Teatrul azi, 2013 (Anul 14, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 11-12 - 55

Mondial şi din timpul ocupaţiei. Camus era convins că „o ţară care ratează epurarea ratează viitorul“. Camus pleda pentru justiţia umană, pe care o vedea a se afla în con­tradicţie atât cu „justiţia divină“, pe care în chip dovedit interesat o exalta Frangois Mauriac (acesta avea o rudă apropiată dovedită a fi fost colaboraţionist), dar şi cu iaco­binismul lui Sartre. Camus nu agrea detestarea: „Noi suntem dintre aceia care refuză strigătele care detestă şi care ne vin dintr-o direcţie, ca şi solicitările interesate care ne vin din altă direcţie.“ Camus credea în adevăr şi tocmai de aceea cerea să se vorbească fără umori. Epurarea trebuie făcută, „dar fără spirit de răzbunare şi de lejeritate“. Camus dorea nu să se epureze mult, ci să se epureze bine. Camus cel drept se va manifesta ca atare şi în etica solicitată jurnalistului. Presa se compromisese sub ocupaţie, aşadar era nevoie de un alt gen de jurna­lism. De jurnalismul critic. Noua presă are, în viziunea lui Albert Camus, obligaţia de a se elibera de sub dominaţia banului, de a găsi un ton adecvat, şi aceasta pentru „a aduce publicul la înălţimea a ceea ce a rămas mai bun din el“. Şi tot noua presă trebuie să redevină vocea unei naţiuni. Vocea redată naţiunii se cuvine a fi „aceea a energiei“ mai curând decât cea a urii. Totul, făcut cu convingerea că „un articol se poate plăti cu închisoarea sau chiar cu moartea“. Adept al jurnalismului de idei, Camus dorea ca presa să contribuie la victoria adevărului, lată de ce autorului Neînţelegerii se număra printre cei care îi cereau gazetarului să informeze nu atât repede, cât, mai curând, corect. Adică drept. 25.01.1969 CALIGULA Teatrul Naţional­­ Cluj-Napoca Regia: Vlad Mugur. Decor: Jules Perahim. Costume: Pia Oroveanu, Edith Schranz Kunovits. Muzică scenă: Pascal Bentoiu. Mişcare scenică: Eva Maksay. Cu: George Motoi (Caligula)] Silvia Ghelan (Caesonia); Viorel Comănici (Scipio); Octavian Cosmuţă (Metellus)] Gheorghe Cosma (Patrícius); Valentino Dani (­Cherea); Mihail Lapteş Dorna (Mereia); Gheorghe Nuţescu (Senectus). 28.11.1980 Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale“ - Bucureşti Regia: Horea Popescu. Decor: Paul Bortnovschi. Costume: Doina Levinta. Muzică scenă: Adrian Enescu. Mişcare scenică: Mihaela Atanasiu. Cu: Ovidiu Iuliu Moldovan (Caligula)] Silvia Popovici (Caesonia)] Gabriel Oseciuc (Scipio)] Iulian Necșulescu (Metellus)] Alfred Demetriu (Patrícius); Radu Beligan (Cherea)] Victor Moldovan (Mereia)] Constantin Dinulescu, Ion Henter (Senectus). 03.03.1996 Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra“ - Bucureşti Regia: Mihai Măniuţiu. Decor: Mihai Mădescu. Costume: Doina Levinţa. Ilustraţie muzicală: Mihai Măniuţiu. Mişcare scenică: Ionel Mihăilescu. Cu: Marcel Iureş (Caligula)] Irina Petrescu (Caesonia)] Marian Râlea (Scipio)] Cornel Scripcaru (Cherea)] Constantin Drăgănescu (Mereia)] Ion Besoiu (Senectus).

Next