Scînteia, martie 1981 (Anul 50, nr. 11982-12007)

1981-03-01 / nr. 11982

PAGINA 4 Revirimentul comediei teatrale Ar Însemna să-l plic­tisim pur şi simplu pe cititor dacă i-am amin­ti din jiou (a cita oară ?) însemnătatea şi rosturi!* comediei (satirice, irn primul rînd, căci aceasta ne interesează, și nu cea gratuită, săracă in sen­suri şi trimiteri social­­morale) in ansamblul obligaţiilor civice şi es­tetice ale Cetăţii. Ştim prea bine că, dintot­­deauna, insul a pedep­sit moravurile rele şi că a fost preţuit de că­tre oamenii cei mai de spirit pentru forţa sa penetrantă, pentru im­pactul imediat şi ex­ploziv, pentru starea de bună dispoziţie pe care o creează chiar şi în rîndul celor vizaţi. Au existat şi există, fi­reşte, oameni cărora nu le-a plăcut să rîdă. Unii consideră insul o reacţie neserioasă şi facilă, alţii nu rid din lipsă de vocaţie. Majo­ritatea semenilor noştri consideră insă că nu se poate trăi fără a ride, că vechiul adagiu care spune că „ziua in care nu rîzi e o zi pierdută“ este adevărat mai mult ca oricînd astăzi, cînd ofensiva societăţii faţă de Rău este permanentă, pa­sionată şi neostenită. Ca fiinţă implicată direct în destinul ac­tual al comediografiei româneşti mă văd obli­gat să arunc, din cînd în cind, priviri mai largi şi iscoditoare prin bătătura confraţilor şi a teatrelor. Senzaţia e, uneori, reconfortantă. Se scrie şi se joacă, azi, comedie mai mult ca oricind. Nu lipsesc de pe afişe clasicii (poate cu excepţia lui Tudor Muşatescu, ne­glijat în ultimii cîţiva ani) şi, mai ales, auto­rii importanţi de come­die din ultimele trei decenii : Baranga, Ma­­zilu, Solomon, Tudor Popescu şi (de ce nu ?) Sorescu, ale cărui dra­me au atitea mo­mente extraordinare de ironie şi haz. Piese­le acestor autori, atît de mult preţuiţi de pu­blic, se află în perma­nenţă în repertoriile teatrelor din Capitală şi, mai ales, din pro­vincie. Un gest de mult aşteptat pare a se afla aproape de împlinire: retragerea de pe pia­ţă a comediilor bul­levardiere străine, care nu făceau nimă­nui servicii de nici un fel. A biruit în cugetul directorilor de teatru, de atitea ori solicitaţi de obsesia planului fi­nanciar, convingerea că spectatorii se bat pen­tru un bilet în plus şi la comediile româneşti. Sunt şi alte motive de satisfacţie pentru auto­rul de comedie român contemporan. Aş amin­ti, în primul rind, nu­meroasele festivaluri de teatru organizate (adeseori cu o solici­tudine remarcabilă) in diferite oraşe ale ţă­rii, cum ar fi Oradea, Timişoara, Braşov, Focşani etc. Galaţiul organizează chiar un festival al comediei româneşti contempora­ne, iar la Vaslui se desfăşoară, din doi în doi ani, un festival al umorului. Aceste ma­nifestări nu înseamnă doar o simplă trecere in revistă a unor trupe teatrale din diverse localităţi ale ţării şi împărţirea unor premii (pur onorifice), cu OPINII de Ion BAIEŞU aceste prilejuri, au­tori dramatici, cri­tici dramatici, isto­rici, regizori şi ac­tori întilnindu-se in cadrul unor dezbateri teoretice de o serioasă ţinută ideatică, încă un detaliu de­loc mărunt, care tre­buie reţinut neapărat: în ultima vreme, tea­trele cultivă cu pre­dilecţie comediile gra­ve, satirele cu încărcă­tură social-morală de anvergură , cu greu işi mai găsesc loc pe sce­nă comedioarele sub­ţiri şi idilice. Un succes impresionant al acestei orientări benefice este ultima comedie a lui Tudor Popescu. „Con­curs de frumuseţe“, operă penetrantă, as­cuţită şi neiertătoare. Dar revirimentul co­mediei româneşti de actualitate nu s-ar fi putut produce fără a­­pariţia surprinzătoare (dar, într-un fel, aş­teptată şi extrem de necesară) a unei pleia­de de regizori tineri de comedie, talentaţi, au­tori ai unor spectacole memorabile. Aş aminti doar citeva nume din cele multe despre care în curind se va vorbi cu respect : Cătălina Buzoianu, Anca Ova­­nez-Doroşenco, Toci­­lescu, Fătulescu, Ere­­mia. Sigur că satisfacţia noastră nu poate fi de­plină, mai ales dacă r­e gîndim că în ultimii ani teatrele nu au lan­sat nici un comedio­­graf tînăr de vocaţie certă şi că avem încă în fruntea unor teatre oameni care decit să se încumete să monte­ze o comedie româ­nească originală pre­feră o dramă ob­scură şi încrîncena­­tă, care se joacă de citeva ori cu sala semi­­goală, dar care face bine într-un raport de... sfirşit de stagiune. In ansamblu insă, imi susţin părerea că în teatrul nostru come­dia urcă cu paşi iuţi spre locul care îl me­rită. Dar, vai, ce ne facem cu comedia ci­nematografică ? Cu vreo patru-cinci ani in urmă făcusem propu­nerea (inclusiv în co­loanele acestui ziar) de a se