Viaţa Capitalei, ianuarie 1954 (Anul 4, nr. 1431-1454)

1954-01-05 / nr. 1431

Pag. 3as Succese in acţiunea de culturalizare a masselor in regiunea noastră Raioanele săteşti din regiunea noastră­­— care aveau sub trecutele regimuri bur­­ghezo-moşiereşti o tristă celebritate în ceea ce priveşte starea de înapoiere cul­turală — păşesc astăzi cu paşi siguri pe calea însemnatelor realizări în domeniul culturalizării masselor. Prin grija parti­dului şi guvernului, datorită activităţii desfăşurate de sfaturile populare, de deputaţi, de comisiunile permanente şi comitetele de cetăţeni — an de an pe întinsul regiunii se creează noi aşezăminte culturale care răspândesc lu­mina culturii în massele largi populare. In raioanele săteşti din regiunea noastră, la sate şi oraşe există ac­tualmente 847 de cămine culturale frumos amenajate şi bine utilate unde oamenii muncii vin cu drag să-şi îmbogăţească cunoştinţele şi să-şi petrea­că plăcut timpul liber. Numai în ultimii doi ani pentru popularizarea diferitelor probleme s-au ţinut în cadrul căminelor culturale mii de conferinţe cu cele mai variate subiecte, la care au par­ticipat sute de mii de oameni ai muncii. Marea majoritate a căminelor culturale, peste 790, sunt înzestrate cu biblio­teci pe care oamenii muncii din satele şi oraşele regiunii le frecventează cu ne­spusă dragoste. In afară de acestea în raioanele săteşti mai există 18 biblioteci raionale în reşedinţele de raion, 57 de biblioteci săteşti şi numeroase alte biblio­teci în cadrul celor peste 175 colţuri roşii din gospodăriile agricole colective. Nu­mai în acest an bibliotecile din regiune au fost înzestrate cu sute de mii de vo­lume. O vie activitate culturală desfăşoară şi cele 380 echipe artistice din cadrul cămi­nelor culturale, îndeosebi în rândurile oamenilor muncii de la sate. Ele au pre­gătit frumoase programe artistice legate de problemele de actualitate — construi­rea socialismului, apărarea păcii, diferite evenimente internaţionale, muncile sezo­niere — deplasându-se adeseori chiar pe ogoare în mijlocul ţăranilor muncitori pentru a susţine campaniile agricole. Cele cinci caravane cinematografice de pe lân­gă secţiunea culturală , a sfatului popular regional au străbătut şi ele în lung şi în lat regiunea Bucu­reşti, prezentând în căminele cultu­rale şi în unităţile agricole socialiste filme artistice şi mobilizatoare, oglindind succesele lagărului păcii şi democraţiei şi lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră; pretutindeni s-au repre­zentat şi filme documentare privind mai ales muncile agricole sezoniere şi modul de aplicare a înaintatelor metode agro­tehnice sovietice. Larga participare a oamenilor muncii de pe ogoare la aceste reprezentaţii cinematografice — precum şi viile discuţii ce au avut loc pe margi­nea lor — dovedesc cât de utilă este munca ce o desfăşoară caravanele cine­matografice pentru ridicarea nivelului cultural al oamenilor muncii din regiunea noastră. Intr’un ritm intens continuă şi opera de radioficare; în întreaga regiune sunt actualmente 44 de staţii de radioamplifi­care. Multe din unităţile culturale sunt dotate şi cu aparate de cinematograf şi cu apa­rate de radio. Cu ajutorul celor 95 aparate de cinematograf existente se desfăşoară de asemenea o intensă activitate pe linia culturalizării masselor, iar în jurul celor aproape 500 aparate de radio din cămi­nele culturale se organizează audiţii co­lective la care participă cu viu interes mii şi mii de oameni ai muncii. Succesele obţinute în opera de cultura­lizare a masselor în regiunea Bucureşti sub regimul de democraţie populară, dragostea mereu crescândă pentru cultură, care se manifestă tot mai grăitor , sunt o chezăşie că fiecare înfăptuire în acest domeniu aduce o contribuţie preţioasă la construirea socialismului în ţara noastră. Cărţi noi Mircea Ştefânescu•* „Matei Millo” lesa ,Matei Millo" de Mircea Ştefănescu, lau­reat al Premiului de Stat, evocă unele aspecte ale începutului teatrului national românesc. In centrul acţiunii se gă­seşte Matei Millo, sau ,,Bă­­dia" cum este denumit in piesă marele actor realist care a luptat cu atâta pa­siune pentru promovarea ar­tei teatrale româneşti. Având de înfruntat