Teatrul, 1982 (Anul 27, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 1 - 23
TEATRUL „MIHAI EMINESCU“ DIN BOTOŞANI STATUIA EROULUI de Ieronim Şerbu Traducînd în realitate, în continuare, bunul gînd de a valorifica scenic opera dramatică a acelor scriitori care s-au născut şi au trăit pe meleagurile botoşănene, Teatrul „Mihai Eminescu“ s-a oprit, de data aceasta, asupra lui Ieronim Şerbu, eseist şi nuvelist de „mare talent“ (Cioculescu), autorul unor romane inspirate din evenimentele petrecute în ţara noastră după 23 August 1944, precum şi al unei singure piese de teatru, această Statuie a eroului, care a avut premiera absolută la Radiodifuziunea română, dacă nu ne înşeală memoria, în urmă cu cîţiva ani. Premiera botoşăneană a avut loc duminică 30 noiembrie ; dacă ar fi trăit, la 1 decembrie Ieronim Şerbu ar fi devenit septuagenar. Dimineaţa, teatrul a găzduit şi un colocviu, cu interesante comunicări (Dorin Glăvan — Din istoricul teatrului din Botoşani, Stelian Preda — Valorificarea creaţiilor dramatice ale autorilor originari din Botoşani pe scena Teatrului „Mihai Eminescu“ şi altele), între care, nu întîmplător, a figurat şi o documentată expunere a profesorului de limbă şi literatură română Dumitru Ţiganiuc, despre viaţa şi opera scriitorului Ieronim Şerbu. Participanţii la colocviu au putut afla amănunte despre etapele creaţiei criticului, eseistului, memorialistului, prozatorului şi dramaturgului Ieronim Şerbu ; a fost formulată opinia că cele mai valoroase texte semnate de I. Ş. rămîn nuvelele, caracterizate printr-o inteligenţă tehnică a sugestiei şi simţ al arhitecturii. Desigur, nu ne propunem aici, în puţinul spaţiu al cronicii, a evoca figura de neuitat a lui Ieronim Şerbu, care, în ultimii ani ai vieţii, nu numai prin volumul de memorialistică „Vitrina cu amintiri“, a incitat spiritele generaţiei sale. Vom constata însă, cu un regret mărturisit, că piesa Statuia eroului nu-1 reprezintă pe scriitor decît, dacă se poate spune aşa, în intenţie. într-adevăr, ideea ei are ceva din tensiunea nuvelelor din volumul „Dincolo de tristeţe“ (1939), care Doru Buzea, Elena Ligi şi Boris Perevoznic