înfiinţa o casă de filme specializată în comedii. Directorii ce­lorlalte case de filme au sărit ca arşi : „Lă­saţi, că facem noi cel puţin cite o comedie pe an“. S-au făcut, in­tr-adevăr, citeva. Erau modeste, unele de-a dreptul nereuşite. Ţi­­nîndu-se cont de a­­ceastă situaţie nedori­tă de nimeni, casele de filme au luat o măsură hotărîtă : în ultimii ani nu s-a mai făcut nici o comedie. Ca să vă dau un exemplu (fireş­te, cu intenţia de a vă face să zîmbiţi) am să vă spun că am dus cu cîţiva ani în urmă un scenariu de comedie satirică la una din ca­sele de filme. Scena­riul se numea „Omul care vine din Buzău“ şi satiriza încrederea oarbă a unui naiv pro­vincial in pile şi relaţii. Mi s-a spus : „Dragă, nu te complica cu o sa­tiră, fă o comedie fără pretenţii, fără proble­me, la care să se dis­treze lumea“. „Şi atunci cum rămîne cu teoria mizei majore a comediei?“, am întrebat eu. „Teoria rămîne va­labilă“, mi s-a răs­puns. Situaţia comediei ci­nematografice este pa­radoxală şi aproape de neexplicat. Casele de filme par resemnate şi împăcate cu gindul că e minunată şi necesară comedia, dar că aceas­ta e greu, foarte greu de făcut, iar cel mai înţelept lucru e să nu încerci. Indiferenţa merge pînă acolo incit se uită să fie trecută (măcar formal) in planurile de mun­că. Un confrate care se zbate şi el de ani de zile să-şi vadă scenariul unei comedii ajuns pe peliculă avea o idee năstruşnică în această privinţă : să-i dea în judecată pe cei ce răspund de casele de filme pentru... ati­tudine intolerantă față de rîs. Sînt convins că ar avea cîștig de cauză. Chiar și fără avocat. tv PROGRAMUL 1 8.30 Tot înainte 1­9.05 Şoimii patriei 9.15 Film serial pentru copii : „Contela de Monte Cristo“. Episodul 12 9.35 Omul Şi sănătatea 10.00 Viaţa satului 11.45 Bucuriile muzicii 12.30 De strajă patriei 13.00 Telex 13.05 Album duminical 16.00 Şah . 16.15 Telesport. In sumar : „Daciada“ — reportaj din marea competiţie naţională ; a 30-a ediţie a „Cupei Drumarilor“ la schi ; campiona­tele europene de atletism pe teren acoperit de la Grenoble , baschet masculin : Ţ.S.K.A. Moscova — Real Madrid (repriza a II-a) In turneul final al „Cupei campioni­lor europeni“ 18.00 Ecranizări după opere literare ro­mâneşti. „Titanic vals" — ultima parte 18.40 Micul ecran pentru cei mici 19.00 Telejurnal 19.25 Fapte de eroi al muncii şi vieţii socialiste 10.00 Un cîntec, un zîmbet, o floare... 11.00 Film artistic : „Sfîrşitul nopţii“. Premieră pe ţară. Producţie a stu­diourilor americane 12.25 Telejurnal PROGRAMUL 2 11.00 Ora elevului de la seral (Consul­taţii) 13.00 concert educativ 14.00 Reportaj „T“ 14.15 Drag mi-i cintu-n ţara mea 14.55 Desene animate 15.20 Teatru TV : „Unii l-ar numi des­tin" de Titus Popovici 17.00 Serată muzicală TV. Vocile veacu­lui (I) 19.00 Telejurnal 19.25 Telerama 19.55 Serată muzicală TV (continuare) 21.40 Film documentar, ce sunt culorile. Producţie a studioului „Sahia­film“ 21.50 Program de valsuri 22.25 Telejurnal LUNI, 2 MARTIE PROGRAMUL 1 15.30 Repere marocane — documentar 16.00 Emisiune In limba maghiară 18.50 1001 de seri 19.00 Telejurnal 19.30 Actualitatea economică a înfăp­tuim obiectivele noii revoluţii agrare 19.55 Călătorie prin ţara mea. Reportaj 20.25 Roman foileton : „Trecea un că­lăreţ“. Episodul 12 21.20 Cadran mondial 21.45 Cîntecele popoarelor 22.05 Telejurnal PROGRAMUL 2 16.00 Muzică uşoară cu Gigi Marga 16.20 Cenacluri ale tineretului 16.40 Muzică de cameră 17.25 De pretutindeni 17.50 Moment folcloric 18.10 Ecranizări după opere literare ro­mâneşti : „Titanic vals“. Reluarea ultimei părţi 18.50 1001 de seri 19.00 Telejurnal 19.30 Mozaic — selecţiuni 20.50 Hărnicie. Reportaj 21.15 Treptele afirmării 22.05 Telejurnal DE LA ADAS La tragerea de amortizare a asi­gurărilor de viaţă pentru luna fe­bruarie 1981 au ieşit următoarele opt combinaţii de litere : H.Y.G. ; F.R.L. ; M.S.L. ; Y.S.R. ; Y.N.Y. ; B.O.G. ; T.C.M. ; V.O.S. Toţi asiguraţii cărora le-au ieşit una sau mai multe din aceste com­binaţii de litere înscrise în poliţele lor urmează să se adreseze unităţilor ADAS pentru a li se stabili dreptu­rile cuvenite. Pentru a participa şi la următoa­rele trageri lunare de amortizare este necesar ca asiguraţii să achite primele de asigurare la termenele stabilite. (Urmare din pag. I) venabilă unei con­vieţuiri sociale demne. Istoria arată că mo­ravurile se modifică din generaţie in gene­raţie. Şi multora din­tre istorici şi sociologi evoluţia moravurilor li se pare mai intere­santă şi mai impor­tantă decit istoria răz­boaielor. Dar să-l in­voc pe Lucian Blaga : „Legile morale se