nenumărate pie­dici şi greutaţi — mai ales dispreţul şi ura boierimii, care prefera trupele de teatru străine — şi împotrivirea burgheziei, Matei Millo reu­şeşte totuşi în cele din urmă să înfăptuiască un teatru na­ţional pentru popor, expri­mând năzuinţele acestuia. Figura lui senină, drago­stea sa de popor, voia bună pe care o răspândea în jur şi care i-au adus simpatia şi preţuirea miilor de spectatori sunt trăsăturile sub care ni-l înfăţişează Mircea Ştefăne­scu în piesa sa, pe marele nostru actor. Această piesă constitue o contribuție importantă a lite­raturii la opera de revalori­ficare a trecutului nostru cultural. Aurel Baranga. Teatru­ l acest volum sunt cu­prinse piesele scriitoru­lui Aurel Baranga, lau­reat al Premiului de Stat, reprezentate în ultimii ani pe scenele teatrelor noas­tre: piesa „Iarbă rea" după care s-a turnat filmul „viaţa învinge", piesa „Pentru feri­cirea poporului" scrisă în co­laborare cu N. Moraru, pen­tru care autorii au primit Premiul de Stat d­. l-a, ca şi piesele „Bulevardul împîcă- C. Constantin rit", „Intr’o noapte de vară", „Cântecul libertăţii". Pentru comedia într’un act ,,Cânte­cul libertăţii" care deasemeni este cuprinsă în acest volum, autorul a primit premiul 1 la concursul naţional şî diploma de onoare la concursul inter­naţional al celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretu­lui şl Studenţilor de la Bucu­reşti. In volum mai este cu­prinsă şi comedia „Mielul turbat" înscrisă In reperto­re cunoştinţa pentru eroismul şi sacrificiile ostaşilor sovie­tici care au luptat sub stea­gul aceleaşi cauze: sdrobirea fascismului. In acelaş timp magnaţii din Wall­ Street în frunte cu Morgan, avizi de putere, vi­sând la dominaţia mondială, porniseră la lucru plănuind un nou măcel care să întrea­că în cruzime şi proporţii pe cel ce nu se sfârşise încă. Piesa ,,Martin Rogers des­coperă America" aduce ima­gini din josnica acţiune a im­perialiştilor americani care ţes mreaja noii conspiraţii sângeroase în Europa, adu­nând în jurul lor rămăşiţele fascismului. Scopul lor este încercuirea Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară, atacarea lor şi re­staurarea dominaţiei capita­lismului american in aceste ţări, ciul mai multor teatre de stat. In aceste piese Aurel Ba­ranga înfăţişează aspecte din trecutul de luptă al comuni­ştilor şi aspecte din viaţa nouă ce se construeşte astăzi în Republica Populară Româ­nă. Piesele satirizează mo­ravurile din timpul regimului burghezo-moşieresc, precum şi aspecte tipice ale birocra­tismului care mai dăinuie în unele din întreprinderile şi instituţiile noastre. Tablourile piesei reprezin­tă în opoziţie cu galeria sângeroaselor personagii în­cepând cu Morgan şi sfârşind cu Adenauer, şi eroii pozi­tivi, americani de rând ca Rogers şi Corb, oameni so­vietici ca Socolov şi Sa­şa, germani ca Emma Heinz, Werner şi alţii, toţi oameni cinstiţi care gândesc la fel năzuind spre acelaş ţel co­mun — pacea şi frăţia intre popoare. Aceştia din urmă reprezintă forţa care unind în jurul ei pături tot mai largi de oameni cinstiţi din lumea întreagă avea să de­vină puternica mişcare mon­dială pentru pace, care se opune azi cu succes atenta­tului plănuit împotriva vieţii. Lucrarea ajută marelui pu­blic să desluşească dedesub­turile actualei încordări in­ternaţionale, cine o doreşte şi de cine este întreţinută. T­ema acestei piese în 4 acte aduce în faţa citi­torilor o problemă de mare actualitate: lupta po­poarelor pentru pace. Având la bază o bogată documenta­re istorică, lucrarea demască fără cruţare uneltirile cercu­rilor imperialiste americane care acţionează în culisele politicii Washingtonului, pie­sa aduce în faţa noastră, fo­losind mijloace directe şi concrete, faptul că încă de pe vremea când cel de al doilea ăzboi mondial nu se sfârşise, ''opolişti din Wall­ Street , la cale deslănţuirea '■, al treilea război primăvara anu. -tăliit soldaţii •nericani. A­ prilejuit ’ priete­­imerl­­•rile şi A. Rogoz: „Martin Rogers descoperă America ›› al” a vn­ii univer­­selor rare ,‘măsurată, [intuind la trecutului, blând, aft­­are­a lui în această gat un loc universal. 