Steagul Roşu, februarie 1956 (Anul 3, nr. 572-596)
1956-02-22 / nr. 590
STEAGUL ROŞU Pag. 3-a (Continuare în pag. 4 a) Lucrările Congresului al XX-lea al P. C. U. S. Cuvintarea rostită de L.M. Kaganovici MOSCOVA 21 (Agerpres). — Textul prescurtat al cuvintării rostite de L. M. Kaganovici în şedinţa din după amiaza zilei de 18 februarie a Congresului al 20-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Tovarăşii Importanţa raportului de activitate al Comitetului Central, ca şi importanţa a însuşi Congresului al 20-lea depăşesc cu mult cadrul partidului, cadrul ţării noastre. Aceasta se explică prin faptul că partidul nostru conduce puternicul stat sovietic, care are un rol important în politica internaţională şi care exercită o influenţă din ce în ce mai hotărîtoare asupra desfăşurării evenimentelor mondiale. Aceasta se explică şi prin faptul că Congresul al 20-lea s-a întrunit într-o etapă nouă, de cea mai mare importanţă, a construirii comunismului, pe care o desfăşoară poporul sovietic sub conducerea partidului nostru. Raportul de activitate al C.C., prezentat de tov. N. S. Hruşciov, a demonstrat în mod viu şi convingător nesecata forţă creatoare de care dispune partidul nostru bolşevic, puternic, iubit de popor. (Aplauze). Perioada la care se referă raportul a fost o perioadă complexă şi grea în viaţa partidului şi a ţării. Trebuie să reamintim că puţin timp după Congresul al 19-lea duşmanii U.R.S.S., duşmanii comunismului, duşmanii păcii scontau în mod perfid o criză în partidul nostru, în conducerea lui, o dezbinare între clasa muncitoare şi ţărănime, între popoarele statului nostru multinaţional. Acum întreaga lume vede cum au eşuat lamentabil, pentru a nu ştiu cîta oară, planurile prezicătorilor istorici ai imperialismului şi ale stăpînilor lor. Marele partid de 7.000.000 de oameni a întîmpinat al XX-lea Congres al său sudat printr-o unitate de monolit, strîns unit în jurul Comitetului său Central leninist şi a Prezidiului său, care înfăptuieşte în mod consecvent principiul conducerii colective. (Aplauze furtunoase). S-a întărit nemăsurat de mult alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea colhoznică şi prietenia popoarelor ţării noastre. Poporul sovietic s-a unit şi mai strîns în jurul Partidului nostru. Folosind metoda bolşevică încercată a criticii şi autocriticii curajoase, partidul şi Comitetul său Central au soluţionat în mod just cele mai mari şi complexe probleme care se puneau în mod acut în faţa partidului şi a ţării. A fost demascată şi lichidată cu îndrăzneală şi hotărîre activitatea criminală a bandei fascisto-provocatoare a lui Beria. In felul acesta au fost întărite partidul şi statul sovietic. In mod temeinic şi cu o profunzime principială a fost scoasă la iveală serioasa disproporţie dintre creşterea industriei, necesităţile poporului şi rămînerea în urmă a agriculturii, au fost elaborate, şi într-o anumită măsură s-au şi înfăptuit, măsuri pentru remedierea situaţiei din agricultură. A fost ridicată la o nouă înălţime problema progresului tehnic în Industrie, în transporturi şi în agricultură. Au fost elaborate măsuri pentru remedierea situaţiei şi lichidarea lipsurilor în industrie. Luînd în considerare în chip marxist-feninist condiţiile şi împrejurările actuale, s-a desfăşurat cu curaj o vastă iniţiativă activă în politica externă sovietică, în lupta pen-tru pace. Principalul rezultat pe care-l constată Congresul al XX-lea al partidului este faptul că popoarele Uniunii Sovietice, sub conducerea partidului, bizuindu-se pe succesele industrializării ţării şi colectivizării agriculturii, au îndeplinit cu succes şi înainte de termen cel de al 5-lea plan cincinal de dezvoltare a economiei naţionale. S-a făcut un nou şi mare pas înainte pe calea ridicării bunăstării materiale a poporului şi a construcţiei victorioase a comunismului. Marea Republică Populară Chineză şi celelalte ţări de democraţie populară: Republica Populară Polonă, Republica Cehoslovacă, Republica Populară Ungară, Republica Populară Romina, Republica Populară Bulgaria, Republica Populară Albania, Republica Democrată Germană, Republica Populară Democrată Coreeană, Republica Populară Mongolă și Republica Democrată Vietnam au întărit și mai mult legăturile de veşnică prietenie frăţească cu Uniunea Sovietică — principala forţă conducătoare a puternicului lagăr socialist. Statul Sovietic a repurtat victorii serioase în lupta pentru pace, securitate şi prietenia popoarelor din lumea întreagă. Organul suprem al partidului — Congresul al 20-lea, are toate temeiurile să aprobe cu mare satisfacţie activitatea Comitetului Central al partidului care conduce cu succes partidul şi întregul popor pe calea trasată de marele Lenin. (Aplauze prelungite). In raportul de activitate al C.C. este înfăţişat tabloul grăitor şi este dată o profundă analiză marxistă a importantelor realizări ale partidului în lupta lui pentru pacea generală, securitatea internaţională, prietenia între popoare, pentru coexistenţa paşnică a tuturor statelor, indiferent de orînduirea lor social-politică. Succesele politicii noastre externe se datoresc faptului că Comitetul