Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)
1878-03-12 / nr. 56
STEAUA ROMÂNIEI glia. Din parte-i Sir Henri Elliote, ambasadorul englez de pe lingă cabinetul din Viena ar fi declarat că Anglia nu va participa la congres. De altă parte marele cancelar al Rusiei ar fi arătat trimisului nostru din St-Petersburg, principelui Iancu Ghica că decisiunea Rusiei în privinţa Basarabiei este nestrămutată, şi că a supune această chestiune la deliberarea congresului ar fi a insulta pe împăratul Alexandru. Coincidenţa între noua atitudine a comtelui Andrassy şi între vestea dată ieri în privinţa concesiunei ce ar fi făcut Rusia puterilor—adecă Austriei şiGermaniei— asupra chestiunei limitelor Bulgariei, este prea evidentă, pentru ca să nu ne facă să bănuim că s’au statornicit o înţelegere între cele trei împărăţii de la Nord în scop de a regula moştenirea Turciei în folosul lor exclusiv şi în paguba naţionalităţilor din Orient, a Românilor ca şi a Bulgarilor, a Şerbilor şi Munte-negrinilor ca şi a Grecilor şi Albanesilor, ca şi a tuturor celor-lalte puteri occidentale. S’ar fi jertfit fără milă de cei mari şi puternici dreptăţile cele mai evidente ale celor mici, şi păcătui s’ar fi pecetluit pe ruinele nenorocitelor popoare din peninsula Balcanilor ! După Jurnalul de St-Petersburg momentul ar fi venit când masca trebuie a fi aruncată jos, când Rubiconul poate a fi trecut cu deplină siguranţă de isbândă. Acest organ oficios al cabinetului de pe ţermurile Nevei publică un articul foarte însemnat, al căruia cuprinsul se comunică în resumat. Articulul acesta se pote considera ca un manifest înainte mergător al politicei ruseşti, ca o desfidere forte îndrăsneaţă asuirlită cabinetului de St. James şi naţiunei engleze. „Pentru tote cabinetele, zice Jurnalid de St. Petersburg, chestiunea este de a se şti dacă amorul propriu al unei singure puteri, pute fi un de ajuns spre a împiedeca pacea cind tote lumea o doreşte. După respunsul ce se va da (se înţelege de majoritatea puterilor care doresc o pace durabilă), Anglia va fi Somată să iasă din strimtori sau pacea lumei va fi la graţia politicei engleze.“ Astfel, după înţelesul curat al acestei declaraţiune, care se pote considera ca emanind chiar din partea guvernului Împăratului Alexandru, chestiunea Orientului au ajuns într'o fază cu totul nouă: aceea anume in care cele trei împărăţii s au înţeles asupra ordinei de lucruri de statornicit in peninsula Balcanilor, ordine admisă de nevoe şi de cătră Turcia, care de fapt este desfiinţată ca putere europeana, ordine de lucruri însă pe care Anglia in ruptul capului nu vrea se o recunoască de valabilă. Chestiunea astfel simplificată ar fi pusă numai între cele trei împărăţii şi între Anglia, căci Francia şi Italia sînt din nenorocire osîndite ca să nu potă avea cuvintul lor în faţa unei coaliţiuni formidabile ca acea acelor trei puteri de la Mezănoapte. Aşa fiind lucrurile, este forte probabil că pacea se va aşeza la chiar şi fără să mai fie necesitate de congres sau conferinţă, eră Orientul va rămînea în dispoziţiunea, în bunul plac al Rusiei, Austriei şi Germaniei. Fiva, însă, o asemine regularisire mulţumitore ? Fiva pacea ce va ieşi dintr’o aseminea regularisire durabilă ? Pute-se-vor mult timp împaca între sine noii domni ai Orientului ? Fi-vor ei în stare de a-şi asimila vigurosele naţionalităţi cari le vor fi atras pe lingă trupurile împărăţiilor lor ! Oricare ar fi respunsul ce s ar putea da la asemenea chestiuni, un lucru este afară de orice îndoială că nu nepedepsit să violeză legile dreptăţei, ale umanităţei şi ale moralităţei. Românul reproduce din ziarul vienez Die Presse de la 15 Marte aprecierile următore în privinţa României: Congresul nu se va ocupa numai de cauza româna in ceea ce priveste sancţiunea europeană a independinţei acestui principat, ci tot nodată se va supune forului congresului şi neînţelegerea ce sa provocat prin pretenţiunea Rusiei, ca România să’i inapoeze Basarabia, pe care i-a cedat-o la 1850, și să primească in schimb Dobrogiu și Delta Dunării. Cu agresul se va ocupa d’ iceastă afacere în urma cererei guvernului român, care nu voiescele loc să intre in tratări asupra acestei afaceri de schimb. Această cerere e cuprinsă In memoriul ce’l publicăm mai la vale, pe