schimbă după locuri şi timpuri ; unii găsesc în aceasta un motiv să nu asculte de nici una“... Aşa, mai zilele trecute, in troleibuzul 84, doi tineri voinici, sportivi, îmbrăcaţi tip­­„top“, cu părul în va­luri nedomolite de pieptene, cu ochii ne­gri, focoşi şi obrazul cam smead, vorbesc despre o „profesie” foarte nouă şi puţin onorabilă, ca de pildă, cea de bişniţar, cu un chef nedomolit de vor­bă tare, împănată cu expresii deşuchiate care se voiau, chipu­rile, hazoase. Pasage­rii suportau, cu cris­pare şi chiar cu un fel de stoicism. Un sin­gur cetăţean a inter­venit, poftindu-i, în termenii cei mai civi­lizaţi, să-şi potolească eschibiţiile verbale. Tinerii parcă numai asta au aşteptat : s-au dezlănţuit cu o ener­gie, cu o dezinvoltură, cu o obrăznicie, cu furie care au indignat întregul troleibuz. Ti­nerilor nu le-a păsat. Au continuat să îm­proaşte şi mai abitir cu injurii şi cuvinte scirboase. Am coborît la aceeaşi staţie, la Piaţa Ro­­setti. De jos au conti­nuat cu injuriile la adresa cetăţeanului care cercase să-i mo­ralizeze. Rideau, sudu­­iau, răcneau, gesticu­lau, săltau peste mul­ţimea înghesuită la coborire şi urcare, stri­­gindu-şi resturile de batjocură pînă s-a depărtat troleibuzul. M-am adresat unui ce­tăţean voinic, de două ori mai voinic ca mine, care privea spectacolul cu un aer placid : „Cit o să-i tolerăm ?“ S-a simţit deranjat în crusta lui de nepăsare : „Ce mă priveşte?... Treaba mi­liţiei“... Ba ne priveşte, teribil de mult ne priveşte, iubite cetă­ţean. Pentru individ ca şi pentru societate, morala este o plasmă, o forţă permanent re­generatoare, iar un sistem social nu-i pu­ternic dacă nu dove­deşte o înaltă, nobilă, frumoasă forţă mo­rală. Dar societatea suntem­ noi. Toţi, la un loc, într-o indisolubilă convieţuire. Şi forţa tot noi suntem­. Noi trebuie să ne auto­educăm şi să educăm, în permanenţă. Să ne corectăm, să ne şle­­fuim moravurile, in­tr-o neîntreruptă stră­danie. Agresivitatea, stupiditatea comportă­rilor sint maladii so­ciale. Nu trebuiesc to­lerate. De aceea, iubiţi cetăţeni ai­­ acestei vremi atît de­ deosebi­te cînd realizăm, in toate domeniile, opere uimitoare, imposibile in alte condiţii si in altă orînduire socială, să nu lă­săm paraziţii, chiulangiii, şmecherii, obraznicii să puiască şi­ să ne întunece bucuria şi cinstea, demnitatea şi frumu­seţea vieţii, pe care toţi ni le dorim şi cu neobosită trudă ni le făurim. Extirparea, prin propriul nostru efort, a aberaţiilor so­ciale de orice natură e o datorie cetăţenească şi patriotică, nu mai prejos de marele efort pe care-1 facem, cu atîta succes, în înăl­ţarea furnalelor. in crearea hidrocentrale­lor. in construcţia lo­cuinţelor, în dezvol­tarea ştiinţei şi a artei. O societate e pu­ternică, viabilă, trai­nică, dacă aidoma ori­cărei construcţii se zi­deşte solid, fără fisuri. Iar fisurile morale cuibăresc în ele mor­buri întotdeauna noci­ve, care nu îngăduie în nici un chip acce­sele de filozofie scep­tică , de tipul expre­siei : „Aşa-i de cind lumea şi aşa o să fie“. Liantul moral al unei societăţi tinere, sănă­toase, se cere a fi în­treţinut, mereu fortifi­cat cu infuzii şi im­pulsuri noi, sănătoase, curate, demne, umane, convenabile tuturor şi fiecăruia în parte. Con­cluzie cristalizată con­vingător din faptele atît de diverse ale vieţii. Morală a faptu­lui divers. Morala faptului divers VASLUI • In ciclul de mani­festări politice, cultural-educati­ve şi artistice dedicate împlini­rii a 60 de ani de la crearea P.C.R., la Vaslui, Bârlad, Huşi şi Negreşti au avut loc spectacole intitulate „Omagiu partidului“. • în sala „Arta“ a Muzeu­lui din Vaslui a avut loc vernisajul expoziţiei de artă plastică şi artizanat, manifestare ce se înscrie în programul eta­pei judeţene Vaslui — 1981 a Festivalului naţional al muncii şi creaţiei — „Cîntarea Româ­niei“. (Crăciun Lăluci). COVASNA • In cadrul Fes­tivalului naţional „Cîntarea României“ la Galeria de artă a Muzeului judeţean din Sfintu Gheorghe s-a deschis expoziţia judeţeană a meşterilor populari cu cele mai reuşite şi frumoase lucrări de artă populară din ju­deţ. (Páljános Maria). BUZĂU • Casa de cultură a sindicatelor din Buzău a găzduit etapa judeţeană a formaţiilor artistice de dansuri. In această impresionantă desfăşurare sceni­că s-au remarcat, prin autentici­tatea, execuţia jocului şi bogă­ţia cromatică a costumelor, for­maţiile de la Bisoca, Gura Te­­ghii, Buda şi de la casa orăşe­nească de cultură Rm. Sărat, echipele de femei de la Mărgă­­riteşti şi Minzăleşti, formaţia de virstnici de la Padina, precum şi soliştii dansatori din comuna