1 din „Re­­ea în li­te­­a calificat creaţie sufi- Un eveniment al artei cinematografice sovietice ’ZORUL“ lui Gogol pe ecran C. CHIRIŢĂ ,Laureat al Premiului de Stat ★ ★ trăsăturile comune care unesc toate tipurile — să adâncească şi să sublinieze caracteris­tica fiecărui personagiu în parte. Toţi sunt nişte funcţionari corupţi şi necinstiţi, dar pe când Zemliank­a de pildă se strădueşte să-şi acopere furturile prin demagogie şi intrigă, primarul se desvăluie în gura mare „un pungaş rutinat şi greu de înşelat”, iar po­liţaiul oraşului Derjimorda e apostrofat că „fură prea mult pentru gradul lui”. In faţa presupusului revizor toţi sunt cuprinşi de disperare. Dar pe când la Luca Lukici Hlo­­pov disperarea se transformă în leşin, la Anton Antonovici Scroznic e dublată de o 'itită viclenie, la Zemlianica de intriga •nagogie, iar la cuplul Dobcinski — ki frica și disperarea cauzează o a­­rtare de creUnismj^ 'ta fiecare erou^Hj piesei devine caracteristic și expresiv, un galeria de putrede personagii •ocratic ţarist. Creind astfel Gogol a reuşit să ie facă ■ai respingătoare. Fiecare ■ocedeul său în acţiunea găsie care se abate a­­tocuitori ai orăşelului, fica sa morală, pfe­­­ fidelă a moralei ocratia“ epocii în ei. Gogol a zu­­loate oferi nu- Bilaterală cu­­• .aristocraţi” Uzaţi din ai tâlhă­­în mă­­i înalte stâlpi •«re­­tia o­a mea... literaţii sunt împotriva mea... Cea mai mică umbră de adevăr şi împotriva ta se ridică nu un singur om ci pături întregi ale societăţii"... Zadarnice au fost însă toate urletele. Ade­vărul vieţii oglindit la capodopera lui Gogol n’a putut fi ascuns. Marii intelectuali şi ar­tişti ai Rusiei au apărat piesa care a câşti­gat massele de milioane. Râsul masselor la vizionarea „Revizorului” răsbună parcă umilinţa, înjosirea şi jefuirea a generaţii de oameni simpli. „Revizorul” a devenit cea mai iubită şi mai preţuită satiră din litera­tura şi teatrul rus. Această dragoste şi preţuire a masselor au făcut ca piesa să nu fie scoasă timp de un secol de pe scenă. Iniţiativa cinematografiei sovietice de a imortaliza pe ecran satira lui Gogol e dem­nă de toată lauda. In acest fel, zeci de mi­lioane de oameni din multe părţi ale globului au posibilitatea să vadă şi să cunoască nepieritoarea satiră. Sarcina transpunerii pe ecran a piesei a păşit un adevărat maestru în cunoscutul regisor V. Petrov. Regisorul Petrov nu a filmat pur şi simplu spectaco­lul teatral, încă de la primele sale filme de acest gen — „Vinovaţi fără vină” şi „Fur­tuna”, după cunoscutele piese ale lui A. N. Ostrovschi — V. Petrov şi-a vădit concepţia sa faţă de transpunerea pe ecran a pieselor de teatru. Considerând filmarea drept o muncă autentică de creaţie, regisorul Petrov realizează mai întâi un scenariu care adap­tează de fapt opera la cerinţele ecranului. El se strădueşte ca scenariul să nu ştirbeas­că nimic din valoarea piesei, să nu denatu­reze niciun personagiu, să păstreze toate ideile piesei. Bineînţeles că regisorul are libertatea să adâncească, printr’o serie de mijloace, anumite personagii şi idei ale o­­perei, să reducă sau să concentreze o serie de replici şi chiar să elimine — dacă e ca­zul — unele personagii neînsemnate, recla­mate doar de necesităţile teatrului. Această concepţie asupra ecranizării pieselor cere în afară de o înaltă măestrie şi o muncă amă­nunţită şi migăloasă. Cu filmul „Revizorul", regisorul Petrov a demonstrat pe deplin valoarea şi trăinicia experienţei saie. El a reuşit să creeze un veritabil film care constitue un eveniment pentru arta cinematografică sovietică. Cheia re-­şistei, cheia marelui succes al acestui film stă îţi primul rând în apropierea regisorului de sufletul lui Gogol, îu înţelegerea adâncă a satirei lui Gogol, înţelegând profund sen­sul satirei lui Gogol, familiarizându-se cu fiecare personagiu, pătrunzând fiecare ideie a piesei, regisorul a reuşit să-şi ducă cu succes la capăt uriaşa sa muncă. Sunt multe aspectele acestei munci. Trebue relevată in primul rând măestria cu care regisorul (care este şi scenaristul filmului In acelaş timp) a isbutit să concentreze piesa, să reducă tex­tul la nivelul lungimii filmului, fără să re­ducă însă din valoarea, humorul şi frumu­seţea replicilor. Acţiunea piesei, personagiile nu suferă nicio clipă în această