Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)

1878-03-12 / nr. 56

STEAUA ROMÂNIEI glia. Din parte-i Sir Henri Elliote, amba­sadorul englez de pe lingă cabinetul din Viena ar fi declarat că Anglia nu va par­ticipa la congres. De altă parte marele­ cancelar al Rusiei ar fi arătat trimisului nostru din St-Peters­­burg, principelui Iancu Gh­ica că decisiunea Rusiei în privinţa Basarabiei este nestră­mutată, şi că a supune această chestiune la deliberarea congresului ar fi a insulta pe împăratul Alexandru. Coincidenţa între noua atitudine a com­­telui Andrassy şi între vestea dată ieri în privinţa concesiunei ce ar fi făcut Rusia puterilor—adecă Austriei şi­­Germaniei— asupra chestiunei limitelor Bulgariei, este prea evidentă, pentru ca să nu ne facă să bănuim că s’au statornicit o înţelegere în­tre cele trei împărăţii de la Nord în scop de a regula moştenirea Turciei în folosul lor exclusiv şi în paguba naţionalităţilor din Orient, a Românilor ca şi a Bulgari­lor, a Şerbilor şi Munte-negrinilor ca şi a Grecilor şi Albanesilor, ca şi a tuturor celor-lalte puteri occidentale. S’ar fi jertfit fără milă de cei mari şi puternici dreptăţile cele mai evidente ale celor mici, şi păcătui s’ar fi pecetluit pe ruinele nenorocitelor popoare din peninsu­la Balcanilor ! După Jurnalul de St-Petersburg momen­tul ar fi venit când masca trebuie a fi a­­runcată jos, când Rubiconul poate a fi tre­cut cu deplină siguranţă de isbândă. Acest organ oficios al cabinetului de pe ţermurile Nevei publică un articul foarte însemnat, al căruia cuprins­ul se comunică în resumat. Articulul acesta se pote considera ca un manifest înainte mergător al politicei ru­seşti, ca o desfidere forte îndrăsneaţă asuir­­lită cabinetului de St. James şi naţiunei engleze. „Pentru tote cabinetele, zice Jurnalid de St. Petersburg, chestiunea este de a se şti dacă amorul propriu al unei singure pu­teri, pute fi un de ajuns spre a împiedeca pacea cind tote lumea o doreşte. După respunsul ce se va da (se înţelege de ma­joritatea puterilor care doresc o pace du­rabilă), Anglia va fi Somată să iasă din strimtori sau pacea lumei va fi la graţia politicei engleze.“ Astfel, după înţelesul curat al acestei de­­claraţiune, care se pote considera ca e­­manind chiar din partea guvernului Îm­păratului Alexandru, chestiunea Orientu­lui au ajuns într'o fază cu totul nouă: a­­ceea anume in care cele trei împărăţii s au înţeles asupra ordinei de lucruri de stator­nicit in peninsula Balcanilor, ordine admi­să de nevoe şi de cătră Turcia, care de fapt este desfiinţată ca putere europeana, ordine de lucruri însă pe care Anglia in ruptul capului nu vrea se o recunoască de valabilă. Chestiunea astfel simplificată ar fi pusă numai între cele trei împărăţii şi între An­glia, căci Francia şi Italia sînt din neno­rocire osîndite ca să nu potă avea cu­vin­­tul lor în faţa unei coaliţiuni formidabile ca acea acelor trei puteri de la Meză­­noapte. Aşa fiind lucrurile, este forte proba­bil că pacea se va aşeza la chiar şi fără să mai fie necesitate de congres sau confe­rinţă, eră Orientul va rămînea în dispo­­ziţiunea, în bunul plac al Rusiei, Austri­ei şi Germaniei. Fiva, însă, o asemine regularisire mulţu­­mitore ? Fiva pacea ce va ieşi dintr’o a­­seminea regularisire durabilă ? Pute-se-vor mult timp împaca între sine noii domni ai Orientului ? Fi-vor ei în stare de a-şi asimila vigurosele naţionalităţi cari le vor fi atras pe lingă trupurile împărăţiilor lor ! Ori­care ar fi respunsul ce s ar putea da la asemenea chestiuni, un lucru este afară de ori­ce îndoială că nu nepedepsit să vio­­leză legile dreptăţei, ale umanităţei şi ale moral­ităţei. Românul reproduce din ziarul vienez Die Presse de la 15 Marte aprecierile următore în privinţa României: Congresul nu se va ocupa numai de cauza ro­mâna in ceea ce priveste sancţiunea europeană a independinţei acestui principat, ci tot no­dată se va supune forului congresului şi neînţelegerea ce sa provocat prin pretenţiunea Rusiei, ca România să’i inapoeze Basarabia, pe care i-a cedat-o la 1850, și să primească in schimb Dobrogiu și Delta Dunării. Cu agresul se va ocupa d’ iceastă afacere în urma cererei guvernului român, care nu voiesce­­le loc să intre in tratări asupra acestei afaceri de schimb. Această cerere e cuprinsă In memoriul ce’l publi­căm mai la vale, pe