Bisoca. (Dumitru Dănăilă). MEHEDINŢI , 28 de brigăzi ştiinţifice alcătuite din profesori, jurişti, economişti, activişti de partid şi de stat, s-au deplasat in 62 localităţi, sate şi comune, purtînd un dialog cu cetăţenii pe marginea legilor şi hotărîri­­lor care se referă la probleme din agricultură. (Virgiliu Tătaru) SATU MARE 0 Secţia ma­ghiară a Teatrului de Nord a prezentat o nouă premieră cu piesa „Monolog cu fata la pere­te“ de Paul Georgescu, in regia lui Kovács Adam şi scenografia Katalinei Moldvay. (Octav Gru­­meza). IALOMIŢA • In cadrul cola­borării dintre Comitetul de cul­tură şi educaţie socialistă al ju­deţului Ialomiţa şi Uniunea compozitorilor, a avut loc reci­talul vocal-instrumental, al 4-lea din această stagiune, care a be­neficiat de concursul sopranei Liliana Pagu, pianistului Remus Manoleanu și trioului „Euther- Casa de cultură din Sfintu Gheorghe Foto : Sandu Cristian Activitatea de pionierat a lui N. Cartojan imp­­­rimul sintezelor de istoria litera­turii române vechi nu va putea fi niciodată îndeajuns de bine subliniată, fie şi de urmaşii şi discipolii lui cei mai direcţi, in primele rinduri aflîndu-se profeso­rii Emil Turdeanu, I. C. Chiţimia Şi Dan Simones­­cu. Elaborînd sinteza sa — apărută pentru prima dată în ediţie monumentală şi de lux acum patru decenii — Cartojan a incorporat or­ganic mai tot ce se lucrase pină la dînsul în acest do­meniu de către B. P. Has­­deu, V. A. Urechia, M. Cas­ter, Ion Bianu, I. G. Sbie­­rea, N. Iorga, Al. Philippi­­de, C. Giurescu, G. Pascu, Demostene Russo, P. P. Pa­­naitescu, Ştefan Ciobanu şi mulţi alţii. A făcut totodată el insuşi muncă de cerceta­re, uneori extrem de amă­nunţită, întemeind şi con­­solidînd disciplina ca ni­meni altul, împreună cu o şcoală, ale cărei ecouri au ajuns pînă in zilele noas­tre, cu efecte în lucrări deosebit de valoroase. Ceea ce impresionează in primul rind pe cititorul de azi al Istoriei lui Cartojan este continuitatea perfectă a lucrării lui in raport cu opera înaintașilor, fără nici cel mai neînsemnat gest ostentativ în sensul origi­nalităţii forţate, căutate a­­nume, cum adesea se întîm­­plă la apariţia unor aseme­nea sinteze. „Imaginaţia“ prodigioasă a unui­ Hasdeu. ..îndrăznelile“ ce uimesc uneori la N. Iorga, „rigori­le“ îngheţate ale unor Phi­­lippide, Giurescu ori De­mostene Russo etc. nu sunt de aflat în pa­ginile Liniştite ale lui Cartojan. Conştient de ro­lul său insumator, istorio­graful înregistrează totul cu blindeţe şi înţelegere, dă fiecăruia partea ce i se cu­vine, este deosebit de pru­dent in avansarea ipoteze­lor proprii, pitindu-le cum­va în umbra altora, cu o modestie care-i stă întot­deauna bine. El este un constructiv in cultură Şi în­ţelege să fie urmat in­tr-asta şi de alţii, exemplar cu moderaţie, punind piatră peste piatră in vederea unui edificiu cit mai durabil. Personalitatea autorului, la o privire cit de cit în­cordată asupra paginilor Istoriei literaturii române vechi, o ghicim insă deose­bit de puternică, deşi laten­tă, în anume chip, acoperi­tă de bogăţia informaţiilor, sustrasă aproape complet in comentariile cit mai obiecti­ve, impersonale pină la un punct. Cu atît mai mult insă textul devine preţios, atrac­tiv, prin căldura molcomă a stilului, vibrînd în surdină şi dezvăluind treptat o mare pasiune pentru obiect, o pa­siune menită să facă pro­zeliţi. Se vede dintr-odată, chiar pentru cine nu o Ştie, că multe din capitolele căr­ţii au fost, mai intîi mtele­geri, lecţii de literatură ro­mână veche, pronunţate de la catedră ori dezbătute in seminarii laborioase. Cu­minte, absolut matur — şi nu doar la nivelul virstei lui, ci, mai ales la acela al culturii româneşti a timpu­lui său — pe deplin înarmat cu erudiţia şi filozofia tre­buitoare, profesorul are toa­te mijloacele de a ne atra­ge atenţia asupra unor bu­nuri spirituale ale trecutu­lui care, mai înainte de orice, sunt ale noastre. De­plin conştient de valoarea lor, prin comparaţie cu bu­­nu­rile spirituale ale altor popoare, datori suntem­ să le cunoaştem adine şi să le iubim. Pe ele se întemeia­za întreaga cultura şi lite­ratură românească din veacurile al XIX-lea şi al XX-lea, întii şi intîi pentru că e vorba de limbă, pare a ne spune N. Cartojan scriind cartea sa, cu toate că lui nu-i era dat să for­muleze propoziţii memora­bile, asemeni lui G. Căli­­nescu, care va spune: „Cul­tura veche este un astfel de bloc­­ (de marmoră) in care stau­ nenăscuţi Emines­­cu şi Creangă, Caragiale şi Sadoveanu. A descifra pre­zenţa lor virtuală în acea materie simplă, privind din prezent spre origini, aceas­ta e marea