Central aplică justşi consecvent înţeleaptă politică leninistă. Forţa politicii externe a partidului nostru rezidă în aceea că ea este profund ştiinţifică, că ea se bazează pe analiza leninistă a imperialismului, ca fiind capitalism muribund şi în putrefacţie. Descoperind legile fireşti ale evoluţiei economiei şi politicii mondiale, ţinînd seama de schimbările intervenite în raportul de forţe al claselor pe arena internaţională, partidul şi guvernul nostru ridică la timp şî rezolvă cu succes mereu noi şî noi probleme, asigură consolidarea poziţiilor U.R.S.S. şî a întregului lagăr socialist, iar aceasta înseamnă slăbirea poziţiilor imperialismului In perioada dintre Congresele al 19-lea şî al 20-lea ale partidului a crescut foarte mult prestigiul internaţional al Uniunii Sovietice şi influenţa ei asupra desfăşurării evenimentelor mondiale, s-au întărit poziţiile Internaţionale ale ţărilor lagărului socialist în frunte cu U.R.S.S. şi Republica Populară Chineză. Au fost restabilite relaţiile prieteneşti şi frăţeşti cu Iugoslavia. Pe de altă parte s-a agravat criza generală a capitalismului, trosneşte din toate încheieturile sistemul colonialal imperialismului. Schimbările fundamentale pe arena mondială creează perspective şi condiţii şi mai favorabile intensificării luptei pentru coexistenţa paşnică a statelor cu orînduire socială diferită, pentru preîntîmpinarea războiului. De aceea, aplicînd marxism-leninismul în mod creator şi nu dogmatic, dialectic şi nu metafizic, ţinînd seama de schimbările petrecute, în raportul C.C. prezentat de tov. N. S. Hruşciov sunt puse în prezent în mod just, într-un chip nou, probleme de cea mai mare importanţă. Acestea sunt problemele coexistenţei paşnice, ale posibilităţii preîntîmpinării războiului şi ale formelor şi căilor de trecere la socialism. Toate sînt strîns legate între ele. O însemnătate hotărîtoare o are problema războiului şi a păcii deoarece ea este o problemă arzătoare, de importanţă vitală pentru zeci şi sute de milioane de oameni din toate colţurile globului pămîntesc care au trecut în secolul al 20-lea prin două războaie mondiale. Forţa hotărîtoare care stă în calea dezlănţuirii de noi războaie sînt popoarele. Iar greutatea specifică a acesteii forţe, voinţa de pace a popoarelor, hotărîrea lor nestrămutată de a nu îngădui un nou război mondial, nimicitor, au crescut nemăsurat de mult în ultima perioadă. Iată de ce este indiscutabil justă concluzia trasă din aprecierea actualului raport de forțe că nu există o inevitabilitate fatală a războiului. Posibilitatea preîntîmpinării războiului, posibilitate spre care tindem, va fi cu atît mai reală cu cît vom demasca mai viguros forţele reacţionare agresive ale imperialismului, vom lupta pentru dezarmare, iar atît timp cît nu s-a realizat un acord cu privire la dezarmare, vom întări puterea de apărare a patriei noastre, vom perfecţiona vitezele noastre forţe armate, vom transforma Uniunea Sovietică într-un bastion tot mai puternic şi mai de nădejde al păcii generale, al securităţii şi prieteniei popoarelor (Aplauze prelungite). Este de mare importanţă istorică faptul că în favoarea coexistenţei paşnice a tuturor statelor, indiferent de orînduirea lor social-politică, se pronunţă legate printr-o strînsă prietenie frăţească popoarele unor mari puteri — Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză, Republica India, precum şi ale multor altor ţări. Analizînd perspectivele dezvoltării mondiale, Lenin scria acum 33 de ani în articolul său „Mai bine mai puţin, dar mai bine“: „Deznodămîntul luptei depinde, în ultimă analiză, de faptul că Rusia, India, China etc., formează imensa majoritate a populaţiei. Şi tocmai această majoritate a populaţiei este antrenată neobişnuit de repede, în ultimii ani, în lupta pentru eliberarea sa; in acest sens nu poate exista nici o umbră de îndoială asupra desnodămîntului final al luptei duse pe plan mondial. In acest sens victoria definitivă a socialismului este absolut şi pe deplin asigurată“ (Lenin, Opere alese, vol. 2, pag. 867,868 E.S.P.L.P, 1954, ed. II-a). In prezent, întreaga lume vede cum se adevereşte şi această previziune ştiinţifică a lui Vladimir Iliei Lenin, geniu al omenirii. (Aplauze furtunoase). Dacă Lenin ar fi putut vedea cum popoarele Indiei au întîmpinat pe solii statului sovietic socialist , pe tovarăşii Hruşciov şi Bulganin, şi apropierea politică care s-a creat între U.R.S.S., Republica Populară Chineză şi Republica India, el ar fi spus cu bucurie: „Asta e ceea ce am visat“. (Aplauze). Are o mare importanţă faptul că în sînul ţărilor capitaliste se agravează contradicţiile de clasă, se intensifică lupta clasei muncitoare şi a maselor largi populare nu numai pentru interesele lor economice, ci şi împotriva cursei înarmărilor, pentru pace, pentru slăbirea încordării în relaţiile internaţionale. Creşte năzuinţa clasei muncitore spre unitate, spre unirea tuturor forţelor patriotice şi democratice în vederea apărării independenţei naţionale şi a renunţării la subordonarea faţă de imperialismul străin. Toate acestea s-au manifestat deosebit de clar în Franţa şi în Italia, unde partidele comuniste