoare, profesorul are toate mijloacele de a ne atrage atenţia asupra unor bunuri spirituale ale trecutului care, mai înainte de orice, sunt ale noastre. Deplin conştient de valoarea lor, prin comparaţie cu bunurile spirituale ale altor popoare, datori suntem să le cunoaştem adine şi să le iubim. Pe ele se întemeiaza întreaga cultura şi literatură românească din veacurile al XIX-lea şi al XX-lea, întii şi intîi pentru că e vorba de limbă, pare a ne spune N. Cartojan scriind cartea sa, cu toate că lui nu-i era dat să formuleze propoziţii memorabile, asemeni lui G. Călinescu, care va spune: „Cultura veche este un astfel de bloc (de marmoră) in care stau nenăscuţi Eminescu şi Creangă, Caragiale şi Sadoveanu. A descifra prezenţa lor virtuală în acea materie simplă, privind din prezent spre origini, aceasta e marea misiune a unui adevărat istoric literar“. Nu este deloc o întimplare concomitenta apariţiei celor două Istorii literare, a lui Cartojan şi a lui Călinescu, la una şi aceeaşi editură, acum patruzeci de ani, condusă cu atita înţelepciune de Alexandru Rosetti. Şi nu este deloc o întimplare concomitenta reapariţiei lor, în cea de-a doua ediţie, la actuala „Minerva“, în 1980— 1981. Foarte sistematic, cu diplomaţia şi tactul academic de mare acurateţe şi eleganţă, sobru şi deosebit de clar, profesorul îşi impune şi ne impune o metodă riguroasă, învăţată de la predecesori, dar nu mai puţin şi de la străini, de la istoriografii germani, italieni şi francezi, pe care îi studiază cu mare atenţie. Riguroasă şi în acelaşi timp suplă, adaptată de fiecare dată obiectului, căruia i se supune, dar pe care îl şi domină. Biografiile, geneza operelor, analiza ideilor principale, scrutarea mijloacelor de expresie cu un ochi expert, asociaţiile şi disociaţiile comparatiste, în cadrul fenomenului cultural românesc ori cu alte culturi, se desfăşoară în carte armonios, bine articulate, aerate, ca o reţea savantă de vase comunicante în care pulsează viu spiritul culturii române vechi. Se vede clar cum autorul ne propune o perspectivă a prezentului asupra trecutului cultural, sinteza, oricît de erudită în substructurile ei, oricît de aridă la anume popasuri, trebuind să respui: 91 actimecul regăsirii de sine, fiorul dătător de viaţă al ştergerii colbului vremii de pe bătrinele hrisoave. Valoroase ne apar astăzi mai cu seamă acele spaţioase preambuluri, un soi de rame bogate şi porţi arcuite somptuos, la marile capitole ale literaturii române vechi din cartea lui N. Cartojan . La râspîntia a două lumi : Occidentul latin şi Orientul bizantino-slav. Intrarea românilor în cultura bizantino-slavă, Mănăstirile, focare de cultură, Zorile literaturii româneşti, Epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Caracterul general al culturii româneşti pînă in secolul al XVII-lea. Epoca lui Şerbari Cantacuzino şi a lui Constantin Brîncoveanu etc. Mai strins, fără „dezordinea“ fermecătoare, aluvionară, a lui N. Iorga, dar mai cuprinzător mult decit G. Călinescu, pentru că nu înţelege a se cantona strict între hotarele esteticului, Cartojan ridică aici largi fundaluri de epocă, prezintă fenomenul literar în cadrul evoluţiei generale a spiritului culturii naţionale, indicînd punctele de întrepătrundere a genurilor şi disciplinelor, raporturile lor cu evenimentele istorice, întreprinzînd excursuri comparatiste edificatoare, punind artele şi ştiinţele să dialogheze etc. Procedînd aşa — şi astăzi demersul lui ne apare cit se poate de necesar, modern am zice — Cartojan are, intre altele, deosebitul merit de a fi arătat locul exact al literaturii vechi in cultura românească. Aşa este privită opera diaconului Coresi de la Braşov, care, tipărind cărţi in limba română, urmărea exemplul saşilor, dar nu se lăsa cîtuşi de puţin