Teatrul azi, 2020 (Anul 21, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 3-4 - 156

ministr este formă prozodică se dizolvă, rămânând doar pulsaţia gândului ce transcende concreteţea şi frumuseţea limbajului poetic. Scenariul radiofonic realizat de Gavriil Pinte „inventariază” percepţiile contradictorii care au învăluit pentru totdeauna în mister imaginea lui Eminescu, fără şansă de reabilitare. S-a spus că a fost nebun. S-a spus că nu a fost nebun. S-a spus că era ateu. S-a spus că era credincios. S-a spus... s-a spus... „...vesel şi trist, comunicativ şi ursuz, blând şi aspru; (...) ciudată amestecătură! - fericită pentru artist, nefericită pentru om!”, consemna Caragiale firea paradoxală a lui Eminescu. Numai misterul umple încă interstiţiile care despart certitudinea biografică de ţesutul fiinţei eminesciene. Dincolo de informaţiile contradictorii, de ipotezele plauzibile sau improbabile, de mituri plăsmuite sau spulberate despre poetul „nepereche”, dincolo de comentariile eminescologilor, dincolo de clişeele care în fiecare an, la data de 15 ianuarie, îmbracă imaginea lui Mihai Eminescu în straie de sărbătoare, care ne ţin departe de substanţialitatea şi universalitatea operei sale, dincolo de imaginea lăsată de „antume”, ne rămâne datoria (de a ne da şansa) de a-l descoperi pe Eminescu în intimitatea actului de creaţie din note eterogene, conspecte, fragmente de gânduri. Ştim că întreaga sa operă este cuprinsă în 46 de volume, care însumează aproximativ 14 mii de file, însă cifrele nu pot vorbi mai mult decât şansa de a încerca să înţelegem acele lucruri eminamente eminesciene care îi definesc universul de creaţie. Teatrul Naţional Radiofonic - La steaua care a răsărit. O producţie realizată în cadrul proiectului „Biografii, memorii”. Regia artistică: Gavriil Pinte. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi coordonator de proiect: Magda Duţu în distribuţie: Emil Boroghină, Felicia Pinte şi Marius Bodochi.