au repurtat în alegerile parlamentare victorii strălucite, care bucură în mod sincer partidul nostru şi întregul popor sovietic! (Aplauze). Stăm ca întotdeauna pe poziţiile noastre revoluţionare de clasă. Socialismul va înlocui în mod inevitabil capitalismul; numai socialismul va izbăvi popoarele de ororile exploatării, oprimării, pauperizării, războaielor, crizelor, şomajului etc. Dar problema formelor trecerii spre socialism trebuie rezolvată în mod concret în funcţie de fiecare ţară, ţinînd seama de noua experienţă istorică. Aceasta este măreaţa experienţă a Chinei şi a ţărilor de democraţie popu- lară. Sprijinindu-se pe mişcarea revoluţionară de masă a proletariatului, a maselor de oameni ai muncii, în aceste ţări puterea populară construieşte victorios socialismul, folosind totodată şi formele parlamentare cărora le dă un conţinut nou — cel al democraţiei populare. Poporul sovietic şi partidul nostru se bucură din toată inima de victoriile istorice ale fraţilor noştri. Ele sînt asigurate de o astfel de condiţie hotărîtoare cum este conducerea politică a clasei muncitoare avînd în frunte avangarda sa revoluţionară. (Aplauze). Toate acestea au devenit posibile numai datorită faptului că în U.R.S S. a biruit socialismul. In prezent, cînd fortăreţe ale socialismului au devenit ţări care cuprind aproape jumătate din omenire, au fost create condiţii favorabile pentru posibilitatea trecerii de la capitalism la socialism a unor ţări, în anumite condiţii şi fără război civil. Noi admitem posibilitatea folosirii formelor parlamentare prin cucerirea unei majorităţi solide, care să se sprijine pe mişcarea revoluţionară de masă a proletariatului care, în frunte cu avangarda sa revoluţionară, să înfăptuiască conducerea politică a tuturor oamenilor muncii. In actualele condiţii istorice capătă o deosebită importanţă principiile strategice şi tactice leniniste, expuse în deosebi în minunata lucrare a lui Lenin „Stîngismul — boala copilăriei comunismului“. Problemele principiale ale actualei evoluţii internaţionale expuse în raportul de activitate al C.C. au o foarte mare importanţă teoretică şi politică practică nu numai pentru partidul nostru, ci şi pentru toate partidele comuniste şi muncitoreşti frăţeşti. Ţinînd seama de situaţia internaţională schimbată şi sprijinindu-se pe năzuinţa crescîndă a clasei muncitoare spre unitate, pe năzuinţa tuturor forţelor progresiste cu adevărat democratice spre unificare în lupta pentru independenţă naţională şi progres social, pentru pace, împotriva războiului, partidele noastre frăţeşti pot realiza succese importante. Să urăm deci din toată inima partidelor comuniste şi muncitoreşti frăţeşti succese în realizarea unităţii clasei muncitoare, în lupta lor nobilă pentru pace, pentru socialism. (Aplauze). Este mai presus de orice îndoială că Congresul al XX-lea al partidului va aproba problemele principiale indicate în raportul de activitate al C.C., expuse de tov. N. S. Hruşciov. O astfel de hotărîre a Congresului al XX-lea va consolida şi mai mult poziţiile partidului nostru şi ale statului sovietic în lupta pentru coexistenţa paşnică, pentru preîntîmpinarea războiului, pentru prietenia popoarelor din întreaga lume, pentru unitatea clasei muncitoare în lupta pentru socialism. (Aplauze furtunoase). II Tovarăşi ! Noi am consolidat şi am îmbunătăţit situaţia noastră internaţională şi datorită faptului că, sprijinindu-ne pe o industrie foarte dezvoltată, în primul rînd nu am rămas în urmă ci în anumite privinţe am depăşit S.U.A. în domeniul celei mai moderne producţii pentru apărare şi, în al doilea rînd, am întărit situaţia politică internă a ţării, am realizat succese serioase în dezvoltarea agriculturii, industriei. După Congresul al XIX-lea al partidului, C.C. cu toată principialitatea şi energia bolşevică a elaborat, adoptat şi înfăptuieşte o serie de importante hotărîri istorice în domeniul agriculturii. In prezent C.C. trasează drept o sarcină principală realizarea unei sporiri însemnate a recoltei la ha în toate colhozurile şi sovhozurile, în special în regiunile cu o populaţie deasă. Este necesar să se mărească în măsură însemnată înzestrarea agriculturii cu îngrăşăminte chimice şi prin urmare să se ridice rolul industriei chimice. De această problemă va fi nevoie să ne ocupăm şi în decursul realizării cincinalului pentru a depăşi sarcinile trasate. Partidul şi Comitetul său Central au întreprins o acţiune mare şi importantă îndreptînd aproape 30.000 de lucrători de seamă în calitate de preşedinţi ai colhozurilor rămase în urmă pentru a Ie întări. Cei 25.000 de muncitori trimişi la sate în perioada luptei pentru colectivizare, precum şi activiştii secţiilor politice din S.M.T.