Teatrul, 1983 (Anul 28, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 12 - 40
Botoşani La jumătatea lui octombrie, în strălucirea de aur, purpură şi aramă a toamnei bucovinene, Botoşanii au cunoscut bucuria unor aniversări teatrale, al căror ecou a reverberat în patrimoniul cultural al întregii ţări. Teatrul „Mihai Eminescu“ a sărbătorit 25 de ani de existenţă şi totodată 145 de ani de cînd s-a jucat pentru prima oară teatru românesc la Botoşani. La riadul său, Teatrul de păpuşi „Vasilache“ a împlinit 30 de ani de activitate. Aşa cum scrie în caietele festive editate cu acest prilej, şi aşa cum au subliniat, în caldele lor cuvîntări, cei care au omagiat activitatea colectivelor sărbătorite, oraşul Botoşani se poate mîndri cu realizări prestigioase, spre care, nu o dată, s-au îndreptat cu interes privirile oamenilor de teatru din toată ţara. Precum odinioară — în acea memorabilă toamnă a anului 1838, cînd trupa lui Costache Caragiali, înjghebată la Botoşani, conferea vechii urbe (renumită pe atunci doar pentru tîrgul făinii, pentru iarmaroace şi negoţul cu blănuri) o nouă dimensiune, ctitorind o spiritualitate de răsunet şi durată . Teatrul „Mihai Eminescu“ onorează astăzi, ra rîft reprezentaţiile sale, realizările oamenilor muncii din întreprinderile botoşenene, renumite în ţară şi peste hotare. Consecvent fidel tradiţiei, teatrul botoşănean a desfăşurat un adevărat program cultural, alăturînd dragostei pentru trecutul naţional promovarea perpetuă a valorilor noi din dramaturgia originală. In acelaşi cadru programatic s-au înscris nenumăratele acţiuni de cultură teatrală, festivaluri şi colocvii de interes republican, printre care cel închinat restituirilor dramaturgice a contribuit considerabil la îmbogăţirea repertoriului, fixînd profilul distinct al Teatrului „Mihai Eminescu“, în rîndul celor 20 de premiere cu peste 7.000 de spectacole înregistrate pe afişele celor 25 de stagiuni, figurează, la loc de cinste, lucrări semnate de Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, Eugen Lovinescu, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga etc. 40 Un titlu de merit și-a făcut teatrul și prin montarea unor texte contemporane. Alături de piesele lui Victor Eftimiu, Aurel Baranga, Horia Lovinescu, D. R. Popescu, lucrări dramatice semnate de Teodor Mazilu, Dumitru Solomon, Theodor Mănescu, Dragomir Horomnea au oferit în ultimii ani materia unor incitante experimente de laborator, teatral cu rezultate creatoare demne de semnalat. Pentru realizarea acestui valoros repertoriu în care s-au înscris totodată opere din marea dramaturgie universală (Cehov, Lope de Vega, Shakespeare), teatrul a apelat la regizori şi scenografi din toate generaţiile, al căror aport creator s-a materializat în realizarea unor spectacole reprezentative, de înaltă ţinută artistică. Cele două montări oferite publicului în zilele aniversare . O soare la mahala de Costache Caragiali şi o sărbătoare princiară de Teodor Mazilu ilustrează elocvent programul cultural al instituţiei : un microafiş semnificativ prin opţiune repertorială , valorificarea moştenirii dramaturgice, cît şi a unui proeminent dramaturg contemporan, în Sărbătoarea princiară, spectacol sobru şi riguros, realizat în regia şi scenografia lui Alexa Visarion, am putut admira jocul de echipă, concentrat, unitar şi tensionat. Remarcabile, interpretările celor patru actori : Sebastian Comănici, Doru Buzea, Marinela Patru Bugeac şi Iulia Boroş. Premiera O soare la mahala, în regia şi scenografia actorului Constantin Măru, a avut meritul de a dezvălui şi cealaltă faţetă a trupei de actori botoşăneni : angajarea deplină într-un joc dezlănţuit susţinut cu multă dăruire şi poftă ludică : Florin Zăncescu, Gheorghe Metzenrath, Doru Buzea, Suzana Macovei, Narcisa Vornicu, Mihai Păunescu, Petrişor Stan, Teodor Brădescu, Ion Plăeşanu, Ion Suslănescu, au slujit cu abnegaţie şi conştiinciozitate profesională scrierea marelui înaintaș care, în 1838, „făcea din acest a Teatrul „Mihai Eminescu“ 25