care guvernul român l’a adre­sat din nou puterilor semnatare ale tratatului din Paris, și care cere tot d’ua data, ca să s’admita la congres s’uu représentante al României. Întrebarea e dacă cabinetele vor admite aceasta din urmă do­rință, de ore­ce, in caz de admitere, trebuind să fie consecvente, nu vor putea refuza nici partici­parea Serbiei şi a Muntenegrului la Congres. In tot cazu­l insă, afacerea de schimbare a Basarabiei va fi supusă la examinarea Congresului, pentru că ea conţine on schimbare vădită a stipulaţiunilor tra­tatului din Paris şi înţelegerea in privinţa iei de loc nu se va termina de tot neted, de ore ce Ru­sia va stărui de bună semn cu tută tăria in pre­tenţiunea ei, sub cuvânt că Curtea imperiala şi na­ţiunea considera ca un punt de onore, redobindirea teritoriului cedat în urma resbelului Crimeii- Dar fu Ril­itate această stăruinţă provine din causa că ţinutul incntni care s’a născut «ecastâ neinţelegere forniceazâ calea cea mmic scurt* către ţărmul drept al Dunării şi cătră Bulgaria. In privinţa stării actuale a d­ictiunei Basarabiei, aşa după cum se arată In ajunul Congresului, pri­mim dela corespondintele nostru special din Bu­cureşti, următoarea însemnată corespondenţă : Bucureşti 10 Martie. Ieri s’a suptsemnat memoriul guvernului român în privinţa cestiunei Basarabiei, şi astăzi se va spe­­dui reprosintanţilor în străinătate spre al comortei puterilor semnatare ale tratatului din Paris. Memoriul preciseză Încă uă­dată tot acel punt de vedere al guvernului român, pe care vi l’am co­municat la­­ Februariu anul curent, şi care dove­deşte o­ neclintită resistenţă­ Şi astăzi guvernul principelui Carol se va da m­arpoi numai In faci» puterii, dar în nici un caz nu va ceda partea ro­mână a Basarabiei, pentru vr’ua compensare pe ţăr­mul drept al Dunării. D’altm­interea in cercurile guvernului d’dici nu’și fac ilusiuni şi prevăd ca po­sibilă în tine retrocedarea, voiesc insă ca lucrai se ajungă la estremitate , lăsând ca Europa se apre­cieze procederea unei puteri mari, care e obligată a fi recunoscătore unui aliat real dar slab. Mă aflu In posiţiune d’a comunica aliatului Die Presse cu­prinsul testual al memoriului suptsemnat ieri. A­­cest act interesant preciseză vederile guvernului român In Gestiunea Basarabiei in următorii termeni : Guvernul român constată mai întâi că guvernul rus i-a propus deja pe cale oficială diplomatică re­trocedarea Basarabiei române în schimb pentru Do­­brogea. Guvernul român însă se vede nevoit de a refuza cu totă energia, un asemenea shhimb pentru motivele pe care le las să urmeze aci după testul memoriului : Stipulaţiunile tratatului din Paris de la­­#56, In­ privinţa rectificării orarelor Basarabiei şi In privin­ţa reînapoerii către Moldova a unui ţinut care a­­parţine la vechiul seu teritoriu de pe ţărmul stâng al Dunării, aveau un îndoit scop: 1) Asigurarea li­­bertăţei navigaţiunii pe un riu care formează ar­tera de căpetenie a comerciului Europei centrale, lăsând gurile lui la posesiunea unei ţâri de însem­nătate secundară, şi necontenit dependinţe de otâ­­virile puterilor semnatare ; 2) Ca principatele du­nărene, prin restituirea unui teritoriu, care, din vechime, era al lor, să fie puse in posiţiune de aşi putea Îndeplini acea misiune teritoriale şi econo­­mică-naţionale ce le-a fost încredinţată In folosul Europei. Memoriul trecând apoi la constătâri istorice și învederate, atrage mai ântâiă atențiunea asupra impregiurării că desvoltarea statelor dunărene na*­târnat In tot-dea­una de mărimea teritoriului ce l’ad avut. Rusia a ajuns pentru ântâia dată in po­sesiunea Prutului șa gurilor Dunării prin tratatele de la 1812 şi 1821), inse avântul navigaţiunii pe Dunărea de jos datează numai de la 185­1, de şi Rusia In tratatele mai sus numite asicura neutra­­lisarea Dunării. Memoriul asicură ca, prin micşo­rarea posesiunilor dunărene române, nu numai Ro­mânia, ci Europa Întreagă va suferi, ş’apoi espun­e desastroasa situnţiune In care se găsiau princippa­­tele atunci când nu posedau nici mirai ţinut­ul Basarabiei, nici ţinutul Brăilei, Giurgiu şi Tur­­nul-Măgurele. Nu atât posesiunea de fapt a liniei riului ci mai mult posesiunea ţinuturilor cari se l­iârginesc cu albia riului e otâritare. Im­p.Vaceasta memoriul trece la cestraneu draci, prn m­er­narea Dobrogei, RomArtin va reuiâne, cu

Next