-uri şi sovhozuri au fost cu precădere organizatori politici. In prezent, au fost trimişi în sate lucrători care pe lîngă experienţă politică au cunoştinţe tehnice şi agronomice. Trebuie continuată sprijinirea lor multilaterală, ridicată calificarea lor, menţinută legătura cu ei şi această extrem de importantă măsură organizatorică a partidului va da rezultate însemnate în realizarea unui avînt continuu al agriculturii sovietice. In domeniul industriei, C.C. al Partidului şi guvernul au elaborat şi au realizat în perioada la care se referă raportul de activitate o serie de măsuri importante care au asigurat îndeplinirea şi depăşirea cu succes a sarcinilor celui de al cincilea plan cincinal, stabilite de Congresul al XIX-lea al Partidului. O deosebit de mare importanță a avut-o hotărîrea plenarei Q.C. al P.C.U.S. din iulie 1955, care indică calea principială pentru dezvoltarea continuă a industriei socialiste și în special a celei grele, temelia de nezdruncinat a dezvoltării întregii economii, întăririi capacităţii de apărare a ţării, avîntului agriculturii şi dezvoltării industriei producătoare de bunuri de consum popular. Aceasta este calea progresului tehnic înfăptuit pe baza introducerii largi a tehnicii noi şi a realizărilor ştiinţei sovietice şi mondiale şi a ridicării considerabile pe această bază a productivităţii muncii. Realizarea hotărîrilor C.C. cu privire la industrie şi agricultură, a sarcinilor celui de al şaselea plan cincinal vor asigura un nou salt al economiei noastre socialiste şi un ritm accelerat de trecere a ţării de la socialism, la comunism. III Creşterea economiei naţionale a ţării noastre, continua dezvoltare puternică a industriei grele, realizarea măsurilor importante adoptate de partid şi guvern pentru avîntul agriculturii, sporirea producţiei articolelor de consum popular — acest întreg nou avînt al economiei socialiste este legat indisolubil și depinde în măsură considerabilă de un nou avînt al transporturilor. Transporturile la fel ca și întreaga noastră industrie glorioasă și agricultură aflată în plin avînt, s-au prezentat la cel de al XX-lea Congres al Partidului cu realizări serioase. Deşi transporturile noastre satisfac în genere necesităţile economiei naţionale, ar fi nejust să nu vedem lipsurile pe care le au căile ferate în activitatea lor. Pentru satisfacerea deplină a necesităţilor de transport ale economiei, lucrătorii din transporturi şi în primul rînd feroviarii trebuie să mărească capacitatea de trafic şi de transport a căilor ferate şi să-şî concentreze în deosebi eforturile asupra lichidării înapoierii tehnice a transporturilor, asupra reconstrucţiei şi îmbunătăţirii activităţii lor. Comitetul Central al Partidului a pus just şi categoric problema trecerii rapide a căilor ferate la tracţiune electrică, ceea ce constituie o verigă importantă a reutilării tehnice a transportului feroviar şi a dezvoltării lui pe baza tehnicii celei mai înalte. Se înţelege de la sine că odată cu reconstrucţia mijloacelor de tracţiune trebuie introdusă tehnica cea mai modernă în toate ramurile gospodăriei feroviare, altfel electrificarea va fi lipsită de efectul deplin. Trebuie introdusă cu mai multă hotărire automatizarea în conducerea circulaţiei trenurilor , autoblocarea, centralizarea serviciului de dispeceri, centralizarea electrică a macazurilor, mecanizarea cocoaşelor de triaj, autostopuri, comunicaţii prin radio, televiziune în gări etc. Avem nevoie de vagoane cu o capacitate de încărcare pînă la 100 de tone, de mai multe vagoane descoperite, de vagoane universale. Odată cu dezvoltarea agriculturii va crește considerabil transportul de legume, fructe, carne și alte încărcături alterabile. Aceasta necesită introducerea pe scară largă a trenurilor frigorifere, a vagoanelor cu răcire mecanică. In mod acut se pune problema vagoanelor de călători. Totodată trebuie dezvoltată capacitatea de trafic a căilor ferate, staţiilor, trebuie dezvoltată construirea de linii duble şi noi în special pe direcţiile de mare trafic şi pe cele noi. Probleme tot atît de mari se pun şi transporturilor pe apă. Cel mai mare avantaj al economiei socialiste este posibilitatea unei cooperări şi colaborări planificate şi cît mai efective a tuturor mijloacelor de transport, care să acţioneze ca o reţea de transport unică a U.R.S.S. Greutatea specifică a transporturilor mai eftine — transportul pe apă şi prin conducte — este încă redusă. In deosebi sunt folosite în mod nesatisfăcător pentru transporturi locale aşa-numitele rîuri mici. Trebuie ca conducătorii ministerelor flotei fluviale şi maritime să dea dovadă de mai mult zel şi perseverenţă în perfecţionarea şi reconstruirea flotei şi punerea în funcţiune a unor nave de transport şi călători mai puternice, mai perfecţionate şi mai rapide. In domeniul transportului pe apă cel mai mult a rămas în urmă gospodăria portuară şi a cheiurilor; în această privinţă a rămas chiar mai mult în urmă decît în privinţa navelor şi trebuie desfăşurate lucrări mari pentru dezvoltarea gospodăriei portuare şi a cheiurilor. In domeniul transportului auto dispunem de puţine automobile puternice şi în special de remorci. Trebuie să introducem autocamioane mai puternice cu o capacitate de 10—20 de tone şi chiar mai mult. Trebuie să spunem că avem puţine şosele moderne. Problema dezvoltării reţelei de şosele aşteaptă să fie rezolvată. In domeniul construcţiei, reparaţiei şi întreţinerii drumurilor trebuie să aibă o mare însemnătate iniţiativa locală. Reconstrucţia tehnică a transporturilor va trebui în primul rînd să aibă un mare