Teatrul azi, 2019 (Anul 20, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 10-11 - 64

minifr­m când povestea lui Peer Gynt ne-a fost oferită de Teatrul Dramatic Regal din Suedia, sub semnătura prestigiosului regizor Michael Thalheimer. Ambianţa apropiată unui basm des­făşurat în chip coerent, cu unele conotaţii suprarealiste, generatoare şi ele de mister şi tensiune dramatică, este împlinită prin decor, costume şi recuzită, însă îşi găseşte un tăl­măcitor inspirat prin jocul actorilor, bine condus de regizor şi încununat cu importante pre­mii, în cazul lui Erik Ehn, interpretul rolului titular. Furtuna lui K, după Shakespeare, este cel de-al patrulea spectacol, la care specificul interferenţelor culturii cu tradiţia şi modernitatea îşi află expresii dintre cele mai relevante. Creat la National Performing Arts Centre din Japonia, de regizorul Kazuyoshi Nakano, şi amintindu-ne prin generoasa relaţie dintre artă şi magie, prin dimensiunea poetică şi toto­dată energetică a spiritelor, de o altă producţie japoneză inspirată de acelaşi text, prezen­tată cu succes la ultima ediţie a Festivalului Internaţional „Shakespeare” de la Craiova, spectacolul impresionează prin contrapunctul dintre acea transparenţă poetică a cadrului scenografic, a muzicii şi a luminilor, pe de o parte, şi configurarea tranşantă a sentimente­lor, pe de altă parte, totul fiind învăluit de mister şi de puterea „mistificatoare” a spiritelor. Altfel spus, dar prin cuvintele regizorului, spectacolul însuşi vădeşte puterea magică a artei: „Vreau ca publicul să îmi simtă gândurile, fără să le închid în cutia logicii.” Printre spectacolele artistice străine, invitate la Sibiu şi primite cu viu interes de public, s-au mai numărat Fenomenul Woodstock, realizat de Thalia Theater (Germania-Rusia), în regia Marinei Davydova, Cununa de tinichea, spectacol adus în Festival de Yamamoto Noh Theater, în regia lui Akihiro Yamamoto, Crima de Hanoch Levin, semnat de Baleal Semel şi realizat de Tzavta Theatre & Tau Theatre din Israel, Călcând pe cenuşă, pe textul şi în regia lui Pierre Nette, prezentat de Compagnie de Gens qui Tombent din Franţa, Frida Ki Allo, scris şi regizat la Fly Theatre (Grecia) de Katerina Damvoglou, spectacolele americane cu Poveştile lui John Cage, în interpretarea autorului, Paul Lazar, şi Viaţa între frontiere de Thaddeus Philipps, în regia Tatianei Mallarina, găzduite la sediul Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, pentru spectatorii din rândul militarilor NATO, şi reprezentaţiile din Republica Moldova, cu 100 de minute de libertate, pe textul şi în regia lui Bogdan Sărătean (coproducţie Teatrul Satiricus „I. L. Caragiale” şi Teatrul Naţional „Radu Stanca”), Carnavalul, după Caragiale, la Teatrul Naţional „M. Eminescu”, în regia lui Alexa Visarion, şi Hamlet, după Shakespeare, de la Teatrul Satiricus „I. L. Caragiale” din Chişinău, în regia lui Alexandru Grecu. Teatrul românesc a cunoscut o prezenţă bogată în Festival, apreciată de oaspeţii din ţară şi de peste hotare, fapt care a făcut ca reprezentaţiile să se desfăşoare cu săli pline. în prim-plan s-au aflat spectacolele „de patrimoniu” ale gazdelor, cu Faust, Metamorfoze. Aşteptându-l pe Godot şi Povestea prinţesei deocheate, în regia lui Silviu Purcărete, I-au fost prezentate publicului şi alte două spectacole, din stagiunea curentă: Ulciorul sfărâmat de Heinrich von Kleist, în regia lui Dominic Friedel, şi Yvonne, după Ivona, Principesa Burgundiei de Witold Gombrowicz, în regia lui Botond Nagy. Au putut fi urmărite numeroase spectacole din ţară, ca Pescăruşul, după Cehov, în regia lui Andrei Şerban la „Unteatru”, Elixir, după Eric Emmanuel Schmitt, produs de Asociaţia Artextract şi Teatrul de Comedie, în regia lui Marcel Ţop, Cu ce vă servesc? de Pascal Bruckner, de la Teatrul „Griviţa 53”, în regia semnată de Chris Simion-Mercurian, Frumose în septembrie la Venetia de Teodor Mazilu, la ARCUB-Gong, în regia Marianei Cămărăşan, Moş Nichifor, de la Teatrul „Act”, după Ion Creangă, în inter­pretarea actorilor Marcel Iureş şi Ruxandra Maniu şi în regia lui Alexandru Dabija, Gardenia de Elzbieta Chowaniec, de la Teatrul „Odeon”, în regia lui Zoltán Balázs, Before Breakfast, după Eugene O’ Neill, produs de Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, în regia soţilor Andrei şi Andreea Grosu, Medea’s Boys de Ionuţ Sociu, cu fragmente din piesa Medeea de Euripide, prezentat de Teatrul „Apollo 111”, în regia lui Andrei Măjeri, Dansul pinguinului imperial de Iulian Margu, în regia lui Vlad Popescu, oferit de Teatrul Municipal „Ariei” din Râmnicu Vâlcea, şi altele. O „pată de culoare” în acest context, întâmpinată cu zgomotoasă bucurie pe par­curs, dar mai ales în finalul spectacolului, a fost însă reprezentaţia cu Mon cabaret noir, în regia lui Răzvan Mazilu, o inspirată şi foarte energică îmbinare de teatru, dans şi muzică, de exuberanţă şi erotism bine stăpânit, punctată adeseori de un umor contagios şi însoţită de aplauzele sălii. După cum se poate vedea, alături de trupe consacrate, Festivalul şi-a deschis larg porţile unor formaţii şi scene noi, din zona teatrului independent, fapt menit să le spo­rească şi acestora interesul pentru „Bursa spectacolelor” şi audienţa la public.

Next