Steaua, 1964 (Anul 15, nr. 1-12)
1964-02-01 / nr. 2
100 Viaţa cărţilor decit în intenţie. Tot timpul se vorbeşte despre un muncitor sau un inginer sau nişte oameni cărora li se fac fişe biografice schematice, neconvingătoare. Ideea centrală a cărţii, industrializarea socialistă a uneia dintre cele mai puţin dezvoltate regiuni în trecut, este realizată (inconsecvent şi deci numai parţial) prin urmărirea unei frumoase şi interesante metafore: Strada Mare ,,Strada mare“ în „trecutul anost al tirgurilor şi satelor murdare cărora nici umbra Ceahlăului nu era in stare să le ascundă leşinul istoric“, însemna pulsul „singurului strop de viaţă“ din fiecare orăşel sau localitate de această talie, în contrast cu trecutul „Azi — conchide Victor Kernbach — tot acest ţinut uitat prin veacuri şi rătăcit prin geografii, transformat la lumina caldă a geniului comunist intr-un peisaj modern şi măreţ dar şi intr-un teritoriu dens al unei industrii complexe, unde chimia este zeiţa principală, e o stradă largă şi solară pe care trec în pulsaţii uriaşe torentele celei mai adevărate vieţi". CONSTANTIN CUBLEŞAN ION L. CARAGIALE: Scrisori şi acte (E.P.L., 1963). De nenumărate ori s-a observat în presa noastră literară cerinţa tot mai stăruitoare de a se edita scrisori şi documente, care să oglindească fidel diversele aspecte ale vieţii scriitorilor din trecut. Mărturiile acestea scrise — acte, memorii, referate, scrisori — aduc o preţioasă contribuţie la elucidarea unor spinoase probleme de istorie literară, întregesc profilul moral al scriitorului şi uneori deschid perspective şi orizonturi nebănuite cu privire la interpretarea operei. Utilitatea lor este evidentă pentru oricare dintre cercetătorii literari. O parte a corespondenţei scriitorilor noştri clasici a fost publicată în vasta colecţie Studii şi documente literare a lui I. E. Torouţiu. Profilarea unei colecţii de studii şi documente literare, cu o apariţie periodică, este o necesitate urgentă a activităţii noastre editoriale, deoarece există încă mult material şе şi aşteaptă cu nerăbdare editorul. Ediţia pe care o prezentăm, intitulată Scrisori şi acte, este alcătuită de către Şerban Cioculescu, istoric literar şi filolog, cu o bogată tradiţie în ceea ce priveşte editarea operei lui I. L. Caragiale. Volumul cuprinde acte şi scrisori inedite sau altele publicate, în diverse cărţi şi reviste, dar care nu au fost înserate în Opere, VII, 1924 unde a fost încorporată corespondenţa scriitorului. Documentele sunt grupate în două mari categorii: scrisori către particulari, iniţial nedestinate publicităţii şi referate redactate cu scopul de a vedea lumina tiparului. Unele dintre aceste referate sînt în legătură cu situaţia teatrului din timpul în care scriitorul a funcţionat ca director general. La sfîrşitul volumului au fost introduse şi cîteva scrisori provenite din partea familiei lui Caragiale, considerate importante pentru înţelegerea vieţii dramaturgului. O „prefaţă", cu caracter de studiu introductiv, semnată de îngrijitorul ediţiei, inventariază tematica epistolară a scriitorului, relaţiile lui amicale sau furtunoase cu figurile de seamă ale contemporaneităţii, precum şi oscilaţiile temperamentale sinuoase ale lui Caragiale, faţă de viaţa socială. Scrisorile particulare sunt adresate, cele mai multe, scriitorilor şi prietenilor lui Caragiale. Ele dezvăluie anumite fapte din viaţa noastră literară şi artistică, de la sfîrşitul secolului trecut şi începutul celui prezent. Deosebit de valoroase sînt scrisorile adresate criticului literar Mihail Dragomirescu, directorul revistei Convorbiri critice, la care a colaborat şi Caragiale, cu mai multe fabule, pe care multă vreme lea dorit anomime, aceasta din cauza împrejurărilor sociale de epocă. Scrisorile adresate lui Paul Zarifopol şi altora scot în evidenţă interesul scriitorului pentru muzică, lucru cunoscut deja din corespondenţa anterioară. Semnalăm preţuirea pe care a acordat-o Caragiale poetului, pe atunci începător, Ion Minulescu, a cărui poezie in oraşul cu trei sute de biserici a salutat-o călduros, urîndu-i succese în viitoarea carieră lirică. De asemenea merită să fie