influenţat de luteranism, acţionind numai in numele forului său tutelar, Mitropolia Ungrovlahiei de la Tirgovişte. Aşa este considerată opera mitropolitului Moldovei, Varlaam, aceea a mitropolitului Simion Ştefan al Transilvaniei, ori „Biblia de la Bucureşti“, actul oficial de naştere a limbii române literare. Se înţelege, o importanţă tot atât de mare acordă istoriograful cronicilor, literaturii laice, pe care o expune pe larg, discutind, mai mult decit oricare dintre înaintaşii lui, virtuţile beletristice ale scrisului vechi românesc, la Ureche, la Miron Costin, la cronicarii munteni, indicînd posibile filiaţii şi prelungiri ideologice şi tematice pină aproape la jumătatea secolului nostru. Astfel că, odată cu studiile lui N. Cartojan mai intîi, literatura română veche începe a fi considerată ca parte integrantă, organică a artei cuvintului românesc, considerată in evoluţia ei generală, în acest sens trebuie să înţelegem şi locul acordat cărţilor populare (Literatura hagiografică, Literatura didactică, Literatura de prevestire, Romanul popular), într-un capitol special, capitol in care redescoperim pe marele pasionat şi savant consacrat cu deosebire acestui sector. El ar fi fost, nu ne îndoim, mult mai bogat reprezentat in „Istoria literaturii române vechi“ dacă lucrarea ar fi fost terminată, cuprinzind cum era şi firesc, măcar un capitol dedicat contemporanilor şi urmaşilor lui Neculce şi un altul lui Dimitrie Cantemir, însă, cum cu dreptate arată Dan Simonescu în postfaţa sapreţioasă şi sub multe alte aspecte, ca şi buna introducere semnată de Dan Zamfirescu), firul vieţii scrupulosului şi pasionatului om de ştiinţă s-a curmat pretimpuriu, nelăsindu-i răgazul necesar încheierii unei opere exemplare thai in toate privinţele, lucrată cu multă migală, cum se poate constata fie şi numai din amplele note bibliografice de la sfîrşitul fiecărui capitol. N-ar fi stricat noii editări un corpus de note redacţionale unde să fie semnalate şi îndreptate, dacă nu lacunele (numeroase şi ele), măcar unele dintre greşelile inerente epocii și împrejurărilor în care a lucrat autorul. Oricum, „Istoria literaturii române vechi“ de N. Cartojan se înscrie printre marile izbînzi ale editurii „Minerva“. Ion ROTARU CRONICA LITERARA O carte devenită clasică: ,,Istoria literaturii române vechi“ de N. CARTOJAN CARJET cultural e“, care au prezentat pagini alese din muzica universală şi românească. (Mihai Vişoiu), SIBIU : Sub egida secţiei de propagandă a comitetului judeţean de partid, la Casa de cultură a sindicatelor din Sibiu a fost dechisă cea de-a 12-a expoziţie judeţeană anuală de propagandă vizuală, gazete de perete şi satirice. Pentru o mai bună cunoaştere a preocupărilor în această direcţie din partea organelor de partid, de masă şi obşteşti din unităţile economice şi comunele judeţului, pe perioada funcţionării expoziţiei sunt organizate schimburi de experienţă şi dezbateri, la care iau parte secretari adjuncţi cu propaganda şi membri ai colectivelor de redactare a gazetelor de perete. (Nicolae Brujan). ALBA • In localităţile din zona Munţilor Apuseni, la Abrud, Cimpeni, Zlatna, Avram Iancu, Horea, Scărişoara etc. se desfăşoară festivalul cultural - sportiv „Inimi fierbinţi în ţara de piatră“. Manifestarea, ajunsă la a 11-a ediţie, este consacrată aniversării a 60 de ani de la crearea partidului şi programează, printre altele, dezbateri şi simpozioane, recitaluri de poezie patriotică şi revoluţionară şi concursul formaţiilor artistice din zonă. (Ştefan Dinică), SUCEAVA . Timp de cinci zile, sub genericul „Zilele cărţii beletristice şi didactice“, la Caşvana, Marginea, Aduncata, Siret, Negostina, Dănila etc. au avut loc întîlniri ale publicului cu redactori de la editurile didactică şi pedagogică, „Kriterion“ şi „Minerva“. • Consiliul orăşenesc de cultură şi educaţie socialistă Siret a organizat, în scopul cunoaşterii şi respectării de către toţi cetăţenii a legilor ţării, o „Săptămînă a educaţiei juridice“. (Sava Bejinariu). HUNEDOARA 0 Teatrul maghiar din Timişoara a deschis la clubul muncitoresc din Lonea o stagiune permanentă. Lunar, teatrul timişorean se va afla în mijlocul minerilor şi al familiilor lor. (Sabin Cerbu). IAŞI 0 Zilnic, timp de două săptămîni, s-au desfăşurat în întreprinderi şi instituţii, la căminele culturale suburbane şi la Casa de cultură din Paşcani ample acţiuni politico-educative şi cultural-artistice, sub genericul „Zilele educaţiei şi culturii păşcănene“. (Manole Corcaci). CLUJ • în organizarea Universităţii „Babeş-Bolyai“ — Facultatea de matematică din Cluj- Napoca, a filialei Societăţii de ştiinţe matematice şi Comitetului naţional român de astronomie a avut loc un simpozion prilejuit de aniversarea a 100 de ani de la naşterea profesorului Gheorghe Bratu. Comunicările, ca şi dezbaterile din cadrul mesei rotunde pe tema „Matematica în învăţămînt“ au evidenţiat personalitatea profesorului Gheorghe Bratu, contribuţia sa in domeniul matematicii, mecanicii şi astronomiei. (Al. Mureşeni). SCINTEIA — duminică 1 martie 1981 SPECTACOL DE TEATRU LA MUZEUL DE ARTĂ Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România. Sala de pictură românească. Pe pereţi — fixate in eternitatea valorii — tablouri de Rosenthal, Lecca, Amar, Grigorescu... Tablouri celebre. Pînze inestimabile sub raport estetic. Mărturii ale angajării sociale, politice, ale patriotismului artiştilor. Documente ale epocii... O excelentă ambianţă pentru teatru. Această din urmă observaţie a stimulat recent organizarea unor manifestări comune ale muzeului cu Teatrul „Ion Creangă“. ...In dreptul tabloului „familiei Alecsandri“ tronează chiar poetul. Ni se evocă prin intermediul operei gîndirea şi simţirea bardului de la Mirceşti. Vizitatorii sînt apoi invitaţi în dreptul unui alt tablou — sugerînd un interior de la mijlocul secolului al XIX-lea — populat de fiinţe graţioase şi de altele groteşti : „Aferim, boieri dumneavoastră“... Iat-o şi pe Chirita... Alţi citiva paşi de-a lungul galeriei. Îşi fac apariţia : mama Angheluşa, Sandu Napoilă, Ultraretrogradul Clevetiri ş.a. împlinind publicul în dialog, in întreţinerea şi spargerea convenţiei jocului — actorii marchează accentele social-politice ale „cânticelelor“, schiţind savuroase portrete comice cu nerv, cu aplomb, (regia acestui spectacol, „Din lumea lui Alecsandri“, pe un scenariu de Alecu Popovici, aparţine Ilenei Cîrstea). Actul de cultură plastică (accentuat prin concisele explicaţii ale muzeografului Nicolae Delaport) este completat, astfel, cu unul de cultură teatrală. Și cu o trăire de ordin patriotic atîta vreme cit spectacolul evocă, pe urmele lui Alecsandri, idei paşoptiste, momente ale istoriei frămîntate din acea perioadă, secvenţe ale luptelor unioniste. Mai mult chiar , în finalul spectacolului, actori şi spectatori, copii şi părinţi, elevi şi dascăli se prind intr-o „horă a unirii“, în faţa celebrului tablou al lui Theodor Aman. Ceea ce emoţionează pe toată lumea şi, mai ales, lasă o amintire de neşters micilor vizitatori, care, păşind pentru prima oară într-un muzeu, află atitea lucruri şi simt (ceea ce vor putea exprima, ca atare, mai tîrziu) că muzeul nu este doar o „casă a tablourilor“, ci un spaţiu spiritual bogat in dimensiuni, un loc de trăire artistică şi patriotică. Natalia STANCU TURISMUL (Urmare din pag. I) de turism international. In acest scop am initiat măsuri pentru a realiza atît pe plan intern cit si extern o contractare cit mai sigură, inclusiv pe termen lung, a întregii oferte turistice de care dispune tara noastră. In spiritul