misiune a unui adevărat istoric literar“. Nu este deloc o întimplare con­comitenta apariţiei celor două Istorii literare, a lui Cartojan şi a lui Călinescu, la una şi aceeaşi editură, acum patruzeci de ani, con­dusă cu atita înţelepciune de Alexandru Rosetti. Şi nu este deloc o întimplare con­comitenta reapariţiei lor, în cea de-a doua ediţie, la ac­tuala „Minerva“, în 1980— 1981. Foarte sistematic, cu di­plomaţia şi tactul academic de mare acurateţe şi ele­ganţă, sobru şi deosebit de clar, profesorul îşi impune şi ne impune o metodă ri­guroasă, învăţată de la pre­decesori, dar nu mai puţin şi de la străini, de la isto­riografii germani, italieni şi francezi, pe care îi stu­diază cu mare atenţie. Ri­guroasă şi în acelaşi timp suplă, adaptată de fiecare dată obiectului, căruia i se supune, dar pe care îl şi do­mină. Biografiile, geneza operelor, analiza ideilor principale, scrutarea mij­loacelor de expresie cu un ochi expert, asociaţiile şi disociaţiile comparatiste, în cadrul fenomenului cultural românesc ori cu alte cul­turi, se desfăşoară în carte armonios, bine articulate, aerate, ca o reţea savantă de vase comunicante în care pulsează viu spiritul cultu­rii române vechi. Se vede clar cum autorul ne propu­ne o perspectivă a prezen­tului asupra trecutului cul­tural, sinteza, oricît de eru­dită în substructurile ei, oricît de aridă la anume popasuri, trebuind să res­pui: 91 actim­e­cul regăsirii de sine, fiorul dătător de viaţă al şterge­rii colbului vremii de pe bă­­trinele hrisoave. Valoroase ne apar astăzi mai cu sea­mă acele spaţioase pream­buluri, un soi de rame bo­gate şi porţi arcuite somp­tuos, la marile capitole ale literaturii române vechi din cartea lui N. Cartojan . La râspîntia a două lumi : Oc­­cidentul latin şi Orientul bi­­zantino-slav. Intrarea ro­mânilor în cultura bizanti­­no-slavă, Mănăstirile, foca­re de cultură, Zorile lite­raturii româneşti, Epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Caracterul general al culturii româneşti pînă in secolul al XVII-lea. Epoca lui Şerbari Cantacuzino şi a lui Constantin Brîncoveanu etc. Mai strins, fără „dezor­dinea“ fermecătoare, alu­vionară, a lui N. Iorga, dar mai cuprinzător mult decit G. Călinescu, pentru că nu înţelege a se cantona strict între hotarele esteticului, Cartojan ridică aici largi fundaluri de epocă, prezin­tă fenomenul literar în ca­drul evoluţiei generale a spiritului culturii naţionale, indicînd punctele de între­pătrundere a genurilor şi disciplinelor, raporturile lor cu evenimentele istorice, în­­treprinzînd excursuri com­paratiste edificatoare, pu­nind artele şi ştiinţele să dialogheze etc. Procedînd aşa — şi astăzi demersul lui ne apare cit se poate de necesar, modern am zice — Cartojan are, intre altele, deosebitul merit de a fi ară­tat locul exact al literaturii vechi in cultura româneas­că. Aşa este privită opera diaconului Coresi de la Bra­şov, care, tipărind cărţi in limba română, urmărea exemplul saşilor, dar nu se lăsa cîtuşi de puţin influ­enţat de luteranism, acţio­­nind numai in numele foru­lui său tutelar, Mitropolia Ungrovlahiei de la Tirgo­­vişte. Aşa este considerată opera mitropolitului Moldo­vei, Varlaam, aceea a mi­tropolitului Simion Ştefan al Transilvaniei, ori „Biblia de la Bucureşti“, actul ofi­cial de naştere a limbii ro­mâne literare. Se înţelege, o importanţă tot atât de mare acordă istoriograful croni­cilor, literaturii laice, pe care o expune pe larg, dis­­cutind, mai mult decit ori­care dintre înaintaşii lui, virtuţile beletristice ale scrisului vechi românesc, la Ureche, la Miron Cos­­tin, la cronicarii munteni, indicînd posibile filiaţii şi prelungiri ideologice şi te­matice pină aproape la ju­mătatea secolului nostru. Astfel că, odată cu studiile lui N. Cartojan mai intîi, literatura română veche în­cepe a fi considerată ca parte integrantă, organică a artei cuvintului românesc, considerată in evoluţia ei generală, în acest sens tre­buie să înţelegem şi locul acordat cărţilor populare (Literatura hagiografică, Li­teratura didactică, Litera­tura de prevestire, Romanul popular), într-un capitol special, capitol in care re­descoperim pe marele pa­sionat şi savant consacrat cu deosebire acestui sector. El ar fi fost, nu ne îndoim, mult mai bogat reprezentat in „Istoria literaturii române vechi“ dacă lucrarea ar fi fost terminată, cuprinzind cum era şi firesc, măcar un capitol dedicat contempora­nilor şi urmaşilor lui Ne­­culce şi un altul lui Dimi­­trie Cantemir, însă, cum cu dreptate arată Dan Simo­­nescu în postfaţa sa­­pre­ţioasă şi sub multe alte as­pecte, ca şi