efect în ce priveşte sporirea vitezei de circulaţie, ceea ce are o mare însemnătate pentru economia naţională. IV Problema vitezei şi economiei de timp are în general o însemnătate pentru întreaga economie naţională. Marx scria că „la o economie de timp se reduce în ultimă analiză întreaga economie... Economia de timp, la fel ca şi repartiţia planică a timpului de lucru între diferitele ramuri ale producţiei, rămîne prima lege economică la baza producţiei colective“. (Arhiva K. Marx şi F. Engels, vol. IV, pag. 119). Aceasta are o mare însemnătate în special în condiţiile istorice ale înfăptuirii lozincii marelui Lenin de a ajunge din urmă şi de a depăşi din punct de vedere economic, adică din punct de vedere al producţiei pe cap de locuitor, principalele ţări capitaliste. In anii care au trecut de cînd a fost formulată această lozincă, cu excepţia perioadei războiului cînd principala sarcină era de a-1 ajunge din urmă pe Hitler la Berlin şi de a-l goni în mormînt — ceea ce a fost îndeplinit în mod strălucit de glorioasa noastră armată — noi am înaintat considerabil în realizarea acestei sarcini de a ajunge din urmă şi de a depăşi ţările capitaliste şi am redus rămînerea în urmă faţă de principalele ţări capitaliste în ce priveşte producţia pe cap de locuitor. Rezolvarea sarcinii de a ajunge din urmă şi de a depăşi ţările capitaliste este asigurată printr-un ritm mai înalt de dezvoltare a economiei naţionale a U.R.S.S. în comparaţie cu ţările capitaliste, prin legile de dezvoltare a socialismului, diferite de cele ale capitalismului. Economia socialistă este mai economică decît cea capitalistă în primul rînd din cauza faptului că ea nu cunoaşte pierderile din domeniul producţiei şi circulaţiei, specifice capitalismului, datorite crizelor, şomajului, anarhiei în producţie şi concurenţei. Deşi la noi există multe pierderi atît în producţie cît şi în circulaţie, noi cunoaştem însă calea reducerii lor şi vom lupta cu succes pentru reducerea şi lichidarea lor. Această cale este regimul de economii în toate sferele de activitate. Regimul de economii rămîne ca şi în trecut cea mai importantă sarcină a muncii partidului, a aparatului de stat, a întregii economii naţionale. Este vorba de micşorarea cheltuielilor în sfera neproductivă, de micşorarea cheltuielilor de conducere, de reducerea şi îmbunătăţirea activităţii aparatului, de micşorarea cheltuielilor de circulaţie şi transport, care nu creează noi bunuri materiale. Este vorba de problema cea mai importantă şi cea mai mare: economisirea cheltuielilor de muncă vie şi materializată în producţie, ceea ce îşi găseşte expresia în principalul indice calitativ al producţiei socialiste, în reducerea preţului de cost. Rezolvarea sarcinii economice fundamentale poate fi asigurată numai obţinîndu-se o productivitate a muncii mai ridicată decît în capitalism. Trubadurii capitalismului contemporan fac acum mult zgomot în jurul lozincii ridicării productivităţii muncii pe baza „spiritului unităţii industriale“ a patronilor şi muncitorilor. Acesta este un cîntec vechi într-o va- rriantă nouă, întrucît productivitatea muncii interesează pe capitalişti nu ca mijloc de îmbunătăţire a vieţii societăţii în ansamblu, ci ca mijloc de sporire a supraprofiturilor capitaliste. Pentrunoi, pentru lagărul socialist, creşterea productivităţii muncii are o importanţă hotărîtoare în sporirea producţiei economiei naţionale, ca mijloc de ridicare a bunăstării materiale a poporului. In perioada 1913—1955 productivitatea muncii în industria U.R.S.S. a crescut de opt ori, iar dacă se ţine seama de reducerea zilei de muncă, de zece ori. Am fi putut însă obţine mai mult dacă sarcina în ce priveşte productivitatea muncii ar fi fost îndeplinită în întregime în cincinalul trecut de toate întreprinderile şi de industrie în ansamblu. Pentru a valorifica rezervele existente ale creşterii productivităţii muncii este necesar, desigur, să se introducă mai rapid tehnica nouă, fapt căruia în perioada la care se referă raportul Comitetul Central i-a acordat o deosebită atenţie: a convocat o conferinţă specială, a convocat activul lucrătorilor din industrie, a analizat profund această problemă la plenara din iulie 1955 a C.C., a trimis organizaţiilor de partid o scrisoare specială. In anii cincinalelor, economia naţională a fost înzestrată pe scară largă cu mijloace tehnice noi. Aceasta a permis să se mecanizeze principalele lucrări care cer un volum mare de muncă. Dar pînă acum încă un număr considerabil de muncitori industriali lucrează manual. Aceasta se explică nu numai prin numărul insuficient de mecanisme şi prin desfăşurarea nesatisfăcătoare a lucrărilor de creare şi adaptare de noi maşini şi mecanisme, ci şi prin aceea că în multe ramuri considerate mecanizate, mecanizarea cuprinde de fapt numai cîteva operaţii principale. Prin urmare, principala noastră sarcină în domeniul mecanizării lucrărilor este introducerea mecanizării complexe. Un factor important al ridicării productivităţii muncii, trebuie să devină automatizarea producţiei. Sarcina introducerii de mijloace tehnice noi şi a mecanizării lucrărilor grele şi a acelora care