privinţă. Au fost păstrate în întregime replicile nemuri­toare ale lui Gogol şi scenele cele mai va­loroase. Scena finală de pildă, scena în care primarul îşi expune marele său monolog, a căpătat, în regia lui V. Petrov o asemenea forţă pe care poate nici teatrul n’a fost la stare s’o creeze. Aducând, cu ajutorul obiectivului, foarte aproape de spectator, chipul primarului în timp ce vorbeşte, subliniind fiecare nuanţă a feţei sale (şi a vorbelor) şi apoi îndreptând obiectivul asupra celoralţi eroi pe care-i surprinde în diferite atitudini, regisorul reu­şeşte să pună in valoare maximă conţinutul scenei finale, să-i sublinieze fiecare ideie. Dar şi acolo unde regisorul iese din scenă, dând frâu liber cerinţelor filmului, se vă­desc suflul, atmosfera lui Gogol. Poate a­­ceasta a fost una din cele mai grele proble­me ale filmului. Până aici, V. Petrov s’a slujit de înseşi indicaţiile lui Gogol şi de experienţa teatrală acumulată. Fragmentele care petreceau afară de scenă trebuiau Insă create şi rezolvate pentru prima dată. Drumul primarului spre han, călătoria sa în trăsură alături de falsul revizor, sosirea acestuia din urmă In casa primarului şi apoi plecarea sa spre Saratov sunt numai câteva din scenele noi care au fost create de ci­neaşti. E limpede că filmul s’ar fi putut face şi fără aceste scene. Regisorul însă a considerat — şi pe bună dreptate — că rea­lizarea lor n’ar face decât să îmbunătă­ţească atmosfera piesei. Tratându-le de pe această poziţie el a realizat o adevărată creaţie. Astfel, mizeria oraşului de provincie, te­roarea pe care o exercită autorităţile asu­pra cetăţenilor, îngrijirea de paradă şi de faţadă a oraşului apar la faţa ochilor spec­tatorului tocmai ca o oglindă, ca un rezultat al politicii birocratice şi tâlhăreşti pe care o duc­­ principalii eroi ai piesei. Valoarea satirei lui Gogol creşte şi mai mult prin aceste scene, prin atmosfera deprimantă şi mizerabilă pe care ele o sugerează specta-­­­torului. Ipocrizia şi meschinăria autorităţi­lor ies şi mai puternic în evidenţă când ve­dem străzile murdare, pline de gunoaie şi mocirle, şi apoi covoarele întinse pe porţiu­nile măturate la repezeală şi străjuite de po­liţişti, pe care va trece trăsura cu „importan­tul personagiu” venit în inspecţie. Aceste scene constitue una din însemnatele contri­buţii ale echipei de cineaşti, în frunte cu re­gisorul­ V. Petrov, la munca de filmare a satirei lui Gogol. Dar cel mai mare merit al lui Petrov în transpunerea pe ecran a „Revizorului” stă In munca sa cu actorul, în interpretarea per­sonagiilor lui Gogol. In această direcţie ac­torii, sub îndrumarea regisorului şi sub con­ducerea sa, au realizat unele creaţii monu­mentale care se încadrează perfect în spiri­tul în care Gogol şi-a conceput personagiile. Baza creaţiei actoriceşti în filmul lui Pe­trov au constituit-o indicaţiile personaje ale lui Gogol, cunoscute sub titlul „Indicaţii pentru domnii actori”. Regisorul şi actorii au privit cu multă seriozitate aceste indicaţii, slujindu-se permanent de ele in interpretarea personagiilor lui Gogol. Ei au reuşit astfel să dea personagiilor valoarea şi expresivi-­ tatea pe care o cerea Gogol în indicaţii.­­ Rolul lui Hlestacov, rolul falsului revizor,­ pe care Gogol îl caracteriza drept un orb „fără minte în cap”, o nulitate „plină­­de meschinărie josnică” a fost încredinţat­ tâ­nărului actor din Leningrad N. Gorb­acev. Creaţia lui Gorbacev este pe drept c­uvânt o revelaţie. Nodul principal al createi sale îl constitue scena audienţelor, când Hlesta­cov ajunge să înţeleagă că este luat­ drept un personagiu sus pus şi începe să­­între­ în noul său rol. De unde înainte părea c­ un nă­tâng, un prostuţ, un om de nimic, lăudăros şi mincinos, încetul cu încetul încep­e să-şi schimbe fizionomia, să devină autoritar, să privească altfel în jurul său, să reclame „şperţurile” cu mult cinism şi convingere. A intrat perfect la pielea Înalţilor funcţionari pe care-i cunoaşte atât de bine de la joctorile de cărţi sau din diferite aventuri. Această transformare a lui Hlestacov, a „tânărului uşuratic, prost şi vu­­g ar’’ este realizată cu­ mare măestrie de Go­bacev. Ea este­ trept­­ată şi poartă în sine atâta naturaleţă, atât­ adevăr, încât convinge In întregime.