Steaua, 1979 (Anul 30, nr. 1-12)

1979-03-01 / nr. 3

în a doua ediţie a Poeziilor scoase de Şaraga, la Iaşi7, a fost reprodusă în „Telegraful Român“ încă în anul 1881­, deci 14 ani mai devreme. Textul din ediţia Şaraga este însoţit de ur­mătoarea notă: „Din Schalk Biblioteck fase. ” apărută la Lipsea în ediţiunea d-lui Fr. Thiel, care comunici această poezie a lui Schiller în 12 limbi. Pentru traducerea în româneşte a fost însărcinat Eminescu“ (p. 184). Din indicaţia de la sfîrşit (p. 185), aflăm că poezia n-a fost reprodusă din publicaţia germană menţio­nată, ci din Amicul familiei, nr. 17—18 din 1881. „Telegraful...“ deţine prioritatea şi în cazul prezentării ediţiei pomenite, a poeziilor lui Emi­nescu, apărută la Iaşi în editura Şaraga. Iată textul respectiv, extras din nr. 28 al ziarului, din 13/25 martie 1893, p. 112: „Poezii complete de Michail Eminescu" au apărut în editura librăriei „Fraţii Şaraga" în Iaşi, preţul 1 leu. In această editură librăria are de scop a scoate la lumină o colecţiune de cărţi a 1 leu volumul, şi de a pune astfel în mînile tuturor scrierile autorilor contemporani, înlocuind preţurile cele exorbitante cu un preţ de tot moderat. Ele vor apărea în fiecare lună regulat cîte unul. Cele apărute pînă acum sînt: 1. Elena Sevastos, Poveşti, 2. N. A. Bogdan, Poveşti şi anecdote, 3. Mihail Canianu, Poezii populare (Doine), 4. N. Gane, Poezii, 5. Lo­gofătul Costache Conachi, Poezii, vol. I, 6. Idem, vol. II, 7. Mihail Eminescu Poezii com­plecte. Importanţa acestor referinţe sporeşte, în va­loare, dacă ne gîndim că ele lipsesc din Biblio­grafia lui Mihai Eminescu, apărută în Editura Academiei, în anul 1976. Semnificativ, pentru interesul stîrnit, în Tran­silvania, faţă de poezia lui Eminescu ni se pare anunţul înserat în nr. 142, din 6/18 dec. 1883, p. 570, în legătură cu apropiata apariţie a primei ediţii, Maiorescu, a poeziilor lui Emi­nescu, neinclus, nici el, în Bibliografia amintită. „Poeziile lui Eminescu, nenorocitul poet, vor apărea cît de curînd într-un volum, care deja s-a şi pus sub tipar. Sperăm că ştirea aceasta va face o deosebită plăcere tuturor iubitorilor­­de literatură română, căci regretatul poet Emi­nescu este unul dintre cei mai de frunte poeţi cîţi a avut naţiunea română“. O dare de seamă, de asemenea necunoscută celor care au alcătuit Bibliografia Eminescu, s-a publicat, în Telegraful Român (nr. 86 din 4/17 august 1907, p. 355), asupra volumului de Poveşti şi nuvele, apărut la Bucureşti, în Biblioteca pentru toţi. Nu figurează, în Bibliografia Eminescu, nici relatările cu privire la manuscrisele eminesciene Critica raţiunii pure (Kant) şi Lumea ca voinţă şi reprezentare (Schopenhauer)9, după cum lip­seşte şi indicaţia referitoare la reproducerea, în nr. 36 din 1/14 aprilie 1906, p. 149, a poeziei Învierea. Nici pentru Strigoii (nr. 4 din 14/17 ianua­rie 1910, p. 15) nu avem trimiterea necesară, în Bibliografie10, după cum nu este indicată •ştirea referitoare la apariţia volumului de Poezii, din 1883 (nr. 150 din 24 dec. 1883/5 ia­nuarie 1884, p. 602). In sfîrşit, lipseşte şi informaţia referitoare la apariţia volumului de Poezii, în Biblioteca Se­mănătorului din Arad, nr. 23—25, din Tele­graful Român nr. 28—29 din 19 aprilie 1925, p. 7. Pentru prezența lui Alecsandri, în paginile Telegrafului Român, anul de vîrf este 1878 cînd poetul a repurtat cunoscutul succes de la Montpellier. Cîntecul gintei latine avea să fie reprodus în nr. 58, p. 229, iar în nr. 68, p. 271, se publica traducerea lui în limba italiană (Canto della razza latina). Textul românesc era salu­tat prin articolul intitulat Triumful lui V. Alec­sandri. Urmează, apoi, la rînd, Telegrama sibie­­nilor trimisă lui Alecsandri (nr. 60, p. 239); Premierea lui Alecsandri (nr. 61, p. 242—243); Banchetul dat de Alecsandri (nr. 65, p. 257—258). Astra îl felicită pe poet (nr. 66, Vlaicu Bârna „CONACUL INCENDIAT“ Legendă la o pîinză de Luchian, daitaită 1907. Seva primăverii a urcat în iarbă și frunză, vinereala cerului topită-n nori alburii şi iată, strajă pustiului, aceste ziduri arse cu catargele negre ale căpriorilor în creştet. Ochii de smoală ai ferestrelor privesc în gol, in golul ogrăzii năpădită de verdele crud, în golul porţii şi-al gardului viu peste care au trecut cetele răsculaţilor strunind în zăbale mânia. A fost ca un iureş revărsat din adine de vulcan pădurea de oameni pornită în marş spre mai bine, în văzduh, ridicate blazon, uneltele muncii pământului şi ojoagele aprinse de paie, cercei la boiereştile streşini. Explozii de incendii, învolburate zile şi nopţi, răzbunînd foamea şi jugul, rîurile de sudori din veacurile de trudă dospite-n streinele brazde, îngrozind pe cei îndătinaţi să prade şi să stoarcă. Undeva în depărtare, nevăzută, vatra satului lovită de bătaia tunurilor, pîrjolită, iar pîn-acolo cîmpul pe care­ au zăcut sutele de ţărani, seceraţi de grindina de gloanţe. Zbuciumul li s-a ogoiat în pacea de rădăcini a pământului, cei scăpaţi au umplut temniţele şi au îngenunchiat sub jug, dar în somn nopţile dogoreau iar sub para incendiilor şi inimile lor băteau din aripi în cuşca pieptului. O, incendiile din acel Martie, au luminat pînă departe drumul acestor oameni ai pământului dar fără pământ, drum de opinteli şi de luptă, de suferinţi şi amaruri, aflindu-şi biruinţa tîrziu, în lumina zilelor noastre. STEFAN LUCHIAN: CONACUL INCENDIAT

Next