Steaua, 1970 (Anul 21, nr. 1-12)
1970-02-01 / nr. 2
permanente In loc de însemnări despre Dacia (XXIX) Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România Un vechi deziderat al poporului român e pe cale să se realizeze în curind: Muzeul de Istorie al patriei noastre socialiste, muzeul istoriei pămîntului şi poporului român. Ştirea despre această hotărîre a Partidului şi Guvernului a umplut de satisfacţie pe toţi cetăţenii României, de la oamenii de ştiinţă pînă la cei mai modeşti cărturari, oameni ai muncii. In viaţa culturală şi ştiinţifică a ţării, crearea acestei instituţii centrale de cultură şi ştiinţă umple un gol de mult simţit şi de mult dorit. Aceasta cu atit mai mult cu cit în cele două decenii şi jumătate de la venirea la putere a clasei muncitoare problema muzeelor a găsit la noi o neaşteptat de mare solicitudine, după cum dovedesc numeroasele muzee orăşeneşti, judeţene sau locale, dintre care e destul să amintim Muzeul Oraşului Bucureşti, al Clujului şi Iaşilor sau muzeele din capitalele judeţelor, întemeiate în ultimele două decenii. Noul aşezămînt muzeal încununează la timp această operă a Partidului şi Guvernului desfăşurată cu energie şi pricepere în cadrul revoluţiei culturale a României noi, socialiste. Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România e chemat să îndeplinească de astă dată pe plan naţional rolul pe care îl au, în general, toate muzeele, dar mai ales muzeele de istorie, mari sau mici. Care este acest rol? In primul rînd, trebuie să punem pe cel imediat eficient, pe cel instructiv. Organizat într-o formă plăcută ochilor (şi acest aspect al muzeului nu trebuie nicidecum uitat sau neglijat), muzeul de istorie împărtăşeşte printr-un limbaj universal, înţeles de toată lumea, cele mai importante momente din laborioasa activitate creatoare a omului din cele mai îndepărtate vremuri ale existenţei sale pe pămînt pînă în zilele actuale, prin intermediul pieselor concrete care stau mărturie grăitoare a acelei activităţi creatoare umane. In ele se reflectă atît mintea născocitoare a fiinţei omeneşti cît şi mina creatoare a ei. Şi nu numai atît! Rezultatul material în sălile de expoziţie ne mai vorbeşte de multe alte aspecte ale traiului uman: treptata dezvoltare a vieţii lui spirituale, despre concepţiile lui asupra lumii înconjurătoare, materială sau imaginară, despre capacitatea lui de a exterioriza cît mai frumos ceea ce vede sau gîndeşte, cu alte cuvinte, despre formarea tot mai rafinată a simţului său estetic. 73