buna introdu­cere semnată de Dan Zam­­firescu), firul vieţii scrupu­losului şi pasionatului om de ştiinţă s-a curmat pre­timpuriu, nelăsindu-i răga­zul necesar încheierii unei opere exemplare thai in toate privinţele, lucrată cu multă migală, cum se poate constata fie şi numai din amplele note bibliografice de la sfîrşitul fiecărui ca­pitol. N-ar fi stricat noii editări un corpus de note redacţionale unde să fie semnalate şi îndreptate, dacă nu lacunele (numeroa­se şi ele), măcar unele din­tre greşelile inerente epo­cii și împrejurărilor în care a lucrat autorul. Oricum, „Istoria literaturii române vechi“ de N. Cartojan se în­scrie printre marile izbînzi ale editurii „Minerva“. Ion ROTARU CRONICA LITERARA O carte devenită clasică: ,,Istoria literaturii române vechi“ de N. CARTOJAN CAR­JET cultural­ ­e“, care au prezentat pagini alese din muzica universală şi românească. (Mihai Vişoiu), SIBIU : Sub egida secţiei de propagandă a comitetului jude­ţean de partid, la Casa de cultu­ră a sindicatelor din Sibiu a fost dechisă cea de-a 12-a ex­poziţie judeţeană anuală de pro­pagandă vizuală, gazete de pe­rete şi satirice. Pentru o mai bună cunoaştere a preocupărilor în această direcţie din partea organelor de partid, de masă şi obşteşti din unităţile economice şi comunele judeţului, pe pe­rioada funcţionării expoziţiei sunt organizate schimburi de ex­perienţă şi dezbateri, la care iau parte secretari adjuncţi cu pro­paganda şi membri ai colective­lor de redactare a gazetelor de perete. (Nicolae Brujan). ALBA • In localităţile din zona Munţilor Apuseni, la Abrud, Cimpeni, Zlatna, Avram Iancu, Horea, Scărişoara etc. se desfăşoară festivalul cultural - sportiv „Inimi fierbinţi în ţara de piatră“. Manifestarea, ajunsă la a 11-a ediţie, este consacrată aniversării a 60 de ani de la crearea partidului şi programea­ză, printre altele, dezbateri şi simpozioane, recitaluri de poe­zie patriotică şi revoluţionară şi concursul formaţiilor artistice din zonă. (Ştefan Dinică), SUCEAVA . Timp de cinci zile, sub genericul „Zilele cărţii beletristice şi didactice“, la Caş­­vana, Marginea, Aduncata, Siret, Negostina, Dănila etc. au avut loc întîlniri ale publicului cu re­dactori de la editurile didactică şi pedagogică, „Kriterion“ şi „Minerva“. • Consiliul orăşe­nesc de cultură şi educaţie so­cialistă Siret a organizat, în scopul cunoaşterii şi respectării de către toţi cetăţenii a legilor ţării, o „Săptămînă a educaţiei juridice“. (Sava Bejinariu). HUNEDOARA 0 Teatrul ma­ghiar din Timişoara a deschis la clubul muncitoresc din Lonea o stagiune permanentă. Lunar, teatrul timişorean se va afla în mijlocul minerilor şi al familii­lor lor. (Sabin Cerbu). IAŞI 0 Zilnic, timp de două săptămîni, s-au desfăşurat în în­treprinderi şi instituţii, la cămi­nele culturale suburbane şi la Casa de cultură din Paşcani am­ple acţiuni politico-educative şi cultural-artistice, sub genericul „Zilele educaţiei şi culturii păş­­cănene“. (Manole Corcaci). CLUJ • în organizarea Uni­versităţii „Babeş-Bolyai“ — Fa­cultatea de matematică din Cluj- Napoca, a filialei Societăţii de ştiinţe matematice şi Comitetu­lui naţional român de astrono­mie a avut loc un simpozion prilejuit de aniversarea a 100 de ani de la naşterea profesorului Gheorghe Bratu. Comunicările, ca şi dezbaterile din cadrul me­sei rotunde pe tema „Matemati­ca în învăţămînt“ au eviden­ţiat personalitatea profesorului Gheorghe Bratu, contribuţia sa in domeniul matematicii, meca­nicii şi astronomiei. (Al. Mu­reşeni). SCINTEIA — duminică 1 martie 1981 SPECTACOL DE TEATRU LA MUZEUL DE ARTĂ Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România. Sala de pictură românească. Pe pereţi — fixate in eternitatea valorii — tablouri de Rosenthal, Lecca, Amar,­ Grigo­­rescu... Tablouri cele­bre. Pînze inestimabile sub raport estetic. Mărturii ale angajării sociale, politice, ale patriotismului artişti­lor. Documente ale e­­­pocii... O excelentă ambianţă pentru tea­tru. Această din urmă observaţie a stimulat recent organizarea u­­nor manifestări comu­ne ale muzeului cu Teatrul „Ion Creangă“. ...In dreptul tablou­lui „familiei Alecsan­­dri“ tronează chiar poetul. Ni se evocă prin intermediul ope­rei gîndirea şi simţi­rea bardului de la Mirceşti. Vizitatorii sînt apoi invitaţi în dreptul unui alt tablou — sugerînd un interior de la mijlocul secolu­lui al XIX-lea — popu­lat de fiinţe graţioase şi de altele groteşti : „Aferim, boieri dum­neavoastră“... Iat-o şi pe Chirita... Alţi citi­­va paşi de-a lungul ga­leriei. Îşi fac apariţia : mama Angheluşa, San­du Napoilă, Ultrare­­trogradul