documentelor de partid, care îndeamnă la un nou pas înainte in direcţia calităţii — şi trăgind învăţăminte din activitatea depusă in cincinalul precedent — lucrătorii din turism au început anul 1981 cu hotărirea de a asigura, din primele zile, cotele unei calităţi cit mai înalte. Pe baza sesizărilor şi propunerilor făcute de turişti, a analizelor exigente efectuate de consiliul de conducere al ministerului, de consiliile oamenilor muncii din unităţi, a fost întărit climatul de exigenţă faţă de orice abateri de la normele de cinste şi corectitudine, politeţe şi solicitudine, pentru înlăturarea oricărei cauze generatoare de nemulţumiri şi insatisfacţii. Turismul este, cum bine se ştie, un bun naţional. Eforturile noastre silt de a-l face cit mai căutat şi solicitat, de a-i ridica continuu prestigiul pe piaţa internă şi externă, de a acţiona în aşa fel incit ele să se îmbine în mod armonios şi in permanentă cu ale altor sectoare. Aprovizionarea ritmică şi de calitate a unităţilor, ridicarea gradului de confort al mijloacelor de transport, lărgirea gamei sortimentale de produse şi amintiri turistice, întreţinerea corespunzătoare a arterelor de circulaţie, adaptarea programelor artistice şi sportive la cerinţele sezonalităţii din turism sunt numai citeva din problemele care trebuie să solicite permanent atît atenţia noastră, cit şi a altor factori chemaţi să participe la buna desfăşurare a turismului. — Deşi turismul tinde să devină o industrie „cu foc continuu“, mai sunt, desigur, încă multe de realizat vină a se ajunge la acest stadiu. — Trebuie să ajungem — s-au şi făcut paşi importanţi în această direcţie datorită dezvoltării şi diversificării bazei materiale — la materializarea acestui obiectiv. Putem progresa mai repede prin dezvoltarea în mai mare măsură a turismului balnear şi a celui de munte, a turismului în circuit, prin găzduirea mai multor manifestări internaţionale cu caracter socio-profesional, care facilitează cunoaşterea şi schimbul de experienţă între specialiştii din ţară şi din străinătate. Analizăm, în prezent, cu toată atenţia, oportunitatea unei descentralizări, la început parţiale, a repartizării locurilor, pentru a înlesni oficiilor judeţene posibilitatea să contracteze capacităţi nominalizate direct cu unităţile productive sau cu grupuri de asemenea unităţi economice, capabile să valorifice pe parcursul unui an întreg un anumit hotel sau vilă dip, staţiunile balneoclimaterice. îmbunătăţiri se impun şi în promovarea călătoriilor din străinătate spre ţara noastră în perioadele de extrasezon. Avem toate condiţiile să aplicăm experienţa unor ţări in organizarea de manifestări internaţionale, în sensul programării acestor activităţi atunci cînd sunt disponibile capacităţi de primire, nu numai în lunile de vară — iulie si august — care sunt, in general, suprasolicitate pentru odihnă şi tratament, pentru turismul de tranzit. — Fiindcă sezonul de vară continuă să aibă avortul cel mai mare in circulaţia turistică, ce măsuri s-au, luat pentru pregătirea lui corespunzătoare în acest an ? — întreaga pregătire se desfăşoară, concomitent, pe două planuri : pentru valorificarea deplină a capacităţilor de cazare pe întregul sezon de virf (mai—septembrie, inclusiv) şi pentru pregătirea staţiunilor, a fiecărei unităţi, in vederea prestării de servicii la un înalt nivel de calitate. Anul 1980, încheiat cu îndeplinirea planului pe minister la toţi indicatorii cantitativi şi calitativi, mai puţin investiţiile, prin coeficienţii realizaţi în ce priveşte folosirea Capacităţilor de cazare — sub 80 la sută pe totalul formelor de cazare , ne arată şi principalul obiectiv spre care trebuie să ne concentrăm eforturile in acest an. Suntem pregătiţi să lansăm in vinzare biletele pentru litoral, in perioada