cer un volum mare de muncă, se referă nu numai la industrie, transport şi construcţii, ci şi la agricultură . Dar oricît de puternică ar fi tehnica nouă, fără munca omului ea este moartă. Or, influenţa activă a muncii asupra mijloacelor de producţie depinde de forma socială a muncii. Relaţiile de producţie în ţara noastră şi în ţările care construiesc socialismul, deschid cîmp liber pentru dezvoltarea producţiei sociale şi creează condiţii pentru desfăşurarea permanentă a activităţii creatoare în muncă a maselor muncitoare însăşi, pentru dezvoltarea întrecerii socialiste. Lenin considera că organizarea întrecerii este o importantă sarcină de stat. întrecerea socialistă a devenit în U.R.S.S. o cauză a întregului popor şi succesele noastre sunt într-o măsură considerabilă rezultatul întrecerii socialiste de masă. Ar fi însă nejust să nu se vadă că cu toate aceste rezultate indiscutabile, există multe lipsuri serioase care împiedică dezvoltarea întrecerii socialiste şi care o pot împiedica şi mai mult pe viitor. Principala lipsă constă în aceea că într-o serie de ramuri ale producţiei este puţin răspîndită experienţa înaintată a inovatorilor în producţie — fruntaşi în întrecerea socialistă. Uneori sînt citate date după care în ce priveşte nivelul productivităţii individuale a muncii rămînem încă în urmă faţă de S.U.A. Este însă un fapt că într-o serie de ramuri ale industriei şi transportului, inovatorii noştri în producţie au obţinut, iar într-o serie de cazuri au întrecut chiar productivitatea muncii profesiunilor corespunzătoare din S.U.A. Aceasta dovedeşte că dacă se va introduce larg experienţa inovatorilor noi putem ajunge repede din urmă şi depăşi S.U.A. şi în ce priveşte nivelul productivităţii muncii. Dar în întreprinderi şi chiar în ministere se manifestă de obicei o atitudine birocratică faţă de introducerea in masă a metodelor inovatorilor. Problema introducerii experienţei înaintate în producţie trebuie să devină o chestiune de stat; aceasta trebuie să devină o lege în conformitate cu indicaţiile marelui Lenin care a spus : „pentru ca puterea exemplului să devină în primul rînd un model moral — iar apoi şi unul introdus prin constrîngere...“. Particularităţile actualei etape a dezvoltării întrecerii socialiste sînt determinate de creşterea considerabilă a înzestrării tehnice a economiei naţionale, de ridicarea nivelului tehnico-cultural al clasei muncitoare şi de nivelul sporit al productivităţiimuncii. In aceste condiţii noi, au crescut şi s-au transformat înşişi inovatorii în producţie. întrecerea socialistă s-a ridicat pe o nouă treaptă, mult mai înaltă. Aceasta cere un alt nivel, mai înalt de conducere şi organizare. Totodată, avem lipsuri serioase în ce priveşte organizarea întrecerii socialiste de masă. Cele mai importante din aceste lipsuri sunt următoarele: Indicaţiile leniniste cu privire la asigurarea publicităţii şi a comparării rezultatelor întrecerii au fost încălcate. Popularizarea rezultatelor întrecerii a slăbit. Luarea de către muncitori a angajamentelor individuale a scăzut, fapt care duce la scăderea răspunderii morale a fiecărui om în parte pentru angajamentele socialiste asumate în faţa colectivului. Stimularea morală şi materială a rezultatelor obţinute în întrecere este insuficientă, sînt puţin folosite numeroasele forme de încurajare morală, trebuie să spunem că puţini muncitori — fruntaşi în întrecere sînt decoraţi cu ordine şi medalii pentru realizări remarcabile în producţie. Adesea sînt repartizate în mod nejust fondurile primite de întreprinderi în baza rezultatelor întrecerii socialiste unionale. Nu întotdeauna se apreciază după merit iniţiativa inginerilor şi tehnicienilor care au depus o muncă intensă pentru asigurarea succesului muncitorilor fruntaşi. Această lipsă este deosebit de intolerabilă în actuala fază a întrecerii, cînd realizările muncitorilor în domeniul perfecţionării tehnicii şi tehnologiei, al îmbunătăţirii organizării muncii şi a producţiei, sînt pur şi simplu de neconceput fără o colaborare strînsă cu inginerii şi tehnicienii, fără o conducere din partea lor. Lipsurile serioase în ce priveşte organizarea muncii şi producţiei, care împiedică întrecerea socialistă, se manifestă în primul rînd în lipsa de ritmicitate în muncă în decursul lunii şi chiar în decursul zilei de muncă, munca în asalt în ultima decadă a lunii, în mari pierderi ale timpului de lucru, care în medie reprezintă în industrie o oră la fiecare muncitor, iar uneori o oră și jumătate și chiar două ore pe zi. Aceste lipsuri devin cu totul intolerabile în prezent. Partidul nostru a adoptat hotărîrea importantă cu privire la introducerea zilei de lucru de şapte ore. Sîntem convinşi că muncitorul nostru sovietic va răspunde la această hotărîre istorică a partidului său printr-un şi mai mare eroism în muncă pentru binele patriei şi succesul comunismului (Aplauze). Dar pentru a obţine acest lucru trebuie lichidate uriaşele pierderi ale timpului de lucru care există în prezent. Lichidarea acestor lipsuri serioase cere o îmbunătăţire hotărîtoare a conducerii lucrătorilor din partea conducătorilor administrativi, precum şi