Clevetiri ş.a. împlinind publicul în dialog, in întreţinerea şi spargerea convenţiei jocului — actorii mar­­­­chează accentele so­­cial-politice ale „cânti­celelor“, schiţind sa­vuroase portrete comi­ce cu nerv, cu aplomb, (regia acestui specta­col, „Din lumea lui Alecsandri“, pe un scenariu de Alecu Po­povici, aparţine Ile­nei Cîrstea). Actul de cultură plastică (accentuat prin concisele expli­caţii ale muzeografu­lui Nicolae Delaport) este completat, astfel, cu unul de cultură tea­trală. Și cu o trăire de ordin patriotic atî­ta vreme cit spectaco­lul evocă, pe urmele lui Alecsandri, idei paşoptiste, momente ale istoriei frămîntate din acea perioadă, secvenţe ale lupte­lor unioniste. Mai mult chiar , în fi­nalul spectacolului, actori şi spectatori, copii şi părinţi, elevi şi dascăli se prind intr-o „horă a unirii“, în faţa celebrului tablou al lui Theodor Aman. Ceea ce emoţionează pe toată lumea şi, mai ales, lasă o amintire de neşters micilor vi­zitatori, care, păşind pentru prima oară în­tr-un muzeu, află ati­tea lucruri şi simt (ceea ce vor putea ex­prima, ca atare, mai tîrziu) că muzeul nu este doar o „casă a tablourilor“, ci un spa­ţiu spiritual bogat in dimensiuni, un loc de trăire artistică şi pa­triotică. Natalia STANCU TURISMUL (Urmare din pag. I) de turism international. In acest scop am initiat măsuri pentru a realiza atît pe plan intern cit si ex­tern o contractare cit mai sigură, in­clusiv pe termen lung, a întregii o­­ferte turistice de care dispune tara noastră. In spiritul documentelor de partid, care îndeamnă la un nou pas înain­te in direcţia calităţii — şi trăgind învăţăminte din activitatea depusă in cincinalul precedent — lucrătorii din turism au început anul 1981 cu ho­­tărirea de a asigura, din primele zile, cotele unei calităţi cit mai înal­te. Pe baza sesizărilor şi propuneri­lor făcute de turişti, a analizelor exi­gente efectuate de consiliul de con­ducere al ministerului, de consiliile oamenilor muncii din unităţi, a fost întărit climatul de exigenţă faţă de orice abateri de la normele de cinste şi corectitudine, politeţe şi solicitu­dine, pentru înlăturarea oricărei cauze generatoare de nemulţumiri şi insatisfacţii. Turismul este, cum bine se ştie, un bun naţional. Eforturile noastre silt de a-l face cit mai căutat şi so­licitat, de a-i ridica continuu presti­giul pe piaţa internă şi externă, de a acţiona în aşa fel incit ele să se îm­bine în mod armonios şi in permanen­tă cu ale altor sectoare. Aproviziona­­rea ritmică şi de calitate a unităţilor, ridicarea gradului de confort al mij­loacelor de transport, lărgirea gamei sortimentale de produse şi amintiri turistice, întreţinerea corespunzătoa­re a arterelor de circulaţie, adaptarea programelor artistice şi sportive la cerinţele sezonalităţii din turism sunt numai citeva din problemele care trebuie să solicite permanent atît atenţia noastră, cit şi a altor factori chemaţi să participe la buna desfă­şurare a turismului. — Deşi turismul tinde să devină o industrie „cu foc continuu“, mai sunt, desigur, încă multe de realizat vină a se ajunge la acest stadiu. — Trebuie să ajungem — s-au şi făcut paşi importanţi în această di­recţie datorită dezvoltării şi diversi­ficării bazei materiale — la materia­lizarea acestui obiectiv. Putem pro­gresa mai repede prin dezvoltarea în mai mare măsură a turismului bal­near şi a celui de munte, a turismu­lui în circuit, prin găzduirea mai mul­tor manifestări internaţionale cu ca­racter socio-profesional, care facili­tează cunoaşterea şi schimbul de ex­perienţă între specialiştii din ţară şi din străinătate. Analizăm, în prezent, cu toată atenţia, oportunitatea unei descentralizări, la început parţiale, a repartizării locurilor, pentru a în­lesni oficiilor judeţene posibilitatea să contracteze capacităţi nominaliza­te direct cu unităţile productive sau cu grupuri de asemenea unităţi eco­nomice, capabile să valorifice pe parcursul unui an întreg un anumit hotel sau vilă dip, staţiunile balneo­climaterice. îmbunătăţiri se impun şi în­­ promovarea călătoriilor din străinătate spre ţara noastră în pe­rioadele de extrasezon. Avem toate condiţiile să aplicăm experienţa unor ţări in organizarea de manifestări in­ternaţionale, în sensul programării acestor activităţi atunci cînd sunt dis­ponibile capacităţi de primire, nu nu­mai în lunile de vară — iulie si au­gust — care sunt, in general, supra­solicitate pentru odihnă şi tratament, pentru turismul de tranzit. — Fiindcă sezonul de vară conti­nuă să aibă avortul cel mai mare in circulaţia turistică, ce măsuri s-au, luat pentru