care guvernul român l’a adresat din nou puterilor semnatare ale tratatului din Paris, și care cere tot d’ua data, ca să s’admita la congres s’uu représentante al României. Întrebarea e dacă cabinetele vor admite aceasta din urmă dorință, de orece, in caz de admitere, trebuind să fie consecvente, nu vor putea refuza nici participarea Serbiei şi a Muntenegrului la Congres. In tot cazul insă, afacerea de schimbare a Basarabiei va fi supusă la examinarea Congresului, pentru că ea conţine on schimbare vădită a stipulaţiunilor tratatului din Paris şi înţelegerea in privinţa iei de loc nu se va termina de tot neted, de ore ce Rusia va stărui de bună semn cu tută tăria in pretenţiunea ei, sub cuvânt că Curtea imperiala şi naţiunea considera ca un punt de onore, redobindirea teritoriului cedat în urma resbelului Crimeii- Dar fu Rilitate această stăruinţă provine din causa că ţinutul incntni care s’a născut «ecastâ neinţelegere forniceazâ calea cea mmic scurt* către ţărmul drept al Dunării şi cătră Bulgaria. In privinţa stării actuale a dictiunei Basarabiei, aşa după cum se arată In ajunul Congresului, primim dela corespondintele nostru special din Bucureşti, următoarea însemnată corespondenţă : Bucureşti 10 Martie. Ieri s’a suptsemnat memoriul guvernului român în privinţa cestiunei Basarabiei, şi astăzi se va spedui reprosintanţilor în străinătate spre al comortei puterilor semnatare ale tratatului din Paris. Memoriul preciseză Încă uădată tot acel punt de vedere al guvernului român, pe care vi l’am comunicat la Februariu anul curent, şi care dovedeşte o neclintită resistenţă Şi astăzi guvernul principelui Carol se va da marpoi numai In faci» puterii, dar în nici un caz nu va ceda partea română a Basarabiei, pentru vr’ua compensare pe ţărmul drept al Dunării. D’altminterea in cercurile guvernului d’dici nu’și fac ilusiuni şi prevăd ca posibilă în tine retrocedarea, voiesc insă ca lucrai se ajungă la estremitate , lăsând ca Europa se aprecieze procederea unei puteri mari, care e obligată a fi recunoscătore unui aliat real dar slab. Mă aflu In posiţiune d’a comunica aliatului Die Presse cuprinsul testual al memoriului suptsemnat ieri. Acest act interesant preciseză vederile guvernului român In Gestiunea Basarabiei in următorii termeni : Guvernul român constată mai întâi că guvernul rus i-a propus deja pe cale oficială diplomatică retrocedarea Basarabiei române în schimb pentru Dobrogea. Guvernul român însă se vede nevoit de a refuza cu totă energia, un asemenea shhimb pentru motivele pe care le las să urmeze aci după testul memoriului : Stipulaţiunile tratatului din Paris de la#56, In privinţa rectificării orarelor Basarabiei şi In privinţa reînapoerii către Moldova a unui ţinut care aparţine la vechiul seu teritoriu de pe ţărmul stâng al Dunării, aveau un îndoit scop: 1) Asigurarea libertăţei navigaţiunii pe un riu care formează artera de căpetenie a comerciului Europei centrale, lăsând gurile lui la posesiunea unei ţâri de însemnătate secundară, şi necontenit dependinţe de otâvirile puterilor semnatare ; 2) Ca principatele dunărene, prin restituirea unui teritoriu, care, din vechime, era al lor, să fie puse in posiţiune de aşi putea Îndeplini acea misiune teritoriale şi economică-naţionale ce le-a fost încredinţată In folosul Europei. Memoriul trecând apoi la constătâri istorice și învederate, atrage mai ântâiă atențiunea asupra impregiurării că desvoltarea statelor dunărene na*târnat In tot-deauna de mărimea teritoriului ce l’ad avut. Rusia a ajuns pentru ântâia dată in posesiunea Prutului șa gurilor Dunării prin tratatele de la 1812 şi 1821), inse avântul navigaţiunii pe Dunărea de jos datează numai de la 1851, de şi Rusia In tratatele mai sus numite asicura neutralisarea Dunării. Memoriul asicură ca, prin micşorarea posesiunilor dunărene române, nu numai România, ci Europa Întreagă va suferi, ş’apoi espune desastroasa situnţiune In care se găsiau princippatele atunci când nu posedau nici mirai ţinutul Basarabiei, nici ţinutul Brăilei, Giurgiu şi Turnul-Măgurele. Nu atât posesiunea de fapt a liniei riului ci mai mult posesiunea ţinuturilor cari se liârginesc cu albia riului e otâritare. Imp.Vaceasta memoriul trece la cestraneu draci, prn mernarea Dobrogei, RomArtin va reuiâne, cu