Steaua, 1964 (Anul 15, nr. 1-12)
1964-05-01 / nr. 5-6
196 în arhiva unui cunoscut din Iaşi, pe care Eminescu îl aprecia şi care mai tîrziu, pus în cunoştinţă cu mizeria în care poetul se zbătea doborit, l-a ajutat substanţial, găsesc următoarea minută după convorbirea cu Slavici în Bucureşti în ziua de 12 iunie 1914. Discuţia se purtase la Careul Imperial, asupra firii lui Eminescu, asupra studiilor lui, asupra colegialităţii Caragiale-Eminescu-Slavici din redacţia Timpului. Astăzi 12 iunie 1914 (Bucureşti „Caieu Imperial“) Din convorbirea cu ION SLAVICI, am reţinut următoarele cu privire la Eminescu: 1) . „Cu perdelele lăsate" etc. Ar crede cineva că în adevăr avea o femee care venea la dinsul. Ei bine, nu. Dacă ar fi venit ar fi dat-o afară. E pură fantezie. 2) . Cu Veronica nu a avut decit raporturi ideale, plnă la moartea lui Micl. De ar fi voit ea să fie altfel — Eminescu ar fi dispreţuit-o şi alungat-o pentru totde-auna. , 3) . Nu era om ca toţi oamenii şi nu poate fi judecat după dinşii. „Mi s-a întimplat că venind de la masă intr-o zi l-am întîlnit pe Eminescu care mergea atunci să mănince. Ne-am încurcat în vorbă — pînă noaptea tîrziu, fără ca el să fi mincat". 4) . Îi plăcea să stea de vorbă cu tot felul de oameni, ba chiar cu prostituatele şi cioclii. Şi de cite ori i-am făcut observaţie, îmi spunea: „nu ştii cit e de interesant să vezi cum se reflectează lucrurile în asemenea fiinţi“ 5) . Venind la Viena, in 1869 ca să intre la Universitate, — Eminescu cunoaşte pe Kant, Fichte, Schelling şi pe Schopenhauer. 6) . Bacalaureatul, ştie Slavici că a încercat a-l trece şi la Beiuş. 7) . Nici un articol — mi-a spus Slavici — nu se publica de noi la „Timpul“ fără ca mai întîi să fie cetit între noi, Eminescu, Caragiale, Slavici. Adeseori strigau tipografii grăbiți după manuscris, dar noi nu mi-am fi dat un articol necetit pentru nimic in lume. Caragiale scria greu, ștergînd chiar. Uneori s-a întimplat ca Eminescu, scos din răbdări, să-i termine el articolul său. 8) . Cu prilejul trecerii armatei române peste Dunăre, Eminescu a scris un articol plin de avînt, slăvind acest mare eveniment. A venit Al. Lahovary in redacţie, zicînd: „Se vede că nu mai suntem în opoziţie“. — „In momentul cînd armata romînească trece Dunărea, in adevăr, noi, romînii, nu mai suntem în opoziţie“. Lahovary i-a spus că armata aceasta rău instruită, de mămăligari o să ne facă de ruşine. Eminescu a protestat. Şi din una din alta, grozav de enervat, Eminescu i-a spus: „Dute-n... Autentici Politicianul în cauză fiind membru în Comitetul de redacţie, s-a dus la Catargiu. Comitetul de direcţie a fost convocat. Catargiu i-a spus „lăsaţi că băietul va scrie cum ştie şi dacă nu e bine să-l desminţim. Şi, adresîndu-se politicianului cu pricina i-a spus să scrie el desminţirea în egal de feţe. Fireşte că nu i-a dat mina şi a demisionat din comitet. 9) . Ziaristul, de care vorbeşte Teleor, că a dat de ştire că Eminescu a înnebunit se numea Dionisie Miron, mort acum. • Informările din Contribuţii documentare la biografia lui Mihail Eminescu, Buc., 1963, p. 306—379 nu lasă îndoieli asupra modului cum unii convorbirişti au tratat pe poet şi pe omul Eminescu. Documente