pregătirea lui corespun­zătoare în acest an ? — întreaga pregătire se desfăşoară, concomitent, pe două planuri : pen­tru valorificarea deplină a capa­cităţilor de cazare pe întregul sezon de virf (mai—septembrie, in­clusiv) şi pentru pregătirea staţiuni­lor, a fiecărei unităţi, in vederea prestării de servicii la un înalt ni­vel de calitate. Anul 1980, încheiat cu îndeplinirea planului pe minister la toţi indicatorii cantitativi şi cali­tativi, mai puţin investiţiile, prin coeficienţii realizaţi în ce priveşte folosirea Capacităţilor de cazare — sub 80 la sută pe totalul forme­lor de cazare , ne arată şi principa­lul obiectiv spre care trebuie să ne concentrăm eforturile in acest an. Suntem­ pregătiţi să lansăm in vin­­zare biletele pentru litoral, in perioada imediat următoare, prin toţi principalii noştri beneficiari în sistem organizat şi prin agen­ţiile proprii pentru populaţie. De asemenea, în străinătate am în­cheiat contracte suficiente. Pro­gramul de pregătire pentru sezo­nul estival conţine măsuri complexe. El vizează, in principal, executarea tuturor lucrărilor de intrare in func­ţiune, la parametrii corespunzători, a unităţilor sezoniere de turism pină la 30 aprilie (in special cele de pe litoral) ; coordonarea decadală a li­vrării ritmice de către furnizori a mărfurilor necesare in sezon si constituirea stocurilor, in spatiile frigorifice, încă de pe acum ; re­distribuirea forţei de muncă în e­­fective necesare (personal calificat şi necalificat) pe litoral ; organizarea în toate staţiunile de pe litoral şi in staţiunile mari din cuprinsul ţării a unor „dispecerate ale calităţii“, care să analizeze zilnic, atit cu firmele străine, cit şi cu reprezentanţii prin­cipalilor furnizori de turişti, calitatea serviciilor oferite; perfecţionarea ac­tivităţii din sistemul de vinzare şi dispecerizare a locurilor de cazare ; amenajarea şi întreţinerea spaţiilor verzi şi a plajelor din staţiuni cu sprijinul organelor locale ; dezvolta­rea şi diversificarea capacităţilor de agrement în toate staţiunile. Am enumerat o parte din măsurile luate de minister, dar fiecare co­lectiv de­­unitate şi-a nominalizat, bineînţeles, în detaliu, măsurile pro­prii ce urmează a fi luate pentru a intra în sezon cu întreaga capacitate turistică bine pregătită. De aseme­nea, intrucit oficiile noastre de turism au o dublă subordonare — faţă de Ministerul Turismului şi faţă de con­siliile populare judeţene — răspunde­rea pentru buna pregătire a sezonu­lui pe tot cuprinsul tarii o purtăm, fireşte, împreună cu acestea. Ajutorul pe care l-am primit şi în anii trecuţi din partea acestora, răspunderea do­vedită faţă de valorificarea bogăţiei turistice ai ţării reprezintă o garanţie că şi in acest an consiliile populare, în lumina atribuţiilor sporite pe care le au, îşi vor aduce întreaga contri­buţie la pregătirea corespunzătoare­ a sezonului turistic de vară, în numele tuturor lucrătorilor din turism, asigurăm beneficiarii noştri din ţară şi din străinătate că vom acţiona cu toate puterile, prin toate mijloacele, pentru ca anul­ 1981 să continue seria rezultatelor bune cu care s-a înscris turismul ro­mânesc in cincinalul încheiat. Suntem­ conştienţi de necesitatea sporirii con­tinue a eforturilor de autodepăşire, de valorificare superioară a experi­enţei dobîndite, de creştere a profe­sionalizaţii majorităţii lucrătorilor din turism, pentru ca noua calitate a muncii noastre să se reflecte simul­tan în rezultate economice superioare şi în satisfacţia tuturor celor ce ur­mează să beneficieze în valorificarea timpului liber şi organizarea vacan­ţelor de sprijinul oficiilor de turism, al unităţilor noastre. Convorbire realizată de Constantin PRIESCU v­remea Timpul probabil pentru zilele de 2, 3 şi 4 martie. In ţară . Vreme în curs de încălzire, cerul va fi temporar noros. Vor cădea precipitaţii locale, sub for­mă de ninsoare, lapoviţă, şi ploaie în vestul şi sudul ţării. In rest, precipitaţii izolate. Vint moderat, cu unele Inten­sificări in Cimpia Dunării şi la munte. Temperaturile minime vor fi cuprinse intre minus 7 şi plus 3 grade, izolat mai coborîte in prima noapte, iar ma­ximele intre minus 3 şi plus 7 grade. Ceaţă locală dimineaţa şi seara. Izolat, condiţii de polei. In Bucureşti : Vreme in curs de încălzire. Cerul temporar noros, favorabil precipitaţiilor sub for­mă de ninsoare, lapoviţă şi ploaie. Vint moderat. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 3 şi plus 2 grade, iar maximele între plus 3 şi plus 7 grade. Condiţii de polei. Ceaţă slabă dimineaţa. (Ileana Mihăilă, meteorolog de serviciu).

Next