Teatrul, 1986 (Anul 31, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 6 - 69
SORIN ZAVULOVICI Sorin Zavulovici a absolvit I.A.T.C. în 1970, la clasa profesoarei Eugenia Popovici. Saltul tipologic de la rolul de diplomă (Tipătescu din O scrisoare Pierdută de I. L. Caragiale) la rolul de debut (Eminescu din piesa Veronica Micle de Claudia Millian Minulescu, realizat la Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoşani, unde fusese repartizat) prevestea parcă o carieră dominată de imprevizibil, căci au urmat Catindatul şi Nae Girimea (D’ale carnavalului), Andrei (Passacaglia de Titus Popovici), Răzvan (Răzvan şi Vidra de B. P. Hasdeu). Din 1972 face parte din colectivul Teatrului „A. Davila“ din Piteşti, unde se impune foarte repede interpretînd roluri importante şi dificile. Dispunînd de generoase date naturale, actorul caută totodată să nu mizeze prea mult pe atuul unei prezenţe scenice plăcute, ci se străduieşte să-şi cultive talentul, supunîndu-se cu supleţe efortului pe care-l presupune trecerea prin roluri atît de diferite cum sînt : Mircea Basarab (Vlaicu-Vodă de A. Davila) ; Bălcescu, eroul piesei lui Camil Petrescu ; Dimitrie Cantemir (Vodă Cantemir de Dan Tărchilă) ; Petre Petrescu (Puterea şi Adevărul de Titus Popovici) ; Rică Venturiano (O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale); Nick (Cui i-e frică de Virginia Woolf? de E. Albee) ; Alioşa (Azilul de noapte de M. Gorki) ; Carlos (Maria şi copiii ei de Oswaldo Dragan) ; Happy (Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller) ; Callimacco (Mandragora de Machiavelli) ; Carlo di Nolli (Henric al IV-lea de Luigi Pirandello); Tartuffe din piesa cu acelaşi nume de Molière; Alexandru Andronic (Ultima oră de Mihail Sebastian) ; Florindo Aretuzzi şi Truffaldino (Slugă la doi stăpîni de Carlo Goldoni) ; Angelo (Măsură pentru măsură); Valentin (Doi tineri din Verona) de Shakespeare; Vagabondul (Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu). In 1982, a primit premiul revistei „Argeș“ pentru activitatea artistică din stagiunile 1980—82. • Iată ce ne spune actorul, în preajma următoarei premiere : „Iubesc toate personajele pe care le interpretez, pentru că văd în ele fiinţe vii. Acum pregătesc, în regia lui Mihai Radoslavescu, rolul Consulului în Audienţă la consul de Ion Brad. Deşi am jucat destul de mult, este pentru prima oară cînd mă întîlnesc cu un rol de această factură. O sarcină scenică în aparenţă uşor de rezolvat: un profil conturat, o idee lipsită de echivoc. Dar nu-i uşor ceea ce pare uşor şi nu e greu ceea ce pare greu. Astfel, Vagabondul din Omul care a văzut moartea era nevoit, în numele unui ideal nebulos, să schimbe mai multe măşti pentru a lupta împotriva obtuzităţii şi meschinăriei burgheze ; practic, jucam trei roluri în aceeaşi piesă, ceea ce, paradoxal, mi s-a părut infinit mai uşor. In schimb, consulul din piesa lui Ion Brad acţionează deschis, ferm, pentru ca principiile etice care guvernează viaţa noastră să fie aplicate corect şi continuu. Din punct de vedere scenic, e mult mai greu... Omul este egal cu sine pe tot parcursul acţiunii : căldură umană, fermitate ideologică. Personaj pozitiv, cum s-ar fi spus altădată, inteligent, operativ, cu simţul umorului, «băiat bun la toate». Problemă de nuanţe, de semitonuri, ca ideea să fie vie, să se întrupeze într-un personaj adevărat, apropiat celor din sală, credibil“. Maria MARIN i'Oîd r*CS00HMHJ