­­ In general interpretarea lui Gorbacev mer-­ ge pe linia sincerităţii şi firescului. Gorba-­­­cev nu dă nicio clipă impresia unui om care,­ „joacă”, care se strădueşte să creeze uni personagiu ridicol. Este un Hlestacov ,la cap până în picioare, deşi rolul acesta, prin însăşi natura sa este extrem de dificil­. (Go­gol personal a asistat la nereuşita anilor ac­tori de valoare care au interpretat acest rol). Fiecare gest sau ton pot denatura­­persona­giul, îl pot face nefiresc. Sunt scene, de pildă c­u cea în care aces­ta caz debitează fluviile de minciuni înspăimântătoare la so­sirea si in casa primarului, in care simţul măsurii se cere extrem de ascuţit. Actorul e pe o muchie de cuţit. Gorbacev a realizat această scenă cu un farmec deosebit. Până şi el parcă începe să creadă in minciunile inimaginabile pe care le spune celor din jur, căzuţi într’o muţenie admirativă şi aproba­toare. Se simte aceasta la ochii şi trăsăturii» lui, în tonul spuselor sale. Numai o adito­ă şi sensibilă cunoaştere a sensului, a conţi­nutului personagiului Hlestacov, dublată de un rar şi profund talent au putut duce la realizarea unei asemenea veritabile ere .!­ Pe aceeaşi linie se situează şi ere:: actorului Tolubeev în rolul lui Anton Anto­­novicii Scvoznic, primarul. Dens ,­te de a­ exagera acest rol, de a se deci­­la eferte uşoare, Tolubeev face din eroul său un per­­so­nagiu autentic, remarcabil prin cele, două trăsături principale (două conduite de viaţă): Autoritate şi brutalitate faţă de inferiori şi smerenie şi linguşire faţă de superiori­ (faţă de presupusul revizor). In general persona­giul e interpretat cu multă seriozitate şi gra­vitate, ceea ce reliefează şi mai puternic hi­doşenia şi grotescul său. El îşi păstrează a­­ceste însuşiri chiar în Scenele în care e pus în situaţii ridicole. Tolubeev a reuşit cu multă artă să creeze imaginea unui pungaş rutinat, descurcăreţ şi violent, avid după posturi mai înalte, o adevărată mână de fier încleştată pe gâtul sărmanilor cetăţeni. Chiar atunci când se visează un personagiu important, poate general in Capitală, urâțe­nia sa morală nu slăbește. Dimpotrivă. viata CAPITALEI Foileton Bucureşti—Mozăcen şi retur MIŞU POPESCU DIN SARBENI CĂTRE SOŢIA SA DIN BUCUREŞTI 15­ Octombrie 1953. Dragă Anicuța, află că am sosit în satul Sârbeni în stare bună. Iţi scriu astfel fiindcă puteam ajunge şi altfel. După cele trei zile de lupte pe care le-am dat la autogara I.R.T.A. „7 No­embrie” din Cotroceni pentru a obţine un loc, îţi poli închipui cum am rezistat In timpul călătoriei printre cei 40 de pasageri luaţi pe cele 25 de locuri... Pe aici e tare frumos. E vin nou şi lapte bun. După­­cum ştii Sârbenii se află pe ruta Bucureşti- Mozăceni. Pe aici nu trece decât autobuzul I.R.T.A., unul singur şi tare neîncăpător­ , încolo, treaba merge strună. Intre G.A.C. din Sârbeni şi întreprinderea „Conserva" pe care o reprezint se va încheia mâine contractul. Vezi, nu uita să cumperi gogoşari şi oţet. Vă sărută din depărtare, pe tine şi pe copii, soţul tău, Mişu. * 19 Octombrie a. c. Dragă Anicuţo, te rog să nu-ţi faci nicio grijă că n’am so­sit încă în Bucureşti. Îmi fac eu destule aici. Află că două zile la rând am încercat să iau autobuzul I.R.T.A., care se întoarce dela Mozăceni in direcţia Bucureşti, dar n’am reuşit. Aceasta nu pentru că aş fi În­târziat eu (m’am sculat la 3 noaptea, iar maşina trece pe la 4—6,30, după cum se trezeşte şoferul), ci fiindcă autobuzul se umple deja de la capătul liniei, adică de la Mozăceni. Odată cu mine au rămas în Sârbeni încă 15 cetăţeni. Aud că printre ei se găsesc unii care încearcă să se urce în autobuz de o lună, dar eu nu prea cred. De fapt, autobuzul nici n’a oprit în Sâr­beni. încolo, toaite-ar fi bune, numai să mă pot urca în I.R.T.A. de mâine dimineaţă. Soţul tău, Mişu. •. 