din partea organizaţiilor sindicale şi de partid Conducătorii administrativi răspund în primul rînd pentru asigurarea muncii normale, ritmice, continue, a întreprinderii. Fiecare conducător administrativ trebuie să se ocupe nu numai de tehnica şi organizarea producţiei, el trebuie să se ocupe îndeaproape de întrecerea socialistă, de oameni, el trebuie să fie atent la nevoile lor. El trebuie să caute şi să găsească singur legătura cu oamenii, cu organizaţiile de partid, sindicate şi alte organizaţii, fără să aştepte ca aceste organizaţii să intre în legătură cu el. Fiecare conducător administrativ trebuie să muncească împreună cu organizaţiile de partid şi sindicale la ridicarea nivelului disciplinei în muncă şi totodată să contribuie pe toate căile la înlăturarea cauzelor multor încălcări ale disciplinei, prin crearea pentru muncitori şi funcţionari a unor condiţii de trai şi de locuit normale, prin protecţia muncii etc. Trebuie subliniat în mod deosebit rolul conducătorilor administrativi în desfăşurarea consfătuirilor de producţie care au o mare însemnătate. Natura consfătuirilor de producţie este determinată de esenţa orînduirii noastre socialiste. Numai în societatea noastră poate exista o asemenea formă de participare directă a maselor largi muncitoare la conducerea producţiei. Consfătuirile de producţie constituie şi trebuie să constituie cel mai important mijloc de propagandă, studiere şi introducere a experienţei înaintate. Datoria directă a fiecărui conducător administrativ, a fiecărui activist de partid şi îndeosebi sindical , este să participe activ la lucrările consfătuirilor de producţie, să examineze cu atenţie propunerile muncitorilor, inginerilor, tehnicienilor şi funcţionarilor şi să traducă în viaţă propunerile acceptate. VI Creşterea mai rapidă a productivităţii muncii şi dezvoltarea întrecerii socialiste sînt împiedicate serios nu numai de lipsurile susmenţionate, ci şi de lipsurile grave care există în organizarea salarizării şi a normării muncii. A avut dreptate tovarăşul N. S. Hruşciov cînd a spus că problema salariilor este încurcată. In prezent, noi ne străduim s-o descurcăm. Aceasta este o problemă serioasă. Marile lipsuri existente în prezent în întreaga organizare a salarizării şi care frînează dezvoltarea productivităţii muncii, ridică necesitatea urgentă de a se pune ordine în acest domeniu, de a se pregăti minuţios şi de a se aplica reforma tarifară a salarizării, normarea muncii. Acesta nu este un lucru uşor, este nevoie de timp şi poate şi de mijloace, dar el trebuie neapărat făcut. O sarcină importantă este îndeplinirea admirabilei hotărîri a C.C. cu privire la majorarea salariilor lucrătorilor cu salarii mici. Aceasta va avea o mare importanţă pentru ridicarea nivelului de trai al acestor categorii de lucrători. Este necesar de asemenea, după cum se arată în raportul C.C., ca sistemul de plată a muncii să fie elaborat şi din punctul de vedere al măririi cointeresării materiale a membrilor din conducerea secţiei, întreprinderii în funcţie de rezultatele muncii secţiei şi întreprinderii. Toate problemele ce se discută la Congres pe marginea raportului de activitate al C.C. şi apropiata discutare a Proiectului de Directive cu privire la cel de-al şaselea plan cincinal, privesc interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii din ţara noastră. Este necesar să se sublinieze că la acest Congres au fost ridicate şi se rezolvă o serie de probleme care au o importanţă directă, nemijlocită, vitală pentru fiecare om al muncii. Mă refer la asemenea probleme ridicate la Congres ca urmare a hotărîrii C.C., cu trecerea la ziua de muncă de 7 ore, majorarea salariilor lucrătorilor cu salarii mici, îmbunătăţirea serioasă a situaţiei pensiilor oamenilor muncii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale femeilor. Proiectul de Directive cu privire la cel de-al şaselea plan cincinal prevede creşterea în medie cu aproximativ 30 la sută a salariului real al muncitorilor şi funcţionarilor, creşterea veniturilor colhoznicilor în medie cu cel puţin 40 la sută, sporirea de două ori a construcţiei de locuinţe, lărgirea continuă a construcţiilor social-culturale. Toate aceste hotărîri sînt în primul rînd o expresie a victoriei socialismului în ţara noastră, a superiorităţii incontestabile a orînduirii socialiste, a victoriilor noastre în răz-' boiul pentru apărarea patriei şî a succeselor obţinute în construirea comunismului. Acestea sînt roadele întregii politici şi practici a partidului nostru, îndreptate spre satisfacerea maximă a nevoilor materiale şi culturale crescînde ale marelui popor sovietic. Nu ne îndoim că eroica noastră clasă muncitoare, ţărănimea colhoznică, toţi oamenii muncii , constructori ai comunismului, vor răspunde la această grijă a partidului şi guvernului lor printr-un nou avînt al activităţii creatoare, vor întării puterea patriei noastre şi ne vor apropia şi mai mult de victoria comunismului. (Aplauze îndelungate). VII In ţara noastră se creează în prezent posibilităţi obiective favorabile accelerării ritmului de trecere de la socialism la comunism. Traducerea în fapt a acestor