imediat următoare, prin toţi principalii noştri beneficiari în sistem organizat şi prin agenţiile proprii pentru populaţie. De asemenea, în străinătate am încheiat contracte suficiente. Programul de pregătire pentru sezonul estival conţine măsuri complexe. El vizează, in principal, executarea tuturor lucrărilor de intrare in funcţiune, la parametrii corespunzători, a unităţilor sezoniere de turism pină la 30 aprilie (in special cele de pe litoral) ; coordonarea decadală a livrării ritmice de către furnizori a mărfurilor necesare in sezon si constituirea stocurilor, in spatiile frigorifice, încă de pe acum ; redistribuirea forţei de muncă în efective necesare (personal calificat şi necalificat) pe litoral ; organizarea în toate staţiunile de pe litoral şi in staţiunile mari din cuprinsul ţării a unor „dispecerate ale calităţii“, care să analizeze zilnic, atit cu firmele străine, cit şi cu reprezentanţii principalilor furnizori de turişti, calitatea serviciilor oferite; perfecţionarea activităţii din sistemul de vinzare şi dispecerizare a locurilor de cazare ; amenajarea şi întreţinerea spaţiilor verzi şi a plajelor din staţiuni cu sprijinul organelor locale ; dezvoltarea şi diversificarea capacităţilor de agrement în toate staţiunile. Am enumerat o parte din măsurile luate de minister, dar fiecare colectiv deunitate şi-a nominalizat, bineînţeles, în detaliu, măsurile proprii ce urmează a fi luate pentru a intra în sezon cu întreaga capacitate turistică bine pregătită. De asemenea, intrucit oficiile noastre de turism au o dublă subordonare — faţă de Ministerul Turismului şi faţă de consiliile populare judeţene — răspunderea pentru buna pregătire a sezonului pe tot cuprinsul tarii o purtăm, fireşte, împreună cu acestea. Ajutorul pe care l-am primit şi în anii trecuţi din partea acestora, răspunderea dovedită faţă de valorificarea bogăţiei turistice ai ţării reprezintă o garanţie că şi in acest an consiliile populare, în lumina atribuţiilor sporite pe care le au, îşi vor aduce întreaga contribuţie la pregătirea corespunzătoare a sezonului turistic de vară, în numele tuturor lucrătorilor din turism, asigurăm beneficiarii noştri din ţară şi din străinătate că vom acţiona cu toate puterile, prin toate mijloacele, pentru ca anul 1981 să continue seria rezultatelor bune cu care s-a înscris turismul românesc in cincinalul încheiat. Suntem conştienţi de necesitatea sporirii continue a eforturilor de autodepăşire, de valorificare superioară a experienţei dobîndite, de creştere a profesionalizaţii majorităţii lucrătorilor din turism, pentru ca noua calitate a muncii noastre să se reflecte simultan în rezultate economice superioare şi în satisfacţia tuturor celor ce urmează să beneficieze în valorificarea timpului liber şi organizarea vacanţelor de sprijinul oficiilor de turism, al unităţilor noastre. Convorbire realizată de Constantin PRIESCU vremea Timpul probabil pentru zilele de 2, 3 şi 4 martie. In ţară . Vreme în curs de încălzire, cerul va fi temporar noros. Vor cădea precipitaţii locale, sub formă de ninsoare, lapoviţă, şi ploaie în vestul şi sudul ţării. In rest, precipitaţii izolate. Vint moderat, cu unele Intensificări in Cimpia Dunării şi la munte. Temperaturile minime vor fi cuprinse intre minus 7 şi plus 3 grade, izolat mai coborîte in prima noapte, iar maximele intre minus 3 şi plus 7 grade. Ceaţă locală dimineaţa şi seara. Izolat, condiţii de polei. In Bucureşti : Vreme in curs de încălzire. Cerul temporar noros, favorabil precipitaţiilor sub formă de ninsoare, lapoviţă şi ploaie. Vint moderat. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 3 şi plus 2 grade, iar maximele între plus 3 şi plus 7 grade. Condiţii de polei. Ceaţă slabă dimineaţa. (Ileana Mihăilă, meteorolog de serviciu).