23 Octombrie a. c. Dragă Anicuţo, află că nici în dimineaţa asta n’am reuşit să mă urc în I.R.T.A. Am reuşit numai să mă cert cu taxatoarea şi şoferul, care au făcut imprudenţa să oprească în Sârbeni. De altfel, nimeni de prin partea locului nu îi înghite. Se spune, printre altele, că mai repede vo­i ocupa un loc în maşină cu o sticlă de ţuică înmânată discret decât cu un ordin de serviciu urgent şi că adesea (dar eu încă nu cred) şoferul opreşte totuşi ici şi colo pentru a urca în autobuz vreun chiabur speculant cu coşuri şi saci contra unei mici înţelegeri. Cât des­pre taxatoare (de asta sunt sigur) sunt cu­noscute în tot raionul datorită atitudinii lor netovărăşeşti, adică lipsită de buna cu­viinţă, faţă de cetăţeni... Pentru mâine dimineaţă însă am speranţe mari: aştept maşina cu un kil de ţuică... Soţul tău, Mişu. ANICUŢA POPESCU DIN BUCUREŞTI CĂTRE SOŢUL EI DIN SARBENI 25 Octombrie 1953. Mişule, te rog să şti că nu cred niciuna din po­veştile tale, îmi aduc prea bine aminte că la fel mi-ai făcut şi acum 15 ani când te-ai încurcat cu prietenii tăi din Fălticeni de-mi scriai că te reţin treburile. Cine ştie cu cine bei tu vin nou la Sârbeni... Te rog să şti că am cumpărat oţetul pen­tru gogoşari, aşa că mai lasă vinul şi lap­tele din Sârbeni şi întoarce-te acasă. Soţia ta credincioasă, Anicuţa. MIŞU POPESCU DIN SÂRBENI CĂTRE SOŢIA SA DIN BUCUREŞTI 27 Octombrie a. c. TELEGRAMĂ Trimite urgent flanelă stop lengerie groasă stop Sârbeni lisat frig stop nimic nou stop aştept Mişu INTR. „CONSERVA” DIN BUCUREŞTI CĂTRE MILIŢIA DIN SARBENI 29 octombrie a. c. Vă rugăm să cercetaţi dacă cetăţeanul Popescu Mişu, salariat al întreprinderii noastre, se mai află în comuna Sârbeni, unde a fost trimis un interes de serviciu pe trei zile de la 12 octombrie a. c. Bănuim că i s-a întâmplat un accident. Vă rugăm să ne comunicaţi rezultatul. Şeful Biroului, indescifrabil. MIŞU POPESCU DIN SARBENI CĂTRE INTR. „CONSERVA" DIN BUCUREŞTI 30 Octombrie a. c. TELEGRAMA Tovarăşe şef stop izolat Sârbeni stop inter­veniţi loc autobuz stop soţia divorţ stop nu mai plec niciodată pe ruta Bucureşti-Mo­zăceni stop Popescu MILIŢIA DIN SARBENI CĂTRE INTR. „CONSERVA” DIN BUCUREŞTI 03.11.953. Onor. „Conserva”. In urma cererii d-voastră, am trecut la investigaţii pe teren, constatând următoa­rele: Cetăţeanul Popescu Mişu, de profe­siune funcţionar, cu domiciliul in Bucureşti, se află in prezent în satul Sârbeni. Susnu­­mitul este sănătos. Se spune insă că in ul­timul timp s’a dedat băuturii, putând fi văzut zilnic la cooperativa M.A.T. Susnumitul declară că aşteaptă dela 18 Octombrie a.c. să urce în autobuzul I.R.T.A. Am încercat să-l ajutăm şi noi să plece dar fără rezultat. Vă putem comunica însă o rezolvare sigură: pe data de 15.11. 1953 va trece în direcţia Bucureşti un auto­camion al ministerului nostru. Semnat­ indescifrabil MIŞU POPESCU DIN SARBENI CĂTRE SOŢIA SA DIN BUCUREŞTI 3 Noembrie a. c. Dragă Anicuța, îţi mulţumesc pentru hainele călduroase pe care mi le-ai trimis. E posibil că voi fi ne­voit să fac iarna la Sârbeni. Totuşi, nu mi-am pierdut orice speranţă. Îm­i petrec toată ziua la cooperativa din sat, pândind trecerea vreunei maşini spre Bucureşti. Gestionarul cooperativei (fostul cârciumar din comună) m’a asigurat ca de la ei din cooperativă, nu-mi poate scăpa nici un gân­dac care ar trece pe şosea. Mi-e tare dor de voi. Copiii o duc bine cu şcoala? Spune-te că tăticul se gândeşte mult la ei. Te sărută soţul tău, Mişu. ANICUŢA POPESCU DIN BUCUREŞTI CĂTRE AUTOGARA „7 NOEMBRIE” 5 Noembrie 1953. Tovarăşe, vă rog fie-vă milă de o mamă de copii şi rezervaţi un loc soţului meu Mişu Popescu, ce se află de două săptămâni la Sârbeni, in neputinţă de a se urca in autobuzele ce cu onoare conduceţi. Pe veci recunoscătoare, o soţie Îndurerată, Anicuţa Popescu. INTR „CONSERVA” DIN BUCUREŞTI CĂTRE AUTOGARA „7 NOEMBRIE” 7 NOe­­nbrie a. c. Onor. Autogara „7 Noembrie”.­­ Vă facem cunoscut că din cauza neasistă­­r­ii Posibilităţii de transport normal pe ruta Moz­ăceni-Bucureşti, salariatul nostru Popescu Mişu este nevoit să lipsească de la serviciu de pe data de 15 octombrie a. c. deoarece nu se poate întoarce dela Sârbeni. Vă rugăm să asiguraţi transportarea ur­gentă a salariatului nostru la Bucureşti. „Conserva” AUTOGARA „7 NOEMBRIE” DIN BUCU­REŞTI CĂTRE INTR. „CONSERVA“ 9 Noembrie a. c. În urma sesizărilor primite, privind sta­ţionarea tov. Mişu Popescu în comuna Sâr­beni, vă comunicăm că am luat măsurile cuvenite. Şeful, indescifrabil. MIŞU POPESCU DIN SARBENI CĂTRE SOŢIA SA DIN