posibilităţi depinde în măsură hotărîtoare de un factor subiectiv, de ridicarea în toate domeniile vieţii economice şi politice a nivelului muncii de conducere şi de pregătire culturală a celor ce conduc. Deosebit de important este rolul sindicatelor, ca organizaţia cea mai de masă a clasei muncitoare, care leagă partidul nostru de clasă. In prezent sindicatele grupează în rîndurile lor peste 42 milioane de muncitori şi funcţionari. Sindicatele noastre ar fără îndoială mari realizări în numila lor şi mari merite faţă de clasa muncitoare, partid şi stat. Ele sînt în multe privinţe un model pentru sindicatele frăţeşti1 din ţările de democraţie populară şi deţin pe merit un rol de frunte în mişcarea muncitorească Internaţională.Ar fi însă nejust să nu se vadă că în munca sindicatelor există lipsuri serioase, a căror înlăturare va trebui să ridice considerabil rolul sindicate- lor în construcţia comunistă. Plenara din iulie a C.C. al partidului a subliniat necesitatea îmbunătăţirii muncii sindicatelor în ceea ce priveşte conducerea întrecerii socialiste, înlăturarea formalismului în acest domeniu, în ceea ce priveşte o mai largă răspîndire a experienţei muncitorilor fruntaşi şi inovatorilor în producţie, pentru întărirea disciplinei în muncă, în lupta pentru ridicarea productivităţii muncii şi a bunăstării materiale a muncitorilor şi funcţionarilor. întreaga muncă a sindicatelor, de sus pînă jos, trebuie să fie pătrunsă de intransigenţa bolşevică faţă de denaturările birocratice, faţă de atitudinea indiferentă în legătură cu muncitorii inovatori din producţie, faţă de satisfacerea cerinţelor şi nevoilor crescînde ale muncitorilor şi ale tuturor oamenilor muncii. Prin participarea activă la construcţia comunistă, sindicatele trebuie să justifice mai mult ca oricînd definiţia dată de marele Lenin ca şcoală a comunismului, ca şcoală, după cum spunea Lenin, de un tip cu totul neobişnuit, şcoală de conducere, şcoală de gospodărire, şcoală a comunismului (Aplauze). Minunatele victorii cu care partidul nostru a întîmpinat Congresul al XX-lea al P.C.U.S., subliniază cu o nouă tărie măreţia şi rolul hotărîtor al partidului nostru ca principală forţă însufleţitoare şi organizatoare a societăţii sovietice constructoare a comunismului. Organizaţiile de partid trebuie să îmbunătăţească conducerea muncii organelor sindicale şi a celorlalte organizaţii de masă, fără a se substitui loc şi fără a le micşora răspunderea. Insuşindu-şi temeinic tehnica şi economia producţiei, organizaţiile de partid trebuie să conducă şi să îndruimeze activitatea crescîndă şi iniţiativa creatoare a muncitorilor, colhoznicilor, intelectualităţii populare pentru a lărgi întrecerea socialistă, pentru a introduce şi folosi mai bine tehnica nouă, metodele inovatorilor, pentru a spori productivitatea muncii, pentru a ridica bunăsta-rea lor materială şi nivelul lor cultural. Legătura strînsă şi indisolubilă cu masele, priceperea de a-şi pleca urechea la glasul lor, de a descoperi nevoile lor urgente, nu numai de a învăţa masele, ci şi de a învăţa de la ele — a fost întotdeauna şi rămîne unul din cele mai importante izvoare ale forţei şi invincibilităţii partidului nostru. Un bun bolşevic este în primul rînd un bun organizator al maselor. Activitatea C.C. în perioada la care se referă raportul constituie un exemplu viu al legăturii cu viaţa, cu masele, al priceperii de a exprima şi de a traduce în viaţă iniţiativa lor creatoare şi năzuinţele lor. Deşi partidul şi guvernul au obţinut anumite succese în lupta pentru îmbunătăţirea şi ieftinirea aparatului de stat, în activitatea acestuia mai dăinuie încă lipsuri serioase. Principala lipsă constă în faptul că o parte din cadrele conducătoare ale aparatului de stat este insuficient legată de mase, de viaţă şi suferă de birocratism. Trebuie obţinut ca lucrătorii cu munci de conducere, începînd cu ministerele şi terminînd cu întreprinderile, colhozurile, S.M.T.-urile şi sovhozurile, să fie mai des la locurile de producţie, să ia cuvîntul în faţa muncitorilor şî colhoznicilor, să răspundă la întrebările acute care îi interesează şi îi frămîntă. Atunci, şi conducătorii înşişi vor pune cu mai multă ascuţime problemele muncii lor. Aş vrea să mai subliniez o problemă, care după mine este importantă. Există mari deficienţe în examinarea scrisorilor şi reclamaţiilor oamenilor muncii. Trebuie obţinut ca conducătorii să-i primească pe oamenii muncii, să ia cunoştinţă de scrisorile, reclamaţiile şi sugestiile lor, să reacţioneze atent şi operativ la acestea. Oameniisovietici, oamenii muncii au fost întotdeauna şi rămîn în centrul atenţiei partidului nostru. Partidul nu are şi nu poate avea alte interese decît interesele poporului, decît lupta pentru fericirea tuturor oamenilor muncii. Tocmai de aceea poporul iubeşte, sprijină şi va sprijini iubitul său partid comunist. (Aplauze prelungite). VIII Faptul că în toate domeniile construcţiei noastre de stat şi economice există numeroase cadre calificate, oameni devotaţi fără margini partidului şi poporului, constituie cea mai mare cucerire a noastră şi totodată una din garanţiile cele mai importante ale re