Sămănătorul, 1905 (Anul 4, nr. 1-52)

1905-11-20 / nr. 47

Anul IV. — No. 47. 20 Novembre 1905 semanatorul REVISTĂ LITERARĂ SĂPTĂMÂNALĂ Redacția Strada Buzești 42 Administrația Strada R­e­g­a­l­ă, G. BETREȘTI Director: N. IORGA­­ St. O. Iosif, Redactori :­­ M. Sadoveanu și­­ I. Leu­rin. ABONAMENTUL ANUAL în țară . . . 10 lei în străinătate 12 » BOIERIMEA DE ȚARĂ, CARE SE DUCE. — după Nuvelele D-lui Gîrleanu b — Culegerea de nuvele pe care d. Em. Gîrleanu, ofițerul din Bîrlad care iscălește «Emilgar», o dă supt titlul de «Bătrîniî», ce m­i se pare neîndestulător și necuprinzător, e poema în presă, de o foarte aleasă și discretă poesie, închinată sfîrșitului boierimii de mijloc a Moldovei. Vremurile moderne afi adaus, pe lîngă păcatele noastre cele vechi, și unul nou, foarte greu­, ura de clasă. Pănă atunci avusem o țără­­nime, niște boieri și un cerc de cărturari, caii puteau trăi bine ală­turi, înțelegîndu-se în multe lucruri, iubindu-se în oarecare măsură, mai mare de cum ne închipuim astăzi, și în stare să se unească în anumite împrejurări pentru a îndeplini fapte folositoare tuturora. Dacă era dușmănie între anumite strate ale societății, ea nu atingea pe domnul pămîntului în puterea moștenirii, pe acela lîngă strămoșii căruia trăiseră, lucrînd aceleași ogoare, strămoșii celor ce-și primiau în fiecare an brazda pe care aveau s’o lucreze, mai mult pentru altul ci dușmănia se îndrepta, într’adevăr puternică, împotriva ciocni­rii dregătorilor nemilostivi, cari arau cu condeiul și secerau cu biciul. Fața acestor oameni ai Cîrmuirii deștepta groază și numele lor se rostia cu blesteme. Cu boierii, cum am spus, era altfel: țerănimea recunoștea că ei trebuie să fie și nu se gîndia la o stare nouă de lucruri, în care boierimea ar peri d­i­naintea ochilor. Prin acestea nu înțeleg să îndreptățesc, — cum mi-ar putea veni acest gînd ?­­— strîngerea pămîntului românesc în mîna boierilor, pe căi drepte sau mai puțin drepte, nici în stăpînirea celor foarte­ puțini asupra mulțimilor celor mari, pe care nu erau în stare să le călău­zească spre mai înnalte scopuri. însemn numai atîta că țăranii noștri 1­ 1 Em. Gîrleanu-Emilgar, Bătrîniî, București, Minerva, 1905.

Next