BUCUREŞTI 10 Noembrie a. c. TELEGRAMA Prec azi Bucureşti stop sosesc poimâine stop aşteaptă Obor stop adu coşuri cumpărăm gogoşari stop rezolvat perfect stop vin cu căruţa. O. conf. NOE SMIRNOV Regulile de circulaţie trebuiesc larg popularizate printre elevii şcolilorr din Capitală Măsurile luate în vederea reglementării circulaţiei trebue să fie respectate de către cetăţeni, care au datoria să cunoască şi să dea curs acestor reguli, deoarece prin neres­­pectarea lor, în afară de faptul că se împie­dică buna desfăşurare a transporturilor, se pot produce şi accidente. Dacă in marea lor majoritate cetăţenii Ca­pitalei au reuşit să cunoască şi respectă as­tăzi dispoziţiile şi legile circulaţiei, nu a­­ceeaşi este situaţia unora dintre călători sau pietoni, puţini la număr, care nesocotesc normele de circulaţie, angajându-se in dis­cuţii nefuste cu personalul din tramvaie, sau miliţienii din posturi, provocând de multe ori din pricina atitudinii lor, întreruperi în circulaţie şi chiar accidente. Tocmai la aceas­tă direcţie, organele de miliţie îşi concen­trează eforturile lor, pentru că, paralel cu o cât mai largă popularizare a regulilor de cir­culaţie, să lămurească în cele din urmă şi pe acei care, împotriva interesului general şi chiar al lor înşişi, refuză să le respecte. Popularizarea regulilor de circulaţie se face prin presă, radio, şedinţe cu cetăţenii, consfătuiri cu elevii în şcoli şi tot în acest scop s-au tipărit broşuri ce au fost împărţite aproape tuturor întreprinderilor, instituţii­lor şi şcolilor din ţară. Dealtfel, una din preocupările noastre de căpetenie este cunoaşterea de către elevi a acestor reguli de circulaţie, în care scop au fost ţinute şedinţe cu directorii şcolilor, când li s’au arătat felul şi cum trebue să educe copiii în privinţa cunoaşterii regulilor de cir­culaţie. In această privinţă s’au obţinut fru­moase rezultate şi există cazuri, concrete de directori de şcoli, care, înţelegând importan­ţa acestei probleme, au avut grijă să prelu­creze regulile de circulaţie cu elevii respec­tivi. Acesta este cazul directorului şcoa­lei elementare de băieţi Nr. 4 tov. Gangagiu, care a întocmit şi un plan de lucru, prevă­zând ziua şi problemele ce vor fi prelucrate, plan care a fost apoi respectat întocmaî.­­Cu aceeaşi grijă şi seriozitate s’a străduit să popularizeze regulile de circulaţie la mij­­locul copiilor şi tov. Maria Dumitrescu, di­rectoarea grădiniţei dela uzinele „23 Au­­gust“. Copiii au învăţat aci jocuri, având ca teme felul cum trebue să circule şi rezultatele nu au întârziat să se arate. Când sunt întrebaţi cum trebue să meargă pe stradă, copiii de la această gră­diniţă dau răspunsuri precise şi clare. Nu însă întotdeauna cadrele didactice, care în afară de munca lor profesională, tre­bue să se ocupe şi de această problemă, ni se achită de îndatoririle lor, din care pricină elevi ai şcolilor respective sunt accidentaţi. Deşi în asemenea împrejurări, o mare parte din vină o poartă şi cei accidentaţi, care circulă neatent, totuşi lipsa de preocupare a celor în sarcina cărora cade munca de popu­larizare a regulilor de circulaţie, nu poate fi scuzată. La şcoala elementară de băieţi Nr. 27, sau la şcoala elementară de băieţi şi fete Nr. 16, de pildă, nu s’a depus stăruinţa necesară pentru popularizarea regulilor de circulaţie şi elevii din aceste şcoli nu ştiu cum trebue să circule pe stradă. Rămâne deci ca o problemă facă deschisă necesitatea ca directorii, profesorii şi învă­ţătorii să fie mai hotărîţi şi stăruitori în e­­ducarea elevilor pentru cunoaşterea şi res­­pectarea regulilor de circulaţie. Elevii trebue să ştie că a respecta aceste reguli înseamnă a fi feriţi de orice acci­dente­­de circulaţie, contribuind în acelaş timp la buna desfăşurare a circulaţiei şi transporturilor pe căile publice. Respectarea regulilor de circulaţie este o datorie nu numai pentru conducătorii de vehicule, ci şi pentru cetăţenii Capitalei noastre. BOTA AUREL Lt. mai. de miliţie SPORT Campionatul de hochei In trei oraşe din ţară, Miercurea Ciuc, Cluj şi Oraşul Stalin, încep astăzi primele jocuri ale fazei de centru din cadrul cam­pionatului de hochei pe chiată al R.P.R. pe anul 1954. Temperatura scăzută care se menţine de câteva zile, permite ca această competiţie să se desfăşoare în cele mai bune condiţmni. La prima etapă a campionatului participă 24 de echipe care au fost repartizate în 3 grupe. In turneul de la Oraşul Stalin care va avea loc pe patinoarul stadionului Spartac se vor întrece pentru a obţine calificarea în tur­neul final, următoarele 8 echipe: C.C.A., cam­pioana ţării, „Metalul“ Oraşul Stalin. „Spar­tac“ Bucureşti, „Şantierul“ Oraşul Stalin. „Spartac“ Oraşul Stalin. „Voinţa“ Bucu­reşti, „Spartac“ Sighişoara şi „Flamura Ro­şie“ Bucureşti. Primele 3 echipe clasate la sfârşitul turneului vor avea dreptul să par­ticipe la turneul final.­­ Cu mare interes aşteaptă oamenii muncii pe gheaţă al R. P. R. şi amatorii de sport din Miercurea Ciuc Jocu­­rile fazei de centru care sunt programate în­ această localitate. întâlnirile se vor desfă­şura pe stadionul „Avântul“, pregătit săr­bătoreşte de organizatori cu multă vreme înainte. Aici îşi vor disputa victoria echipele: „Avântul“ Miercurea Ciuc, „Spartac“ Gheor­­gheni, „Spartac“ Miercurea Ciuc, „Progresul“ Odorhei, „Spartac“ Tg. Secuesc, „Ştiinţa“ Ga­laţi, „Spartac“ Sf. Gheorghe, „Progresul“ Miercurea Ciuc. Patinoarul de pe stadionul „Locomotiva“ din Cluj va găzdui matchurile celei de a treia grupe, întâlnirile se vor desfăşura di­mineaţa şi seara ş­i se vor bucura de parti­ciparea echipelor: „Ştiinţa“ Cluj, „Flamura Roşie“ Cluj, „Dinamo“ Tg. Mureş, „Flacăra“ Târnăveni. „Constructorul“ Tg. Mureş. „Pro-^ gresul“ Iaşi, ,Avântul“ Sebeş. „Avântul 1“ Reghin. Din grupele de la Miercurea Ciuc şi Cluj se ca­lifică primele 2 echipe.­­Agerpres? Campionatul de Sâmbătă 2 ianuarie, match-turneul pentru desemnarea campionului repu­blican de şah a continuat cu disputarea partidei Bălănel-Voiculescu. S-a jucat din nou apărarea Nimzovici, din care albul a rămas cu o poziţie foarte activă, ceea ce i-a permis în jocul de mijloc să treacă la un atac pe flancul regelui care părea decisiv. Voiculescu a găsit singura cale justă de rezistenţă, care a constat din­­tr’un foarte frumos contra-atac pe acelaş plan. Desfăşurarea jocului a fost influ­enţată însă de serioasa criză de timp în care se află Bălănel, ceea ce a uşurat sar­cina adversarului său. Când cele 40 de mutări reglementare fuseseră efectuate, pe tablă a apărut o poziţie în care şan­sele erau complect inversate, Voiculescu fiind acum în plin atac asupra regelui alb. In această situaţie partida s’a între­rupt. Duminică s’a jucat partida Voiculescu- Troianescu. Ea a început cu o deschi­dere a pionului damei, în care albul a evitat înaintarea c2—c4, deşi mai târziu s-a ajuns totuşi la deschiderea coloanei „c“. A rezultat un joc poziţional cu schim­buri care promitea un final lung. Totuşi, după ce Troianescu a dat un cal pentru pion, obţinând în schimb o puternică pre­siune asupra rocadei adverse, jocul s’a animat simţitor. In faţa apărării exacte a albului, Troianescu nu şi-a putut încheia şah al R. P. R. atacul decât cu şah etern şi partida s’a terminat remiză. Prima partidă dintre Troianescu şi Voiculescu care se întrerupsese într-o po­ziţie complicată a fost continuată în sea­ra zilei de 31 decembrie. După o luptă îndelungată Troianescu a reuşit să obţină victoria la mutarea 80. ■k Matchul-turneu pentru desemnarea campio-a­nului de şah al R.P.R. a continuat luni după amiază în aula Bibliotecii Centrale Univer-' sitare cu disputarea partidelor întrerupte din rundele precedente. Constatând în analizele făcute r* «--*-■ nu are şanse de a obţine şi Bălănel au convenit la er­­a . f, mutări efectuate la relua I t A tida Bălănel-Voiculescu a p: .i extrem de dârză. După ci -■• •, '.ă partidă fusese întreruptă îi rr’o . bit de tăioasă în care cea l A­cală putea duce la înfrângere. Voi-.u ru­l:■ a continuat cu exactitate planul de atac la rege, permiţând lui Bălănel să preia iniţia­tiva. Bălănel a continuat cu multă precizie şi la mutarea 56, a obţinut victoria. După primele 2 ture, adică la jumătatea concursului, în frunte se află I. Bălănel care a întrunit 11 puncte din 4 posibile. Troianescu are 2 puncte, iar Voiculescu 1 punct. Astăzi este zi de repaus, iar mâine se va juca partida Bălănel-Troianescu. (Agerpres).

Next